ORDONANȚĂ nr. 22 din 29 ianuarie 1999 (*republicată*)

(1) Ministerul Transporturilor, denumit în continuare minister, este autoritatea de stat în domeniul transporturilor navale care elaborează și coordonează politica și programele de dezvoltare a sistemului de transport naval și, ca autoritate de reglementare, elaborează și promovează actele normative și normele specifice privind siguranța navigației, administrarea, utilizarea și concesionarea infrastructurii de transport naval, desfășurarea activităților de transport naval în porturile și apele naționale navigabile ale României și asigură ducerea la îndeplinire a obligațiilor ce revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

(2) Ministerul își îndeplinește atribuțiile prevăzute la alin. (1) direct sau prin direcția care coordonează activitatea de transport naval, denumită în continuare direcție, ori, prin delegare de competență, după caz, prin instituțiile publice, regiile autonome și companiile naționale sau societățile aflate în subordinea ori sub autoritatea sa.

(3) Direcția coordonează instituțiile publice, regiile autonome, companiile naționale și societățile comerciale din domeniul transportului naval prevăzute la alin. (2) și controlează administrațiile portuare și/sau de căi navigabile interioare în ceea ce privește aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe.

(1) Infrastructura de transport naval este constituită din apele naționale navigabile ale României, infrastructura de căi navigabile interioare astfel cum au fost stabilite prin lege și infrastructura portuară indiferent de forma de proprietate.

(2) Constituie elemente de infrastructură de cale navigabilă interioară: căile navigabile interioare ale României, ecluzele, apărările și consolidările de maluri și taluzuri, drumurile tehnologice din lungul canalelor navigabile, construcțiile hidrotehnice, precum și terenurile, instalațiile și echipamentele aferente acestora.

(1) Porturile sunt suprafețe delimitate din teritoriul național, situate la malul mării sau al unei căi navigabile interioare, construite și echipate astfel încât să permită primirea și adăpostirea navelor, efectuarea activităților de transport naval prevăzute la art. 19, precum și a altor activități reglementate.

(2) Portul cuprinde elemente de infrastructură și suprastructură portuară.

(2^1) Constituie elemente de infrastructură portuară: terenurile portuare, construcțiile hidrotehnice destinate acostării navelor și/sau aferente porturilor, bazinele portuare din interiorul porturilor, șenalele de acces în porturi, căile ferate, drumurile tehnologice, instalațiile și echipamentele aflate în perimetrul portuar și care sunt destinate furnizării de utilități, acvatoriile.

(2^2) Constituie elemente de suprastructură portuară: instalațiile și echipamentele necesare pentru manipularea mărfurilor, construcțiile destinate depozitării și procesării mărfurilor, alte clădiri și construcții speciale, platformele portuare, instalațiile și echipamentele de preluare a deșeurilor, inclusiv a celor generate de nave, sistemele de dirijare a traficului din perimetrul portuar, precum și orice alte bunuri care prin natura sau destinația lor deservesc oricăreia dintre activitățile de transport naval prevăzute la art. 19.

(3) Porturile se clasifică după cum urmează:

(4) Locul de operare reprezintă acea zonă situată la malul mării sau al unei căi navigabile interioare, în afara porturilor, care dispune de amenajări permanente pentru acostarea în siguranță a navelor, în vederea efectuării operațiunilor de încărcare/descărcare mărfuri și/sau îmbarcare/debarcare de persoane.

(5) Punctul izolat de operare reprezintă acea zonă situată la malul mării sau al unei căi navigabile interioare, în afara porturilor și a locurilor de operare, unde a fost executată o amenajare având caracter temporar, pentru acostarea în siguranță a navelor, în vederea efectuării unor operațiuni temporare de încărcare/descărcare de mărfuri în cantități limitate și/sau îmbarcare/debarcare de persoane.

(6) Drumurile aflate în interiorul porturilor ale căror terenuri aparțin domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale sunt drumuri tehnologice, circulația pe aceste drumuri efectuându-se în conformitate cu prevederile regulamentului de funcționare al portului respectiv, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a celorlalte prevederi legale.

(7) Drumurile tehnologice prevăzute la alin. (6) se întrețin și se repară de administrații sau de operatorii economici cărora le-au fost încredințate printr-un contract, după caz, conform prevederilor legale în vigoare.

(1) Lista cuprinzând porturile și locurile de operare deschise accesului public, precum și limitele acestora se stabilesc și se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(2) Autoritatea Navală Română, în a cărei jurisdicție se află portul sau locul de operare, prin căpităniile de port, nu permite accesul și operarea navelor în porturile sau locurile de operare care nu sunt înscrise în lista prevăzută la alin. (1).

(1) Rada portuară este suprafața de apă situată în zona costieră, în fața unui port maritim, destinată adăpostirii sau staționării navelor în vederea intrării în port ori, după caz, operării navelor.

(2) Acvatoriile portuare sunt constituite din totalitatea suprafețelor apelor incluse în limitele porturilor.

(3) Pe căile navigabile interioare navele staționează în zone de ancoraj.

(1) Constituie zonă de siguranță maritimă sau zonă de siguranță a căilor navigabile interioare fâșia de teren, indiferent de forma de proprietate asupra terenului, situată în lungul țărmului mării sau al apelor interioare navigabile, pe o lățime de 30 m măsurată de la marginea apei spre interiorul uscatului. În cazul apelor cu nivel variabil, marginea apei se consideră linia apelor medii.

(2) În cazuri de utilitate publică, pe anumite porțiuni, prin hotărâre a Guvernului, se pot decide alte limite ale zonei de siguranță maritime sau ale zonei de siguranță a căii navigabile interioare.

(3) În porturi, zona de siguranță maritimă sau zona de siguranță a căii navigabile interioare coincide cu incinta portuară.

