ORDIN nr. 969 din 7 august 2013

a) titularul întrunește una din cerințele prevăzute la art. 370 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare;

b) titlul oficial de calificare de medic specialist atestă una din specialitățile medicale clinice sau paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală;

c) formarea de medic specialist pentru care se solicită echivalarea s-a efectuat în condiții de studiu și practică medicală care asigură titularului competența profesională similară cu cea dobândită în urma efectuării pregătirii prin rezidențiat în specialitatea respectivă;

d) titlul oficial de calificare ca medic specialist este eliberat de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.

(1) Echivalarea în scop profesional a titlurilor de medic specialist prevăzute la art. 1 se face de către Ministerul Sănătății, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România.

(2) Procedura de echivalare constă în analiza formării în specialitate și a competențelor profesionale însușite de titular în statul emitent comparativ cu cerințele de formare și a competențelor profesionale prevăzute pentru specialitatea respectivă de normele în vigoare și se efectuează în termen de 60 de zile calendaristice de la data înregistrării la Ministerul Sănătății a dosarului depus de titular. În cazuri temeinic justificate, termenul poate fi prelungit la maximum 90 de zile calendaristice de la data înregistrării la Ministerul Sănătății a dosarului depus de titular.

(3) În vederea aplicării procedurii prevăzute la alin. (2) ministrul sănătății numește prin ordin o comisie de echivalare pentru fiecare din specialitățile clinice și paraclinice prevăzute de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală;

(4) Comisia de echivalare prevăzută la alin. (3) este formată din: președinte, 2 membri și un secretar. Președintele și un membru sunt desemnați la propunerea comisiei de specialitate corespondentă a Ministerului Sănătății, iar celălalt membru și secretarul sunt desemnați la propunerea Colegiului Medicilor din România.

(5) Echivalarea se aprobă prin ordin al ministrului sănătății și se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru, de către Colegiul Medicilor din România, în exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare.

(1) În vederea echivalării titlurilor de medic specialist prevăzute la art. 1, titularii depun la Ministerul Sănătății următoarele documente:

a) cerere de echivalare care va cuprinde obligatoriu și datele de contact (adresă, telefon, fax, adresă e-mail);

b) copia documentului de identitate (buletin/carte de identitate sau pașaport aflat în termen de valabilitate);

c) după caz, documente din care să rezulte cerințele prevăzute la art. 370 lit. c)-f) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare;

d) copia legalizată a documentelor care atestă calificarea de medic;

e) copia legalizată a titlului de medic specialist dobândit în unul din statele prevăzute la art. 1;

f) documente emise de autoritățile competente ale statului formator din care să rezulte durata specializării (ani, luni, ore de formare pe săptămână), curriculumul pregătirii efectuate și competențele atestate prin titlul respectiv de medic specialist;

g) documente privind experiența profesională și educația medicală continuă însușite de solicitant, emise de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;

h) certificat de sănătate fizică și psihică din care să rezulte că acesta poate practica specialitatea dobândită;

i) dovada de onorabilitate și moralitate profesională a posesorului, emisă de autoritatea competentă a statului în care acesta a exercitat profesia;

j) extrasul de cazier judiciar emis de statul prevăzut la lit. i).

(2) Documentele prevăzute la lit. e)-j) trebuie însoțite de traducerile legalizate în limba română, în forma întocmită în original autentificată la un notar public.

(3) Documentele prevăzute la lit. h)-j) au o valabilitate de 3 luni de la data emiterii. Acestea se depun în termen de valabilitate.

(1) Calificarea de medic se atestă prin:

a) diploma de medic eliberată în România;

b) diploma de medic eliberată de către unul din celelalte state membre ale Uniunii Europene - UE, de către unul din statele aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană. Documentul se depune în copie legalizată însoțită de traducerea legalizată în forma întocmită de notar;

c) atestatul de echivalare a studiilor universitare în medicină eliberat de Ministerul Educației Naționale, ca urmare a echivalării titlurilor de medic obținute într-un alt stat decât cele prevăzute la lit. a) și b). Documentul se depune în copie legalizată.

(2) În cazul în care titlul de medic este obținut în alt stat membru UE, în unul din statele aparținând Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, titularul va depune certificatul eliberat de autoritatea competentă a statului emitent prin care se atestă că acesta este prevăzut pentru acel stat de către Directiva nr. 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, cu amendamentele ulterioare.

(3) Documentele prevăzute la alin. (2) se depun însoțite de traducerile legalizate în limba română, în forma întocmită de către un notar public.

