NORME METODOLOGICE din 28 iulie 2010 (*actualizate*)

(1) Arealele viticole din România sunt încadrate în zonele viticole ale Uniunii Europene B, CI și CII.

(2) Nominalizarea regiunilor viticole se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(3) Delimitarea teritorială a arealelor viticole este stabilită în baza studiilor efectuate de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească, denumit în continuare I.C.D.V.V., cu avizul Oficiului Național al Viei și Produselor Vitivinicole, denumit în continuare O.N.V.P.V., și are la bază următoarele condiții:

a) condițiile climatice determinate pentru potențialul calitativ al strugurilor și vinurilor;

b) condițiile de relief asemănător;

c) tehnologiile aplicate;

d) nivelul producțiilor obținute și însușirile calitative ale produselor vitivinicole rezultate.

(4) În cadrul fiecărei regiuni viticole se stabilesc limitele geografice ale indicațiilor geografice și denumirilor de origine pentru vinuri prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(1) Potențialul de producție reprezintă suprafața plantată efectiv cu viță-de-vie, cultivată cu soiuri de struguri pentru vin, la care se adaugă: drepturile de plantare atribuite producătorilor, dar încă neutilizate, drepturile de replantare deținute de producători și drepturile de plantare existente în rezervă.

(2) Potențialul de producție se gestionează în sistem informatic prin Registrul plantațiilor viticole, denumit în continuare R.P.V.

(3) Gestionarea și actualizarea R.P.V. la nivel județean se realizează de către personalul specializat din cadrul direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și a municipiului București, denumite în continuare D.A.D.R.

(4) Gestionarea și actualizarea R.P.V. la nivel central se realizează de către personalul specializat din cadrul O.N.V.P.V.

(5) Orice modificare a datelor unei parcele viticole înscrise în R.P.V. va fi comunicată în termen de 30 de zile de la producerea modificării personalului specializat din cadrul D.A.D.R., în vederea actualizării datelor.

(6) Nerespectarea prevederilor alin. (5) poate atrage excluderea de la orice formă de sprijin financiar.

(1) Producătorii de struguri pentru vin au obligația de a ține evidența producției și a modului de valorificare a acesteia în carnetul de viticultor.

(2) Carnetul de viticultor se eliberează persoanelor fizice sau juridice care exploatează plantații cu viță-de-vie mai mari de 0,5 ha înscrise în R.P.V.

(3) Modelul și procedura de implementare a carnetului de viticultor se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(1) Categoriile biologice de material săditor viticol admise în România sunt următoarele:

a) materialul amelioratorului;

b) materialul inițial;

c) materialul bază;

d) materialul certificat;

e) materialul standard.

(2) Definițiile acestor categorii sunt prevăzute în anexa nr. 1.

(1) Materialul de înmulțire vegetativă a viței-de-vie se realizează din:

a) butuci individuali recunoscuți ca plante-mamă pentru recoltare cap clonă (candidat);

b) colecția națională de germoplasmă din clone omologate pentru coarde altoi și butași portaltoi;

c) plantații material inițial pentru coarde altoi și butași portaltoi;

d) plantații material bază pentru coarde altoi și butași portaltoi;

e) plantații material certificat pentru coarde altoi și butași portaltoi.

(2) Definițiile acestor tipuri de plantații viticole sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Materialul de înmulțire vegetativă a viței-de-vie se realizează prin altoire și/sau butași înrădăcinați în școli de vițe pentru material săditor de plantare, certificat și/sau standard.

(4) Schema selecției clonale, condițiile referitoare la cultură, condițiile privind materialul de înmulțire și obținerea de plante din categoriile biologice prevăzute la art. 5, obținerea nucleului de premultiplicare, respectiv plantația de viță-de-vie din material inițial și material bază se stabilesc de O.N.V.P.V., cu avizul institutului de specialitate.

(5) Schema selecției clonale se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(1) Producerea materialului săditor viticol se realizează în următoarele tipuri de unități autorizate de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor - I.N.C.S:

a) unități de selecție clonală;

b) unități de premultiplicare și de conservare clone pentru material de înmulțire vegetativă a viței-de-vie inițial/bază;

c) unități de multiplicare pentru vițe altoite, nealtoite și vițe portaltoi pentru material de înmulțire vegetativă a viței-de-vie certificat/standard.

(2) Definițiile acestor unități sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Producerea și comercializarea clonelor omologate și a materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie inițial, bază și certificat din România se fac conform procedurii aprobate prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(4) Producerea și comercializarea materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie din categoria standard sunt permise până la campania viticolă 2014/2015.

(5) Producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea materialului de înmulțire vegetativă a viței-de-vie vor fi efectuate în conformitate cu prevederile reglementărilor naționale și comunitare în vigoare.

(1) Soiurile de viță-de-vie pentru producerea de vinuri cu denumire de origine controlată sau indicație geografică se stabilesc prin caietul de sarcini pentru fiecare denumire de origine și indicație geografică și trebuie să facă parte din Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, unde soiurile de viță-de-vie au destinat un capitol special, elaborat anual de Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor.

(2) Pentru producerea de vinuri sunt admise soiurile de viță-de-vie cultivate pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

(1) Lista soiurilor pentru struguri de vin și sinonimiilor acestora se actualizează prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, prin edițiile anuale ale Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultură din România și se notifică Comisiei Europene, prin autoritățile oficiale responsabile.

(2) Soiurile și clonele de viță-de-vie nou-create vor fi introduse în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, care stă la baza elaborării listei soiurilor admise în cultură, de către Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor, pe baza metodologiei de examinare tehnică și de prezentare a noilor soiuri, în vederea înregistrării în Registrul soiurilor și a publicării în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România, cu respectarea reglementărilor interne și internaționale în vigoare, pe baza unui cazier viticol întocmit de I.C.D.V.V. și stațiunile din subordine, pe o durată de minimum 3 ani.

(1) Înființarea plantațiilor de viță-de-vie se face în areale viticole delimitate, numai cu soiuri/clone prevăzute în lista de soiuri și clone de struguri de vin menționată la art. 9.

(2) Pentru măsura de reconversie/restructurare vor fi admise numai soiurile și clonele aprobate prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(3) Excepție fac plantațiile înființate pentru consumul familial, în scop ornamental, experimental și/sau de cercetare științifică.

(4) Actualizarea listei de soiuri și clone de struguri pentru vin se face prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(1) Normele privind înființarea plantațiilor viticole se realizează numai pe baza unui drept de plantare nouă, de replantare sau de plantare pe o rezervă, sunt evidențiate în R.P.V. și sunt prevăzute la art. 85h, 85i, 85j și 85k din Regulamentul (CE) nr. 1.234/2007 , modificat prin Regulamentul (CE) nr. 491/2009 .

(2) Normele de instituire și gestionare a drepturilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(3) Procedura de acordare a dreptului de plantare nouă ori de plantare pe o rezervă se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

a) unui drept de plantare nouă;

b) unui drept de replantare;

c) unui drept de plantare acordat pe o rezervă.

