HOTĂRÂREA ARBITRALĂ din 11 iulie 2011

având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea și distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale

Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturi de Autor

Dosarul de arbitraj nr. 2/2011

Completul de arbitraj este constituit din:

Găvenea Silvan - arbitru

Nițu Ion - arbitru

Știolică Florin - arbitru

Ionescu Felix Mircea Melinești - arbitru

Olteanu Edmond Gabriel - arbitru

Pe rol se află soluționarea cererilor de arbitraj formulate de către Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul în municipiul București, bd. N. Titulescu nr. 88 B, sectorul 1, reprezentată de către doamna Mihaela Alexandrina Scrioșteanu, în calitate de director executiv, și de către Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), cu sediul în municipiul București, Calea Victoriei nr. 141, sectorul 1, reprezentată de către doamna Ana Achim, în calitate de director general. Cererile de arbitraj formulate au ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea și distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale.

Arbitrajul s-a desfășurat la termenele din 21 iunie 2011, termen la care s-au depus înscrisuri, și 30 iunie 2011, la acesta din urmă părțile au formulat concluzii pe fondul cauzei și au depus concluzii scrise. În temeiul art. 360^1 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul a amânat pronunțarea la data de 11 iulie 2011.

Deliberările au avut loc în data de 6 iulie 2011, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), cu participarea tuturor arbitrilor.

Având în vedere înscrisurile administrate, dezbaterile și concluziile părților,

COMPLETUL DE ARBITRI

constată următoarele:

Negocierea metodologiei în discuție a fost declanșată la cererea UPFR, prin Decizia directorului general al ORDA nr. 69/2009 pentru constituirea Comisiei pentru negocierea Metodologiei privind remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor pentru reproducerea și distribuirea operelor muzicale pe înregistrări audiovizuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 26 mai 2009. A fost parcursă procedura negocierii, părțile rămânând în divergență.

Ambele părți au formulat, în temeiul at. 131^2 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, cereri de arbitraj.

Constituirea completului de arbitraj s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 131^1 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, părțile fiind convocate pentru tragere la sorți în vederea desemnării a 5 arbitri titulari și a 3 arbitri de rezervă.

Ca urmare a faptului că domnul prof. univ. dr. Mihai Lucian a anunțat că se află în imposibilitate de a intră în completul arbitral, a fost înlocuit, în temeiul art. 131^1 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, de următorul arbitru de rezervă, în ordinea tragerii la sorți, domnul Ionescu Felix Mircea Melinești.

Completul de arbitri a fost convocat la data de 15 iunie 2011, când, în baza art. 131^2 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit primul termen de arbitraj, locul acestuia și onorariul.

Completul de arbitraj a luat act, la primul termen, de susținerile părților în sensul că nu invocă excepții cu privire la procedura de arbitraj în general și cu privire la constituirea completului, în special, acesta fiind deci legal constituit.

Deși pe parcursul negocierilor multe din punctele de vedere ale părților se apropiaseră, în faza arbitrajului pozițiile exprimate de acestea au arătat numeroase divergențe.

Părțile au convenit asupra formei art. 1 (conform procesuluiverbal din 18 iunie 2009), dar din propunerile de metodologii depuse rezultă din nou divergențe. În primul rând, UPFR susține, vorbind de modalitatea de utilizare, că metodologia are în vedere "reproducerea și distribuirea", invocând prevederile art. 106^6 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia dreptul de distribuire se epuizează odată cu prima vânzare sau primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei înregistrări audiovizuale. UCMR-ADA a arătat că în exploatarea dreptului de autor poate fi autorizată doar reproducerea, nu și distribuirea, caz în care dreptul de distribuire nu se mai epuizează. Având în vedere că "utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice: a) reproducere operei; b) distribuirea operei; (...)", completul reține că poate exista și situația unei autorizări separate a distribuirii sau aceea a epuizării dreptului de distribuire doar pe un teritoriu determinat, astfel că metodologia vizează "utilizarea operelor muzicale prin reproducere și/sau distribuire".

Și în definirea unor termeni și expresii părțile au divergențe majore. Completul arbitral reține că se reiau definiții existente în Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare (e.g. producător, videogramă), și face aplicarea art. 37 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că "În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni". Completul arbitral reține și că, din nevoia de generalizare normativă, metodologia trebuie să vizeze generic organismul de gestiune colectivă în domeniul muzical și nu unul strict determinat.