(4) Zona de siguranță maritimă sau zona de siguranță a căii navigabile interioare este destinată:

(1) Dezvoltarea porturilor ale căror terenuri aparțin domeniului public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale se realizează în concordanță cu politica și cu programele de dezvoltare elaborate de către minister sau de către unitățile administrativ-teritoriale, după caz, cu consultarea prealabilă a administrațiilor portuare și/sau de căi navigabile interioare și a asociațiilor patronale și profesionale reprezentative și legal constituite.

(2) Investițiile noi, lucrările de modificare și modernizare și orice alte lucrări de intervenții cu privire la infrastructura de transport naval existentă în porturile prevăzute la art. 7 alin. (3) lit. a) pct. 1 se aprobă de către minister.

(3) Investițiile noi, lucrările de modificare și modernizare și orice alte lucrări de intervenții cu privire la infrastructura de transport naval existentă în porturile prevăzute la art. 7 alin. (3) lit. a) pct. 2 se aprobă de către consiliile unităților administrativ-teritoriale, numai după obținerea avizului conform al ministerului.

(4) Investițiile noi, lucrările de modificare și modernizare și orice alte lucrări de intervenții cu privire la infrastructura de transport naval existentă în porturile prevăzute la art. 7 alin. (3) lit. a) pct. 3 se aprobă de către proprietarul terenului, numai după obținerea avizului conform al ministerului.

(5) Investițiile în suprastructură portuară de natura bunurilor imobile, astfel cum sunt definite la art. 537 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, care au ca rezultat schimbarea sistematizării portului sau au ca efect creșterea capacității de operare a portului ori pot influența starea tehnică a infrastructurii, se pot realiza numai cu avizul conform al ministerului, indiferent de forma de proprietate asupra terenului.

(6) Avizul prevăzut la alin. (5) nu va putea fi refuzat fără motive temeinice.

(7) Investițiile noi, lucrările de modificare și modernizare și orice alte lucrări de intervenții cu privire la infrastructura de cale navigabilă interioară, indiferent de forma de proprietate, se aprobă de minister.

(1) În zona de siguranță maritimă sau în zonele de siguranță a căilor navigabile interioare administrațiile/alte instituții abilitate conform legii instalează semne și semnale de navigație, de zi și de noapte, în punctele necesare pentru siguranța navigației. În acest scop administrațiile/alte instituții abilitate conform legii au obligația de a solicita, potrivit dispozițiilor legale, efectuarea defrișărilor necesare menținerii vizibilității semnelor și semnalelor de navigație.

(2) Proprietarii sau, după caz, administratorii terenurilor aflate în zona de siguranță maritimă sau în zonele de siguranță a căilor navigabile interioare au obligația de a permite instalarea semnelor și semnalelor de navigație, de a evita obturarea acestora și de a permite accesul persoanelor care efectuează operațiuni de verificare și reparare a acestora, de consolidare și de protecție a căilor navigabile interioare, precum și al utilajelor folosite la aceste operațiuni.

(2^1) Administrațiile au obligația de a pune la dispoziția navelor aparținând Regiei Autonome «Administrația Fluvială a Dunării de Jos» Galați locuri de acostare permanentă direct la fronturile de acostare ale cheului porturilor, fără perceperea tarifului de acostare.

(2^2) Administrațiile au obligația de a asigura accesul permanent la frontul de acostare atât de la uscat, cât și dinspre apă.

(3) Cheltuielile de instalare și de întreținere a semnelor și semnalelor de navigație sunt suportate de administrațiile respective.

(4) La cercetarea evenimentelor de navigație în urma cărora au fost avariate mijloace de semnalizare plutitoare sau costiere, lucrări hidrotehnice aferente căii navigabile sau porturilor, pe lângă organele abilitate va participa și un reprezentant al administrațiilor interesate.

(1) Lucrările în acvatoriile portuare sau în albia căilor navigabile interioare, dragajele de extracție și altele asemenea se pot executa, în condițiile legii, cu avizul Autorității Navale Române și al administrațiilor respective, precum și cu autorizarea ministerului.

(2) Pe perioada efectuării lucrărilor prevăzute la alin. (1), executantul are obligația, în conformitate cu cerințele impuse de Autoritatea Navală Română și de administrațiile respective, să asigure semnalizarea zonei și să o mențină în funcțiune pe cheltuiala sa.

(1) Distrugerea sau deteriorarea apărărilor de mal și a digurilor este interzisă.

(2) Depozitarea mărfurilor, a altor produse sau a deșeurilor pe coronamentul apărărilor de mal, al digurilor, al cheiurilor și pe drumurile de acces în porturi este interzisă.

(3) Accesul în incintele portuare se reglementează prin regulamentul de funcționare al portului respectiv.

(1) În sensul prezentei ordonanțe, activitățile de transport naval care se desfășoară în porturi și pe apele naționale navigabile interioare sunt clasificate astfel:

(2) Activitățile de transport naval care pot fi efectuate numai de către operatori economici autorizați și modul și criteriile de autorizare se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor.

(3) Nu se supun autorizării Autoritatea Navală Română și operatorii economici care desfășoară respectivele activități în folos propriu și/sau în interes personal.

(4) Transportul de persoane și/sau de mărfuri pe căile navigabile interioare ale României se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 1.356/96/CE al Consiliului din 8 iulie 1996 privind normele comune aplicabile transportului de mărfuri sau de călători pe căile navigabile interioare între statele membre în vederea instituirii libertății de a furniza aceste servicii de transport.

(5) Transportul de persoane și/sau de mărfuri dintr-un port românesc având ca destinație un port dintr-un stat membru al Uniunii Europene se efectuează numai cu nave care arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene.

(6) Transportul de persoane și/sau de mărfuri dintr-un port românesc având ca destinație un port dintr-un stat care nu este membru al Uniunii Europene se poate efectua cu nave care arborează pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene sau cu nave care arborează pavilionul statului pe teritoriul căruia se află situat portul de destinație.

(7) În situația în care nu există nave disponibile pentru efectuarea transporturilor de persoane și/sau de mărfuri cu respectarea prevederilor alin. (5) sau (6), respectivele transporturi se pot efectua cu nave care arborează pavilionul unui stat terț cu condiția obținerii în prealabil a unei autorizații emise de către direcție.