(1) Procedura de echivalare decurge de la data înregistrării dosarului la Ministerul Sănătății.

(2) În termen de 15 zile de la data prevăzută la alin. (1), Ministerul Sănătății înaintează o copie a dosarului atât președintelui Comisiei de echivalare desemnate pentru specialitatea respectivă, cât și Colegiului Medicilor din România.

(3) Comisia de echivalare analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum și alte documente atestând formarea specializată, ca și experiența profesională a titularului și stabilește dacă formarea de specialist a solicitantului întrunește cumulativ următoarele cerințe:

a) s-a efectuat în una din specialitățile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală;

b) condițiile de desfășurare a formării în specialitate însușite de titular sunt echivalente condițiilor de formare prevăzute de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză, respectiv, modalitatea de organizare, desfășurare și supraveghere a formării, durata și curriculum de pregătire teoretică și practică;

c) competențele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătății în specialitatea respectivă;

d) formarea este atestată prin titlu de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator.

(4) În vederea echivalării, durata de formare în specialitatea analizată se calculează în ore de pregătire/săptămână, în luni sau ani de specializare, după caz.

(5) În situațiile în care durata de pregătire a titularului exprimată în ani este mai mică decât cea prevăzută de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală pentru specialitatea respectivă, se ia în considerare numărul total de ore de pregătire/săptămână efectuate de titular în comparație cu cele prevăzute de curriculumul de pregătire al specialității în România. În aceste cazuri, întrunirea numărului total de ore de pregătire prevăzut de curriculumul de pregătire în specialitate în România constituie criteriu de durată în vederea echivalării.

(6) În cadrul procedurii prevăzute la alin. (3) Comisia de echivalare poate solicita titularului documente suplimentare privind abilitățile însușite, formări complementare, cursuri, formare specializată, experiență profesională însușită, criterii suplimentare de autorizare în profesie în statul în care acesta a exercitat profesia. Solicitarea se face în termen de maximum 15 zile de la primirea dosarului cu precizarea datei-limită de prezentare a documentelor suplimentare cerute, calculată cu respectarea termenului prevăzut la art. 2 alin. (2).

(7) În cazul întârzierii depunerii documentelor suplimentare solicitate cu mai mult de 10 zile de la data limită stabilită la alin. (6), Comisia de echivalare poate suspenda procedura până la data primirii documentelor solicitate. În aceste situații termenul prevăzut la art. 2. alin. (2) se prelungește corespunzător numărului de zile de suspendare.

(8) La finalul analizei, Comisia de echivalare întocmește un proces-verbal detaliat cu privire la cele constatate, precizând, după caz, perioadele de suspendare a procedurii și modul de soluționare a cererii de echivalare.

(1) În cazul în care formarea de specialist analizată întrunește toate cerințele prevăzute la art. 1 lit. a) și art. 5 alin. (3), Comisia de echivalare înaintează Ministerului Sănătății și președintelui Colegiului Medicilor din România avizul favorabil de echivalare, însoțit de o copie a procesului-verbal întocmit în acest sens și, după caz, de o copie a documentelor solicitate suplimentar de aceasta.

(2) Echivalarea se aprobă prin ordin al ministrului sănătății întocmit în baza avizului favorabil al Comisiei de echivalare, se comunică titularului, Colegiului Medicilor din România, precum și, după caz, direcției de sănătate publică din raza de domiciliu a petentului.

(3) Exercitarea activităților de medic specialist se face pe baza titlului oficial de calificare de medic specialist echivalat, a adresei de înștiințare a titularului și cu îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de medic.

(1) În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de echivalare, Comisia de echivalare supune titularul la un interviu cu privire la formarea profesională însușită. Interviul are ca scop evaluarea parcursului profesional, teoretic și practic al solicitantului.

(2) Neîndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la art. 1 lit. a) și art. 5 alin (3), constatată de Comisia de echivalare în urma interviului susținut de titular, constituie motiv justificat de respingere a cererii de echivalare.

(3) Respingerea cererii de echivalare se aprobă de către ministrul sănătății pe baza avizului negativ temeinic justificat înaintat de Comisia de echivalare și a procesului-verbal detaliat întocmit în acest sens de aceasta și se aduce la cunoștința petentului și a Colegiului Medicilor din România, împreună cu motivele care stau la baza acesteia.

(4) Decizia de respingere poate fi contestată la Ministerul Sănătății în termen de 10 zile de la primirea acesteia de către titular.

(5) În cazul în care se modifică condițiile care au constituit motivele respingerii solicitării inițiale de echivalare, titularul are dreptul să depună o nouă cerere de echivalare.