NORMĂ TEHNICĂ FEROVIARĂ din 25 martie 2009

"Infrastructură feroviară - Instalații fixe Tracțiune electrică. Prevederi de protecție împotriva șocului electric prin atingere directă, pentru linii de cale ferată electrificate în sistemele 1 x 25 kV, 50 Hz și 2 x 25 kV, 50 Hz" NTF nr. 75-003:2009

Preambul

Prezenta normă tehnică feroviară stabilește cerințele pentru instalațiile fixe de tracțiune electrică în vederea preintampinării șocurilor electrice prin atingerea de către oameni a părților sub tensiune din echipamentul liniilor electrice aeriene.

Aceste cerințe se referă la:

- determinarea distanțelor de izolare în aer de siguranță între persoane și părțile aflate sub tensiune ale echipamentului liniilor electrice aeriene;

- determinarea distanțelor de izolare în aer între părțile sub tensiune ale echipamentului liniilor electrice aeriene și între aceste părți sub tensiune și structurile de susținere legate la pămant.

Prezenta normă tehnică feroviară se utilizează la lucrările de proiectare, construcție, modernizare, reparare și întreținere a instalațiilor de protecție împotriva șocurilor electrice cauzate de atingerea directă dintre persoane și părțile active ale echipamentului liniilor electrice aeriene folosite pentru tracțiunea electrică.

La elaborarea prezentei norme tehnice feroviare s-au utilizat documentele de referință menționate în anexa A la prezenta normă tehnică feroviară.

Cifrele din parantezele drepte din conținutul normei tehnice feroviare indică numărul de ordine al documentelor de referință precizate în anexa A la prezenta normă tehnică feroviară.

Prezenta normă tehnică feroviară abrogă art. 2.1.1, 2.2.2, 3.1-3.12, 4.2.3.3, 4.2.12 din Normativul ID-33:1977 - Normativ pentru protecția împotriva influențelor căilor ferate electrificate monofazat 25 kV, 50 Hz, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor și telecomunicațiilor nr. 1.976/1977.

1. Obiect

1.1. Obiect

Prevenirea șocurilor electrice și a daunelor asupra persoanelor și instalațiilor care ajung în atingere directă cu părțile active ale echipamentului de electrificare și ale echipamentului electric al trenurilor

1.2. Abrevieri

Pentru scopul prezentei norme tehnice feroviare se vor folosi următoarele abrevieri:

ELEA - echipamentul liniei electrice aeriene;

OMT - ordinul ministrului transporturilor;

MT - Ministerul Transporturilor;

ID - instrucțiune departamentală;

NTE - normativ tehnic energetic;

LCA - linie de contact aeriană;

LEA - linie electrică aeriană;

NSS - nivelul superior al șinelor;

DIA - distanță de izolare în aer;

STEF - substație de tracțiune electrică feroviară;

PS - post de secționare a liniei electrice aeriene pentru tracțiune electrică;

PSS - post de subsecționare a liniei electrice aeriene pentru tracțiune electrică;

CPPLP - conductor de protecție principal utilizat pentru legarea individuală și colectivă la pămant a obiectelor metalice accesibile; acest tip de conductor nu intoarce curentul de tracțiune la STEF;

CPPLPICT - conductor de protecție principal utilizat pentru legarea individuală și colectivă la pămant a obiectelor metalice accesibile și pentru intoarcerea curentului de tracțiune la STEF.

2. Domeniul de aplicare

2.1. Domeniul de aplicare

2.1.1. Prezenta normă tehnică feroviară stabilește cerințele obligatorii pentru mijloacele de protecție utilizate împotriva șocului electric prin atingerea directă a părților active ale ELEA și ale echipamentului electric al trenurilor care utilizează sistemele standardizate de alimentare cu energie electrică 1 x 25 kV, 50 Hz și 2 x 25 kV, 50 Hz.

NOTĂ:

Cerințele pentru mijloacele de protecție prevăzute la pct. 2.1.1 se referă inclusiv la echipamentele electrice din depouri, revizii tehnice, posturi de secționare și de subsecționare a liniei de contact aeriene.

2.1.1.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică de către beneficiarii finali, deținători de infrastructură feroviară (administratori, gestionari), operatori de transport feroviar, la intocmirea caietelor de sarcini și a specificațiilor tehnice în cadrul procedurilor de achiziții publice ale lucrărilor de proiectare, execuție, reabilitare, modernizare, întreținere, reparare și exploatare a instalațiilor de protecție împotriva șocurilor electrice cauzate de atingerea directă de către persoane a părților active ale echipamentului liniilor electrice aeriene folosite pentru tracțiunea electrică, respectiv a echipamentului electric de inaltă tensiune de pe acoperișul materialului rulant.

2.1.1.2. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică de către operatorii economici la proiectarea și realizarea lucrărilor de construcții, modernizare, reabilitare, întreținere, reparare și exploatare a liniilor electrice aeriene utilizate pentru tracțiunea electrică și a echipamentului electric de inaltă tensiune de pe acoperișul materialului rulant.

2.1.1.3. Echipamentul liniilor electrice aeriene aflate deja în exploatare, care nu indeplinesc în totalitate prevederile prezentei norme tehnice feroviare, poate fi utilizat în continuare până la executarea lucrărilor de reparații capitale sau a lucrărilor de modernizare.

2.1.2. Prezenta normă tehnică feroviară nu se aplică:

- metrourilor, tramvaielor și altor sisteme de transport electric urban, precum și sistemelor de tracțiune electrică minieră;

- echipamentului electric dintr-o zonă protejată (de exemplu, o secțiune a căii electrificate situată în interiorul unui loc de muncă ingrădit) și echipamentului electric din substațiile de tracțiune electrică, [24], [25] și [26].

2.1.3. Clasa de risc a lucrărilor privind prevederile de protecție împotriva șocului electric prin atingere directă

2.1.3.1. În conformitate cu [32] și [39], echipamentul liniilor electrice aeriene de contact (cu excepția echipamentului electric din PS și PSS) și lucrările privind prevederile de protecție față de acest echipament sunt de clasă de risc 1A.

2.1.3.2. Echipamentul electric din PS și PSS este de clasa de risc 2A.

2.1.3.3. În conformitate cu [29], certificatul de siguranță specifică rețelei este eliberat operatorului feroviar de către Autoritatea de Siguranță Feroviară Romană - ASFR.

2.2. Cerințe generale

2.2.1. Generalități

În cazul lucrărilor noi, dacă elaborarea proiectului tehnic a fost efectuată înainte de data intrării în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare, cerințele aplicabile normativelor precedente trebuie să continue să fie indeplinite.

Dacă elaborarea proiectului tehnic a fost efectuată după data intrării în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare, Compania Națională de Căi Ferate "CFR" - S.A., organele de control ale Autorității Feroviare Române - AFER, operatorii de transport feroviar și administratorii de infrastructură trebuie să indeplinească cerințele stabilite în această normă.

2.2.2. Linii de cale ferată electrificate

2.2.2.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică tuturor liniilor electrificate noi și existente de pe infrastructura feroviară care utilizează unul dintre sistemele standardizate de electrificare a căii ferate 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz, cu caracteristicile electrice precizate la [11].

2.2.2.2. Cerințele din prezenta normă tehnică feroviară sunt obligatorii pentru infrastructura deținută de Compania Națională de Căi Ferate "CFR" - S.A. sau de un alt administrator de infrastructură feroviară și pentru modificările la această infrastructură pentru care aprobarea de principiu privind execuția lucrărilor este dată după data intrării în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare.

2.2.2.3. Lucrările de protecție împotriva șocului prin atingerea directă a elementelor ELEA aflate sub tensiune se vor executa pe baza unui proiect întocmit în acest scop, conform prevederilor prezentei norme tehnice feroviare.

2.2.2.4. Liniile de cale ferată electrificată se vor pune în funcțiune numai după ce în urma analizei efectuate de beneficiar, proiectant și executant asupra rezultatelor verificărilor și măsurătorilor de la pct. 7 din prezenta normă tehnică feroviară se va constata că cerințele prevăzute în aceasta sunt respectate.

Volumul măsurărilor se va stabili prin caietul de sarcini sau specificația tehnică avizate de deținătorul instalațiilor și AFER.

2.2.3. Stații de cale ferată

2.2.3.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică tuturor stațiilor de cale ferată din cadrul infrastructurii feroviare care vor folosi sistemele standardizate de electrificare cu linii aeriene 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz.

2.2.3.2. Cerințele prezentei norme tehnice feroviare sunt obligatorii pentru stațiile de cale ferată noi și pentru modificările asupra stațiilor de cale ferată existente, de la data intrării în vigoare a prezentei norme tehnice feroviare.