(1) Activitățile prevăzute la art. 19 alin. (1) lit. c) pct. 1 se asigură de administrații, direct sau prin intermediul unor operatori economici, în conformitate cu legislația în vigoare și sub controlul respectivelor administrații.

(2) Se interzice administrațiilor portuare din porturile prevăzute la art. 7 alin. (3) lit. a) pct. 1 și 2 efectuarea activităților:

(1) Activitățile de încărcare/descărcare mărfuri și îmbarcare/debarcare persoane se desfășoară numai în porturile și în locurile de operare prevăzute la art. 8.

(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1):

(3) Aprobarea pentru operațiunile prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) se acordă de către minister, prin direcție, iar pentru cazurile prevăzute la lit. c) de către Autoritatea Navală Română pentru fiecare caz, la solicitarea unităților industriale sau a operatorilor de marfă.

(4) Solicitarea aprobării se face cu cel puțin 7 zile înainte de data începerii operațiunilor, iar răspunsul se dă în 3 zile de la primirea solicitării.

(5) Aprobarea pentru operațiunile prevăzute la alin. (2) lit. b) se acordă în baza avizelor emise de către administrația de cale navigabilă și de Autoritatea Navală Română.

(6) În situația în care caracteristicile punctului izolat și/sau condițiile hidrometeorologice din zonă nu mai permit continuarea activității în respectivul punct izolat, în deplină siguranță, administrația de cale navigabilă și/sau Autoritatea Navală Română au/are dreptul de a retrage avizul/avizele emis/emise, fără ca operatorul economic ce desfășoară activitatea în punctul izolat respectiv să poată cere daune.

(7) Administrația de cale navigabilă și/sau Autoritatea Navală Română au/are obligația de a aduce la cunoștința operatorului economic prevăzut la alin. (6) și direcției, de îndată, decizia de a retrage avizul/avizele emis/emise și motivele care au impus adoptarea acestei măsuri.

(1) În porturile în care infrastructura portuară aparține domeniului public sau privat al statului, administrațiile portuare se înființează prin hotărâre a Guvernului ca unități care funcționează în subordinea sau sub autoritatea ministerului.

(2) În porturile în care infrastructura portuară aparține domeniului public sau privat al unităților administrativ-teritoriale, administrațiile portuare se înființează prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale deliberative și se află în subordinea sau sub autoritatea respectivelor autorități ale administrației publice locale.

(3) În porturile în care infrastructura portuară aparține domeniului privat, altul decât cel prevăzut la alin. (1) și (2), administrația portuară este o persoană juridică desemnată de proprietarul infrastructurii portuare.

(4) În lista cuprinzând porturile și locurile de operare prevăzută la art. 8 vor fi precizate în mod expres și administrațiile/administratorii acestora, după caz.

(1) Administrațiile portuare prevăzute la art. 23 au în principal următoarele obligații:

(1^1) Administrațiile portuare care au în proprietate/ concesiune sau administrează infrastructură portuară aferentă porturilor identificate la art. 1 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 februarie 2017 de stabilire a unui cadru privind furnizarea de servicii portuare și a normelor comune privind transparența financiară a porturilor, denumit în continuare Regulament, trebuie să respecte și obligațiile ce rezultă din aplicarea acestuia.

(2) Administrațiile au obligația să întocmească regulamente portuare, pe baza regulamentului-cadru elaborat de direcție și aprobat prin ordin al ministrului transporturilor.

(3) La elaborarea regulamentelor portuare administrațiile se vor consulta cu instituțiile abilitate ale administrației publice centrale, cu asociațiile patronale și profesionale, reprezentative și legal constituite, precum și cu federațiile sindicale reprezentative care își desfășoară activitatea în respectivul port.

(4) Regulamentele portuare vor fi avizate din punctul de vedere al siguranței navigației de Autoritatea Navală Română.

(5) Regulamentele portuare intră în vigoare după avizarea lor de către direcție și respectarea lor este obligatorie pentru toate persoanele fizice și juridice care își desfășoară activitatea în portul respectiv.

(6) Porturile sunt incluse în lista prevăzută la art. 8 numai după avizarea regulamentului portuar aferent de către direcție.

(7) Urmărirea aplicării și respectării regulamentelor portuare se face atât de către Autoritatea Navală Română, cât și de către administrații.

(1) Administrarea căilor navigabile interioare se face de către administrațiile de căi navigabile interioare prevăzute la art. 5.

(2) Administrațiile prevăzute la alin. (1) se pot organiza ca instituții publice, regii autonome, companii naționale sau societăți comerciale aflate în subordinea ori sub autoritatea ministerului sau a autorităților administrației publice locale, după caz.

(3) În cazul în care căile navigabile aparțin domeniului public al statului, administrațiile de căi navigabile interioare se înființează prin hotărâre a Guvernului.

(4) În cazul în care o cale navigabilă interioară sau un sector al acesteia aparține domeniului public al unei unități administrativ-teritoriale sau mai multor unități administrativ-teritoriale, se înființează prin hotărâre a Guvernului o singură administrație de cale navigabilă interioară care are atribuțiile prevăzute la art. 26 alin. (1).

(1) Prin delegare de competență, în condițiile legii, administrațiile pot duce la îndeplinire și unele obligații ce revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

(2) Pentru activitățile pe care le efectuează în scopul îndeplinirii atribuțiilor ce le-au fost delegate potrivit alin. (1), administrațiile respective îndeplinesc funcția de autoritate portuară și/sau de căi navigabile interioare.

(3) Lista cuprinzând administrațiile prevăzute la alin. (2), precum și competențele acestora delegate potrivit alin. (1) se publică prin ordin al ministrului transporturilor.

(4) Pentru desfășurarea activităților având ca scop ducerea la îndeplinire a obligațiilor ce revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte, administrațiile primesc fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului sau prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, după caz.

(5) Administrațiile pot îndeplini și funcția de administrator al zonei libere, în condițiile legii.

