ORDIN nr. 444 din 3 iulie 2009

PLAN

de ajustare a efortului de pescuit

1. Introducere

Prezentul plan de ajustare a efortului de pescuit a fost elaborat în baza Programului operațional pentru pescuit, în care sunt prezentate măsurile planificate de administrația română de pescuit care au ca scop atât adaptarea flotei de pescuit în funcție de cotele disponibile, cât și implementarea liniilor directoare a Politicii comune de pescuit, respectiv reducerea capacității de pescuit. Aceste măsuri se vor realiza în cadrul Axei prioritare 1 și au ca scop, pe lângă reducerea capacității de pescuit, crearea condițiilor economice pentru susținerea flotei de pescuit a României la Marea Neagră.

2. Descrierea flotei românești în relație cu starea pescuitului

În România, pescuitul la mare, de-a lungul liniei de coastă, este limitat la o suprafață marină până la izobata de 60m, ca o consecință a caracteristicilor vaselor și autonomiei lor limitate.

Pescuitul cu traul prezintă un model sezonal și este legat de prezența speciilor de pește în zonă. În 2005 speciile cele mai capturate în Marea Neagră au fost cele de mărime mică, precum: șprot (73,39%), guvizi (4,67%) și bacaliar (4,55%). Pe litoralul românesc, pescuitul cu unelte fixe se caracterizează prin concentrarea activității în primele 3/4 luni ale sezonului (aprilie-iulie), când de regulă speciile se apropie de coastă pentru hrănire și reproducere.

Capturile înregistrate în Marea Neagră de către România au scăzut de la 16.000 de tone în 1980 la aproximativ 2.000 tone în anii recenți. Situația s-a îmbunătățit ușor începând cu 2003, semnalându-se o creștere de la 1.612 tone în acel an la 2.026 tone înregistrate în 2005. Mai mult de 70% din capturi sunt realizate cu vase de tip trauler, restul capturilor provenind din pescuitul la scară mică.

Aproximativ 40 de tone de calcan au fost descărcate în 2005. În anul 2007 au fost raportate capturi de specii valoroase, precum calcan (Psetta maxima) și rechin (Squalus acanthias).

Capturile românești de șprot rămân cu mult mai mici față de potențialul maxim calculat de cercetători. Și alte specii ar fi disponibile în cantități suficiente dacă navele ar fi echipate cu echipament adecvat pescuirii lor, aceasta fiind lipsa principală în cele mai multe cazuri. Astfel în ciuda lipsei generale de resurse în pescuitul românesc, nu se poate spune că flota românească nu este în echilibru cu stocurile de pește. De asemenea, faptul că pescuitul cu traul de fund este interzis, și traularea nu are loc lângă țărm, sprijină ideea că flota operează într-o manieră durabilă.

Din navele de pescuit cu lungimi mai mari de 12 m, nu toate au fost pe deplin operaționale în ultimii ani. Marea majoritate a acestor nave sunt de același tip, cu o lungime de aproximativ 25 m.

Aceste nave au fost construite în 1980. Vârsta medie a navelor de pescuit este de aproximativ 20 de ani, multe dintre ele având corpul din oțel. În prezent sunt într-o stare tehnică proastă, deoarece sunt prost întreținute, în timp ce condițiile sanitare, cele de sănătate și siguranță la bord au nevoie de îmbunătățire, mai ales lipsa spațiilor de depozitare la rece. Design-ul și motorul permit numai operarea pe timp favorabil. Mai mult de jumătate din flota costieră la scară mică nu este echipată cu motoare, ceea ce reprezintă o caracteristică de siguranță.

