Capitolul VI — Sancțiuni

(1) Sunt nule de drept orice înțelegeri sau decizii interzise prin art. 5 și 6 din prezenta lege, precum și prin art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, respectiv orice angajamente, convenții ori clauze contractuale raportându-se la o practică anticoncurențială, precum și orice acte care încalcă prevederile art. 8.

(2) Prin excepție de la dispozițiile art. 53-59, întreprinderile care se încadrează în categoria microîntreprinderilor au posibilitatea achitării amenzilor contravenționale aplicate prin actele administrative de sancționare emise de formațiunile deliberative ori de inspectorii de concurență, în conformitate cu art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale, cu modificările ulterioare.

(3) Sancțiunile contravenționale prevăzute de prezenta lege sunt principale și constau în aplicarea de amenzi. Dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile numai în cazul contravențiilor prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. d), d^1), d^2) și e), în condițiile prevăzute la art. 61.

(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă ce nu poate depăși 1% din cifra de afaceri totală mondială realizată în anul financiar anterior sancționării următoarele fapte, dar nu mai puțin de 0,1% din veniturile totale realizate pe teritoriul României de întreprinderea sau asocierea de întreprinderi în anul financiar anterior sancționării, următoarele fapte săvârșite cu intenție sau din neglijență de întreprinderi ori asocieri de întreprinderi:

(2) La aplicarea amenzii conform dispozițiilor prezentei legi și ale instrucțiunilor adoptate potrivit prevederilor art. 57 alin. (1), Consiliul Concurenței poate reduce cuantumul acesteia cu un procent cuprins între 10% și 30% din nivelul de bază, dacă întreprinderea recunoaște, în mod expres, săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c). În cazul acordării reducerii pentru recunoașterea faptei contravenționale, nivelul amenzii se diminuează inclusiv când acesta este stabilit la minimul prevăzut de lege, fără ca amenda aplicată să fie mai mică de 0,04% din veniturile totale realizate pe teritoriul României în anul financiar anterior sancționării.

(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 20.000 lei faptele autorităților și instituțiilor administrației publice centrale și locale constând în:

(2) Dacă, cu intenție sau din neglijență, nefurnizarea informațiilor solicitate persistă după termenul stabilit de către Consiliul Concurenței, acesta va putea aplica conducătorului instituției ori autorității administrației publice centrale sau locale o amendă cominatorie de până la 5.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.

(3) Prevederile art. 53 alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește contravențiile prevăzute la alin. (1), fără ca amenda aplicată în urma recunoașterii să poată fi mai mică de 500 lei.

(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă ce nu poate depăși 10% din cifra de afaceri totală mondială realizată de întreprinderea sau asocierea de întreprinderi în anul financiar anterior sancționării următoarele fapte, săvârșite cu intenție sau din neglijență de întreprinderi sau asocieri de întreprinderi:

(1^1) Minimul amenzii pentru contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) nu poate fi mai mic de 0,5% din veniturile totale realizate pe teritoriul României de întreprindere sau asocierea de întreprinderi în anul financiar anterior sancționării.

(1^2) În determinarea cuantumului maxim al amenzii poate fi avută în vedere cifra de afaceri realizată la nivel mondial de toate persoanele fizice și juridice ce constituie o singură unitate economică, astfel cum aceasta este definită și aplicată în jurisprudența Uniunii Europene. Persoanele care fac parte din unitatea economică răspund personal și în solidar cu celelalte persoane juridice care constituie respectiva unitate economică pentru plata cuantumului amenzii aplicate pentru încălcarea săvârșită. Executarea amenzii poate începe cu prioritate asupra activelor din România aparținând unității economice reținute răspunzătoare pentru săvârșirea faptei, fără ca finalizarea procedurii de executare a sancțiunii de la oricare dintre persoanele ce formează unitatea economică să fie condiționată de declararea ca insolvabilă a celei asupra căreia s-a început inițial executarea.

(1^3) Prin excepție de la principiul răspunderii personale, Consiliul Concurenței va aplica criteriul continuității economice și al continuității legale, astfel cum acestea sunt definite în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(2) Dacă încălcarea săvârșită de o asociere de întreprinderi privește activitățile membrilor săi, Consiliul Concurenței poate aplica o amendă asocierii prin luarea în considerare a cifrelor de afaceri ale membrilor, situație în care amenda nu poate depăși 10% din suma cifrelor de afaceri mondiale totale ale fiecărui membru activ pe piața afectată de încălcarea săvârșită de asociere.