(1) Administrațiile porturilor și căilor navigabile interioare au obligația să stabilească anual:

(2) Programele prevăzute la alin. (1) fac parte integrantă din planul de administrare întocmit de către membrii organelor de conducere ale administrațiilor, fiind considerate indicatori de performanță nefinanciari.

(3) Lucrările necesare pentru derularea programelor prevăzute la alin. (1) se efectuează de către administrații cu personalul propriu sau prin atribuirea respectivelor lucrări unor operatori economici specializați, în conformitate cu legislația în vigoare.

(1) Infrastructura de transport naval prevăzută la art. 29 poate fi:

(2) Concesionarea infrastructurii de transport naval în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. b) se face pe bază de contract de concesiune încheiat între minister, respectiv autoritățile administrației publice locale, în calitate de concedenți, și administrațiile respective, în calitate de concesionari.

(3) Administrațiile nu au dreptul să cesioneze, în tot sau în parte, contractele prevăzute la alin. (2).

(4) În situația în care veniturile obținute din administrarea și exploatarea infrastructurii de transport naval care face obiectul concesiunii nu sunt suficiente pentru întreținerea, reparația, modernizarea, dezvoltarea respectivei infrastructuri, autoritatea publică centrală/locală alocă fonduri de la bugetul de stat/bugetul autorității administrației publice locale pentru asigurarea acoperirii cheltuielilor respective.

(1) Punerea la dispoziția utilizatorilor de către administrații a terenurilor portuare care aparțin domeniului public al statului se face prin contracte de subconcesiune sau închiriere, în condițiile legii, cu scopul desfășurării în mod eficient a activităților portuare definite prin prezenta ordonanță.

(2) Administrațiile se pot asocia cu operatori economici în vederea utilizării în comun a infrastructurilor de transport naval, prin încheierea unor contracte de asociere, în condițiile legii.

(3) Utilizatorii prevăzuți la alin. (1) nu au dreptul să subconcesioneze sau să închirieze terenurile portuare ce le-au fost subconcesionate și nici să cesioneze în tot sau în parte contractele de subconcesiune.

(1) Terenurile libere de sarcini pot fi puse la dispoziția utilizatorilor prin contracte de subconcesiune, în condițiile legii.

(2) Studiul de oportunitate al fiecărei subconcesiuni în parte, elaborat în condițiile prevăzute de legislația în vigoare pentru concesiune, se aprobă de către minister.

(3) Subconcesiunea prevăzută la alin. (1) se aprobă, în baza studiului de oportunitate prevăzut la alin. (2), prin hotărâre a Guvernului.

(4) Procedura de atribuire a contractului de subconcesiune se poate demara exclusiv după aprobarea subconcesiunii potrivit dispozițiilor alin. (3).

(1) Caietele de sarcini ale concesiunii se elaborează de către concedenți, iar în cazul subconcesiunii prevăzute la art. 29 și art. 31 alin. (1) se elaborează de către concesionarii prevăzuți la art. 30 alin. (2) și se aprobă de către minister sau de autoritățile administrației publice locale, după caz.

(2) Caietele de sarcini vor cuprinde în mod obligatoriu cel puțin:

(1) Punerea la dispoziția utilizatorilor de către administrații a terenurilor portuare care aparțin domeniului public al unității administrativ-teritoriale se poate face prin contracte de închiriere, în condițiile legii.

(2) Administrațiile se pot asocia cu operatori economici în vederea utilizării în comun a infrastructurilor de transport naval prevăzute la alin. (1), prin încheierea unor contracte de asociere, în condițiile legii.

(1) Închirierea infrastructurii de transport naval se face în conformitate cu regulamentul aprobat prin ordin al ministrului transporturilor, respectiv prin hotărâre a autorității administrației publice locale, după caz. Prin regulament se stabilesc categoriile de infrastructură care pot fi închiriate și modalitatea de atribuire a acestora.

(2) Contractele de închiriere de infrastructură de transport naval se vor încheia pe o perioadă care nu va putea depăși perioada concesiunii prevăzute la art. 30 alin. (2) și vor conține cel puțin clauzele prevăzute la art. 34 lit. a), b), c), e), f), h) și i).

(3) În cazul în care prin contractul de închiriere s-a reglementat obligația locatarului de a efectua programe de investiții a căror perioadă de amortizare depășește perioada-limită a contractului de concesiune prevăzut la art. 30 alin. (2), succesorul în drepturi al administrației este obligat să încheie cu locatarul un contract de închiriere în aceleași condiții, pe o durată egală cu perioada rămasă până la amortizarea integrală a investițiilor realizate.

(1) Pentru prestarea serviciilor prevăzute la art. 36, precum și pentru alte activități și servicii furnizate de către acestea, administrațiile stabilesc tarife în mod nediscriminatoriu.

(2) Stabilirea tarifelor ce nu intră sub incidența prevederilor Regulamentului se face pe baza unor norme de fundamentare întocmite de administrații pe baza datelor din contabilitatea de gestiune a respectivei administrații, în urma consultării prealabile a operatorilor economici.

(3) Orice modificare a tarifelor prevăzute la alin. (1) se face numai în ultimul trimestru al anului în curs pentru anul următor.

(1) Sumele obținute din chirii, redevențe și din tarifele prevăzute la art. 37 constituie venituri proprii ale administrațiilor și se utilizează în conformitate cu legislația în vigoare.

(2) Prin derogare de la art. 1 alin. (1) lit. f) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome, aprobată cu modificări prin Legea nr. 769/2001, cu modificările și completările ulterioare, maximum 25% din profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit se constituie vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome, ori dividende, în cazul societăților naționale, companiilor naționale și societăților cu capital integral sau majoritar de stat.

(1) Administrațiile sunt obligate să facă publice tarifele prevăzute la art. 37.

(2) Administrațiile pot, cu aprobarea consiliilor de administrație, să acorde facilități sau reduceri la tarifele prevăzute la art. 37.