2.2.3.3. La o stație de cale ferată prevederile contractuale (în cazul unei închirieri) nu schimbă prin ele insele deținătorul de sarcini privind cerințele obligatorii din prezenta normă tehnică feroviară.

2.2.4. Vehicule feroviare

2.2.4.1. Prezenta normă tehnică feroviară se aplică vehiculelor feroviare care vor funcționa pe infrastructura feroviară, care utilizează sistemele standard de electrificare 1 x 25 kV, 50 Hz sau 2 x 25 kV, 50 Hz.

2.2.4.2. Toate vehiculele feroviare noi și modernizate trebuie să indeplinească cerințele obligatorii pentru proiectarea vehiculelor feroviare prevăzute în prezenta normă tehnică feroviară.

Vehiculele feroviare aflate în exploatare care nu întrunesc cerințele din prezenta normă tehnică feroviară vor fi aliniate la prevederile acesteia cu ocazia primei reparații cu ridicarea de pe osie (RR, RG).

În cazurile în care vehiculele feroviare sunt modificate în domeniul acoperit de pct. 2.1 al prezentei norme tehnice feroviare, proiectul trebuie să fie revizuit și în locurile unde practic ele s-au aliniat la acesta.

2.3. Cerințe în legătură cu obiectul normei aflate în alte documente

Aceste cerințe sunt stabilite într-un număr de reglementări, așa cum se detaliază mai jos:

- cerințele pentru legarea la pămant și pentru legăturile care asigură continuitatea circuitului de tracțiune pe liniile electrificate, precizate în [8];

- cerințele pentru protecția persoanelor care lucrează pe sau lângă liniile electrice aeriene 25 kV, 50 Hz, stabilite în normele specifice și generale de protecție a muncii precizate în [2] și [3];

- cerințele specifice pentru parapete și poduri peste liniile electrificate, precizate la [8];

- cerințele pentru prevederea indicatoarelor și notelor de avertizare pe liniile electrificate, necesare pentru a preveni accesul direct al persoanelor la obiectele aflate sub tensiune, precizate în [15] și în anexa B din [8].

3. Definiții

În sensul prezentei norme tehnice feroviare termenii specifici se definesc după cum urmează:

3.1. Generalități

3.1.1. sistem feroviar - totalitatea subsistemelor pentru zone structurale și operaționale privind interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convențional din România cu sistemul de transport feroviar transeuropean și interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, precum și gestionarea și exploatarea sistemului ca întreg, [35] și [36];

3.1.2. administrator de infrastructură feroviară - orice organism sau orice operator economic care are ca obiect principal de activitate administrarea și întreținerea infrastructurii feroviare. Funcțiile administratorului de infrastructură de pe o rețea sau o parte a unei rețele pot fi alocate, în conformitate cu reglementările în vigoare, mai multor organisme sau operatori economici, [36] art. 1 alin. 10;

3.1.3. operator de transport feroviar - orice operator economic cu capital de stat ori privat a cărui activitate principală constă în efectuarea de prestații de transport de marfă și/sau de călători pe calea ferată, tracțiunea fiind asigurată în mod obligatoriu de acest operator economic. Acest termen include, de asemenea, și operatorii economici care asigură numai tracțiunea, [28] și [37].

3.1.4. zone publice - acele zone din infrastructura deținută de Compania Națională de Căi Ferate "CFR" - S.A. și din alte zone aflate sub controlul unui administrator de infrastructură feroviară, în scopul prezentei norme tehnice feroviare, zone în care publicului îi este permis accesul în mod nerestricționat, [8];

3.1.5. zone cu acces liber - acele zone în care publicul are acces nerestricționat, fără controlul exercitat de Compania Națională de Căi Ferate "CFR" - S.A. sau de un administrator de infrastructură feroviară, așa cum este, de exemplu, un drum pietonal pe marginea căii ferate, în afara unei ingrădiri cu gard;

3.1.6. zone cu acces restricționat - acele zone din infrastructura deținută de Compania Națională de Căi Ferate "CFR" - S.A. sau din altă infrastructură aflată sub controlul unui administrator de infrastructură feroviară, în scopul prezentei norme tehnice feroviare, în care aceștia permit numai accesul persoanelor autorizate, [8];

3.1.7. zonă protejată - zonă care conține instalația sau instalațiile la care se execută lucrări și în care s-au luat măsuri, de către personalul unității de exploatare, menite să impiedice apariția accidentală a tensiunii. Zona protejată se delimitează fizic de la punctele de unde s-a făcut separarea vizibilă, respectiv s-au scos de sub tensiune instalațiile (instalația) la care se lucrează. Accesul în astfel de zone este permis numai persoanelor autorizate;

3.1.8. trecere la nivel publică - trecere pe unde publicul are voie să traverseze calea ferată cu condiția respectării măsurilor de securitate aferente, [8];

3.1.9. trecere la nivel privată - trecere utilizată, în general, pentru accesul la un tren sau la o activitate; în acest loc, în mod normal, trebuie limitat accesul publicului, [8];

3.1.10. trecere la nivel cu acces controlat - trecere la care publicul nu are, în mod normal, acces, situată într-o zonă aflată sub controlul administrației feroviare care reglementează și utilizarea acesteia (de exemplu, în depouri și triaje), [8];

3.1.11. drum pietonal autorizat - drum protejat, în lungul căii ferate. Utilizarea acestui drum este permisă numai persoanelor autorizate, [8];

3.1.12. suprafață de circulație - orice punct al unei suprafețe pe care persoanele pot staționa sau circula, [8];

3.1.13. secțiune de circuit - parte a unui circuit electric care are propriile valori ale tensiunilor nominale pentru coordonarea izolației: tensiunea nominală de izolație, tensiunea nominală de ținere la impuls 1,2/50æs, definiție bazată pe [9];

3.1.14. structură de susținere - elemente care susțin conductoarele și izolatoarele unei linii aeriene de contact, [7];

3.1.15. deținător - orice persoană juridică având calitatea de proprietar sau de imputernicit, care exploatează pe termen lung o instalație ori un vehicul de cale ferată;

3.2. Linii de cale ferată electrificate aerian

3.2.1. echipamentul liniei electrice aeriene (ELEA) - un ansamblu de conductoare suspendate deasupra liniei ferate pentru alimentarea trenurilor cu energie electrică, impreună cu accesoriile, izolatoarele și alte anexe, inclusiv separatoarele, fixatoarele, conductoarele de protecție tip CPPLP și CPPLPICT și fiderele pentru PS, PSS (echipate cu autotransformatoare în cazul sistemului de alimentare 2 x 25 kV, 50 Hz);

NOTĂ:

În scopul prezentei norme tehnice feroviare, definiția echipamentului liniei electrice aeriene include toate fiderele și conductoarele aeriene (inclusiv izolatoarele, accesoriile de prindere ale acestora și echipamentul electric monofazat și bifazat din PS, PSS).

3.2.2. linie de contact - un sistem de conductoare destinat alimentării cu energie electrică a vehiculelor feroviare prin intermediul echipamentului de captare a curentului, [8];

3.2.3. linie de contact aeriană - o linie de contact plasată deasupra sau lateral față de acoperișul vehiculelor și care alimentează cu energie electrică vehiculele printr-un echipament de captare a curentului montat pe acoperișul acestora, [8];

NOTĂ:

Fiderul de intărire nu este inclus în linia de contact aeriană.

3.2.4. parte conductoare - parte capabilă să conducă un curent electric;

3.2.5. părți active - orice conductor sau orice parte conductoare a ELEA, destinat/destinată a fi sub tensiune în funcționare normală, inclusiv întreaga lungime a unui izolator ori a unui pantograf și alte echipamente electrice montate pe acoperișul vehiculelor feroviare, [8];

NOTĂ:

Prin convenție, șinele de rulare și părțile conectate la ele nu vor fi considerate părți active.

3.2.6. parte conductoare accesibilă - parte conductoare a unui echipament electric care poate fi atinsă și care, în mod normal, nu este sub tensiune, dar care poate ajunge sub tensiune în cazul deteriorării izolației de bază (definiție bazată pe [8]);

NOTĂ:

O parte conductoare a unui echipament electric care nu poate fi pusă sub tensiune în caz de defectare decât prin intermediul unei părți conductoare nu este considerată parte conductoare accesibilă.