(2^1) În situația în care s-au aplicat prevederile alin. (2), iar asocierea nu este solvabilă, respectiv din datele financiare ale asocierii reiese că amenda aplicată prin raportare la cifrele de afaceri ale întreprinderilor membre depășește veniturile asocierii, asocierea este obligată să le ceară membrilor ei să contribuie la plata amenzii.

(2^2) Atunci când contribuțiile menționate la alin. (2^1) nu au fost achitate integral asocierii de întreprinderi în termenul stabilit de către Consiliul Concurenței în scopul plății integrale a amenzii, plata diferenței rămase din amendă se poate impune de către Consiliul Concurenței direct de la fiecare întreprindere ai cărei reprezentanți au fost membri în organismele de decizie ale asocierii respective.

(2^3) După ce Consiliul Concurenței a impus plata din partea întreprinderilor prevăzute la alin. (2^2), atunci când este necesar pentru a garanta plata integrală a amenzii, Consiliul Concurenței poate, de asemenea, să impună plata cuantumului restant al amenzii de către oricare dintre membrii asocierii care a fost activ pe piața pe care a avut loc încălcarea.

(2^4) Plata prevăzută la alin. (2^2) și (2^3) nu se impune întreprinderilor care demonstrează că nu au pus în aplicare decizia asocierii care constituie o încălcare, întrucât fie nu au avut cunoștință de existența acesteia, fie s-au distanțat activ de aceasta înainte de inițierea investigației.

(2^5) În decizia de constatare a săvârșirii unei contravenții de către asocierea de întreprinderi, când se iau în calcul pentru determinarea cuantumului amenzii cifrele de afaceri ale membrilor asocierii, Consiliul Concurenței va identifica, în aplicarea alin. (2^2) și (2^3), membrii din organismele de conducere ale asocierii, cărora li se va impune în primul rând plata amenzii, în limita a 10% din cifra de afaceri a fiecăruia, precum și alți membri activi pe piața pe care a avut loc încălcarea, care au avut cunoștință de existența încălcării și au pus în aplicare decizia asocierii care constituie încălcarea sau care nu s-au distanțat activ de aceasta înainte de inițierea investigației.

(2^6) Membrii asocierii răspund în solidar cu aceasta pentru plata amenzii, în limita prevăzută la alin. (2^1).

(2^7) Plata amenzii de către unul sau mai mulți membri ai asocierii se face fără a se aduce atingere prevederilor art. 1.456 și următoarele din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la regresul între codebitori, pentru recuperarea cuantumului plătit de alți membri ai asocierii.

(3) Abrogat.

(4) Eliminat.

(5) Eliminat.

(6) Prin excepție de la dispozițiile alin. (1), în privința contravențiilor prevăzute la lit. b)-e) din același alineat care sunt săvârșite în domeniul concentrărilor economice de o persoană nerezidentă, cifra de afaceri la care se aplică amenda se înlocuiește cu suma următoarelor venituri:

(7) Prin persoană nerezidentă se înțelege orice persoană străină, precum și orice alte entități străine, inclusiv organisme de plasament colectiv fără personalitate juridică, care nu sunt înregistrate în România, potrivit legii.

(1) În legătură cu practicile interzise de art. 5 din prezenta lege și/sau art. 101 din TFUE, Consiliul Concurenței aplică o politică de clemență, în cadrul căreia un participant la o astfel de practică anticoncurențială, în mod independent de celelalte întreprinderi implicate, cooperează în cadrul unei investigații desfășurate de Consiliul Concurenței sau în vederea declanșării de către acesta a unei investigații, furnizând în mod voluntar informațiile pe care le are despre practica anticoncurențială și despre rolul său în cadrul acesteia și primind în schimb, printr-o decizie sau prin încetarea procedurii, imunitate la amenzi sau o reducere a amenzilor care ar urma să fie impuse pentru implicarea sa în practica anticoncurențială respectivă.

(2) Imunitatea la amendă se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(3) Situația prevăzută la alin. (2) lit. b) este incidentă dacă:

(4) În ceea ce privește situația prevăzută la alin. (2) lit. c), condițiile generale pentru aplicarea clemenței sunt întrunite dacă:

(5) Reducerea amenzii în cadrul politicii de clemență se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(6) Consiliul Concurenței detaliază prin instrucțiuni procedura de aplicare a politicii de clemență.