(3) Facilitățile sau reducerile prevăzute la alin. (2) se aplică tuturor utilizatorilor în mod nediscriminatoriu și se fac publice.

(1) Pentru a asigura transparența și un climat nediscriminatoriu, administrațiile vor elabora proiecte de contracte-cadru de subconcesiune, închiriere sau de prestări servicii și le vor publica pe website-urile proprii spre dezbatere publică.

(2) În termen de 90 de zile de la publicarea proiectelor prevăzute la alin. (1), asociațiile patronale și profesionale, reprezentative și legal constituite, precum și federațiile sindicale reprezentative care își desfășoară activitatea în respectivul port formulează observații/propuneri la proiectul de contract-cadru prevăzut la alin. (1), în vederea definitivării negocierii cu bună-credință a clauzelor acestuia.

(3) Administrațiile au obligația de a publica pe website-ul propriu contractele-cadru, astfel cum au fost negociate potrivit alin. (2).

(4) Orice modificare a contractului-cadru se poate face numai cu respectarea prevederilor prezentului articol.

(5) În termen de 12 luni de la publicarea contractelor conform alin. (3), contractele existente se vor modifica conform noilor prevederi legale.

(1) Operatorii economici care desfășoară activități de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare au obligația să transmită administrațiilor în a căror zonă își desfășoară activitatea toate datele solicitate de către acestea privind volumul de marfă operat, portul de încărcare/descărcare a mărfurilor, numărul de nave operate și normele de operare.

(2) Administrațiile au obligația să centralizeze aceste date și să le publice anual.

(1) Ministerul și autoritățile administrației publice locale, după caz, au obligația de a controla administrațiile în ceea ce privește modul de administrare și de utilizare a infrastructurii de transport naval, modul de executare a contractelor de concesiune, modul de îndeplinire a obligațiilor ce revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte, pe care administrațiile au fost mandatate să le ducă la îndeplinire, după caz.

(2) Pentru îndeplinirea prevederilor alin. (1) ministerul sau autoritățile administrației publice locale, după caz, pot coopta specialiști externi din cadrul asociațiilor patronale și profesionale, reprezentative și legal constituite.

(3) Membrii organelor de conducere ale administrațiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) vor fi selectați cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(4) Procedura de selecție prevăzută la alin. (3) va cuprinde următoarele criterii obligatorii:

(5) Procedura de selecție prevăzută la alin. (3) pentru directorul general va cuprinde următoarele criterii obligatorii:

(1) Administrațiile alocă danele în care navele urmează să acosteze și să opereze, stabilesc ordinea de intrare pentru navele care intră în port, avizează buletinul de pilotaj sau de manevră, după caz, și dau acceptul portuar.

(2) Autoritatea Navală Română, prin căpităniile de port, eliberează permisul de acostare pe baza acceptului portuar dat de administrație.

(3) Alocarea danelor și ordinea intrării în port se stabilesc în funcție de solicitările operatorilor economici care desfășoară activități de încărcare/descărcare nave și îmbarcare/debarcare pasageri. Au prioritate în aceste alocări operatorii economici ale căror elemente de suprastructură se află în danele respective.

(1) Serviciile de siguranță se desfășoară sub controlul statului, prin minister.

(2) Sunt considerate servicii de siguranță pilotajul navelor maritime și fluviomaritime la intrarea și ieșirea din porturi, între danele aceluiași port și pe căile navigabile interioare și remorcajul de manevră al navelor maritime și fluviomaritime în porturi.

(1) Pilotajul navelor maritime și fluviomaritime în porturile unde s-a instituit obligativitatea efectuării acestui serviciu se asigură de către administrațiile portuare:

(2) În cazul în care în porturile prevăzute la alin. (1) nu există niciun operator economic autorizat care poate să efectueze serviciul de pilotaj prevăzut sau în situația imposibilității derulării, din motive obiective, a contractelor de concesiune încheiate, furnizarea acestor servicii va fi asigurată de către administrații și de către operatori economici autorizați conform prevederilor art. 19 alin. (2), pe bază de contracte atribuite în condițiile legii.

(3) În cazul în care pilotajul este realizat de operatori economici autorizați, aceștia comunică administrațiilor tarifele de pilotaj și facilitățile acordate.

(4) Administrațiile fac publice lista operatorilor economici autorizați cu care au încheiat contracte pentru pilotaj, tarifele practicate și facilitățile acordate de aceștia.

(5) Pentru folosirea infrastructurii portuare, operatorii economici prevăzuți la alin. (1) plătesc un tarif stabilit de administrație.

(6) Modul de derulare a serviciului de pilotaj al navelor maritime se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(1) Pilotajul navelor maritime și fluviomaritime pe sectorul de Dunăre cuprins între rada portului Sulina și Brăila se desfășoară în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe și cu prevederile Convenției despre regimul navigației pe Dunăre, semnată la Belgrad la 18 august 1948, ratificată de România prin Decretul nr. 298/1948.

(2) Tarifele de pilotaj pentru pilotajul navelor maritime și fluviomaritime prevăzut la alin. (1) se propun de către Regia Autonomă «Administrația Fluvială a Dunării de Jos» Galați și se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(3) Pilotajul navelor maritime și fluviomaritime prevăzut la alin. (1), precum și manevrele de intrare/ieșire în/din porturile Sulina, Tulcea, Galați și Brăila, precum și pilotajul în aceste porturi se asigură de către Regia Autonomă «Administrația Fluvială a Dunării de Jos» Galați:

(4) Modul de desfășurare a serviciului de pilotaj prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (3), piloții, persoane fizice sau operatorii economici autorizați, sunt obligați să plătească un tarif de utilizare a infrastructurii stabilit de către Regia Autonomă «Administrația Fluvială a Dunării de Jos» Galați.