Propunerea UPFR de a introduce o nouă categorie de produse numită "mid" și definită în art. 2 al variantei proprii a metodologiei nu poate fi primită deoarece o astfel de categorie nu se regăsește în practica managementului colectiv al drepturilor de autor pe plan european, reper prevăzut de art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru că nu există o diferențiere clară între definirea produselor budget și solduri se va face o delimitare temporală, crescând perioada care trebuie să treacă de la data lansării produsului pentru ca el să între în categoria budget.

O altă importantă divergență a părților privește noțiunea de utilizator. UCMR-ADA a propus includerea în categoria utilizatorilor a producătorilor, distribuitorilor și fabricanților, iar UPFR doar a producătorilor. Completul arbitral reține că fabricantul intră sub incidența metodologiei doar dacă are și calitatea de producător, motiv pentru care nu poate fi privit ca utilizator. Se mai reține, având în vedere argumentele, deja invocate mai sus, referitoare la art. 1 din metodologie, că distribuitorul poate intră în categoria utilizatorilor atunci când autorizarea distribuirii nu s-a făcut odată cu reproducerea.

Autorizația de licență neexclusivă a fost definită, în varianta ambelor propuneri, într-o formă asemănătoare. Cu privire la conținutul cererii de autorizare, completul arbitral a ales o formă care să nu aibă un caracter excesiv și care oferă organismului de gestiune colectivă din domeniul muzical toate informațiile necesare în vederea gestionării drepturilor.

Durata autorizației de licență neexclusivă trebuie să aibă eficiență practică și să evite o birocratizare excesivă. Având în vedere și că în notele scrise, depuse în cadrul dezbaterilor pe fond, UCMR-ADA nu mai face vorbire de termenul de 6 luni pe care îl susține în metodologie, completul apreciază că durata de 12 luni corespunde criteriilor menționate mai sus.

Pe parcursul negocierilor părțile au ajuns la un moment dat la o soluție de compromis, UPFR propunând o remunerație procentuală de 7% aplicabilă la valoarea a ceea ce constituie "published price for dealers" (PPD). Propunerea a fost făcută în cadrul negocierii din 22 februarie 2011, discuțiile fiind consemnate în procesul-verbal aflat la dosar, purtând numărul de înregistrare 793 din 22 februarie 2011 al registraturii UCMR-ADA.

Având în vedere criteriile prevăzute de art. 131^1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul arbitral reține că în majoritatea țărilor europene remunerația procentuală se află în jurul a 7% din PPD (e.g. Austria - 6,99%, Ungaria - 7%, Germania - 6,99%, Finlanda - 7,2%). Mai reține tribunalul arbitral că veniturile obținute de utilizatori sunt în scădere și că nu se poate face o previziune clară cu privire la vânzările de videograme muzicale. Din aceste motive se stabilește remunerația procentuală de 7% din baza de calcul și se vor stabili remunerații minimale fixe și nu crescătoare în următorii ani.

În cazul produselor premium se impune stabilirea produsului principal. Este important ca titularilor de drepturi să le fie respectat dreptul la o remunerație echitabilă, astfel cum prevede art. 106^5 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare. Or, în cazul în care produsul principal devine videograma, titularii de drepturi pot fi prejudiciați patrimonial. Din aceste motive, completul arbitral reține că tariful minim pentru produsele premium trebuie să asigure respectarea caracterului echitabil al remunerației.

Având în vedere că ambele părți solicită ca baza de calcul să fie diferențiată pe tipul de produs, completul reține că: există consens cu privire la baza de calcul în cazul produselor standard și a produselor distribuite gratuit. Mai mult, există consens și cu privire la conținutul art. 8, 9, 10 și 11 din metodologie.

Cu privire la raportarea informațiilor, completul arbitral reține că aceasta trebuie să ofere toate informațiile necesare organismului de gestiune colectivă din domeniul muzical, fără însă a avea un caracter împovărător pentru utilizatori.

Referitor la catalogul publicat de utilizator se constată chiar din concluziile scrise că a existat un consens, până la un anumit punct, cu privire la editarea unui catalog și a informațiilor ce trebuie să existe în el. Având în vedere practica europeană și relevanța informațiilor se reține nevoia prezenței PPD-ului în acest catalog.

Pentru a nu îngreuna procesul de realizare a videogramelor și pentru a nu crește costurile de producție nu poate fi acceptată solicitarea, prezentă în art. 18 din proiectului de metodologie a UCMR-ADA, referitoare la aplicarea unor timbre sau holograme. ORDA este, conform art. 12 din Ordonanța Guvernului 25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 364/2006, cu modificările și completările ulterioare, singura care poate elibera marcajele holografice.

Față de considerentele expuse, completul de arbitraj

HOTĂRĂȘTE:

Forma finală a metodologiei este următoarea:

METODOLOGIE 11/07/2011