(1) Asistența medicală profilactică și curativă se asigură prin:
a) cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie și de alte specialități, centre de diagnostic și tratament, centre medicale, centre de sănătate, laboratoare, precum și prin alte unități sanitare publice și private;
b) unități sanitare publice și private cu paturi.
(2) Unitățile prevăzute la alin. (1) au obligația asigurării condițiilor de utilizare a informației medicale în format electronic, prin intermediul sistemului dosarului electronic de sănătate al pacientului. În situația în care se utilizează un alt sistem informatic, acesta trebuie să fie compatibil cu acest sistem din Platforma informatică din asigurările de sănătate, caz în care furnizorii sunt obligați să asigure condițiile de securitate și confidențialitate în procesul de transmitere a datelor medicale prevăzute la art. 346^6.
(la 14-03-2019, Alineatul (2) din Articolul 30 , Capitolul V , Titlul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 45 din 8 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 11 martie 2019 )
(3) Modalitatea de constituire, utilizare și completare a dosarului electronic de sănătate al pacientului, parte componentă a Platformei informatice din asigurările de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 280 alin. (2), este stabilită în titlul IX^1 «Dosarul electronic de sănătate al pacientului» .
(la 14-03-2019, Alineatul (3) din Articolul 30 , Capitolul V , Titlul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 45 din 8 martie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 11 martie 2019 )
(1) Unitățile prevăzute la art. 30 alin. (1) pot asigura asistența medicală profilactică și curativă și prin telemedicină.
(2) Telemedicina este totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanță, fără prezența fizică simultană a personalului medical și a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecțiuni sau indicarea unor metode de prevenție a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informației și mijloacelor electronice de comunicare.
(3) Serviciile medicale prin telemedicină pot fi acordate în mod nediscriminatoriu oricărei persoane de toți profesioniștii din domeniul sănătății care folosesc tehnologiile informaționale și de comunicare, mijloace de comunicare la distanță, pentru schimbul de informații valide pentru diagnosticul, tratamentul și prevenirea bolilor și accidentelor, cercetarea și evaluarea medicală, precum și pentru asistența continuă a furnizorilor de servicii medicale, toate în interesul promovării sănătății.
(4) Mijloace de comunicare la distanță reprezintă orice mijloc care, fără prezența fizică simultană a pacientului și a personalului medical, poate fi utilizat pentru oferirea serviciilor medicale furnizate de la distanță prin intermediul oricăror platforme audio sau video, echipamente electronice și rețele de cablu, fibră optică, radio, satelit și altele asemenea.
(5) Telemedicina presupune transmiterea în siguranță a datelor și informațiilor medicale sub formă de text, sunet, imagine sau în alte formate necesare pentru prevenirea bolilor, diagnosticarea, tratarea și monitorizarea pacienților.
(6) Telemedicina cuprinde următoarele servicii:
(7) Furnizarea serviciilor medicale prin telemedicină se realizează diferențiat, în funcție de specialitatea medicală și de tipul de serviciu de telemedicină, cu respectarea limitelor actului medical și a cerințelor de siguranță a pacientului, în condițiile stabilite prin normele de aplicare a dispozițiilor privind telemedicina, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Notă Articolul II din ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 196 din 18 noiembrie 2020, p0ublicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1108 din 19 noiembrie 2020 prevede: Articolul II (1) În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ministerul Sănătății elaborează normele metodologice de punere în aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului. (2) Prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1) se reglementează și: a) specialitățile medicale și lista serviciilor care fac obiectul serviciilor de telemedicină; b) condițiile de organizare și funcționare a telemedicinei; c) responsabilitatea stabilirii calității serviciului de telemedicină și a verificării respectării acesteia, în condițiile Legii nr. 185/2017 privind asigurarea calității în sistemul de sănătate, cu modificările și completările ulterioare; d) modalitatea de acordare a serviciilor de telemedicină.
Teleconsultația este serviciul medical realizat în relație cu pacientul, care discută de la distanță cu medicul, și poate fi realizată prin orice mijloace de comunicare, în vederea stabilirii diagnosticului, tratamentului și/sau a măsurilor necesare pentru prevenirea bolilor și a complicațiilor acestora, toate în interesul promovării sănătății pacientului.
Teleexpertiza reprezintă serviciul de telemedicină prin care are loc un schimb de opinii medicale între mai mulți medici realizat prin orice mijloace de comunicare la distanță, în vederea confirmării unui diagnostic și/sau a unei conduite terapeutice, pe baza datelor din documentele medicale ale pacientului, și care nu presupune prezența fizică a acestuia.
Teleasistența reprezintă serviciul medical constând în ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanță, care efectuează un act medical sau chirurgical, precum și serviciul medical efectuat atunci când cadrele medicale care acordă ajutor medical de urgență au nevoie de asistență.
Teleradiologia, respectiv radiologie și imagistică medicală la distanță, este un serviciu de telemedicină ce presupune transmiterea electronică a imaginilor radiologice cu ajutorul tehnologiilor digitale de captare a imaginii, în scopul interpretării lor de către specialiștii în radiologie-imagistică medicală și stabilirii unui diagnostic.
Telemonitorizarea este un serviciu medical ce permite unui medic specialist să monitorizeze și să interpreteze de la distanță datele medicale despre pacient transmise de acesta prin mijloace de comunicare electronică la distanță, necesare pentru urmărirea medicală, ajustarea conduitei terapeutice, a regimului de viață și igieno-dietetic referitoare la îngrijirea acestui pacient, după caz. Înregistrarea și transmiterea datelor medicale pot fi automatizate prin intermediul unor dispozitive medicale omologate care măsoară și transmit informații medicale cu privire la starea pacientului sau efectuate de către pacient, de către medic sau alt personal medical.