(1) În cadrul procedurilor administrative și al procedurilor judiciare fără caracter penal în legătură cu implicarea într-o practică anticoncurențială interzisă de art. 5 din prezenta lege și/sau art. 101 din TFUE, nu se sancționează actualii și foștii directori, administratori și alți membri ai personalului întreprinderii care depune la Consiliul Concurenței o cerere de imunitate la amenzi pentru practica respectivă, în cazul în care aceștia îndeplinesc următoarele condiții:

(2) În cazul în care autoritatea competentă să aplice sancțiuni sau să desfășoare urmărirea penală se află în România, iar autoritatea de concurență care examinează cazul se află în altă jurisdicție, comunicarea între cele două autorități se realizează prin intermediul Consiliului Concurenței.

(3) În cazul în care Consiliul Concurenței examinează un caz, iar autoritatea competentă să aplice sancțiuni sau să desfășoare urmărirea penală se află în altă jurisdicție, Consiliul Concurenței cooperează cu autoritatea națională de concurență din jurisdicția în care se află autoritatea competentă să aplice sancțiuni sau să desfășoare urmărirea penală.

(4) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului victimelor care au suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației în materie de concurență de a solicita despăgubiri integrale pentru prejudiciul respectiv, conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 170/2020 privind acțiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației în materie de concurență, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996.

(1) Consiliul Concurenței acceptă cereri simplificate din partea solicitanților care au depus la Comisie o cerere de clemență fie prin solicitarea unui număr de ordine, fie prin prezentarea unei cereri complete în legătură cu aceeași presupusă practică anticoncurențială, cu condiția ca respectivele cereri să acopere mai mult de trei state membre ca teritorii afectate.

(2) Cererile simplificate cuprind o scurtă descriere a fiecăruia dintre următoarele elemente:

(3) Atunci când Comisia primește o cerere completă și Consiliul Concurenței primește cereri simplificate referitoare la aceeași presupusă faptă, Comisia este principalul interlocutor al solicitantului, în perioada anterioară momentului în care devine clar dacă Comisia intenționează să examineze cazul, în întregime sau în parte, în special prin furnizarea de instrucțiuni solicitantului cu privire la desfășurarea oricărei alte investigații interne. În această perioadă, Comisia informează Consiliul Concurenței, la cerere, cu privire la situația de fapt. Consiliul Concurenței poate cere solicitantului să ofere clarificări specifice numai în ceea ce privește elementele prevăzute la alin. (2) înainte de a solicita depunerea unei cereri complete în temeiul alin. (5).

(4) Atunci când primește o cerere simplificată, Consiliul Concurenței verifică în momentul primirii dacă a fost deja sesizat cu o cerere simplificată sau completă din partea unui alt solicitant referitoare la aceeași presupusă practică anticoncurențială. În cazul în care nu a primit o astfel de cerere de la un alt solicitant și consideră că cererea simplificată îndeplinește cerințele de la alin. (2), Consiliul Concurenței informează solicitantul în consecință.

(5) După ce Comisia a informat Consiliul Concurenței că nu intenționează să examineze cazul, în întregime sau în parte, solicitanții au posibilitatea de a depune cereri complete la Consiliul Concurenței. Numai în circumstanțe excepționale, atunci când este strict necesar pentru încetarea examinării sau alocarea cazurilor, Consiliul Concurenței poate cere solicitantului să depună cererea completă înainte ca autoritatea de concurență să fie informată de către Comisie cu privire la faptul că aceasta nu intenționează să examineze cazul, în întregime sau în parte. Consiliul Concurenței va acorda solicitantului o perioadă de timp rezonabilă în decursul căreia să depună cererea completă, împreună cu dovezile și informațiile aferente. Acest lucru nu aduce atingere dreptului solicitantului de a depune benevol o cerere completă într-un stadiu mai timpuriu.

(6) În cazul în care solicitantul depune cererea completă în conformitate cu alin. (5), în termenul stabilit de Consiliul Concurenței, cererea completă este considerată ca fiind transmisă la momentul depunerii cererii simplificate, cu condiția ca cererea simplificată să acopere același produs și același teritoriu afectat, respectiv aceleași produse și aceleași teritorii afectate, precum și aceeași durată a presupusei fapte ca în cererea de clemență depusă la Comisie, care este posibil să fi fost actualizată între timp.