(1) În arealele viticole sau în extravilanul localităților din afara arealelor viticole, înființarea de plantații de viță-de-vie pe o suprafață de peste 0,1 ha se poate face numai în baza cererii de plantare/replantare a viței-de-vie și de înscriere în R.P.V., cu soiuri din lista de soiuri și clone de viță-de-vie conform art. 8 alin. (1) și (2).

(2) Modelul de cerere a plantării/replantării viței-de-vie și de înscriere în R.P.V. se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(1) Este interzisă plantarea/replantarea cu unul dintre următoarele soiuri de hibrizi producători direcți, denumiți în continuare HPD: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton și Herbemont.

(2) Plantarea hibrizilor interspecifici cu rezistență relativă la boli obținuți prin încrucișări complexe între soiurile Vitis vinifera și soiuri aparținând altor specii ale genului Vitis este permisă numai în intravilanul localităților situate în afara arealelor viticole, în scop ornamental sau pentru consumul familial, pe o suprafață de cel mult 0,1 ha de familie.

(1) Cultivatorii de viță-de-vie au obligația de a asigura conservarea mediului, amenajărilor pedologice și hidroameliorative existente pe suprafețele pe care le dețin. În acest scop ei asigură întreținerea taluzurilor pe terenurile terasate, curățarea și repararea canalelor de dirijare a apelor pe versanți, menținerea în stare de funcționare a sistemelor de irigații, precum și conservarea căilor de acces, a drumurilor de exploatare și a zonelor de întoarcere.

(2) Drepturile de plantare rezultate în urma eliminării plantațiilor viticole din R.P.V. datorită nerespectării de către deținători a prevederilor art. 18 alin. (1) și ale art. 16, fapt constatat și consemnat de inspectorii vitivinicoli din cadrul D.A.D.R., se atribuie direct rezervei regionale de drepturi de plantare.

(1) Defrișarea plantațiilor de viță-de-vie în suprafață mai mare de 0,1 ha se face în baza declarației de defrișare a plantațiilor de viță-de-vie și a cererii pentru eliminarea parcelei/parcelelor din R.P.V., transmise către Inspecția de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol, denumită în continuare I.S.C.T.V., din cadrul D.A.D.R.

(2) Certificarea defrișării plantațiilor de viță-de-vie se face de către I.S.C.T.V., în vederea eliminării parcelei din R.P.V., la data depunerii declarației de defrișare de către solicitant.

(3) Persoanele fizice sau juridice care efectuează defrișarea plantațiilor în alte condiții decât cele prevăzute la alin. (1) și cele care abandonează suprafețele plantate cu viță-de-vie nu beneficiază de dreptul individual de plantare/replantare.

(4) Persoanele fizice sau juridice care dețin suprafețe de viță-de-vie cu HPD interziși la plantare beneficiază la defrișare de drepturi de replantare pe o suprafață echivalentă în același areal viticol, fără a beneficia de formele de sprijin din fonduri comunitare.

(5) Orice defrișare efectuată cu respectarea prevederilor alin. (1) generează un drept de replantare, în suprafață echivalentă cu cea defrișată, cu excepția defrișărilor realizate în cadrul schemei de defrișare a plantațiilor viticole.

a) struguri proaspeți, alții decât strugurii de masă;

b) suc de struguri (inclusiv must de struguri);

c) alte musturi de struguri, cu excepția celor parțial fermentate și a celor tăiate, altfel decât prin adaosul de alcool;

d) vinuri din struguri proaspeți, inclusiv vinurile alcoolizate; musturi de struguri, altele decât cele de la poziția 2009, cu excepția celorlalte musturi de struguri de la subpozițiile 2204 30 92, 2204 30 94, 2204 30 96 și 2204 30 98;

e) oțet de vin;

f) drojdie de vin;

g) tescovină de struguri;

h) vinars.

(1) Vinul este un produs alimentar obținut exclusiv prin fermentarea alcoolică, totală sau parțială, a strugurilor proaspeți, presați ori nu, sau a mustului de struguri și se clasifică astfel:

a) vin de masă;

b) vin cu indicație geografică (IG);

c) vin cu denumire de origine controlată (DOC).

(2) Definițiile vinurilor și produselor pe bază de must și de vin sunt cuprinse în anexa nr. 3.

(1) Vinul rezultat prin procesarea strugurilor de hibrizi direct producători este destinat exclusiv consumului familial, obținerii alcoolului de origine vinicolă, precum și a oțetului din vin.

(2) Vinul rezultat prin procesarea strugurilor de hibrizi interspecifici cu rezistență relativă la boli este clasificat ca vin de masă.

(1) Vinurile proprii consumului uman direct, altele decât cele speciale, trebuie să prezinte în momentul comercializării următorii parametri fizico-chimici, atestați prin analize efectuate în laboratoare autorizate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale:

a) tăria alcoolică la 20°C - minimum 8,5% alcool dobândit în volume;

b) aciditatea totală - minimum 3,5 exprimată în acid tartric sau 46,6 miliechivalenți pe litru, conform încadrării în zonele viticole ale Uniunii Europene B, CI și CII;

c) aciditatea volatilă nu poate fi mai mare de:

(2) În funcție de conținutul lor în zaharuri, vinurile pot fi:

(3) Procedura de autorizare a laboratoarelor care efectuează analiza vinurilor proprii consumului uman direct se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(1) Vinurile care nu corespund categoriei de calitate în care au fost încadrate sunt retrase de la comercializare.

(2) Vinurile care nu întrunesc parametrii pentru consumul uman direct se retrag de la comercializare.

(3) Vinurile vrac sunt admise la comercializare numai însoțite de buletinul de analiză eliberat de laboratoarele autorizate.

(1) Vinul cu denumire de origine controlată (DOC) este obținut din strugurii de vin produși și vinificați într-un areal delimitat, conform caietelor de sarcini aprobate prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale pentru fiecare denumire de origine.

(2) Evidența denumirilor de origine și delimitarea acestora, a soiurilor pentru fiecare denumire de origine controlată se stabilește de către Consiliul regiunilor viticole din cadrul O.N.V.P.V., cu consultarea asociațiilor de producători din cadrul denumirii de origine, și se ține prin Registrul național al denumirilor de origine pentru vinuri din România.

(1) Categoriile de calitate utilizate ca "mențiuni tradiționale" ale vinurilor DOC, diferențiate în funcție de stadiul de maturare a strugurilor la cules, sunt:

a) DOC-CMD, vinuri cu denumire de origine controlată din struguri culeși la maturitatea deplină;

b) DOC-CT, vinuri cu denumire de origine controlată din struguri culeși târziu;

c) DOC-CIB, vinuri cu denumire de origine controlată din struguri culeși la înnobilarea boabelor, cu atac de "putregai nobil", sau culeși la stafidirea boabelor.

(2) Vinurile cu denumire de origine controlată sunt: liniștite, spumante, petiante și licoroase.

(1) Asociația de producători de vin cu denumire controlată propune O.N.V.P.V. cazurile speciale privind transferul mustului și vinului în vederea condiționării și îmbutelierii vinurilor în afara arealului în care au fost produși strugurii.