(1) Remorcajul de manevră al navelor maritime și fluviomaritime în porturi prevăzut la art. 19 alin. (1) lit. b) pct. 1 se asigură de către administrațiile portuare:

(2) În cazul în care în porturile prevăzute la alin. (1) nu există niciun operator economic autorizat care să efectueze serviciile de remorcaj de manevră, furnizarea acestui serviciu va fi asigurată de administrații, prin remorchere și personal proprii. În situația imposibilității derulării, din motive obiective, a contractelor de concesiune încheiate, furnizarea serviciului va fi asigurată de operatori economici autorizați conform prevederilor art. 19 alin. (2), pe bază de contracte atribuite în condițiile legii.

(3) În cazul în care serviciul de remorcaj de manevră a navelor maritime se execută prin operatori economici autorizați, aceștia comunică administrațiilor portuare tarifele practicate, precum și facilitățile acordate.

(4) Administrațiile fac publice lista operatorilor economici autorizați cu care au încheiat contracte în conformitate cu alin. (1), tarifele practicate și facilitățile acordate de aceștia, prevăzute la alin. (3).

(5) Pentru utilizarea infrastructurii, operatorii economici prevăzuți la alin. (1) au obligația să plătească administrației un tarif de utilizare a infrastructurii portuare stabilit de către aceasta, în condițiile art. 37.

(6) Modul de desfășurare a serviciului de remorcaj prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(1) Agentul reprezintă nava, precum și pe comandantul, proprietarul sau operatorul acesteia în fața autorităților publice, a administrațiilor, a tuturor operatorilor economici care prestează servicii pentru navă, echipaj, proprietar sau operator și acționează în limitele mandatului de împuternicire dat de aceștia.

(2) Agentul are obligația să asiste nava și pe comandantul acesteia în toate acțiunile sale, de la sosirea și până la plecarea din port.

(3) În cazul navelor maritime care tranzitează porturile Dunării, agentul asistă nava până la bara Sulina.

(1) Constituie muncă specifică în porturi operațiunile de încărcare/descărcare a mărfurilor și/sau a containerelor în și din nave, de manipulare în și din magaziile portuare sau în și din alte mijloace de transport, de depozitare, stivuire, amarare, sortare, paletizare, pachetizare, containerizare, slinguire, însăcuire a mărfurilor, precum și operațiunile de curățare a hambarelor și a magaziilor navelor, efectuate manual sau mecanizat.

(2) Munca specifică în porturi este prestată de muncitorii portuari.

(1) Poate fi muncitor portuar orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani și îndeplinește criteriile de sănătate și de pregătire profesională în conformitate cu legislația în vigoare.

(2) Sistemul de calificare a muncitorilor portuari se organizează și se desfășoară în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(1) Muncitorii portuari își desfășoară activitatea în port numai dacă sunt înregistrați și dacă dețin carnet de lucru.

(2) Administrațiile portuare înregistrează fiecare muncitor portuar în baza unei solicitări scrise din partea agenției prevăzute la art. 64 sau a angajatorului cu care respectivul muncitor portuar are contract de muncă înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă.

(3) Angajatorii prevăzuți la alin. (2) sunt operatori economici care efectuează munca specifică portuară și sunt autorizați în acest sens.

(4) Metodologia de eliberare a carnetelor de lucru în port și de înregistrare a muncitorilor portuari se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.

(5) Pentru eliberarea carnetului de lucru în port se percep tarife stabilite de administrații.

(6) Carnetul de lucru eliberat este valabil numai în portul respectiv, pe perioada în care muncitorul portuar are încheiat contract individual de muncă cu operatorul economic care a solicitat înregistrarea sa sau pentru perioada în care acesta este înscris în cadrul agenției înființate potrivit art. 64.

(7) În cazul încetării contractului individual de muncă sau retragerii din cadrul agenției prevăzute la art. 64, operatorul economic sau agenția este obligat(ă) să înștiințeze în scris administrația și să predea carnetul de lucru al respectivului muncitor portuar.

(8) Carnetele de lucru predate se păstrează de către administrații.

(9) În cazul în care muncitorul portuar prevăzut la alin. (7) încheie un contract individual de muncă cu un alt operator economic care își desfășoară activitatea în portul respectiv, administrația va elibera carnetul de lucru, la cerere, noului angajator.

(1) Operatorii economici sunt obligați să înregistreze la administrații muncitorii portuari cu care au încheiat contracte individuale de muncă, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. (2).

(2) Operatorii economici prevăzuți la art. 62 alin. (3) sunt obligați să utilizeze numai muncitori portuari cu care au încheiat contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată sau determinată, dacă aceștia:

(1) Pentru asigurarea necesarului de forță de muncă portuară de rezervă și pentru optimizarea folosirii acesteia în funcție de variația traficului portuar, în porturile Constanța, Midia și Mangalia se înființează o agenție de ocupare și formare profesională a muncitorilor portuari, denumită în continuare agenția. Agenția este asociație profesională și se înregistrează și funcționează conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Agenția este constituită din reprezentanții operatorilor economici și/sau ai organizațiilor acestora, precum și ai federației sindicale a lucrătorilor portuari cu cel mai mare număr de membri cotizanți din porturile Constanța, Midia și Mangalia.

(1) Agenția are, în principal, următoarele atribuții:

(2) Furnizarea forței de muncă de rezervă conform alin. (1) lit. e) se realizează pe bază de contract încheiat între operatorul economic și agenție.

(3) Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a agenției va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale.

(1) Sursele de venituri ale agenției sunt următoarele:

(2) Cotizațiile muncitorilor portuari înscriși la agenție se stabilesc anual de adunarea generală a asociaților agenției.

(1) Se înființează Consiliul de supraveghere din domeniul naval, denumit în continuare Consiliul de supraveghere, care este organizat și funcționează ca structură fără personalitate juridică în cadrul Consiliului Concurenței.

(2) Consiliul de supraveghere este independent din punct de vedere organizatoric, juridic, decizional și cu privire la deciziile de ordin financiar față de administrațiile prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2), față de utilizatorii de infrastructură de transport naval, precum și față de operatorii economici care desfășoară activități de transport naval prevăzute la art. 19.

(3) Din punct de vedere decizional, Consiliul de supraveghere este independent față de orice autoritate publică.