Deși România este o țară cu ieșire la mare, având o lungime de litoral de 244 km, în ultimul deceniu, având în vedere noile condițiile de practică a pescuitului, cu sistarea subvențiilor de stat și alinierea la principiile economiei concurențiale, s-a produs schimbarea radicală a condițiilor de desfășurare a pescuitului marin național. Totodată, concurența creată de deschiderea importurilor de produse pescărești, în special a importurilor de șprot congelat, lipsa de experiență a unei exploatări în noile condiții, îmbătrânirea parcului de nave, cât și mai ales creșterea costurilor combustibililor și a celor de întreținere au dus la o involuție drastică a pescuitului activ în sectorul românesc al Mării Negre.

An de an activitatea de pescuit activ s-a redus treptat, ajungând ca, în anul 2008, din cele 22 de nave înscrise în Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit să activeze doar 6 nave de pescuit, din care două nave au desfășurat sporadic un pescuit specializat de șprot și alte specii pelagice și alte 4, un pescuit specializat de calcan.

Flota românească de pescuit a fost compusă în conformitate cu cifrele înregistrate în Registrul flotei de pescuit comunitare, precum și în Registrul român al navelor de pescuit, pe 1 ianuarie 2007, din 436 de nave ce totalizau tonaj brut (GT) total de 2.357 tone și o putere totală de 7.680 kW. După aderare capacitatea a crescut la 440 de nave de pescuit ce au cumulat o greutate totală de 2.474 tone și o putere totală de 8.253 kW, datorită noilor intrări din lista "coups partis", la sfârșitul anului 2007 înregistrându-se după regimul "intrări-ieșiri" un număr de 439 de nave ce totalizau o greutate totală de 2.426 tone și o putere totală de 8.106 kW. La sfârșitul anului 2008, în urma regimului "intrări/ieșiri" erau înregistrate 438 de nave ce însumau un GT total de 1.670 tone și o putere totală de 6.241 kW (sursa: Raportul anual al flotei de pescuit 2008).

2.1. Captura, efortul de pescuit

În sezonul de pescuit din perioada 2001-2008, nivelul capturilor realizate, exceptând anii 2001 și 2002, când s-au realizat peste 2.000 tone (2.431 t, respectiv 2.116 tone), a fost destul de redus, situându-se între 1.390 tone/2006 și 1.940 tone/2005, după care a scăzut vertiginos la 435 tone/2007 și circa 177 tone/2008 (date preliminare)

Nivelul capturilor realizate în anul 2008 (date preliminare), cel mai mic obținut în ultimii 10 ani, s-a datorat creșterii costurilor de producție, cât și influenței condițiilor hidroclimatice asupra populațiilor de pești. Capturile de șprot, specie predominantă a capturilor anuale, au avut o involuție considerabilă în ultimul deceniu, scăzând de la 3.318 tone/1997 la 208 tone/2007 și circa 100 tone/2008. Dacă în trecut interesul pentru pescuitul calcanului a fost foarte redus, după anul 2001, operatorii economici ce activează în sectorul litoralul românesc își schimbă opțiunile și interesul, acordând prioritate dotării navelor cu echipamente și unelte de pescuit specializate în pescuitul acestei specii. Capturile au crescut ușor de la un an la altul, fiind realizate producții de 12,527 tone/2001 și 42,031 tone/2004, respectiv 44,32 tone în 2007. Rezultatele obținute în anul 2008, 26,016 tone (intervalul martie - august), au fost aproape asemănătoare cu cele obținute în anii 2006-2007, același interval.

În cele 8 luni de activitate de pescuit pe an (martie-octombrie), din perioada 2001-2008, navele trauler costiere românești au realizat capturi diferite, determinate atât de efortul de pescuit (număr de nave, zile efective de mare, număr de traulări și ore de traulare), cât și de evoluția condițiilor hidroclimatice, starea stocurilor principalelor specii pescuibile (șprot și bacaliar) și a ofertei de desfacere a peștelui pe piață, ele oscilând între circa 100 tone/2008 și 2.008 tone/2001. Desfășurarea pescuitului activ a fost și este determinată de distribuția aglomerărilor de pește, în special a populațiilor de șprot și a cererii pe piață a produsului. În ultimii ani navele pescuiesc doar atunci când au comenzi ferme, având în vedere costurile ridicate ale combustibililor. Singurele sectoare în care se desfășoară activitatea de pescuit sunt Constanța - Corbu și Zătoane - Sulina.

