ORDONANTA URGENTA nr. 10 din 19 aprilie 1997

(1) Societățile comerciale și regiile autonome au obligația efectuării, la scadenta, a tuturor plăților datorate către orice creditor, inclusiv cele pentru achitarea creanțelor bugetare.

(2) Scadenta plăților se stabilește conform clauzelor înscrise în contractele comerciale, în contractele de credit sau potrivit dispozițiilor cuprinse în legi speciale privind plata obligațiilor bugetare, după caz.

(1) Între societățile comerciale, precum și între acestea și regiile autonome, plățile se pot realiza prin utilizarea următoarelor instrumente de plată garantate:

a) cambie și bilet de ordin, avalizate de o societate bancară și acceptate în prealabil de obligatul principal, conform Legii nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului de ordin, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 11/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 23 august 1993 și aprobată și modificată prin Legea nr. 83/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 14 octombrie 1994;

b) cec, certificat conform Legii nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 11/1993, aprobată și modificată prin Legea nr. 83/1994;

c) forfetare sau factoring.

(2) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, instrumentele de plată prevăzute la alin. (1) lit. c) se definesc astfel:

a) forfetarea este un contract prin care un vinzator sau prestator de servicii își vinde creanțele pe care le are față de un cumpărător sau beneficiar unei societăți bancare sau unei instituții financiare specializate, contra unei taxe de forfetare;

b) factoring este un contract încheiat între o parte, denumita aderent, furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, și o societate bancară sau o instituție financiară specializată, denumita factor, prin care aceasta din urma asigura finanțarea, urmărirea creanțelor și protecția riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vînzare sau de gaj, creanțele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terți.

a) compensarea datoriilor nerambursate la scadenta, ale regiilor autonome, precum și ale societăților comerciale înființate în conformitate cu prevederile cap. III din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările ulterioare, potrivit dispozițiilor art. 1.143-1.153 din Codul civil;

b) conversia datoriilor, nerambursate la scadenta, ale societăților comerciale prevăzute la lit. a), în acțiuni sau părți sociale.

(1) În cazul societăților comerciale cu capital de stat, debitoare, conversia datoriilor în acțiuni sau părți sociale se face cu aprobarea adunării generale a acționarilor sau asociaților, pe baza mandatului special acordat de Consiliul de administrație al Fondului Proprietății de Stat, ținând seama și de perspectivele de redresare financiară prin conversie.

(2) Societățile comerciale cu capital privat își pot transforma creanțele rezultate din contracte de vînzare-cumpărare sau de prestări de servicii, după caz, în acțiuni sau părți sociale ale societăților comerciale debitoare, în care statul deține acțiuni sau părți sociale, în limita unui procent care va fi convenit de comun acord.

(3) Societățile bancare își pot transforma drepturile lor de creanta în acțiuni sau părți sociale la societățile comerciale prevăzute la art. 3 din prezenta ordonanță de urgență, cu respectarea dispozițiilor art. 28 din Legea

(4) Conversia datoriilor nerambursate la scadenta în acțiuni sau părți sociale se va face cu respectarea următoarelor condiții:

a) încheierea unei convenții prin care debitorul și creditorul convin conversia datoriilor nerambursate la scadenta;

b) pe baza convenției prevăzute la lit. a) și cu aprobarea Consiliului de administrație al Fondului Proprietății de Stat, transferul de acțiuni sau de părți sociale de la Fondul Proprietății de Stat se va face direct de către creditor, în limita valorică a datoriilor ce urmează să fie stinse;

c) includerea obligatorie a debitorului care realizează conversia de datorii nerambursate la scadenta în acțiuni sau părți sociale, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, în categoria societăților comerciale care se privatizează.