(3^1) Consiliul de supraveghere este autoritatea relevantă din România, în conformitate cu prevederile art. 17 din Regulament. Consiliul de supraveghere soluționează plângerile care rezultă din aplicarea articolelor 3, 4, 5, 6, 8, 11, 12, 13, 15 din Regulament pentru porturile maritime care intră sub incidența acestuia. Consiliul de supraveghere monitorizează respectarea prevederilor Regulamentului și analizează din oficiu încălcarea acestora.

(4) Consiliul de supraveghere este format din 5 membri. Aceștia sunt selectați în cadrul unei proceduri transparente, fiind numiți prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Președintele Consiliului de supraveghere este numit dintre membrii plenului Consiliului Concurenței.

(5) Membrii Consiliului de supraveghere trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

(6) Consiliul de supraveghere deliberează și decide valabil în cvorum de cel puțin 3 membri, dintre care unul trebuie să fie președintele sau reprezentantul său desemnat.

(7) Deciziile Consiliului de supraveghere se adoptă cu majoritatea de voturi a membrilor prezenți. Fiecare membru dispune de un vot. În caz de paritate de voturi, prevalează soluția votată de președinte sau, după caz, de reprezentantul care îl înlocuiește.

(8) Mandatul de membru al Consiliului de supraveghere încetează:

(9) Revocarea din funcție a unui membru al Consiliului de supraveghere se dispune prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței în următoarele cazuri:

(10) Membrul Consiliului de supraveghere aflat în situația prevăzută la alin. (9) lit. c) are obligația ca în termen de cel mult 10 zile să înștiințeze în scris președintele Consiliului Concurenței.

(11) Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana care exercită funcția de membru al Consiliului de supraveghere, soțul/soția acesteia, rudele sau afinii de gradul II inclusiv, are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi revin. Membrii Consiliului de supraveghere care se află în această situație au obligația să se retragă din procesul decizional.

(12) Membrii Consiliului de supraveghere nu pot deține nicio funcție sau responsabilitate profesională în cadrul operatorilor sau al entităților reglementate timp de doi ani după încheierea mandatului lor.

(13) Ordinul de revocare din funcție a membrilor Consiliului de supraveghere poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data aducerii sale la cunoștința persoanei revocate.

(14) În cazul vacantării unui loc în componența Consiliului de supraveghere pentru una dintre situațiile prevăzute la alin. (9) lit. b)-d) se va proceda, conform prevederilor alin. (4), la numirea unui nou membru pentru durata rămasă din mandat, în funcția devenită vacantă. Membrii Consiliului de supraveghere ale căror mandate au expirat rămân în funcție până la numirea succesorilor lor.

(15) Pentru activitatea depusă, membrii Consiliului de supraveghere au dreptul la o indemnizație lunară de 20% din indemnizația lunară a președintelui Consiliului Concurenței.

(16) Consiliul de supraveghere trebuie să dețină o capacitate organizațională adecvată în ceea ce privește resursele umane și materiale. În cadrul Consiliului Concurenței se înființează o structură organizatorică în scopul asigurării desfășurării activității Consiliului de supraveghere.

(17) Numărul maxim de posturi în cadrul structurii organizatorice prevăzute la alin. (16) este de 16 și se stabilește prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței, după consultarea președintelui Consiliului de supraveghere.

(18) Cheltuielile necesare desfășurării activității Consiliului de supraveghere vor fi cuprinse în bugetul Consiliului Concurenței.

(19) În exercitarea atribuțiilor sale, inclusiv cele de autoritate relevantă conform alin. (3^1), Consiliul de supraveghere emite decizii și hotărâri.

(19^1) Deciziile Consiliului de supraveghere prin care se aplică amenzi constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(19^2) Consiliul de supraveghere aprobă prin hotărâre regulamente și instrucțiuni, care vor fi puse în aplicare prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(20) Consiliul de supraveghere întocmește și publică anual, pe website-ul propriu, raportul privind activitatea desfășurată.

(1) Consiliul de supraveghere acționează în domeniul transportului naval, fără a aduce atingere competențelor Consiliului Concurenței de a aplica dispozițiile Legii concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Consiliul de supraveghere are următoarele atribuții:

(2^1) Prevederile alin. (2) lit. a)-h) nu se aplică porturilor prevăzute la art. 1 alin. (4) din Regulament.

(2^2) În exercitarea atribuțiilor de autoritate relevantă conform art. 66^1 alin. (3^1), Consiliul de supraveghere analizează din oficiu sau la plângere și se pronunță, prin decizie, cu privire la nerespectarea prevederilor Regulamentului, având ca obiect:

(2^3) În exercitarea atribuțiilor de autoritate relevantă conform art. 66^1 alin. (3^1), Consiliul de supraveghere monitorizează și urmărește respectarea de către administrațiile portuare a obligațiilor prevăzute la art. 3, 4, 5, 6, 8, 11, 12, 13 și 15 din Regulament.

(2^4) Structura și nivelul taxelor de utilizare a infrastructurii portuare, pentru porturile identificate la art. 1 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2017/352, se determină în conformitate cu strategia comercială și planurile de investiții ale portului, cu respectarea legislației în materie de concurență în vigoare.

(2^5) Administratorii porturilor prevăzute la alin. (2^4) au obligația să elaboreze o metodologie de stabilire a structurii tarifelor de utilizare a infrastructurii portuare.

(2^6) Administrațiile portuare au obligația de a consulta asociațiile patronale și profesionale, reprezentative și legal constituite, precum și federațiile sindicale reprezentative care își desfășoară activitatea în respectivul port înainte de aprobarea metodologiei prevăzute la alin. (2^5). Acestea pot formula motivat observații/propuneri la proiectul de metodologie, în termen de 45 de zile de la comunicarea acestuia de către administrațiile portuare.

(2^7) Orice modificare a metodologiei se poate face numai cu respectarea prevederilor prezentului articol.

(2^8) Consiliul de supraveghere va aproba, prin instrucțiuni, un model-cadru de metodologie.