3.2.7. atingere directă - contact între persoane sau animale și părți active (definiție bazată pe [8] și [23]);

3.2.8. atingere indirectă - contact între persoane sau animale și părți conductoare accesibile care au devenit active în condiții de defectare, [8] și [23];

3.2.9. șoc electric - efect patofiziologic care apare la trecerea unui curent electric prin corpul omului sau al unui animal, [8];

3.2.10. deschidere - parte a liniei aeriene de contact situată între două suporturi sau între două puncte de suspendare succesive, [7];

3.2.11. distanță de izolare în aer - cea mai scurtă distanță în aer între două părți conductoare, [9];

3.2.12. distanță de fir întins - dimensiunea unui fir imaginar intins între o suprafață de circulație și o parte activă aflată în apropierea marginii unui obstacol;

3.2.13. izolație funcțională - izolația între părți conductoare care este necesară numai pentru buna funcționare, [9] (a se vedea figura 1);

3.2.14. izolație de bază - izolația părților active destinată să asigure protecția de bază împotriva șocurilor electrice, [9] (a se vedea figura 1);

Figura 1 - Exemple de izolație realizată cu distanță de izolare în aer, [9]

3.2.15. izolație suplimentară - izolație independentă aplicată în plus față de izolația de bază pentru a asigura protecția împotriva șocurilor electrice în cazul deteriorării izolației de bază. Solicitarea electrică a izolației suplimentare, în cazul unui defect, poate fi diferită de solicitarea izolației de bază în condiții normale de exploatare, [9] (a se vedea figura 1);

NOTE:

1. Izolația suplimentară poate fi realizată ca un strat de izolație solidă.

2. În cazul unei combinații de distanță de izolare în aer insuficientă și de izolație solidă bine dimensionată pot să apară descărcări parțiale.

3.2.16. izolație dublă - izolație care cuprinde atât izolația de bază, cât și izolația suplimentară, [9] (a se vedea figura 1);

3.2.17. izolație întărită - sistem de izolație unic aplicat părților active, care asigură un grad de protecție împotriva șocurilor electrice echivalent cu cel al unei izolații duble, [9];

NOTĂ:

Termenul "sistem de izolație unic" nu implică faptul că izolația trebuie să fie o piesă omogenă. Sistemul poate cuprinde mai multe straturi care nu pot fi incercate individual ca în cazul izolației de bază sau al celei suplimentare.

3.2.18. distanță de izolare în aer, statică - distanță care determină izolarea în aer între:

3.2.19. distanță de izolare în aer dinamică (de trecere) - distanță de izolare în aer, care este obținută printr-o reducere momentană a distanței de izolare statică în aer, cauzată de mișcarea dinamică a echipamentului liniei aeriene și de trecerea trenurilor;

3.2.20. ridicarea (înălțarea) firului de contact - deplasare ascendentă verticală a firului de contact care se ridică în timpul trecerii pantografului;

3.2.21. distanță de izolare în aer de securitate - distanță, în linie dreaptă, între o suprafață de circulație și părțile active ale ELEA, necesară pentru a preveni atingerea directă între persoane și părțile active, [9];

NOTĂ:

Această distanță de izolare în aer asigură izolația intărită între părțile active ale ELEA și suprafața de staționare.

3.2.22. distanță de izolare în aer pe suprafață - cea mai scurtă distanță pe suprafața unui material electroizolant între două părți conductoare, [9];

3.2.23. înălțimea echipamentului liniei electrice aeriene - distanța de la nivelul superior al șinei până la cel mai de jos conductor sau accesoriu al LEA, măsurată perpendicular pe planul căii ferate, [7];

3.2.24. înălțimea minimă a echipamentului liniei electrice aeriene - valoarea minimă a înălțimii conductoarelor și accesoriilor LEA, necesară pentru a evita formarea arcului electric între acestea și vehicule, în toate condițiile de funcționare, [7];

3.2.25. barieră - element care asigură protecția împotriva atingerii directe din toate direcțiile obișnuite de acces, [8];

3.2.26. obstacol - element care impiedică o atingere directă accidentală, însă nu impiedică o atingere directă voită, [8];

NOTĂ:

Obstacolele se pot realiza din materiale compacte (zidărie, panouri pline) sau din plase.

3.2.27. gabarit de liberă trecere - contur geometric transversal limită, în plan vertical, perpendicular pe axa longitudinală a căii, în interiorul căruia, în afară de materialul rulant, nu se admite să pătrundă nicio parte a construcțiilor (poduri, tuneluri, pasaje superioare, pasarele etc.) sau a instalațiilor fixe CF (semnale, coloane etc.) și nici materiale sau obiecte depozitate în lungul liniei curente ori în stații. Fac excepție instalațiile care, în timpul funcționării, acționează direct asupra materialului rulant, ca: franele de cale, instalațiile liniei de contact, brațul coloanelor hidraulice, elevatoarele de cărbuni etc., cu condiția ca aceste instalații să fie astfel amplasate încât, în stare de repaus, să nu vină în contact direct cu acele elemente ale materialului rulant asupra cărora acționează în timpul funcționării, [21];

NOTĂ:

Gabaritul de liberă trecere asigură circulația trenurilor în deplină siguranță fără limitarea vitezei sau alte ingrădiri.

3.2.28. gabarit pentru lucrări de artă și alte construcții - gabarit de liberă trecere privind lucrările de artă și diferite construcții, altele decât cele menționate la pct. 3.2.29-3.2.31;

3.2.29. gabarit pentru elemente ale instalațiilor CF - gabarit de liberă trecere privind semnalele, coloanele hidraulice, gardurile, stalpii și alte elemente ale instalațiilor căilor ferate, anexa B din [21];

3.2.30. gabarit pentru tuneluri CF - gabarit de liberă trecere privind tunelurile și polatele de cale ferată (a se vedea anexa B din [21]);

3.2.31. gabarit pentru linii electrificate și electrificabile - gabarit de liberă trecere pe linii electrificate sau electrificabile (a se vedea condițiile precizate în anexa B din [21]);

3.2.32. îngrădire de lucru - ingrădire care delimitează material zona de lucru într-o instalație electrică;

3.2.33. tensiune nominală - valoarea tensiunii unui element component, dispozitiv sau echipament, fixată de către producător, la care se face referire pentru funcționare și pentru caracteristicile funcționale, [9];

3.2.34. tensiune locală - cea mai mare valoare efectivă a tensiunii în curent alternativ care poate apărea între două puncte ale unei izolații date, fiecare circuit susceptibil să influențeze valoarea efectivă mai sus menționată fiind alimentat la tensiunea lui permanentă maximă, [9];

NOTĂ:

Permanent inseamnă că tensiunea durează mai mult de 5 minute, așa cum este U(max1) din [11];

3.2.35. tensiune locală de vârf - cea mai mare valoare a tensiunii care poate să apară în serviciu printr-o anumită izolație, [9];

3.2.36. tensiunea permanentă maximă [U(max1)] - valoarea efectivă maximă a tensiunii care poate să fie prezentă mai mult de 5 minute, [11];

3.2.37. tensiunea temporară maximă [U(max2)] - cea mai mare valoare efectivă a tensiunii care poate să apară pentru o durată limitată de timp, (0,5-300s], [11];

3.2.38. supratensiunea de lungă durată cea mai ridicată [U(max3)] - tensiunea definită ca cea mai ridicată valoare a supratensiunii de lungă durată pentru t = 20ms. Această valoare este independentă de frecvență, [11];

3.2.39. tensiune nominală de izolație [U(Nm)] - valoarea efectivă a tensiunii de ținere a echipamentului sau a unei părți a acestuia, fixată de către producător, ce caracterizează capacitatea de ținere permanentă (peste 5 minute) a izolației acestuia, [9];

NOTE:

1. U(Nm) este o tensiune între o parte activă a echipamentului și pămant sau o altă parte activă. Pentru materialul rulant pămantul este reprezentat de cutia vagonului, iar pentru instalațiile fixe de tracțiune electrică pămantul este reprezentat de șinele de cale ferată, dacă nu se precizează altă reprezentare a acestuia.

2. Pentru circuite, sisteme și subsisteme în aplicații feroviare această definiție este de preferat față de definiția "cea mai ridicată tensiune pentru echipament" care este utilizată în mare măsură în standardele internaționale.

3. U(Nm) nu este necesar să fie egală cu tensiunea nominală, care este, în principal, legată de caracteristicile funcționale.

4. U(Nm) este mai mare sau egală cu tensiunea locală. În consecință, pentru circuitele conectate direct la linia de contact U(Nm) ≥ U(max1), [11];

3.2.40. tensiune nominală de ținere la impuls [U(Ni)] - valoare a tensiunii de ținere la impuls, a echipamentului sau a unei părți a acestuia, fixată de către producător, ce caracterizează capacitatea de ținere a izolației acestuia împotriva supratensiunilor tranzitorii, [9];

NOTĂ:

U(Ni) este mai mare sau egală cu tensiunea locală de vârf.