(2) Transferul produselor prevăzute la alin. (1) se realizează în baza avizului și sub controlul O.N.V.P.V., până la 1 ianuarie 2014, în condițiile prezentului articol.

(3) Asociațiile de producători de vin cu denumire de origine controlată se înființează pe baza liberei inițiative a producătorilor în vederea înregistrării și protejării denumirilor de origine/indicațiilor geografice, conform legislației în vigoare.

(4) Reprezentativă în arealul DOC respectiv este asociația care a înregistrat cea mai mare cantitate din producția de vin DOC certificat în ultimii 2 ani.

(1) Vinul cu indicație geografică se obține din struguri recoltați de pe plantații de viță-de-vie situate în areale delimitate. Tăria alcoolică dobândită trebuie să fie de minimum 9,5% vol. în cazul vinurilor obținute în zona viticolă B și de cel puțin 10,0% vol. în zonele viticole CI și CII. Tăria alcoolică totală nu trebuie să depășească 15% vol.

(2) Evidența indicațiilor geografice se realizează prin Registrul național al indicațiilor geografice pentru vinuri din România.

(3) Încadrarea plantațiilor viticole destinate producerii vinurilor cu indicație geografică se face de către Consiliul regiunilor viticole din cadrul O.N.V.P.V. prin indicarea teritoriilor administrative, stabilindu-se contururile acestora folosind, pe cât posibil, limitele naturale existente.

(4) Transferul mustului și vinului în vederea vinificării, condiționării și îmbutelierii vinurilor în afara arealului în care au fost produși strugurii se realizează după notificarea O.N.V.P.V.

(1) Vinurile cu indicație geografică sunt obținute din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unor încrucișări între Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

(2) Vinurile cu indicație geografică sunt admise la comercializare sub denumirea unui soi de viță-de-vie numai dacă provin din soiul respectiv în proporție de minimum 85% din același areal.

(1) Asociațiile de producători de vin cu indicație geografică se înființează pe baza liberei inițiative a producătorilor în vederea înregistrării și protejării indicațiilor geografice (IG), conform legislației în vigoare.

(2) Reprezentativă în arealul IG respectiv este asociația ai cărei membri au realizat cea mai mare cantitate de vin IG certificat în ultimii 2 ani.

a) vinuri spumante obținute prin a doua fermentare în butelii;

b) vinuri spumante obținute prin metoda transferului izobarometric (transvazare);

c) vinuri spumante obținute prin metoda de fermentare în cisterne de presiune;

d) vinuri spumante obținute printr-o singură fermentare în cisterne de presiune.

a) brut natur, dacă conținutul de zahăr este de maximum 3 g/l;

b) extrabrut, dacă conținutul de zahăr este cuprins între 0 și maximum 6 g/l;

c) brut, dacă conținutul de zahăr este de maximum 12 g/l;

d) extrasec, dacă conținutul de zahăr este cuprins între 12 și 17 g/l;

e) sec, dacă conținutul de zahăr este cuprins între 17 și 32 g/l;

f) demisec, dacă conținutul de zahăr este cuprins între 32 și 50 g/l;

g) dulce, dacă conținutul de zahăr este mai mare de 50 g/l.

a) mustul de struguri tăiat;

b) mustul de struguri concentrat;

c) mustul de struguri concentrat rectificat;

d) sucul de struguri;

e) sucul de struguri concentrat;

f) mustul de struguri parțial fermentat;

g) mistelul;

h) tulburelul.

a) vinul alcoolizat;

b) distilatul din vin;

c) vinarsul;

d) rachiul din vin;

e) oțetul din vin.

a) drojdia de vin;

b) tescovina de struguri.

a) distilarea vinurilor se face cu instalații de distilare continuă sau discontinuă, efectuând obligatoriu dubla distilare și eliminarea fracțiunilor de la începutul și sfârșitul distilării;

b) învechirea distilatelor materie primă pentru vinarsul cu denumire de origine controlată se face în butoaie din lemn de stejar, cu o capacitate maximă de 600 litri, pentru o perioadă minimă de:

c) obținerea vinurilor materie primă, distilarea lor, învechirea distilatelor și îmbutelierea vinarsurilor cu denumire de origine controlată se realizează în arealul delimitat pentru denumirea de origine controlată.

a) alcoolul etilic de origine viticolă;

b) rachiul de drojdie;

c) rachiul de tescovină.

a) desciorchinarea, zdrobirea și presarea;

b) aerarea sau oxigenarea;

c) tratamente termice;

d) deburbarea;

e) centrifugarea și filtrarea;

f) utilizarea anhidridei carbonice (dioxid de carbon), argonului sau azotului, individual sau în amestec, cu scopul de a realiza o protecție antioxidativă;

g) utilizarea levurilor pentru vinificație;

h) utilizarea uneia dintre următoarele substanțe ca activatori pentru fermentare:

i) utilizarea dioxidului de sulf, numit și anhidridă sulfuroasă, și a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit și disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu;

j) eliminarea dioxidului de sulf prin procedee fizice;

k) tratarea mustului alb și a vinului alb nou, aflat încă în fermentație, cu cărbune pentru uz oenologic în doza de maximum 100 g/hl;

l) limpezirea cu ajutorul următoarelor substanțe de uz oenologic:

m) utilizarea acidului sorbic sau a sorbatului de potasiu;

n) utilizarea acidului tartric cu scopul acidifierii;

o) utilizarea, în scopul dezacidifierii, a următoarelor substanțe:

p) utilizarea preparatelor din membrane celulare din levuri în doze de maximum 40 g/hl;

q) utilizarea polivinilpolipirolidonei în doză maximă de 80 g/hl;

r) utilizarea bacteriilor lactice;

s) utilizarea acidului ascorbic;

ș) utilizarea lemnului de stejar, inclusiv sub formă de chipsuri.

(1) Practicile și tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru producerea mustului de struguri destinat fabricării de must de struguri concentrat rectificat:

a) aerarea;

b) tratamente termice;

c) centrifugarea și filtrarea cu sau fără agent inert de filtrare, cu condiția ca utilizarea să nu lase reziduuri nedorite în produsul tratat;

d) utilizarea dioxidului de sulf (anhidridei sulfuroase), a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit și disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu;

e) eliminarea dioxidului de sulf prin procedee fizice;

f) tratarea cu cărbune de uz oenologic în doze de maximum 100 g/hl must;

g) utilizarea carbonatului de calciu care poate conține cantități mici de sare dublă de calciu din acizii tartric L(+) și malic L(-);

h) utilizarea rășinilor schimbătoare de ioni.