Nu același lucru s-a întâmplat cu cea mai valoroasă specie, pescuită pasiv de traulerele costiere, calcanul, ale cărui capturi au crescut în ultimii ani de la 1 tonă pe an/2000 până la 44,32 tone/2007. Perioada cea mai bună de pescuit este intervalul martie - iulie și noiembrie - decembrie, perioadă ce coincide cu formarea aglomerărilor de calcan și apropierea acestora de coastă, pentru reproducere și hrănire, în restul perioadelor se răspândește pe întreaga platformă continentală din zona litoralului românesc al Mării Negre.

2.2. Componența pe specii a capturilor

Caracteristica principală a capturilor de pești realizată în sectorul marin românesc este prezența unui număr foarte mare de specii (peste 20), dintre care de bază sunt speciile de talie redusă (șprot, hamsie, bacaliar, guvizi). De remarcat este faptul că ponderea speciilor valoroase (calcan, rechin, sturioni, stavrid, zărgan, scrumbie de Dunăre, stavrid, chefal, lufar) continuă să fie scăzută, cu toate că stocurile acestora au o tendință de refacere.

În perioada 2001-2008, pe întreg ansamblu sectorului românesc și pe întreaga perioadă de pescuit (martie noiembrie), dominanța în capturi a revenit în principal speciilor șprot (Sprattus sprattus) și calcan (Psetta maeotica), alături de care au mai apărut speciile tradiționale: hamsie (Engraulis encrasicolus), bacaliar (Merlangius merlangus ponticus), guvizi (Gobiidae), stavrid (Trachurus mediterraneus ponticus), rechin (Squalus acanthias), chefal (Mugidae), alte specii.

În baza rezultatelor obținute în cele 4 expediții de cercetare efectuate în anul 2008, putem aprecia că valoarea biomasei aglomerărilor de șprot a oscilat între 9.285 tone/mai și 62.900 tone/iunie, iar de calcan, între 411,1 tone și 504,2 tone. În baza evaluărilor efectuate în perioada 1998-2007 pentru principalele specii pescuibile de pești, precum și a rezultatelor obținute în cercetările efectuate în anul 2008, se pot aprecia următoarele stocuri și estimări ale TAC-ului (captura totală admisibilă), pentru specia șprot și calcan din sectorul litoralul românesc al Mării Negre (tabelul nr. 1)

Tabel 1

Valoarea stocurilor (tone) și valoarea estimativă

a TAC-ului pentru sectorul românesc

(sursa: Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare

"Grigore Antipa" - Constanța)

Cele prezentate mai sus permit evidențierea următoarelor aspecte, semnalate la nivelul anului 2008:

- Pentru speciile șprot și calcan din zona litoralului românesc, formarea aglomerărilor și disponibilitatea în pescuit sunt puternic influențate de variația condițiilor de mediu.

- La fel ca și în anul 2007, în anul 2008 biomasa maximă a aglomerărilor de șprot a fost apreciată la 60.000 tone, fiind recomandat un TAC de 10.000 tone.

Comparând valorile TAC-ului și ale capturilor realizate în perioada 2001-2007, rezultă că pentru speciile șprot și calcan cantitatea anuală capturată în sectorul marin românesc nu a depășit limitele lor biologice.