3.2.41. supratensiune - orice tensiune care are o valoare de vârf ce depășește valoarea de vârf corespunzătoare (inclusiv supratensiunile repetitive) tensiunii maxime în regim permanent, în condiții normale de funcționare, [9];

3.2.42. supratensiune temporară (TOV) - supratensiune de frecvență egală cu frecvența rețelei de alimentare, de lungă durată, [9] și [11];

NOTE:

1. Supratensiunea poate fi neamortizată sau slab amortizată. În unele cazuri, frecvența ei poate fi de cateva ori mai mică decât frecvența de alimentare.

2. O supratensiune temporară este independentă de încărcarea rețelei. Aceasta se caracterizează printr-o curbă tensiune/timp.

3.2.43. supratensiune tranzitorie - supratensiune de scurtă durată care nu depășește cateva milisecunde, care apare din cauza transferului de curent, [9];

NOTĂ:

O supratensiune tranzitorie depinde de încărcarea rețelei. Aceasta nu poate fi caracterizată printr-o curbă tensiune/timp. În esență, o supratensiune tranzitorie este rezultatul unui transfer de curent de la o sursă la o sarcină (rețea).

3.2.44. supratensiune de comutație - supratensiune tranzitorie care apare în orice punct al unei rețele din cauza unei comutații sau a unui defect, [9];

3.2.45. supratensiune de trăsnet - supratensiune tranzitorie care apare în orice punct al unei rețele din cauza unei descărcări atmosferice, [9];

3.2.46. CPPLP - conductor de protecție principal utilizat pentru legarea la pămant a părților conductoare accesibile ale ELEA. Acest conductor nu intoarce curentul de tracțiune la STEF și este parcurs doar de curentul de defect în cazul unui defect al izolației de bază. În România acest conductor se mai numește "conductor colector";

3.2.47. CPPLPICT - conductor de protecție principal utilizat pentru legarea la pămant a părților conductoare accesibile ale ELEA, dar și pentru intoarcerea unei părți din curentul de tracțiune la STEF. Condițiile de utilizare sunt precizate de SR EN 50119:2003 și SR EN 50122-1:2002;

3.2.48. fider de linie - conductor aerian susținut pe aceeași structură ca linia de contact aeriană pentru a alimenta puncte de injecție succesive. Definiție preluată din SR EN 50122-1:2002.

4. Condiții de exploatare luate în considerare în calculul și aplicarea prevederilor de protecție

4.1. Condițiile de mediu normale, precizate de [9] și [13], de care se ține seama la calcularea distanței de izolare în aer sunt:

-10 °C pentru clasa "-10 °C la exterior";

-25 °C pentru clasa "-25 °C la exterior";

-40 °C pentru clasa "-40 °C la exterior";

4.2. Condiții atmosferice de referință standardizate

Condițiile atmosferice de referință standardizate, pentru care se exprimă tensiunile de incercare la ținere standardizate, [9] și [13], sunt:

- temperatura aerului: t(0) = 20 °C;

- presiunea aerului: p(0) = 101,325 kPa (1013,25 mBar), corespunzătoare nivelului mării;

- umiditatea absolută a aerului: h(0) = 11 g/mc.

4.3. Condiții atmosferice reale

Condițiile atmosferice (presiunea, temperatura și umiditatea aerului), luate în considerare la un anumit moment în exploatarea ELEA, vor fi numite în continuare condiții atmosferice reale.

Pentru dimensionarea DIA se vor considera cele mai dezavantajoase condiții atmosferice reale care pot să apară în exploatare.

4.4. Condiții privind funcționarea în mediu poluat

Definirea gradelor de poluare PD3, PD3A, PD4, PD4A, PD4B este necesar să se efectueze conform anexei E din [9]:

4.5. Condiții privind tensiunea și frecvența de alimentare

Tensiunile și frecvența nominală de alimentare a părților active ale ELEA și a părților active ale echipamentului de pe acoperișul materialului rulant, precum și valorile maxime normate ce se pot intalni în exploatare sunt precizate în tabelul 4.2.3 din [11] și în tabelul 1 din prezenta normă tehnică feroviară.

4.6. Condiții privind tensiunea nominală de izolație U(Nm)

4.6.1. Tensiunea nominală de izolație a LCA, U(Nm), este necesar să fie cel puțin egală cu U(max1) (27,5 kV), [9] și [11].

U(Nm) ≥ U(max1) = 27,5 kV

U(Nm) ≥ U(max2) = 29 kV

4.6.2. Pentru circuitele de alimentare în curent alternativ de pe vehiculele feroviare tensiunea nominală de izolație este precizată în [9]:

U(Nm) = 27,5 kV

NOTĂ:

Izolația echipamentului de pe acoperișul vehiculelor feroviare față de masa metalică a acestora va fi considerată izolație funcțională, [9].

4.7. Condiții privind amplasarea liniei electrice aeriene

Limitele privind gabaritul pentru electrificare sunt precizate în [21] și [33].

În dreptul trecerilor la nivel, înălțimea minimă a firului de contact și a celorlalte conductoare față de suprafața drumului care intersectează calea ferată va fi stabilită conform pct. 5.7.1.2 din prezenta normă tehnică feroviară.

4.8. Zona liniei de contact aeriene și zona pantografului

- zona liniei de contact aeriene și zona pantografului - zona ale cărei limite nu sunt depășite, în general, de o linie de contact aeriană ruptă sau de un pantograf rupt care este sub tensiune, în cazul în care pantograful ori fragmente rupte din acesta scapă de sub firul de contact, [8].

Accidental, structuri de susținere și echipamente pot veni în contact direct cu o linie de contact aeriană ruptă sau cu părți aflate sub tensiune ale unui pantograf rupt ori scăpat de sub firul de contact. Zona liniei de contact aeriene și zona pantografului în care este considerat probabil un astfel de contact pentru o linie de cale ferată electrificată, în aliniament, este definită în figura 2.

Dimensiunile X, Y, Z, definite și reprezentate conform [8], sunt precizate pentru tracțiunea electrică din România, în cazul când se folosesc locomotive electrice echipate cu pantografe cu lungimea saniei de 1.600 mm.

NOTE:

1. În cazul în care linia de contact aeriană părăsește axa căii ferate, zona liniei de contact aeriene trebuie extinsă corespunzător.

2. În cazul ieșirii de sub firul de contact sau al ruperii lui, pantograful poate rămâne sub tensiune fie pentru că este conectat cu un alt pantograf aflat sub tensiune, fie pentru că este în funcțiune franarea electrică.

3. Nu se ia în considerare ruperea fiderelor sau a fiderelor de intărire deoarece probabilitatea ruperii acestora este foarte mică, ele nefiind solicitate mecanic de către captatorul de curent.

4. Pentru liniile electrificate aflate în tuneluri sau în apropierea unor lucrări de artă este necesar să se stabilească zona liniei de contact și zona pantograf, în conformitate cu gabaritele definite la pct. 3.2.27 - 3.2.31 din prezenta normă tehnică feroviară, [21].

Figura 2 - Zona liniei de contact aeriene și zona pantograf

unde:

RH (NSS) - nivelul superior al șinelor;

HP - poziția celui mai ridicat conductor al LCA, considerat a fi poziționat în centrul căii, în orice condiții de exploatare;

OZ - zona liniei de contact aeriene (LCA);

PZ - zona pantograf;

TCL - axa centrală a liniei;

X = 5,0 m - maximul lui OZ la nivelul superior al șinelor;

Y = 1,75 m - maximul orizontal al zonei pantograf PZ (pentru pantograf de 1.600 mm);

Z = 7,6 m - înălțimea maximă a pantografului rupt deasupra RH.

NOTĂ:

Zigzagul a fost luat în considerare în cadrul dimensiunii "Y".

5. Prevederi de protecție împotriva șocului electric prin atingere directă pentru liniile de cale ferată electrificate în sistemele 1 x 25 kV, 50 Hz și 2 x 25 kV, 50 Hz

5.1. Principii de calcul

5.1.1. ELEA trebuie să fie proiectat, construit și întreținut astfel încât mijloacele de protecție utilizate împotriva atingerii directe a părților active să fie capabile să minimizeze riscul daunelor provocate persoanelor și echipamentelor.

5.1.2. Prevederile de protecție oferite de infrastructură împotriva atingerii directe a părților active ale ELEA sunt realizate prin următoarele mijloace de protecție:

5.1.3. Toate mijloacele de protecție enumerate la pct. 5.1.2 vor fi dimensionate în mod obligatoriu pentru cele mai grele condiții de exploatare la locul lor de amplasare, descrise la pct. 4, și luand în considerare cel puțin următoarele:

NOTĂ:

Pentru presiune se va considera presiunea atmosferică medie a locului, determinată de altitudinea locului față de nivelul mării. În cazul unei secțiuni de alimentare, se va considera valoarea maximă a acesteia pentru întreaga secțiune.