(2) Practicile și tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru mustul de struguri în fermentație destinat consumului uman direct sub această formă sunt aceleași ca și în cazul vinurilor:

a) tartrat de potasiu;

b) bicarbonat de potasiu;

c) carbonat de calciu care poate conține, în cantități mici, sare dublă de calciu din acizii tartric L(+) și malic L(-);

d) tartrat de calciu;

e) acid tartric;

f) preparat omogen din acid tartric și carbonat de calciu în proporții echivalente;

a) gelatină alimentară;

b) proteine vegetale;

c) clei de pește;

d) cazeină și cazeinat de potasiu;

e) ovalbumină și/sau lactalbumină;

f) bentonită;

g) dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluție coloidală;

h) caolin;

i) preparat enzimatic de betaglucanază;

a) mustului de struguri parțial fermentat destinat consumului uman direct sub această formă, vinurilor albe și a vinurilor rosf2ι cu ferocianură de potasiu;

b) vinurilor roșii cu ferocianură de potasiu sau fitat de calciu;

a) utilizarea levurilor liofilizate sau în suspensie în vin pentru producerea vinurilor spumante;

b) la producerea vinurilor spumante, în vinurile de bază se pot utiliza tiamina și sărurile de amoniu, pentru a favoriza dezvoltarea levurilor, în următoarele condiții:

c) pentru sărurile nutritive, fosfat de amoniu sau sulfat de amoniu, maximum 0,3 g/l;

d) pentru factorii de creștere, tiamină sub formă de clorhidrat de tiamină, 0,6 mg/l, exprimat în tiamină;

a) bitartrat de potasiu;

b) tartrat de calciu, în doză de maximum 200 g/hl;

(1) Cupajarea reprezintă practica oenologică prin care se amestecă musturi sau vinuri care provin din:

a) state diferite din Uniunea Europeană;

b) zone viticole diferite din Uniunea Europeană;

c) sunt interzise cupajul unui vin originar dintr-o țară terță cu un vin din cadrul Uniunii Europene și cupajarea între vinuri originare din țările terțe pe teritoriul Uniunii Europene;

d) diferite categorii de vinuri sau musturi. Sunt considerate diferite categorii de musturi și vinuri:

e) în cadrul prezentului alineat, vinul rosf2ι este considerat a fi vin roși.

(2) Sunt admise:

a) cupaje pentru vinuri de masă:

b) cupaje pentru vinuri cu indicație geografică:

c) cupaje pentru vinuri DOC: cupajarea vinurilor albe din soiuri și tipuri diferite sau cupajarea vinurilor roșii din soiuri și tipuri diferite cu condiția ca vinurile utilizate în cupaj să provină integral din teritoriul delimitat aferent denumirii de origine.

(3) Nu sunt permise:

(4) Nu sunt considerate cupaje:

a) adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat pentru creșterea tăriei alcoolice naturale a produsului în cauză;

b) îndulcirea vinului de masă;

c) îndulcirea unui vin cu denumire de origine controlată în cazul în care produsul utilizat la îndulcire este:

(1) Îmbogățirea reprezintă practica oenologică prin care se corectează conținutul de zaharuri pentru mărirea titrului alcoolic volumic natural.

(2) În anii viticoli nefavorabili se poate practica mărirea tăriei alcoolice naturale în volume a mustului de struguri parțial fermentat și a vinurilor destinate producerii vinurilor de masă și a vinului de masă.

(3) Creșterea tăriei naturale alcoolice în volume nu poate depăși următoarele limite:

a) 2,0% vol., în zona viticolă B;

b) 1,5% vol., în zona viticolă C.

(4) În anii cu condiții climatice deosebit de defavorabile, la cererea O.N.I.V., O.N.V.P.V. va înainta Comisiei Europene o cerere pentru creșterea limitei stabilite la alin. (3) cu 0,5%.

(1) Creșterea tăriei alcoolice naturale în volume, menționată la art. 40, poate fi făcută după cum urmează:

a) în cazul strugurilor proaspeți, al mustului de struguri parțial fermentat sau al vinului în fermentație, prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat;

b) în cazul mustului de struguri, prin adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat ori prin concentrare parțială, inclusiv osmoza inversă;

c) la vinul din care se poate obține vin de masă și în cazul vinului de masă, numai prin concentrare parțială la frig.

(2) Practicile oenologice menționate la alin. (1) se exclud reciproc.

(3) Adaosul de zaharoză menționat la alin. (1) lit. a) și b) se face direct și poate fi practicat numai la producerea vinurilor de masă seci în condițiile prevăzute de reglementările comunitare și normele naționale.

(4) Adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat nu poate mări volumul inițial de struguri zdrobiți, de must de struguri, de must de struguri în fermentație sau de vin nou aflat în fermentație cu mai mult de 8% în zona viticolă B și 6,5% în zona viticolă C.

(5) În cazul în care se aplică art. 39 alin. (4), limita de creștere volumică este de 10,5 % în zona viticolă B.

(6) Concentrarea mustului de struguri, a mustului din care se obține vin sau a vinului de masă nu poate reduce cu mai mult de 20% volumul inițial de vin și în niciun caz nu poate să mărească cu mai mult de 2% vol. tăria naturală alcoolică în volume.

(7) Procedeele menționate anterior nu pot avea ca efect creșterea tăriei alcoolice totale în volume peste limita maximă de: 12% vol. în zona viticolă B; 12,5% vol. în zonele viticole CI; 13% vol. în zona viticolă CII, a strugurilor proaspeți, a mustului de struguri, a mustului de struguri parțial fermentat, a vinului în fermentație, a vinului din care se poate obține vin de masă sau a vinului de masă, care au fost supuse acestor procedee.

(8) Pentru vinul roșu, tăria alcoolică totală în volume a produselor menționate la alin. (7) poate să atingă 12,5% vol. în zona viticolă B.

(9) Vinul din care se poate obține vin de masă și vinul de masă nu pot fi concentrate dacă produsele din care au fost obținute au făcut ele însele obiectul procedeelor menționate la alin. (1) lit. (a) și (b).

(1) Acidificarea/Dezacidificarea este practica oenologică prin care se mărește/reduce aciditatea produselor vinicole și nu poate avea loc decât în întreprinderea de vinificare și în zona viticolă în care au fost recoltați strugurii.

(2) Strugurii proaspeți, mustul de struguri, mustul de struguri parțial fermentat, vinul nou în fermentație și vinul pot face obiectul:

a) dezacidifierii parțiale în zonele viticole B și CI;

b) acidifierii și dezacidifierii în zona viticolă CII, fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (4).

(3) Acidificarea produselor menționate la alin. (2), cu excepția vinului, se poate face doar până la limita maximă de 1,50 g/l acid tartric sau 20 miliechivalenți/l.

(4) Acidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 2,50 g/l acid tartric sau 33,3 miliechivalenți/l.

(5) Dezacidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 1 g/l, exprimată în acid tartric, sau 13,3 miliechivalenți/l.

(6) În afară de aceasta, mustul de struguri destinat concentrării poate face obiectul unei dezacidifieri parțiale.

(7) Acidificarea și îmbogățirea, precum și acidificarea și dezacidificarea aceluiași produs se exclud reciproc.

(1) Îndulcirea este practica oenologică prin care se realizează creșterea nivelului de zaharuri al vinului.