(3) În exercitarea atribuțiilor sale, ori de câte ori Consiliul de supraveghere constată că ar putea fi incidente prevederile legislației în materia concurenței și/sau a ajutorului de stat, informează Consiliul Concurenței.

(4) În scopul îndeplinirii atribuțiilor sale legale, Consiliul de supraveghere poate apela, în cazuri speciale, la specialiști externi din domeniul naval sau adiacent.

(5) În exercitarea atribuțiilor sale, inclusiv a celor de autoritate relevantă în înțelesul Regulamentului, Consiliul de supraveghere poate să solicite administratorului infrastructurii, precum și oricăror utilizatori ai infrastructurii portuare, furnizori de servicii portuare, operatori economici și/sau autorități publice furnizarea informațiilor și documentelor relevante necesare exercitării atribuțiilor sale. Informațiile solicitate se furnizează în termenul stabilit prin cererea de informații, care nu poate depăși 15 zile lucrătoare de la data primirii solicitării acestora. În situații excepționale, Consiliul de supraveghere poate acorda o prelungire a acestui termen.

(6) În scopul îndeplinirii atribuțiilor legale, inspectorii de concurență din cadrul structurii organizatorice prevăzute la art. 66^1 alin. (16) exercită puterile de inspecție în condițiile prevăzute de Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(7) Deciziile Consiliului de supraveghere sunt obligatorii pentru toate părțile vizate de acestea. Deciziile Consiliului de supraveghere vor fi comunicate părților în termen de maximum 45 de zile lucrătoare de la deliberare și vor fi publicate pe website-ul propriu. La publicare se va ține seama de interesele legitime ale părților în cauză, astfel încât secretul de afaceri să nu fie divulgat.

(8) Deciziile Consiliului de supraveghere pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicare. Instanța poate dispune, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate, în condițiile legii. În cazul amenzilor, suspendarea se poate dispune cu condiția plății unei cauțiuni stabilite conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la creanțele bugetare.

(9) Procesele-verbale de constatare și de aplicare a unor sancțiuni în conformitate cu prevederile art. 67^1 pot fi contestate la Judecătoria Sectorului 1 București, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea judecătoriei se poate ataca cu recurs la Tribunalul București - Secția contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare.

(1) Consiliul de supraveghere va soluționa plângerile prevăzute la art. 66^2 alin. (2) și (2^2), în termen de maximum 120 de zile lucrătoare de la data la care plângerea a fost considerată completă.

(2) După primirea tuturor informațiilor solicitate, structura de specialitate prevăzută la art. 66^1 alin. (16) va supune aprobării Consiliului de supraveghere o notă privind declararea plângerii ca fiind completă. Consiliul de supraveghere va dispune, după caz, transmiterea unei adrese către autorul plângerii cu privire la data declarării plângerii ca fiind completă, respectiv completarea informațiilor cuprinse în plângere. În acest din urmă caz se va relua procedura privind obținerea tuturor informațiilor necesare declarării plângerii ca fiind completă.

(3) După declararea plângerii ca fiind completă, atunci când consideră necesar, Consiliul de supraveghere poate solicita informații suplimentare în vederea soluționării plângerii, conform art. 66^2 alin. (5), în termenul prevăzut la alin. (1).

(4) În urma analizei tuturor informațiilor solicitate, structura de specialitate prevăzută la art. 66^1 alin. (16) va întocmi o notă de analiză a plângerii, pe care o va înainta Consiliului de supraveghere.

(5) În situația în care apreciază că este necesar pentru soluționarea plângerii, Consiliul de supraveghere poate decide ascultarea părților implicate.

(6) Neprezentarea părților implicate la ședința de ascultare și refuzul oricăror declarații nu constituie impediment pentru soluționarea plângerii.

(7) Până la împlinirea termenului de 120 de zile lucrătoare de la data la care plângerea a fost declarată completă, Consiliul de supraveghere va delibera și se va pronunța prin decizie.

(8) Consiliul de supraveghere va stabili, prin regulament, condițiile pe care o solicitare ce i-a fost adresată trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi calificată ca plângere, precum și procedura aplicabilă soluționării acesteia.

(9) Consiliul de supraveghere poate, după caz, prin decizie:

(10) Consiliul de supraveghere va respinge plângerea dacă:

(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 67^1 lit. a)-c) se fac de către Consiliul de supraveghere, prin decizie.

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 67^1 lit. d) se fac prin proces-verbal întocmit de către personalul din cadrul structurii organizatorice prevăzute la art. 66^1 alin. (16), abilitat cu puteri de inspecție, prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței.

(3) Individualizarea sancțiunilor care se aplică de Consiliul de supraveghere conform prevederilor art. 67^1 se face ținând seama de gravitatea și durata faptei, în conformitate cu instrucțiunile adoptate în acest sens de Consiliul de supraveghere și aprobate prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței.

(4) Sumele provenite din amenzile aplicate de Consiliul de supraveghere se fac venit la bugetul de stat, în condițiile legii.

(5) Dispozițiile prevăzute la art. 67^1 lit. d) se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 5, 8, 28, 29, 32 și 34.

(6) Consiliul de supraveghere poate obliga întreprinderile, prin decizie, la plata unor amenzi cominatorii, în sumă de până la 3% din cifra de afaceri zilnică medie din anul financiar anterior sancționării, pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a le determina:

(1) Contravențiile prevăzute la art. 67 se sancționează după cum urmează:

(1^1) Contravențiile prevăzute la art. 67^1 se sancționează după cum urmează:

(2) Avizele și autorizațiile emise fără respectarea procedurilor prevăzute de prezenta ordonanță și de legislația în vigoare sunt lovite de nulitate.

(3) Orice investiție realizată fără obținerea de avize și autorizații în conformitate cu procedurile prevăzute de prezenta ordonanță și de legislația în vigoare, precum și investițiile realizate fără respectarea reglementărilor legale în vigoare se desființează pe cheltuiala proprietarului investiției.