3. Măsuri și recomandări privind administrarea și gestionare durabilă a resurselor

În vederea creării premiselor dezvoltării pescuitului costier, de-a lungul litoralului românesc, abordând o metodă de gestionare sustenabilă, sunt necesare:

- reducerea efortului de pescuit, cu precădere a navelor cu un grad ridicat de uzură morală, energofage și poluante;

- înnoirea și modernizarea navelor în vederea îmbunătățirii siguranței navigației și asigurarea condițiilor de păstrare a produselor pescărești;

- proiectarea de ambarcațiuni specifice activităților marine;

- dotarea pescarilor cu ambarcațiuni mici, sub 12 m, proiectate, construite și adaptate condițiilor mediului marin;

- îmbunătățirea și reproiectarea uneltelor de pescuit;

- dezvoltarea infrastructurii în scopul de a asigura o industrie pescărească profitabilă și competitivă pe termen lung, prin modernizarea și construirea de porturi pescărești și puncte de debarcare.

4. Impactul planului de reducere a efortului asupra capacitații

Pentru a obține echilibrul necesar între capacitatea flotei și posibilitățile de pescuit disponibile, România a adoptat Planul strategic național privind dezvoltarea pescuitului și Programul operațional pentru pescuit. Planul național strategic (PNS) a fost pregătit pentru perioada 2007-2013, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit. Programul operațional pentru pescuit (POP) a fost pregătit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1.198/2006 al Consiliului pentru definirea măsurilor sub incidența celor patru axe prioritare pentru dezvoltarea sectorului pescăresc, acvacultură și procesare. POP a fost aprobat în decembrie 2007.

Datorită faptului că navele de pescuit sunt vechi, prost întreținute și au unelte învechite, PNS prevede o oportunitate de a reduce numărul de nave prin oferirea ajutoarelor de stat pentru încetarea temporară sau permanentă a activității de pescuit. Încetarea temporară sau permanentă a activității de pescuit trebuie să îi permită României ajustarea efortului de pescuit a anumitor segmente ale flotei în conformitate cu Politica comună de pescuit. Totuși, România dorește să păstreze un nivel minim pentru flota de pescuit (minimum vitalis) care poate fi estimat la 12-13 nave moderne și performante. Flota de pescuit trebuie reînnoită și modernizată, ceea ce ar asigura piața cu produsele cerute, fără mărirea presiunii asupra resurselor naturale.

4.1. Încetarea permanentă a activității de pescuit

Încetarea permanentă a activității de pescuit este unul dintre cele mai importante elemente din Planul de ajustare a efortului de pescuit. Obiectivul acestui program de ajustare a efortului de pescuit este de a atinge până la sfârșitul anului 2013 o reducere cu cel puțin 1300 kW, respectiv 520 tone, așa cum este prevăzut în tabelul 2.

Cifrele menționate mai sus sunt estimative, deoarece este greu de calculat cu exactitate reducerea capacității navelor, având în vedere caracterul de "voluntariat" al acestui plan de ajustare a efortului de pescuit.

Tabelul 2

Premizele evoluției efortului de pescuit

4.2. Modernizarea și investiții la bordul navelor

Această măsură va sprijini creșterea competitivității flotei românești prin adaptarea caracteristicilor navelor și ambarcațiunilor la cerințele moderne privind siguranța navigației, îmbunătățirea condițiilor de muncă și de depozitare a capturilor. Investițiile făcute pentru modernizare pot cuprinde:

5. Durata, monitorizarea și raportarea

Durata prezentului plan de ajustare a efortului de pescuit este stabilită pentru perioada 2009-2013. Punerea în aplicare a Planului de ajustare a efortului de pescuit va fi monitorizată, pentru a se asigura atât eficiența măsurilor ce urmează a fi aplicate, cât și îndeplinirea cerințelor din regulamentul Fondului European pentru Pescuit (FEP) și reducerea permanentă a efortului de pescuit.

6. Măsuri de raportare

În cadrul obligațiilor prevăzute la art. 67 din Regulamentul (CE) nr. 1.198/2006 al Consiliului, Autoritatea de management pentru Programul operațional pentru pescuit pentru perioada 2007-2013, reprezentată de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA), va întocmi un Raportul anual privind punerea în aplicare a POP aferent anului anterior.

----