(2) Îndulcirea vinului de masă și a vinului cu indicație geografică este autorizată numai:

a) cu must de struguri având maxim aceeași tărie alcoolică totală în volume ca și vinul de masă respectiv, dacă strugurii proaspeți, mustul de struguri, mustul de struguri parțial fermentat, vinul nou în fermentație, vinul din care se poate obține vin de masă sau însuși vinul de masă au făcut obiectul unuia dintre procedeele menționate la art. 41 alin. (1);

b) cu must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat sau must de struguri, cu condiția să nu fie mărită tăria totală alcoolică în volume a vinului de masă respectiv cu mai mult de 2% vol, dacă produsele menționate la lit. a) nu au făcut obiectul unuia dintre procedeele menționate la art. 41.

(3) Îndulcirea vinurilor cu denumire de origine controlată se realizează cu ajutorul unuia sau a mai multora dintre produsele:

(4) Îndulcirea vinurilor importate, destinate consumului uman direct și desemnate printr-o indicație geografică, este interzisă.

(1) Îmbogățirea, acidificarea și dezacidificarea sunt permise numai în timpul procesării strugurilor proaspeți, a mustului de struguri, a mustului de struguri parțial fermentat sau a vinului nou în fermentație, a vinului din care se poate obține vin de masă, a vinului de masă, numai în zona viticolă în care au fost recoltați strugurii proaspeți utilizați.

(2) Îmbogățirea, acidificarea și dezacidificarea se realizează în limitele stabilite prin încadrarea arealelor în zonele viticole de proveniență a strugurilor B, CI și CII.

(3) Fiecare practică menționată la alin. (1) și (2) se notifică inspectorilor teritoriali ai I.S.C.T.V. cu minimum 48 de ore înainte de efectuare. Producătorii, îmbuteliatorii, prelucrătorii, precum și comercianții de vin vrac trebuie să înscrie în registrele prevăzute de legislația în vigoare următoarele: efectuarea îmbogățirii, a îndulcirii, stocurile de zaharoză, must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat, utilizate pentru realizarea produselor.

(4) Acidificarea și/sau dezacidificarea descrise trebuie înscrise pe documentul de însoțire cu care circulă produsele astfel tratate.

(5) Practicile oenologice sus-menționate se efectuează pentru produsele provenite din recolta unui an, în aceeași campanie viticolă, astfel:

a) înainte de 1 ianuarie, în zonele viticole CI și CII;

b) înainte de 16 martie, în zona viticolă B.

(6) Concentrarea prin răcire, acidificarea și dezacidificarea vinurilor se poate face pe toată perioada anului viticol.

(1) Definiții:

a) materia prima utilizată la producerea vinurilor spumante este mustul de struguri sau vinul, cupaje de musturi sau vinuri;

b) licoarea de tiraj este produsul care se adaugă în vinul materie primă ca suport pentru a se provoca fermentația secundară; licoarea de tiraj poate fi formată din:

c) licoarea de expediție este produsul care se adaugă vinurilor spumante finite pentru a le conferi caracteristici gustative specifice și de stabilitate; licoarea de expediție poate fi formată din:

(2) În afara îmbogățirii aduse vinului materie primă în limitele prezentelor norme, orice altă îmbogățire este interzisă.

(3) Adaosul de licoare de tiraj și de licoare de expediție nu este considerat drept îmbogățire sau îndulcire. Adaosul de licoare de tiraj nu poate conduce la o creștere a tăriei alcoolice totale mai mare de 1,5% vol. Această creștere se măsoară prin calcularea diferenței dintre tăria alcoolică totală a vinului materie primă și tăria alcoolică totală a vinului spumant înainte de adăugarea de licoare de expediție.

(4) Adaosul de licoare de expediție se efectuează astfel încât să nu conducă la creșterea tăriei alcoolice dobândite a vinului spumant cu mai mult de 0,5% vol.

(5) Îndulcirea vinului materie primă este interzisă.

(6) Complementar acidificărilor și dezacidificărilor efectuate asupra componentelor producției de vin în conformitate cu prevederile prezentelor norme, vinul materie primă poate face obiectul acidificării sau dezacidificării suplimentare. Acidificarea se poate efectua până la maximum 1,50 g/l, exprimată în acid tartric, respectiv 20 miliechivalenți/l.

(7) În anii cu condiții meteorologice excepționale, limita maximă de 1,50 g/l, respectiv 20 miliechivalenți/l poate fi ridicată la 2,50 g/l, respectiv 34 miliechivalenți/l, cu condiția ca aciditatea naturală a produselor să fie minimum 3 g/l, exprimată în acid tartric, respectiv 40 miliechivalenți/l.

(8) Dioxidul de carbon conținut în vinurile spumante trebuie să provină numai din fermentarea alcoolică a vinului materie primă utilizat, din vin apt pentru consumul uman. Această fermentare, în cazul în care nu este o fermentare rezultată din fermentarea strugurilor, a mustului de struguri sau a mustului de struguri parțial fermentat direct în vinuri spumante, poate să rezulte prin adaosul de licoare de tiraj. Fermentarea poate avea loc numai în sticle sau în recipienți închiși.

(9) Vinurile spumante, altele decât vinurile spumante cu denumire de origine controlată (VSDOC), trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a) tăria alcoolică totală a vinului materie primă trebuie să fie de minimum 8,5% vol.;

b) tăria alcoolică dobândită, inclusiv alcoolul conținut de licoarea de expediție adăugată, va fi de minimum 9,5% vol.;

c) conținutul total de dioxid de sulf este de maximum 235 mg/l.

(1) Mustul de struguri parțial fermentat, vinul și amestecul lor destinate obținerii vinurilor licoroase pot fi supuse numai practicilor și tratamentelor oenologice prevăzute în prezentele norme.

(2) Sunt de asemenea admise:

a) îndulcirea, dacă produsele utilizate nu au fost supuse unei îmbogățiri anterioare cu must de struguri concentrat, cu condiția înscrierii în registrele de practici și tratamente;

b) adăugarea ca atare sau în amestec de: alcool neutru de origine vinicolă cu o tărie alcoolică de minimum 96% vol., distilat de vin cu o tărie alcoolică de minimum 52% vol. și maximum 86% vol., în vederea compensării pierderilor survenite în urma evaporării, pe parcursul procesului de maturare.

(3) Pentru vinurile licoroase conținutul total de dioxid de sulf, la punerea în consum, nu poate să depășească valoarea de:

a) 150 mg/l, în cazul în care conținutul de zahăr rezidual este mai mic de 5 g/l;

b) 200 mg/l, în cazul în care conținutul de zahăr rezidual este mai mare de 5 g/l.

(4) Tăria alcoolică naturală a produselor prevăzute la alin. (1) utilizate la obținerea unui vin licoros, cu excepția unui vin licoros cu denumire de origine controlată (DOC), nu poate să fie mai mică de 12% vol.