Unitățile prevăzute la art. 30 alin. (1) au obligația să garanteze confidențialitatea și securitatea informațiilor legate de starea de sănătate a pacienților pe tot parcursul procedurilor de colectare, prelucrare, utilizare și stocare a datelor personale și să respecte drepturile și libertățile fundamentale referitoare la protecția vieții private și a datelor personale, a datelor medicale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(1) Unitățile prevăzute la art. 30 alin. (1) care utilizează telemedicina trebuie să respecte drepturile și obligațiile pacienților prevăzute în Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv informarea pacienților cu privire la mijloacele tehnice de transmisie a datelor și securizarea acestora.
(2) Serviciile medicale acordate prin telemedicină trebuie să respecte prevederile Legii nr. 46/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și următoarele cerințe:
a) stabilirea identității și calității profesionale a medicilor care acordă aceste servicii;
b) informarea pacientului cu privire la serviciile medicale disponibile, scopul și implicațiile actului medical, precum și la mijloacele de realizare a acestuia, inclusiv cu privire la mijloacele tehnice utilizate pentru transmisia de date;
c) respectarea dreptului pacientului de a-și exprima consimțământul în mod liber și informat;
d) respectarea secretului medical;
e) asigurarea condițiilor tehnice de transmisie a datelor și a condițiilor de prelucrare a acestor date de către personalul medical astfel încât să fie garantată confidențialitate acestora;
f) securizarea și introducerea în dosarul electronic de sănătate al pacientului a documentelor rezultate în urma acestor servicii;
g) asigurarea continuității asistenței medicale.
(1) Cheltuielile ocazionate de acordarea serviciilor de telemedicină de către unitățile sanitare publice sunt cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli propriu al acestora și se suportă din veniturile realizate în conformitate cu prevederile art. 140 și 190.
(2) Cheltuielile ocazionate de acordarea serviciilor de telemedicină de către unitățile sanitare private se suportă de către acestea potrivit legii.
Normele de aplicare a dispozițiilor privind telemedicina, prevăzute la art. 30^1 alin. (7), stabilesc, pentru fiecare specialitate medicală, tipurile de servicii de telemedicină permise, condițiile și limitele de furnizare a acestora, precum și situațiile în care este obligatorie consultația medicală față în față.
(la 02-02-2026, Capitolul V , Titlul I a fost completat de Punctul 2. , Articolul I din ORDONANȚA nr. 2 din 30 ianuarie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 75 din 30 ianuarie 2026 )
(1) Din categoria serviciilor de telemedicină pot face parte și servicii de telereabilitare furnizate de către:
a) medicii cu specialitatea recuperare, medicină fizică și balneologie/medicină fizică și de reabilitare;
b) medicii cu specialitatea cardiologie, pentru pacienții aflați în faza acută de recuperare cardiovasculară, în primele 3 luni de la producerea unui eveniment cardiovascular acut sau de la o intervenție cardiacă, în limitele competențelor profesionale stabilite prin lege;
c) medicii cu specialitatea neurologie/neurochirurgie, pentru pacienții aflați în faza acută și subacută de recuperare neurologică/neurochirurgicală, în primele 3 luni de la producerea unui eveniment neurologic acut sau de la o intervenție neurochirurgicală, în limitele competențelor profesionale stabilite prin lege;
d) medicii cu specialitatea ortopedie-traumatologie, pentru pacienții aflați în faza acută și subacută de recuperare post-ortopedică și posttraumatologică, în primele 3 luni de la o intervenție chirurgicală ortopedică sau de la producerea unui traumatism musculo-scheletic major, în limitele competențelor profesionale stabilite prin lege;
e) medici de alte specialități clinice, în limitele competențelor profesionale stabilite prin lege;
f) furnizorii de servicii conexe actului medical autorizați, în limitele competențelor profesionale stabilite prin lege.
(2) Telereabilitarea reprezintă furnizarea la distanță a serviciilor de medicină fizică și de reabilitare și a serviciilor conexe actului medical, utilizând mijloace digitale pentru realizarea consultului, evaluării funcționale, intervenției terapeutice de specialitate, educării pacientului și monitorizării acestuia.
(3) În cadrul telereabilitării, serviciile conexe actului medical se furnizează în strictă concordanță cu prescripția și recomandările cu caracter medical ale medicului curant, cu nevoile medico-psihosociale ale beneficiarilor și cu respectarea prevederilor legale aplicabile profesioniștilor din domeniul sănătății.
(la 16-07-2026, Capitolul V, Titlul I a fost completat de Punctul 2., Articolul I din LEGEA nr. 138 din 13 iulie 2026, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 13 iulie 2026 )
Activitatea medicală de recuperare se asigură prin unități medicale de specialitate cu personalitate juridică, secții, compartimente și laboratoare de recuperare, unități ambulatorii de recuperare, publice sau private, precum și prin societăți de turism balnear și de recuperare, constituite conform legii.
Asistența medicală preventivă din colectivitățile de copii preșcolari, școlari și studenți se asigură prin cabinetele medicale organizate, conform legii, în unitățile de învățământ preșcolar, școlar sau universitar, publice ori private, sau prin cabinetele individuale ale medicilor de familie, după caz.
Activitățile de asistență de sănătate publică se finanțează de la bugetul de stat, de la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, de la bugetele locale, din venituri proprii, fonduri externe rambursabile și nerambursabile, contracte cu terții, precum și din contribuții personale și plăți directe, după caz, potrivit legii.