- tensiunea nominală a sistemului de alimentare, tensiunea locală, tensiunea nominală de izolație a secțiunii;

- funcționarea la supratensiuni atmosferice și de comutație;

- tensiunea nominală de ținere la impuls 1,2/50 æs;

- forma elementelor din echipamentul electric între care se află distanța de izolare în aer și modelul fizic care descrie cel mai bine fenomenele electrice legate de omogenitatea campului electric (tipul de electrozi: vârf-plan, plan-plan, sferă-plan, conductor-plan paralel);

- tipul de izolație pe care îl asigură respectiva prevedere de protecție;

- valoarea intensității curentului maxim de scurtcircuit la locul unde se aplică prevederea de protecție și prejudiciile care pot fi determinate de acest curent.

5.1.4. Distanțele minime de izolare pe suprafață care asigură izolația de bază sau izolația funcțională se dimensionează conform pct. G2 din anexa G la [9] și sunt mai mari sau cel puțin egale cu distanțele minime de izolare în aer considerate pentru aceeași tensiune nominală de izolație pentru cele două tipuri de izolație amintite. Reducerea distanțelor de izolare pe suprafață nu este permisă în cazul când acestea asigură izolația funcțională sau izolația de bază.

5.1.5. Distanțele minime de izolare pe suprafață care asigură izolația intărită se dimensionează pentru 2 x U(Nm), unde U(Nm) este tensiunea nominală de izolație corespunzătoare tensiunii nominale de alimentare, [9].

5.2. Clasificarea distanțelor de izolare în aer care asigură diverse tipuri de izolație

5.2.1. În textul prezentei norme tehnice feroviare distanțele de izolare în aer care asigură diverse tipuri de izolație vor fi clasificate în funcție de valorile pe care le pot lua, [9], astfel:

- normale;

- sporite.

- sporite;

- normale;

- reduse.

- normale;

- sporite.

NOTĂ:

Pentru DIA de la pct. a) și b) trebuie să fie prevăzută cel puțin valoarea distanței de izolare precizată în tabelele B.1 - B.10 din anexa B.

5.2.2. În lipsa altor precizări, categoria distanței de izolare în aer, care urmează să fie adoptată pentru infrastructura nouă și modificată, trebuie să fie cea corespunzătoare distanțelor de izolare în aer normale.

Categoria distanței de izolare în aer, ce urmează a fi adoptată pentru vehicule de cale ferată noi care tranzitează secțiile electrificate existente în România, trebuie să fie normală, în afara cazului în care se poate demonstra că nu este rezonabil să se aplice aceasta.

5.2.3. Pentru izolația funcțională a infrastructurii noi de electrificare și a infrastructurii de electrificare care face obiectul unor modificări asupra secțiilor existente, acolo unde poate fi demonstrat că nu este practic rezonabil să se prevadă distanțe de izolare în aer normale, adoptarea distanțelor de izolare în aer reduse trebuie să fie permisă când justificarea sa poate fi făcută pe baza următoarelor aspecte:

Când sunt indeplinite condițiile prevăzute la lit. a), evaluarea probabilității și consecințele rezultate trebuie să includă, dar nu trebuie să fie limitate la:

- măsurări de control folosite pentru a reglementa acei factori care contribuie la realizarea DIA reduse;

- caracteristicile electrice ale sistemului de electrificare;

- valoarea curentului de defect care rezultă dintr-o defecțiune a distanței de izolare în aer;

- aplicarea și menținerea toleranțelor poziției ELEA și a structurii de susținere;

- vulnerabilitatea ELEA și a infrastructurii de a se defecta la apariția unei defectări a distanței de izolare în aer;

- consecințele pentru siguranța persoanelor, care pot apărea la o micșorare accidentală a distanței de izolare în aer;

- în cazul când se consideră corespunzătoare folosirea unor soluții tehnice speciale, ele trebuie să fie folosite după ce evaluarea lor a fost insușită de deținătorul de infrastructură și după ce soluția a fost reglementată pe baza secțiunii de conformitate a acestei norme;

- considerente tehnico-economice;

NOTĂ:

Procesul de mai sus, referitor la clasificarea distanțelor de izolare în aer pentru un sistem de alimentare, este precizat în schema logică de la pct. B.2 din anexa B. Valorile DIA pentru fiecare categorie a distanțelor de izolare în aer sunt precizate în condiții atmosferice de referință standardizate, cu expunere la ultraviolete:

- în tabelele B.1, B.3, B.5, B.7 și B.9 din anexa B pentru electrozi vârf-plan (camp neomogen); valorile DIA din aceste tabele sunt acoperitoare pentru toate cazurile de electrozi intalnite în practică;

- în tabelele B.2, B.4, B.6, B.8 și B.10 din anexa B numai pentru electrozi sferă-plan sau plan-plan (camp omogen).

5.3. Protecția prin distanțe de izolare în aer care asigură izolația de bază și izolația funcțională în instalațiile fixe de tracțiune electrică

5.3.1. În calculul valorilor distanțelor de izolare în aer care asigură izolația de bază și izolația funcțională în instalațiile fixe de tracțiune electrică trebuie să fie luate în considerare următoarele:

NOTE:

1. În cuprinsul prezentei norme tehnice feroviare, atunci când se face o referire la distanțe de izolare în aer, toate izolatoarele conectate la o parte activă a ELEA trebuie considerate ca părți active.

2. Toate distanțele de izolare în aer, dimensionate în articolele care urmează, vor reprezenta, dacă nu se face o altă precizare în text, valorile minime care trebuie respectate pentru realizarea prevederilor de protecție respective.

3. Pentru fiecare caz de utilizare a distanței de izolare în aer se vor analiza individual condițiile de exploatare cele mai grele care vor fi luate în considerare pentru dimensionarea acestei distanțe.

4. Valorile minime ale distanțelor de izolare în aer pot fi majorate de proiectant pentru cerințe și condiții de exploatare specifice în vederea imbunătățirii gradului de siguranță.

5.3.2. Dimensionarea mijloacelor de protecție prevăzute la pct. 5.1.2 se efectuează după o impărțire, în prealabil, a circuitelor electrice analizate în secțiuni caracterizate de condițiile de exploatare prevăzute la pct. 4, utilizand una dintre cele două metode de calcul pentru tensiunea nominală de ținere la impuls U(Ni), reglementate în [9]. La pct. B.1, anexa B, din prezenta normă tehnică feroviară se precizează schema logică de calcul ce trebuie urmată în vederea determinării U(Ni) pentru secțiunile dintr-un circuit electric.

5.3.3. Pentru dimensionarea distanțelor minime de izolare în aer care asigură izolația de bază sau izolația funcțională se va lua în considerare tensiunea nominală de ținere la impuls U(Ni), conform tabelelor 1, 2 și C.1 din prezenta normă tehnică feroviară.

NOTĂ:

Pentru distanțele de izolare în aer care asigură izolația de bază sau izolația funcțională nu se admit valori mai mici decât cele precizate de prezenta normă tehnică feroviară.

Tabelul 1 - Tensiunile nominale de izolație între părțile active ale ELEA aflate la tensiuni nominale permanente diferite și între aceste părți active și structurile de susținere

NOTĂ:

În tabelul 1, valorile din coloanele pentru care unitatea de măsură este precizată în kV(ef) reprezintă valori eficace.

5.3.4. În cazul utilizării unui dispozitiv de comutație destinat întreruperii alimentării unei instalații întregi sau unei secțiuni a acesteia, tensiunea nominală de ținere la impuls U(Ni) (determinată cu metoda de calcul 1 din [9]) și distanțele de izolare în aer corespunzătoare trebuie majorate cu 25%, [9].

5.3.5. Corelarea tensiunilor nominale de izolare U(Nm) cu tensiunile nominale permanente ale rețelei de alimentare U(n)

Corelarea tensiunilor nominale de izolare U(Nm) (în condițiile de la pct. 4.2) cu tensiunile nominale permanente între diverse părți active ale ELEA și dintre acestea și structurile de susținere se va efectua conform tabelului 1, ținandu-se seama de următoarele cazuri:

5.3.6. Corelarea tensiunii nominale de ținere la impuls U(Ni) pentru o secțiune de circuit cu tensiunea nominală de izolație U(Nm), pentru diverse categorii de supratensiune

5.3.6.1. În cazul utilizării metodei 1 pentru determinarea tensiunii nominale de ținere la impuls U(Ni) a unei secțiuni de circuit, prezentată la pct. 2.2.2.1 din [9], se recomandă folosirea valorilor din tabelul 2, stabilite pentru diverse tensiuni nominale de izolație U(Nm), pentru categoriile de supratensiuni OV3, OV4, în regim static, (vezi tabelul A2 din [9]).