(1) Vinurile proprii consumului uman direct trebuie să prezinte în momentul vânzării către consumatori caracteristici organoleptice și fizico-chimice specifice categoriei de calitate, tipului și originii produselor.

a) tăria alcoolică dobândită este de minimum 8,5% vol. la 20°C în zona viticolă B și de minimum 9,0% vol. pentru zona CI și CII, iar tăria alcoolică dobândită maxim admisă este de 15% vol.;

b) extractul sec nereducător admis al vinurilor liniștite, la punerea lor în consum, este de minimum 15 g/l, iar pentru vinurile IG și DOC nivelul acestuia se prevede în caietele de sarcini.

a) conținutul de dioxid de sulf:

b) acidul citric - 1 g/l;

c) metanolul:

d) arsen 0,2 mg/l;

e) cadmiu 0,01 mg/l;

f) cupru 1,0 mg/l;

g) plumb 0,2 mg/l;

h) sodiu excedentar 60 mg/l;

i) zinc 5,0 mg/l;

j) bor 80 mg/l exprimat acid boric;

k) brom 1,0 mg/l;

l) fluor 1,0 mg/l și 3,0 mg/l produse din struguri recoltați în plantațiile de soiuri nobile tratate cu criolit;

m) sulfați 1,0 g/l, cu următoarele excepții:

n) diclicozidul malvidinei pentru vinurile roșii 15,0 mg/l (determinată prin metoda cantitativă oficială);

o) etilen glicol 10,0 mg/l;

p) dietilen glicol 10,0 mg/l;

r) propilen glicol:

s) ocratoxina 2 micrograme/l.

(2) Controlul oficial al parametrilor fizico-chimici și caracteristicilor organoleptice ale vinurilor se realizează de către I.S.C.T.V. în laboratoare desemnate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care îndeplinesc criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de testare stabilite în standardul ISO/CEI 17025. Lista laboratoarelor care efectuează controlul oficial se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, se actualizează periodic și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Lista laboratoarelor menționate la alin. (2) se comunică de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Comisiei Europene.

(1) Vinurile care nu respectă parametrii organoleptici și fizico-chimici stabiliți prin prezentele norme metodologice sunt improprii consumului uman direct.

(2) Vinurile improprii consumului uman direct pot fi destinate, după caz, distilării sau producerii oțetului.

(1) Campania viticolă începe la data de 1 august a fiecărui an și se termină la data de 31 iulie a anului următor.

(2) Persoanele fizice și persoanele juridice care produc, depozitează, achiziționează și comercializează produse vitivinicole au obligația, după caz, de a întocmi și de a depune declarațiile de stocuri, de recoltă și de producție și de a completa operativ registrele de evidență obligatorii ale produselor vitivinicole, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(3) Declarațiile de la alin. (2) se depun și se înregistrează la autoritățile publice locale; un exemplar se depune și se înregistrează la D.A.D.R., iar un exemplar se păstrează la declarant.

(4) Sunt scutite de întocmirea și depunerea declarațiilor de la alin. (2) persoanele fizice și juridice care dețin o suprafață totală de vie de până la 0,5 ha.

(5) Comercianții care dețin o cantitate de până la 2.000 l de vin nu sunt obligați să facă declarații de stocuri.

(6) Pentru produsele vitivinicole provenite în vrac din import și comerțul intracomunitar, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale va institui sistemul de evidență, de verificare a conformității și a trasabilității acestora, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(1) Declarațiile de recoltă și de producție se completează și se depun până la data de 10 decembrie a fiecărui an, pentru producția anului în curs.

(2) Sunt scutiți de obligația prevăzută la alin. (1) producătorii care obțin o cantitate de până la 10 hl de vin destinat consumului propriu.

(3) În cazul utilizării unei denumiri de origine controlată, un exemplar al declarației de recoltă și de producție va fi depus și la inspectorii teritoriali ai O.N.V.P.V.

(1) Producerea și comercializarea vinurilor cu denumire de origine controlată și/sau indicație geografică, metodologia și procedura de atestare și control se stabilesc în normele tehnice elaborate de către O.N.V.P.V.

(2) Organizațiile/Asociațiile de producători de vinuri DOC și IG din arealul viticol delimitat stabilesc prin caietele de sarcini ce se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nominalizarea arealelor viticole, soiurile admise, caracteristicile organoleptice, parametrii fizico-chimici, precum și practicile și tratamentele oenologice admise prin prevederile prezentelor norme, specifice fiecărei denumiri de origine controlată și indicație geografică.

(3) În cazul în care nu este constituită asociația de producători de vinuri cu indicație geografică și/sau denumire de origine controlată, în arealul viticol vizat, caietele de sarcini se vor elabora de către O.N.I.V. cu consultarea producătorilor din arealul respectiv pentru vinurile care le produc și îl va înainta spre aprobare către O.N.V.P.V.

(1) Producerea vinurilor cu denumire de origine controlată/vinurilor cu indicație geografică se face în baza autorizației de producător de struguri destinați obținerii de vinuri cu denumire de origine controlată și a autorizației de producător de vinuri cu denumire de origine controlată, respectiv a autorizației de producător de vinuri cu indicație geografică, la solicitarea producătorilor și numai pentru suprafețele delimitate care corespund cerințelor prevăzute în caietele de sarcini.

(2) Comercializarea vinurilor cu denumire de origine controlată și/sau indicație geografică se face în baza certificatului de atestare a dreptului de comercializare, eliberat de către O.N.V.P.V. la solicitarea producătorilor, pentru loturile de vin aprobate în cadrul comisiilor de degustare.

(1) Prin punerea în consum a produselor vinicole se înțelege introducerea acestora în circuitul comercial.

(2) Comercializarea cu amănuntul a vinurilor vrac se face numai în spații autorizate de I.S.C.T.V., conform criteriilor și condițiilor de comercializare aprobate prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(3) Pentru transportul în vrac în vederea comercializării vinului liniștit obținut de producători persoane fizice/juridice, în cantități mai mari de 60 l, sunt obligatorii documentele de însoțire și buletinul de analiză emis de un laborator autorizat să efectueze analize oficiale.

(1) Producătorii și comercianții de produse vinicole în vrac sunt obligați să țină evidența acestora, conform normelor legale în vigoare. Documentele de evidență se țin în același local în care sunt depozitate produsele. Intrările și ieșirile de produse vinicole se operează în cel mult 24 de ore de la efectuarea lor. Stocurile trebuie să corespundă cu evidențele la zi.

(2) Producătorii și comercianții de produse vinicole în vrac au obligația de a permite organelor de control abilitate prin lege accesul în incintele unde sunt depozitate produsele în vederea comercializării, cu scopul de a verifica realitatea constatată în teren, comparativ cu situațiile declarate în documentele de evidență.

(1) Pentru produsele cu denumire de origine controlată îmbuteliate nu este necesară copia de pe certificatul de atestare, elementele de garantare a calității fiind menționate pe etichetă, sub răspunderea celui care a efectuat îmbutelierea.

(2) În cadrul unităților cu specific de alimentație publică, produsele vinicole îmbuteliate se comercializează la consumator și în cantități mai mici decât cele ale recipientului în care au fost îmbuteliate. În acest caz, răspunderea revine unității de alimentație publică.