(1) Prin excepție de la prevederile art. 53 și art. 55 alin. (1), în cazul în care, în anul financiar anterior sancționării, întreprinderea nu a înregistrat cifră de afaceri sau aceasta nu poate fi determinată, va fi luată în considerare cea aferentă anului financiar în care întreprinderea sau asocierea de întreprinderi a înregistrat cifra de afaceri, an imediat anterior anului de referință pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării sancțiunii. În ipoteza în care nici în anul anterior anului de referință pentru calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării sancțiunii întreprinderea nu a realizat cifră de afaceri, va fi luată în calcul ultima cifră de afaceri înregistrată de întreprindere.

(2) Prin excepție de la prevederile art. 53 și art. 55 alin. (1) din prezenta lege și ale art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul întreprinderii sau asocierii de întreprinderi nou-înființate, care nu a înregistrat cifra de afaceri în anul anterior sancționării, aceasta va fi sancționată cu:

(1) Individualizarea sancțiunilor prevăzute la art. 53-56 se face ținând seama de gravitatea și durata faptei, cu respectarea principiului eficacității, proporționalității și al efectului disuasiv al sancțiunii aplicate. Prin instrucțiuni adoptate de către Consiliul Concurenței se stabilesc și celelalte elemente în funcție de care se face individualizarea sancțiunilor, precum:

(1^1) Noțiunile de intenție și neglijență se interpretează în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la aplicarea art. 101 și 102 din TFUE.

(2) În cazul contravențiilor prevăzute la art. 55 alin. (1), dacă întreprinderea sau asocierea de întreprinderi recunoaște, în mod expres, înainte de audieri, săvârșirea faptei anticoncurențiale și, acolo unde este cazul, propune remedii care duc la înlăturarea cauzelor încălcării, Consiliul Concurenței aplică o reducere a amenzii cu un procent cuprins între 10% și 30% din nivelul de bază determinat conform instrucțiunilor adoptate potrivit prevederilor alin. (1). Fără a aduce atingere dispozițiilor art. 55 alin. (1^2), în cazul acordării reducerii pentru recunoașterea faptei, amenda se va stabili între 0,2% din veniturile totale obținute pe teritoriul României și 10% din cifra de afaceri totală mondială, realizate de întreprinderea sau asocierea de întreprinderi în anul financiar anterior transmiterii de către aceasta a propunerii de recunoaștere a faptei în temeiul alin. (4). Acest prag poate fi depășit în cazul aplicării de circumstanțe agravante și/sau al majorării specifice pentru realizarea efectului disuasiv, fără ca amenda individualizată potrivit prezentului alineat să depășească limita maximă a amenzii prevăzute la art. 55 alin. (1).

(3) Reducerea cuantumului amenzii în baza alin. (2) este posibilă doar pe baza unei solicitări exprese formulate de întreprinderea interesată. Solicitarea va conține recunoașterea clară și neechivocă a răspunderii pentru încălcare, precum și o declarație privind cuantumul maxim al amenzii pe care întreprinderea este dispusă să o plătească. În decizia Consiliului Concurenței se vor menționa cuantumul amenzii determinat anterior aplicării dispozițiilor alin. (2), precum și cuantumul amenzii rezultat în urma reducerii acordate pentru recunoaștere. În situația în care Consiliul Concurenței nu acceptă termenii solicitării adresate de întreprindere, nu se va acorda o reducere a amenzii și recunoașterea formulată nu va fi utilizată ca element probatoriu.

(4) În situația în care, înainte de comunicarea raportului de investigație, întreprinderea transmite o propunere privind formularea unei recunoașteri în condițiile alin. (3), Consiliul Concurenței va putea aplica o procedură simplificată, conform instrucțiunilor adoptate de autoritate.

(5) Exercitarea de către întreprindere a acțiunii în anulare a deciziei Consiliului Concurenței, în privința aspectelor care fac obiectul recunoașterii, atrage pierderea beneficiului prevăzut la alin. (2), referitor la reducerea cuantumului amenzii. La solicitarea Consiliului Concurenței, instanța va soluționa acțiunea în anulare înlăturând beneficiul reducerii acordat pentru recunoaștere și va stabili amenda în consecință.

(6) În cazurile implicând părți care beneficiază de aplicarea politicii de clemență, dar nu sunt absolvite de răspunderea pecuniară, reducerea cuantumului amenzii ca urmare a recunoașterii va fi adăugată reducerii aplicate în urma procedurii de clemență, fără ca însumate să depășească 60% din nivelul determinat conform instrucțiunilor privind individualizarea sancțiunilor.