Tabelul 2 - Tensiunile nominale de ținere la impuls U(Ni) în funcție de tensiunile nominale de izolație ale diverselor circuite U(Nm) și de categoriile de supratensiune care caracterizează exploatarea acestora.

NOTE:

1. Valorile din acest tabel sunt valabile pentru instalații fixe de tracțiune electrică, în condiții atmosferice de referință standardizate și pentru mediu nepoluat (gradul de poluare nu depășește nivelul PD2 (vezi pct. 4.1 din prezenta normă tehnică feroviară). În cazurile de mediu poluat (gradele de poluare PD4A și PD4B), valorile tensiunilor nominale de ținere la impuls se vor majoră corespunzător anexei C la prezenta normă.

2. În tabelul anterior cazurile cu prescripții speciale (*) se referă, de exemplu, la situațiile în care intervin supratensiuni temporare datorită aparatelor de comutație (vezi pct. 5.3.4 din prezenta normă tehnică feroviară).

5.3.6.2. În cazul utilizării metodei 2, precizată la pct. 2.2.2.2 din [9], tensiunea nominală de ținere la impuls U(Ni) se va stabili în urma calculului supratensiunilor de comutație pentru secțiunea respectivă, reținandu-se valoarea maximă a acestora.

5.3.7. Corelarea distanțelor de izolare în aer cu tensiunile nominale de ținere la impuls U(Ni) pentru diverse grade de poluare

Corespondența dintre distanțele de izolare în aer - tensiuni nominale de ținere la impuls 1,2/50 æs, în condițiile pct. 4.2, pentru electrozi vârf-plan este precizată în tabelul C.1 din anexa C la prezenta normă tehnică feroviară, în [9] și [13].

NOTE:

1. Valorile precizate în tabelul C.1 sunt acoperitoare pentru celelalte tipuri de electrozi intalnite în practică (sferă-plan, plan-plan și conductor-plan paralel).

2. În cazurile când condițiile atmosferice reale diferă de condițiile atmosferice prevăzute la pct. 4.2 se vor corecta valorile tensiunilor nominale de ținere la impuls 1,2/50 æs precizate în tabelul C.1, utilizandu-se relațiile de calcul prevăzute la pct. E.1 din anexa E la prezenta normă tehnică feroviară.

3. În cazurile practice când DIA între diverse elemente sub tensiune din exploatare sau între acestea și pămant pot fi modelate prin DIA cu electrozi sferă-plan ori plan-plan, se vor folosi relațiile de calcul și de corecție cu condițiile atmosferice reale precizate la pct. E.2 din anexa E.

5.3.8. Distanțe de izolare în aer care asigură izolația funcțională la traversările liniilor electrice aeriene peste calea ferată electrificată

Traversările liniilor electrice aeriene de inaltă tensiune peste calea ferată electrificată se vor executa în conformitate cu normativul [4] și vor respecta instrucțiunile de protecția muncii din [2] și [3].

5.3.9. Distanțe de izolare în aer care asigură izolația funcțională la traversările liniilor aeriene de telecomunicații peste calea ferată electrificată

Lucrările privind traversarea aeriană a liniei de cale ferată electrificată de către liniile aeriene de telecomunicații se vor executa numai cu cabluri cu fibre optice, fără elemente conductoare, cu respectarea:

- distanțelor de izolare în aer minime prevăzute la pct. 5.3.5 și 5.3.7;

- normativelor de proiectare și de execuție specifice lucrărilor de telecomunicații care folosesc fibre optice;

- instrucțiunilor de protecția muncii precizate la [2] și [3].

5.4. Protecția realizată prin distanțe de izolare în aer de securitate în instalațiile fixe de tracțiune electrică

5.4.1. Cerințe constructive generale

5.4.1.1. ELEA trebuie să fie proiectat, executat și întreținut astfel încât părțile active ale acestuia să fie poziționate pentru a se minimiza riscul de daune provocate persoanelor aflate pe suprafețele de circulație din zonele publice și din zonele cu acces restricționat.

5.4.1.2. Părțile active ale ELEA trebuie să se intindă numai peste căile ferate pentru care ele sunt necesare pentru a asigura alimentarea cu energie electrică a trenurilor electrice, iar zonele adiacente trebuie să fie prevăzute doar pentru susținerea, tensionarea și poziționarea acestor părți active.

Cu excepția izolatoarelor, părțile active ale ELEA nu trebuie să fie extinse peste liniile neelectrificate, dincolo de capătul liniilor secundare ori peste platforme sau pasaje aeriene.

Poziționarea părților active ale ELEA deasupra intervalelor largi dintre căi, deasupra pozițiilor de securitate și culoarelor de acces trebuie să fie evitată acolo unde este practic posibil.

5.4.1.3. Izolatoarele asociate cu părțile active ale ELEA nu trebuie să fie situate deasupra unor platforme sau pasaje aeriene, exceptand cazurile de dificultate specială în care este permis ca până la jumătate din înălțimea izolatorului să fie poziționată deasupra platformei ori pasajului aerian.

5.4.1.4. Pe toate structurile de susținere ale liniei electrice aeriene și pe gardurile imprejmuitoare ale instalațiilor de inaltă tensiune se vor monta indicatoare de securitate (a se vedea anexa B din [8] și [15]).

5.4.1.5. Pe pasarelele și pe lucrările de artă care supratraversează linia de contact sau sunt invecinate cu o linie de contact se vor prevedea panouri de protecție pentru a se evita posibilitatea atingerii acesteia cu obiecte lungi.

5.4.1.6. Pe toate pasarelele și podurile destinate trecerii publicului se vor monta indicatoare de securitate cu condițiile tehnice din [15] și indicatoare cu inscripția: "Staționarea pe pod este interzisă".

5.4.1.7. Toate drumurile de acces la/pe lângă linie (excluzand suprafețele de circulație a persoanelor) trebuie să fie realizate la nivelul șinelor sau mai jos. Acolo unde aceasta nu este posibil de realizat vor fi luate alte măsuri pentru a reduce riscurile asociate cu pericolele de natură electrică (de exemplu, obstacole masive, parapete).

5.4.1.8. În zona peroanelor, la trecerile la nivel și trecerile pietonale se vor monta indicatoare care să arate zonele permise și zonele interzise circulației publicului. De asemenea, se vor afișa reguli de comportare destinate publicului.

5.4.1.9. În cazul lucrărilor noi se interzice punerea sub tensiune a LCA și a echipamentului aferent dacă nu s-au efectuat lucrările de avizare a documentației tehnice sau dacă nu s-a obținut de către constructor avizul de punere în funcțiune conform reglementărilor în vigoare.

5.4.1.10. După darea în funcțiune a unui tronson de linie electrificată, linia de contact se consideră permanent sub tensiune.

5.4.2. Dimensionarea distanțelor de izolare în aer de securitate

5.4.2.1. Pentru dimensionarea distanțelor minime de izolare în aer de securitate, în cazul în care nu se face altă precizare în prezenta normă tehnică feroviară, se va considera că tensiunea de ținere la impuls U(Ni) este 160% din tensiunea de ținere la impuls pentru distanța de izolare în aer care asigură izolația de bază considerată la pct. 5.3.3-5.3.5 din prezenta normă tehnică feroviară.

NOTĂ:

Pentru distanțele de izolare în aer de securitate nu se admit valori mai mici decât cele precizate de prezenta normă tehnică feroviară.

5.4.2.2. Distanțe de izolare în aer de securitate care asigură izolația întărită între părțile active ale ELEA și persoanele de pe suprafețele de circulație

Distanțele minime de izolare în aer de securitate, care asigură izolația intărită de la o suprafață de circulație accesibilă persoanelor până la părțile active ale ELEA trebuie să fie executate conform pct. 5.1.2.1 și figurii 14 din [8] sau așa cum s-au modificat prin anexa G la standardul [9].

Pentru zonele publice:

- minimum 2,25 m lateral și sub suprafața de staționare;

- minimum 3,5 m deasupra suprafeței de staționare.

Pentru zona cu acces restricționat:

- minimum 1,5 m lateral și sub suprafața de staționare;

- minimum 2,75 m deasupra suprafeței de staționare.

NOTE:

1. Distanțele minime de izolare în aer de securitate de mai sus trebuie să se aplice în cele mai grele condiții de temperatură și de încărcare a liniei de contact intalnite în exploatare, [22].

2. Distanțele minime de izolare în aer de securitate prevăzute la pct. 5.4.2.2 au fost stabilite presupunand că atingerea părților active accesibile, în linie dreaptă, de către o persoană de pe suprafața de staționare, se efectuează direct, fără a folosi diferite obiecte.