(1) Documentele de certificare a calității produselor destinate livrărilor intracomunitare sau la export, solicitate de partenerii externi prin contracte între părți, sunt eliberate de organele responsabile în condițiile legii.

(2) Lista cuprinzând laboratoarele acreditate în vederea executării de analize pentru vinuri și celelalte băuturi pe bază de must și vin și vinarsuri, destinate exportului, precum și lista cuprinzând specialiștii împuterniciți de I.S.C.T.V. să semneze documentele de atestare a calității vinurilor și a celorlalte băuturi provenite din must și vin se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, conform art. 46 alin. (2).

(1) Achiziționarea strugurilor de vin pentru vinificație de la producători persoane fizice și juridice, în vederea asigurării trasabilității, se face în baza carnetului de viticultor.

(2) Strugurii de vin pentru vinificație destinați producerii vinurilor cu indicație geografică sau cu denumire de origine care provin din areale cu indicație geografică ori cu denumire de origine controlată pot fi comercializați numai în parcelă la data recoltării, iar procesarea se realizează în centrele de vinificare cu autorizare de către O.N.V.P.V.

(3) Producătorii de vin care cumpără struguri de vin pentru vinificație au obligația de a menționa în evidențele primare cantitatea, soiul și zona viticolă de proveniență a producătorului, consemnate în carnetul de viticultor.

(1) Expunerea spre vânzare ori vânzarea vinurilor cu denumire de origine controlată, a vinurilor cu indicație geografică, a vinurilor spumoase și spumante, a vinurilor licoroase și băuturilor pe bază de must și vin se poate face numai în formă îmbuteliată.

(2) Îmbutelierea în butelii de sticlă, în sistem "bag în box", sau ambalaje multistrat este obligatorie în cazul vinurilor cu denumire de origine controlată, vinurilor cu indicație geografică, vinurilor spumoase și spumante și vinurilor licoroase.

(3) Produsele vinicole, cu excepția celor de la alin. (2), pot fi ambalate în orice tip de recipient utilizat în comerț.

(4) Vinurile spumante cu denumire de origine pot fi păstrate în scopul vânzării sau scoase pe piață numai în recipiente de sticlă închise cu ajutorul unui dop din plută ori din alte materiale admise în comerțul internațional, fixate cu ajutorul unor legături de sârmă, acoperite, acolo unde este cazul, cu un capac și învelite în folie care acoperă dopul în totalitate, precum și o parte a gâtului sticlei sau, în cazul sticlelor cu o capacitate nominală de maximum 0,20 litri, cu un dispozitiv de închidere adecvat.

(5) Dispozitivele de închidere nu pot fi acoperite cu capsulă sau folie fabricate pe bază de plumb.

(1) Prin etichetare se înțelege ansamblul de descrieri și alte mențiuni, însemne, ilustrații sau mărci care caracterizează produsul, aflate pe recipient, inclusiv dispozitivele de închidere, sau aflate pe eticheta de identificare atașată recipientului.

(2) Utilizarea în etichetare a termenilor definiți în anexele nr. 4a și nr. 4b se face cu respectarea prevederilor prezentelor norme.

(3) La etichetarea produselor vitivinicole se utilizează indicații obligatorii și indicații facultative, prevăzute în anexele nr. 4a și 4b.

(4) Produsele definite în anexa nr. 3 puse în circulație în recipienți cu o capacitate nominală de până la 60 l se etichetează conform prevederilor prezentelor norme.

(1) Indicațiile obligatorii trebuie grupate în același câmp vizual și prezentate cu caractere clare, lizibile, de neșters și suficient de mari pentru a ieși bine în evidență de pe fondul pe care sunt imprimate și pentru a putea fi distinse clar dintre celelalte indicații scrise și desene.

(2) Mențiunile obligatorii referitoare la importator și numărul lotului, precum și mențiunile «sulfiți» sau «dioxid de sulf», «ouă», «proteine din ouă», «produse din ouă», «lizozimă din ouă» sau «albumină din ouă», «lapte», «produse din lapte», «cazeină din lapte» sau «proteine din lapte» pot fi înscrise în afara câmpului vizual în care figurează celelalte indicații obligatorii.

(3) Indicarea tăriei alcoolice dobândite în volum se face în unități sau semiunități de procentaj în volume; fără a aduce atingere toleranțelor prevăzute de metoda de analiză utilizată, diferența dintre tăria alcoolică indicată și tăria alcoolică determinată prin analiză nu trebuie să depășească 0,5% vol. alcool; pentru vinurile DOC învechite, depozitate în sticle pe o perioadă de minimum 3 ani, precum și pentru vinurile spumoase, spumante, petiante și licoroase, fără a aduce atingere metodelor de toleranță prevăzute în metoda de analiză utilizată, diferența dintre tăria alcoolică indicată și tăria alcoolică determinată prin analiză nu trebuie să depășească 0,8% vol.

(4) Tăria alcoolică dobândită în volume este înscrisă pe etichetă, pentru vinurile îmbuteliate în România, cu caractere având o înălțime de cel puțin 5 milimetri în cazul în care volumul nominal este mai mare de 100 centilitri, de cel puțin 3 milimetri dacă volumul este mai mic sau egal cu 100 de centilitri și mai mare de 20 centilitri, respectiv de cel puțin 2 milimetri în cazul în care volumul este mai mic sau egal cu 20 de centilitri.

a) sunt admise în cultură în arealele viticole din România;

b) sunt utilizate pentru desemnarea unui vin cu denumire de origine controlată sau cu indicație geografică;

c) în cazul în care se utilizează numele unui singur soi de viță-de-vie sau un sinonim al acestuia, produsul să fi fost obținut în proporție de cel puțin 85% din soiul menționat;

d) în cazul în care se utilizează două sau 3 soiuri de viță-de-vie sau sinonimele lor, produsul în cauză să fi fost obținut în proporție de 100% din soiurile menționate, soiurile trebuie să fie menționate în ordinea descrescătoare a proporției, utilizându-se caractere de aceeași dimensiune;

e) în cazul în care se utilizează mai mult de 3 soiuri sau sinonimele acestora, numele soiurilor sau sinonimele în cauză se înscriu în afara câmpului vizual în care apar mențiunile obligatorii.