(7) Consiliul Concurenței stabilește prin instrucțiuni procedura specifică privind cadrul pentru acordarea unui tratament favorabil întreprinderilor care recunosc săvârșirea unei fapte anticoncurențiale.

(1) Consiliul Concurenței poate obliga, prin decizie, întreprinderile sau asocierile de întreprinderi la plata unor amenzi cominatorii proporționale și disuasive, în sumă de până la 5% din cifra de afaceri totală mondială medie realizată pe zi în anul financiar anterior sancționării, pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a le determina:

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1):

(1) Contravențiile prevăzute în prezenta lege se constată și se sancționează de către Consiliul Concurenței în plen, comisii sau prin inspectorii de concurență.

(2) Sancțiunile pentru contravențiile prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. d), d^1), d^2), d^3) și e) se aplică de către inspectorii de concurență.

(3) Sancțiunile pentru contravențiile prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. a)-c), art. 54, 54^2, 54^3 și art. 55 alin. (1) lit. d) și e), precum și amenzile cominatorii prevăzute la art. 59 se aplică de către comisiile Consiliului Concurenței, prin aceeași decizie prin care se constată săvârșirea contravenției sau incidența art. 59 alin. (1).

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de acesta se vor face de către plenul Consiliului Concurenței prin decizie, la cererea motivată a cel puțin unui membru al comisiei, formulată în cazurile cu un grad de complexitate ridicat.

(5) Sancțiunile pentru contravențiile prevăzute la art. 55 alin. (1) lit. a)-c) se aplică de către Plenul Consiliului Concurenței sau de comisie, după caz, prin aceeași decizie prin care s-a constatat săvârșirea respectivei contravenții.

(6) Deciziile luate în condițiile alin. (3)-(5) pot fi atacate la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(1) Contravențiilor prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. d)-e) li se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 5, 8, 28, 29, 32 și 34.

(2) Procesele-verbale prin care se aplică sancțiuni, potrivit prevederilor art. 60 alin. (2) și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare, pot fi contestate la Judecătoria Sectorului 1 București, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea judecătoriei se poate ataca cu recurs la Tribunalul București - Secția contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare.

(1) Deciziile emise de către Consiliul Concurenței în aplicarea prezentei legi vor fi comunicate părților în cauză de către Consiliul Concurenței și vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala contravenientului sau a solicitantului, după caz, ori pe pagina de internet a Consiliului Concurenței.

(2) La publicarea deciziilor se va ține seama de interesele legitime ale întreprinderilor în cauză, astfel încât secretul de afaceri să nu fie divulgat.

(1) Dreptul Consiliului Concurenței de a aplica sancțiuni contravenționale pentru încălcarea prevederilor prezentei legi se prescrie după cum urmează:

(2) Prescripția dreptului Consiliului Concurenței de a aplica sancțiuni începe să curgă de la data săvârșirii încălcării. În cazul încălcărilor care au caracter de continuitate sau de repetabilitate, prescripția începe să curgă de la data încetării ultimului act sau fapt anticoncurențial în cauză.

(1) Orice acțiune întreprinsă de către Consiliul Concurenței în scopul unei examinări preliminare sau în scopul investigării unei încălcări a legii întrerupe cursul termenelor de prescripție prevăzute la art. 63. Întreruperea termenului de prescripție produce efect de la data comunicării acțiunii întreprinse de către Consiliul Concurenței, făcută către cel puțin un operator economic sau o asociație de operatori economici care a participat la săvârșirea încălcării legii.

(2) Acțiunile ce pot fi întreprinse de către Consiliul Concurenței și care întrerup cursul termenului de prescripție includ, în principal, următoarele:

(2^1) Termenele de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor pentru faptele prevăzute la art. 53 alin. (1) lit. b)-e), art. 55 alin. (1) lit. a) și e), respectiv pentru impunerea de amenzi cu titlu cominatoriu conform prevederilor art. 59 se întrerup pe durata derulării unei proceduri de aplicare a legii în fața autorităților naționale de concurență din alte state membre sau a Comisiei cu privire la o încălcare realizată prin aceeași înțelegere, aceeași decizie a unei asocieri de întreprinderi sau aceeași practică concertată sau alt comportament interzis de art. 101 și/sau 102 din TFUE.