Figura 3 - Distanțe de izolare în aer care asigură izolația intărită față de vegetație

5.4.2.3. Distanțe de izolare în aer care asigură izolația întărită între părțile active ale ELEA și suprafețele pentru lucrători/personalul de întreținere

În lipsa altor precizări în instrucțiunile de exploatare, distanțele de izolare în aer care asigură izolația intărită între părțile active ale ELEA și suprafețele de circulație pentru lucrători/personalul de întreținere vor fi dimensionate conform pct. 5.1.2.2 din [8].

NOTĂ:

Nu sunt incluse aici copertinele din stații, platformele de lucru și podelele de lucru la pasarelele semnalelor, platformele de lucru la semnale, scările mobile pentru lucrări de întreținere, nacelele hidraulice, platformele de lucru ale vehiculelor utilizate exclusiv pentru efectuarea de lucrări la sau în vecinătatea liniei de contact aeriene.

5.4.2.4. Distanțe de izolare în aer care asigură izolația întărită între părțile active ale ELEA și vegetație

Vegetația de pe părțile laterale ale unei linii de cale ferată electrificată trebuie să fie astfel administrată încât să se mențină o distanță minimă de izolare în aer de 3 m, care să asigure izolația intărită între vegetație și părțile active ale ELEA, și pentru a menține fără vegetație spațiul vertical deasupra părților active conform pct. 5.1.2.5 din [8] (a se vedea figura 3 din prezenta normă tehnică feroviară). În anexa D sunt stabilite cerințele obligatorii pentru sistemul de administrare a vegetației în vederea obținerii distanței de izolare în aer între părțile active ale ELEA și vegetație, precizată mai sus.

5.4.2.5. Încărcarea și descărcarea vagoanelor de cale ferată

Dacă aceste distanțe de izolare în aer nu se pot respecta, este obligatoriu să se scoată linia de sub tensiune, [21].

5.4.2.6. Lucrări de reparații curente și de întreținere în apropierea LCA

Manipularea materialelor și utilajelor în apropierea LCA se va desfășura cu respectarea obligatorie a normelor specifice de protecția muncii prevăzute în [2].

Distanțele de izolare în aer de securitate între elementele active ale ELEA și personalul angajat, materialele, utilajele și obiectele de orice fel cu care acesta lucrează nu trebuie să fie mai mici de 1,5 m, [2].

5.4.3. Dimensionarea distanțelor de izolare care asigură izolația pe suprafață

5.4.3.1. Pentru dimensionarea distanțelor de izolare pe suprafață, folosite pentru asigurarea izolației de bază, a izolației funcționale și a izolației intărite, este necesar să se țină seama de tensiunile de ținere la impuls 1,2/50 æs, cu probabilitatea de ținere de 90%, în cele mai grele condiții atmosferice, conform pct. E.1 al anexei E la prezenta normă tehnică feroviară; nu se admit valori mai mici pentru aceste distanțe de izolare pe suprafață.

5.4.3.2. Dimensionarea distanțelor de izolare pe suprafață, care asigură, impreună cu distanțele de izolare în aer, izolația dublă sau intărită, se efectuează ținandu-se seama că tensiunea nominală de izolație U(Nm) trebuie să fie dublul tensiunii nominale de izolație impusă pentru izolația de bază (pct. G2, anexa G din [9]). Nu se admit valori mai mici.

5.4.4. Stingerea incendiilor în instalațiile de LCA

Organizarea și desfășurarea activității de prevenire și de stingere a incendiilor în instalațiile de LCA se realizează conform reglementărilor specifice acestui domeniu.

Se interzice stingerea cu apă sau cu soluții lichide a obiectelor incendiate din cadrul/apropierea LCA, dacă nu se asigură o distanță de cel puțin 7 m până la oricare dintre liniile de contact aeriene aflate sub tensiune, [2].

5.5. Protecție prin obstacole

5.5.1. Reguli generale

În cazurile când distanțele de izolare în aer de securitate prevăzute la pct. 5.4 nu se pot obține, trebuie să se amplaseze un obstacol între părțile active și suprafața de staționare.

Cu excepția cazurilor specificate mai jos, obstacolele trebuie să fie în concordanță cu cerințele pentru "obstacole" așa cum se stabilește în capitolul "Generalități", secțiunea 5.1.3.1 sau 5.1.3.1 din [8], corespunzător tensiunii 25 kV, 50 Hz.

Obstacolele trebuie să fie dimensionate și poziționate astfel încât distanța de fir intins de la părțile active expuse la suprafața de staționare să fie de cel puțin 2,75 m.

Obstacolele trebuie să fie construite robust și sigur pentru a preveni modificarea lor neautorizată și să fie proiectate astfel încât să nu faciliteze escaladarea lor.

5.5.2. Obstacolele din zonele publice trebuie să fie din construcție de zidărie plină care poate fi conductoare sau neconductoare. Obstacolele din material conductiv trebuie să fie legate la șină în concordanță cu cerințele din [8]. Obstacolele de pe liniile electrificate în sistemul 25 kV, 50 Hz trebuie să fie dimensionate și poziționate în concordanță cu cerințele pentru "obstacole" din secțiunea 5.1.3.3 și figura 18 din [8].

5.5.3. Obstacolele din zonele restrictive trebuie să fie ori din construcție de zidărie plină sau din plasă dimensionată corespunzător, dintr-un material conductiv la cel puțin IP2x, așa cum este descris în [12]. Obstacolele din material conductiv trebuie să fie legate la pămant, [8]. Obstacolele pentru liniile electrificate în 25 kV, 50 Hz trebuie să fie dimensionate și poziționate în concordanță cu cerințele privind obstacolele din [8] (secțiunea 5.1.3.2 și figurile 16 și 17 din [8]).

Distanțele de izolare în aer dintre obstacol și părțile active trebuie să fie determinate în concordanță cu pct. 5.3.5 de mai sus, corespunzător cu distanțele de izolare în aer normale, cu o toleranță suplimentară de 100 mm pentru obstacolele construite din plasă.

5.6. Protecție antiescaladare

În cazurile când structurile de susținere ale ELEA și orice accesorii asociate, construcțiile sau alte structuri care susțin părțile active ale ELEA, sunt din proiectare ușor de escaladat și există o interzicere a accesului publicului la aceste structuri de susținere, trebuie prevăzută protecția antiescaladare, în conformitate cu [8].

Accesul la scările fixe folosite în instalațiile fixe de tracțiune electrică trebuie să fie interzis în zonele publice cu posibilitatea de nerespectare.

Modurile de acces la orice acoperiș sau la alte locuri care ar permite oamenilor să se apropie de părțile active ale ELEA trebuie să fie securizate sau protejate în alt mod.

5.7. Protecția trecerilor la nivel

Următoarele precizări se referă la trecerile la nivel care se inființează la intersecția unui drum, inclusiv drumuri de acces sau stradă, cu:

- linii de cale ferată electrificate;

- linii de cale ferată industrială electrificate și aflate în exteriorul întreprinderilor, care au condițiile tehnice stabilite de [16].

5.7.1. Treceri la nivel pentru drumuri publice

5.7.1.1. Înălțimea maximă a vehiculelor rutiere, cu tot cu încărcătură, de pe orice fel de drum public este de 4 m, stabilită în conformitate cu anexa 2 din [34].

NOTĂ:

În cazul în care înălțimea unui vehicul, cu tot cu încărcătură, la o trecere la nivel, pe un drum public, depășește înălțimea precizată la pct. 5.7.1.1, circulația vehiculului se va efectua în baza unei autorizații eliberate de Inspectoratul General al Poliției Române (sau de inspectoratul de poliție județean, Serviciul poliție rutieră), cu avizul organelor de exploatare a căii ferate electrificate.

5.7.1.2. Înălțimea minimă a celei mai coborâte părți active a ELEA deasupra suprafeței drumului unei treceri la nivel, în cele mai rele condiții de temperatură și încărcare, trebuie să fie așa cum se precizează în tabelul 3 din prezenta normă tehnică feroviară (vezi [8] și [21]). Distanța minimă de izolare în aer de securitate precizată în acest tabel este considerată peste înălțimea maximă de 4 m pentru orice vehicul rutier (inclusiv încărcătura) și orice fel de drum, [27] și [30].

Tabelul 3 - Distanțele de izolare în aer de securitate la trecerile la nivel pe drumurile publice

5.7.1.3. Trecerile la nivel pentru drumurile publice trebuie să fie prevăzute cu:

- indicatoare pentru circulația rutieră simbolizate, executate și amplasate conform [17], [18] și [19];

- indicatoare pentru circulația feroviară reprezentate de indicatoarele de fluier care trebuie să fie montate în apropierea trecerilor la nivel, de-a lungul liniilor de cale ferată, executate și montate conform [16];

- instalații de semnalizare pentru circulația rutieră (bariere, porți de gabarit), poziționate și executate conform [16];

- parapete rigide sau deformabile pentru dirijarea circulației rutiere, precum și pentru a împiedica ieșirea vehiculelor de pe platforma drumului sau a străzii în zona de traversare a căii ferate, executate și amplasate conform [16].