(1) Denumirile comerciale utilizate pentru descrierea, prezentarea și publicitatea produselor vinicole nu pot conține cuvinte, părți de cuvinte, semne sau ilustrații care:

a) pot crea confuzii sau induce în eroare consumatorii, în special în ceea ce privește:

b) pot fi:

(2) Etichetarea utilizată pentru descrierea unui vin de masă, a unui vin licoros, a unui vin perlant, a unui vin petiant, a unui vin cu indicație geografică, a unui vin cu denumire de origine controlată din Uniunea Europeană sau a unui vin din țări terțe nu poate conține mărci în care apar cuvinte, părți de cuvinte, semne sau ilustrații care, în cazul:

a) vinurilor de masă, vinurilor licoroase, vinurilor petiante și al vinurilor perlante, să includă numele unui vin cu denumire de origine controlată sau a unei denumiri de origine controlată;

b) vinurilor cu denumire de origine controlată, să conțină numele unui vin de masă;

c) vinurilor de import, să conțină numele unui vin de masă cu indicație geografică sau al unei denumiri de origine controlată utilizate în România;

d) vinurilor cu indicație geografică, al vinurilor cu denumire de origine controlată sau al vinurilor de import, să conțină informații false, cu privire la originea geografică, soiul de viță, anul de recoltare ori referiri la o calitate superioară;

e) vinurilor de masă, al vinurilor licoroase, vinurilor petiante și al vinurilor perlante, să conțină indicații cu privire la o origine geografică, un soi de viță, un an excepțional de producție sau o altă mențiune care să se refere la o calitate superioară;

f) vinurilor de import, să creeze confuzii printr-o ilustrație utilizată pentru caracterizarea unui vin de masă, a unui vin licoros, a unui vin petiant, a unui vin perlant, a unui vin cu denumire de origine controlată sau a unui vin de import descris cu ajutorul unei indicații geografice.

(3) Este interzisă la etichetarea vinurilor de masă utilizarea unei mărci sau denumiri care conține parte sau întreg dintr-o denumire, subdenumire de origine controlată, indicație geografică ori a soiului din care este obținut vinul.

(4) Este interzisă la etichetarea vinurilor cu indicație geografică utilizarea unei mărci care conține parte sau întreg dintr-o denumire sau subdenumire de origine controlată ori a soiului din care este obținut vinul.

(5) Titularul unei mărci comerciale cunoscute înregistrate pentru un vin sau un must de struguri care conține cuvinte identice cu numele unei regiuni determinate ori cu numele unei unități geografice mai mici decât o regiune determinată, chiar dacă nu are dreptul la acest nume în temeiul alin. (1), poate să continue utilizarea denumirii în cazul în care aceasta corespunde identității titularului original sau a furnizorului original al denumirii, cu condiția ca înregistrarea mărcii să fi avut loc cu cel puțin 25 de ani înainte de recunoașterea oficială a numelui geografic al regiunii geografice determinate, respectiv de către statul membru producător, în conformitate cu deciziile comunitare relevante în ceea ce privește vinurile cu denumire de origine controlată, iar marca să fi fost efectiv utilizată fără întrerupere.

(1) Produsele realizate în Comunitatea Europeană trebuie să fie însoțite de indicații care să precizeze numele îmbuteliatorului și/sau al expeditorului ori al persoanelor care au participat la comercializare, prin termeni de tipul "viticultor", "recoltat de", "comerciant", "distribuit de", "importator", "importat de" sau alți termeni similari.

(2) Produsele elaborate în țări terțe trebuie să fie însoțite de indicații care să precizeze numele, adresa și calitatea uneia dintre persoanele care au participat la comercializare, în măsura în care condițiile de utilizare sunt reglementate de țara terță în cauză.

(3) Vinurile licoroase și vinurile petiante produse în Comunitatea Europeană pot fi desemnate cu o indicație geografică. În acest caz, denumirea de vânzare este compusă din:

a) mențiunea "vin licoros" sau mențiunea "vin petiant", urmată de numele indicației geografice;

b) o mențiune tradițională specifică - dacă într-o astfel de denumire este inclusă denumirea de vânzare a produsului, repetarea acesteia nu este obligatorie.

(1) Denumirea comercială a vinurilor spumante este însoțită de o referire la statul în care strugurii utilizați au fost recoltați, fermentați și transformați în vin spumant.

(2) Pentru vinurile spumante cu denumire de origine controlată de tip aromatic, descrierea de pe etichetă indică numele soiului de viță din care provin strugurii sau menționează "obținut din struguri de varietăți aromatice."

(3) Dacă produsele utilizate la producerea unui vin spumant au fost obținute într-o țară diferită de cea în care a avut loc producerea, menționarea țării producătoare trebuie să se evidențieze față de restul informațiilor cuprinse pe etichetă.

(4) Utilizarea unei indicații geografice diferite de o regiune determinată este permisă doar dacă:

a) este în conformitate cu dispozițiile statului în care a fost produs vinul spumant respectiv;

b) unitatea geografică respectivă este delimitată cu exactitate;

c) toți strugurii utilizați pentru obținerea acestui produs provin din unitatea geografică respectivă, cu excepția produselor conținute în licoarea de tiraj sau în licoarea de expediție;

d) numele acestei unități geografice nu este prevăzut pentru descrierea unui vin spumant cu denumire de origine controlată;

e) prin derogare de la lit. (c), se pot utiliza numele unei unități geografice mai mici decât o regiune determinată pentru a completa descrierea unui vin spumant cu denumire de origine controlată, dacă minimum 85% din produs este obținut din struguri recoltați în unitatea respectivă.

(5) Expresiile "fermentare în sticlă", "fermentare în sticlă după metoda tradițională", "metodă tradițională", precum și orice alte expresii rezultând din traducerea acestora sau expresiile referitoare la o metodă de producție care include denumirea unei regiuni determinate sau a unei alte unități geografice ori un termen derivat din una dintre aceste denumiri pot fi utilizate decât pentru a descrie un vin spumant ale cărui condiții de producție sunt recunoscute ca fiind echivalente celor menționate în lista denumirilor de origine controlată (DOC) pentru vinurile spumante admise pentru utilizare în România dacă:

a) produsul respectiv a devenit spumant după o fermentație alcoolică secundară în sticlă;

b) durata procesului de elaborare, inclusiv a procesului de maturare în unitatea de producție, calculată începând din momentul începerii procesului de fermentare care dă produsului caracterul spumant, nu a fost mai scurtă de 9 luni;

c) durata procesului de fermentare care dă produsului caracterul spumant și durata menținerii producției în prezența drojdiei au fost de minimum 90 de zile;

d) produsul respectiv a fost separat de drojdie prin filtrare conform metodei de transvazare sau prin degorjare.

(1) Pe lângă mențiunile prevăzute în anexa nr. 4b și la art. 65, vinul spumos va fi desemnat obligatoriu prin mențiunea "vin spumos".

(2) Dacă limba utilizată pentru această indicație nu indică faptul că există adaos de dioxid de carbon, eticheta este completată cu termenii "obținut prin adăugare de dioxid de carbon" cu caractere de minimum 5 milimetri.

(1) Indicațiile obligatorii utilizate la etichetarea vinurilor provenind din țări terțe sunt:

(2) Indicațiile facultative pot fi înscrise în limba română pe eticheta vinurilor de import.

(1) Indicațiile menționate pe etichetă sunt exprimate obligatoriu în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității Europene, astfel încât consumatorul final să poată înțelege cu ușurință fiecare informație.

(2) În cazul produselor provenind din țări terțe este permisă utilizarea unei limbi oficiale a țării terțe în care a fost obținut produsul, cu condiția ca informațiile obligatorii să fie exprimate într-o limbă oficială a Comunității Europene.

(3) Pentru produsele provenind din Uniunea Europeană și destinate exportului, informațiile obligatorii exprimate într-o limbă oficială a Comunității Europene pot fi traduse într-o altă limbă.