(5) Conversia datoriilor nerambursate la scadenta în acțiuni sau părți sociale nu se va face la societățile comerciale aflate în reorganizare sau lichidare judiciară potrivit Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 29 iunie 1995, cu modificările ulterioare, sau la societățile comerciale aflate în lichidare administrativă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126-127 din 17 noiembrie 1990, cu modificările ulterioare. De asemenea, conversia datoriilor nerambursate la scadenta în acțiuni sau părți sociale nu se va face la societățile comerciale ale căror acțiuni sau părți sociale au fost oferite spre vînzare de către Fondul Proprietății de Stat.

a) vânzarea activelor societăților comerciale debitoare, până la acoperirea datoriilor;

b) compensarea datoriilor nerambursate la scadenta între societățile comerciale debitoare sau conversia acestora în acțiuni sau părți sociale;

c) divizarea unei societăți comerciale debitoare în mai multe societăți comerciale și vânzarea acțiunilor emise de acestea;

d) vânzarea sau plata integrală sau vânzarea în rate a acțiunilor sau părților sociale pe care le gestionează la societățile comerciale ale căror datorii nu sunt exigibile sau au fost reesalonate de comun acord cu creditorii;

e) încheierea operațiunilor și inițierea lichidării administrative, potrivit Legii nr. 31/1990, pe baza hotărârii adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților, convocate, în termen de cel mult 5 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, de către administratorii societăților comerciale aflate în imposibilitate de plată.

(1) În cazul societăților comerciale la care se declanseaza procedura de lichidare potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, Fondul Proprietății de Stat va numi un lichidator, persoana fizica sau persoana juridică, română sau străină, pe baza contractuală, în condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990.

(2) Prin derogare de la dispozițiile art. 178 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990, lichidatorul va avea dreptul sa vinda, prin licitație publică, bunurile mobile și imobile ale societății comerciale, în bloc sau piesa cu piesa, la prețul cel mai bun oferit, în funcție de condițiile pieței.

(3) Pentru acoperirea pasivului exigibil, lichidatorul va efectua plati, din sumele obținute în urma vinzarii activelor unei societăți comerciale, în următoarea ordine:

a) pentru acoperirea cheltuielilor aferente vinzarii sau îndeplinirii procedurii de lichidare în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență;

b) pentru achitarea salariilor restante;

c) în contul creditorilor care dispun de un gaj sau de o ipoteca asupra bunurilor mobile sau imobile ale societății comerciale;

d) în contul creanțelor statului, provenite din impozite, taxe și alte obligații fiscale stabilite conform legii, din contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat, precum și la fondurile sociale;

e) în contul creanțelor rezultind din împrumuturi acordate de către stat;

f) în contul creditorilor chirografari;

g) în contul acționarilor sau asociaților.

(4) Creditorii ale căror drepturi au fost prezentate cu întârziere, dar nu mai tirziu de închiderea lichidării în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, vor fi îndestulați, conform ordinii stabilite la alineatul precedent, în mod proporțional, numai din sumele eventual rămase după plata creanțelor înregistrate în termen.

(5) Lichidatorul va prezenta lunar Fondului Proprietății de Stat un raport scris în legătură cu stadiul vinzarii activelor acelor societăți comerciale la care s-a dispus lichidarea potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.

a) Ordonanța Guvernului nr. 13/1995 privind unele măsuri de accelerare a procesului de restructurare a regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital majoritar de stat, de intarire a disciplinei financiare și de imbunatatire a decontărilor în economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 3 februarie 1995, aprobată și modificată prin Legea nr. 119 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 11 decembrie 1995, cu excepția art. 16;

b) art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996, aprobată și modificată prin Legea nr. 131/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 28 octombrie 1996;

c) Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acțiunea de compensare, regimul plăților agenților economici, prevenirea incapacității de plată și a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, cu modificările ulterioare, și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 iulie 1993.

(1) Acordurile de conciliere încheiate de agenții economici cu principalii creditori și societățile bancare finanțatoare, precum și înlesnirile la plata a creanțelor bugetare acordate de Ministerul Finanțelor și/sau Ministerul Muncii și Protecției Sociale ori consiliile locale, după caz, rămân în vigoare cu respectarea termenelor de plată și a cuantumului sumelor stabilite la data încheierii acestora.

(2) Convențiile încheiate de Fondul Proprietății de Stat și ministere, pentru acordarea de credite fără dobinda din Fondul de redresare financiară la dispoziția Guvernului pentru plata energiei electrice și a gazelor naturale, rămân valabile.

(1) În vederea diminuării blocajului financiar, procedurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență pot fi aplicate, în mod corespunzător, și de societățile comerciale cu capital social privat, în raporturile dintre acestea.

(2) Prevederile art. 3 lit. b) nu sunt aplicabile în raporturile dintre o regie autonomă, având calitatea de creditor, și o societate comercială, având calitatea de debitor al respectivei regii autonome.