5.7.2. Treceri la nivel private

Înălțimea minimă a părților active ale ELEA la trecerile la nivel private trebuie să fie stabilită conform tabelului 3 prevăzut la pct. 5.7.1.2 din prezenta normă tehnică feroviară și [16].

Acest tip de treceri la nivel vor fi construite și vor fi prevăzute cu indicatoare și note de avertizare, conform [16]; nu vor fi prevăzute porți de gabarit de înălțime.

5.7.3. Treceri tip drum pietonal și drum de racordare

La o trecere tip drum pietonal și drum de racordare înălțimea minimă a părților active ale ELEA trebuie să fie de 5,2 m față de suprafața trecerii, în cele mai severe condiții de temperatură și de încărcare.

Trecerile pentru drum pietonal se vor executa conform [16] și vor fi prevăzute cu indicatoare și note de avertizare, [15].

5.8. Prevederi de protecția muncii - instalații de linie de contact aeriană

Personalul angajat pentru exploatarea și repararea instalațiilor electrice ale LCA, PS, PSS va respecta regulile specifice de protecția muncii precizate în [2] și [3].

6. Cerințe de omologare/certificare pentru vehicule feroviare

Dacă nu se specifică altfel în standardele de produs, se impune conformitatea cu prezenta normă tehnică feroviară, condițiile tehnice și prevederile cuprinse în aceasta reprezentand un minim necesar.

6.1. Distanțe de izolare în aer care asigură izolația funcțională a echipamentului

Distanțele de izolare în aer între părțile active ale echipamentului electric amplasat pe acoperișul vehiculelor feroviare și carcasa metalică a acestora sau obiecte legate la această carcasă se vor dimensiona considerand că ele asigură izolația funcțională (amendamentul A1, pct. G.2.8, din [9]) și pot fi reduse, asigurand însă o funcționare corectă, pe baza următoarelor criterii:

- PD1 pentru echipamentul din interiorul materialului rulant;

- PD4 pentru echipamentul din exterior, de pe materialul rulant, [9];

- OV3 pentru circuite conectate direct la linia de contact care nu au protecție împotriva supratensiunilor și nu sunt supuse supratensiunilor atmosferice;

- OV3 pentru circuite de alimentare cu energie care au numai dispozitiv de protecție pentru reducerea supratensiunilor, [9];

- OV4 pentru circuite care nu au protecție împotriva supratensiunilor de comutație și atmosferice, dar care sunt supuse la aceste supratensiuni.

Pentru categoria de supratensiune stabilită mai sus se va considera tensiunea de ținere la impuls U(Ni), precizată în tabelul A.2 din [9], astfel:

- U(Ni) = 125 kV(vârf), pentru categoria OV3;

- U(Ni) = 170 kV(vârf), pentru categoria OV4;

6.2. Distanțele de izolare în aer de securitate între părțile active ale echipamentului electric de alimentare de pe acoperișul vehiculelor feroviare și persoanele de pe suprafețele de circulație cu acces restricționat se vor dimensiona conform pct. 5.1.2.2 și 5.1.3.2 din [8].

6.3. Distanțele de izolare în aer de securitate între părțile active ale echipamentului electric de alimentare de pe acoperișul vehiculelor feroviare și persoanele de pe suprafețele de circulație din zonele publice se vor dimensiona conform pct. 5.1.2.1 și 5.1.3.3 din [8].

6.4. Prevederi de protecția muncii - vehicule feroviare

Personalul angajat pentru exploatarea și repararea vehiculelor feroviare va respecta în mod obligatoriu normele specifice de protecția muncii precizate în [2] și [3].

6.4.1. Pentru protejarea personalului de pe locomotivele sau trenurile electrice împotriva accidentelor de muncă, acestea vor fi inzestrate cel puțin cu aparatele și dispozitivele prevăzute în art. 353 din [2], care vor fi în bună stare de funcționare.

6.4.2. Pentru prevenirea accidentelor prin șoc electric, fiecare locomotivă sau tren electric va fi dotat cel puțin cu mijloacele individuale de protecția muncii precizate de art. 354 din [2].

6.4.3. În vagoanele de călători care circulă în mod normal pe linii electrificate se vor monta indicatoare de securitate cu atenționări și reguli de comportare destinate călătorilor, conform art. 67 din [2].

6.4.4. Pe vagoanele de marfă care circulă pe liniile electrificate se vor monta indicatoare de securitate și de avertizare pentru operațiunile de încărcare-descărcare sub linia de contact aeriană.

7. Verificarea prevederilor de protecție împotriva șocului electric prin atingere directă

7.1. Instalațiile fixe de tracțiune electrică

7.1.1. Operațiunile de verificare a prevederilor de protecție vor urmări verificarea execuției și menținerii în exploatare a mijloacelor de realizare a protecției împotriva șocului electric prin atingere directă.

Se vor verifica:

7.1.2. Verificarea distanțelor de la pct. 7.1.1 lit. a)-e) se efectuează prin măsurători de către personalul de exploatare în cadrul reparațiilor curente, reviziilor tehnice, cu scoaterea de sub tensiune a ELEA, și de către personalul autorizat care efectuează controlul execuției instalațiilor fixe de tracțiune electrică noi, înainte de punerea lor în funcțiune. Eroarea absolută maximă a măsurătorilor este de 5 mm.

Pentru distanțele de izolare în aer reduse care asigură izolația funcțională se vor determina prin măsurători tensiunile de ținere la impuls 1,2/50 æs, cu probabilitatea de ținere de 90%. Măsurătorile se vor efectua conform standardului [14].

7.1.3. Verificarea valorilor distanțelor de la pct. 7.1.1 se efectuează cu respectarea regulilor de protecția muncii prevăzute în [2], [3] și [38].

7.1.4. Măsurarea parametrilor care caracterizează condițiile atmosferice reale (temperatura, presiunea și umiditatea aerului ambiant) se efectuează în vederea corectării distanțelor de izolare în aer determinate prin calcul sau prin măsurători în condiții atmosferice standard, conform anexei C la prezenta normă tehnică feroviară. Măsurătorile se vor considera valabile dacă se desfășoară cu următoarele valori de incertitudine, [14]:

- temperatura ambiantă trebuie măsurată cu o incertitudine maximă de 0,5°C;

- presiunea absolută a aerului trebuie măsurată cu o incertitudine maximă de 2 hPa;

- umiditatea absolută a aerului trebuie măsurată cu o incertitudine maximă de 1 g/mc.

7.1.5. În cazul când DIA pentru izolația funcțională este mai mică decât valoarea precizată la categoria "DIA normale" din tabelele B.1-B.10 sau este imposibil de măsurat în exploatare, se va determina tensiunea de ținere la impuls prin măsurători efectuate în laborator pe un element reprezentativ al părților electrice implicate, cu care se va simula distanța respectivă de izolare în aer, [14].

7.2. Vehicule feroviare

7.2.1. Operațiunile de verificare a prevederilor de protecție vor urmări verificarea execuției și menținerii în exploatare a mijloacelor de realizare a protecției împotriva atingerii directe și a mijloacelor de control:

- DIA care asigură izolația funcțională între elementele active ale echipamentului amplasat pe acoperișul vehiculului și carcasa locomotivei sau elemente legate la această carcasă;

- DIA pe suprafață care asigură izolația suplimentară;

- DIA de securitate între elementele active și suprafețele pentru circulația persoanelor;

- existența cadrelor de gabarit de încărcare din triajele de cale ferată.

7.2.2. Verificarea distanțelor de izolare în aer prevăzute la pct. 7.2.1 se efectuează prin măsurători de către personalul de exploatare în cadrul reparațiilor curente, reparațiilor generale și reparațiilor capitale, cu scoaterea de sub tensiune a echipamentului electric de pe acoperișul vehiculului feroviar, cu respectarea normelor de protecția muncii precizate în [2] și [38].

7.2.3. Verificarea distanțelor de izolare în aer între încărcătura vagoanelor de marfă și părțile sub tensiune ale ELEA se efectuează:

- pentru transporturile gabaritice, prin verificarea gabaritului de încărcare al vagoanelor de marfă, în care trebuie să se înscrie atât vagonul, cât și încărcătura sa conform RIV (verificare cu cadrul de gabarit la formarea trenurilor în triaje);

- pentru transporturile negabaritice, prin verificarea valorilor precizate în [21] și [33].