(2^2) Termenele de prescripție prevăzute la alin. (2^1) se întrerup din momentul notificării primei măsuri formale de investigație către cel puțin o întreprindere care face obiectul procedurii de aplicare a legii și operează față de toate întreprinderile sau asocierile de întreprinderi care au participat la încălcare. Întreruperea termenelor de prescripție încetează în ziua în care autoritatea de concurență în cauză finalizează procedura de aplicare a legii prin adoptarea unei decizii de constatare a încălcării prevederilor art. 101 și/sau 102 din TFUE, de acceptare de angajamente sau în temeiul art. 7, 9 sau 10 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 sau a ajuns la concluzia că nu există motive pentru acțiuni suplimentare din partea acesteia.

(2^3) Perioada întreruperii prevăzute la alin. (2^1) nu aduce atingere termenului de prescripție prevăzut la alin. (4) teza a doua.

(3) Întreruperea termenului de prescripție își produce efectele față de toți operatorii economici sau asociațiile de operatori economici care au participat la săvârșirea încălcării legii.

(4) În cazul întreruperii termenului de prescripție, un nou termen, cu o durată similară, începe să curgă de la data la care Consiliul Concurenței a întreprins una dintre acțiunile menționate la alin. (2). Termenul de prescripție va expira cel mai târziu în ziua în care se împlinește perioada egală cu dublul termenului de prescripție, aplicabil pentru săvârșirea încălcării în cauză, în situația în care Consiliul Concurenței nu a impus niciuna dintre sancțiunile prevăzute de prezenta lege.

(5) Termenul de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor se suspendă pe durata în care decizia Consiliului Concurenței se află pe rolul instanțelor de judecată.

(1) Fapta oricărei persoane care exercită funcția de administrator, reprezentant legal ori care exercită în orice alt mod funcții de conducere într-o întreprindere de a concepe sau organiza, cu intenție, vreuna dintre practicile interzise potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) și care nu sunt exceptate potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani ori cu amendă și interzicerea unor drepturi.

(2) Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță organelor de urmărire penală participarea sa la comiterea infracțiunii prevăzute la alin. (1), permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți.

(2^1) Nu se pedepsește persoana prevăzută la alin. (1) dacă întreprinderea al cărei angajat este sau a fost la momentul săvârșirii faptei depune la Consiliul Concurenței o cerere de imunitate la amendă pentru practicile menționate la alin. (1), înainte de începerea urmăririi penale, și dacă persoana respectivă cooperează activ cu organele de urmărire penală, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 55^2 alin. (1). Consiliul Concurenței, primind o cerere de imunitate la amenzi pentru practicile menționate la alin. (1), informează de îndată organele de urmărire penală, atunci când prevederile prezentului articol sunt incidente în cazul respectiv.

(2^2) Cooperarea activă prevăzută la alin. (2^1) este evaluată în funcție de următoarele criterii:

(3) Persoana care a comis infracțiunea prevăzută de alin. (1), iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit această infracțiune beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

(3^1) În cazurile în care autoritatea competentă să aplice sancțiuni sau să desfășoare urmărirea penală se află în altă jurisdicție decât cea a autorității de concurență care examinează cazul, contactele necesare între acestea sunt asigurate de autoritatea națională de concurență din jurisdicția autorității competente să desfășoare urmărirea penală.

(4) Instanța judecătorească dispune afișarea sau publicarea hotărârii definitive de condamnare.

(1) Independent de sancțiunile aplicate potrivit prevederilor prezentei legi, dreptul la acțiune al persoanelor fizice și/sau juridice pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat lor printr-o practică anticoncurențială prohibită potrivit prevederilor prezentei legi sau ale art. 101 și/sau 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene rămâne rezervat.

(2) Abrogat.

(3) Abrogat.

(4) Abrogat.

(5) Abrogat.

(6) Acțiunea în justiție va putea fi intentată pentru consumatori și de către asociațiile de protecția consumatorilor legal înregistrate, precum și de către asociațiile profesionale sau patronale pentru membrii acestora afectați de o practică anticoncurențială, pe baza atribuțiilor acestora și a împuternicirilor primite în acest sens, după caz.

(7) Consiliul Concurenței poate înainta observații instanțelor naționale cu privire la aspecte privind aplicarea prevederilor art. 5 și 6 din prezenta lege, precum și a prevederilor art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în condițiile prevăzute în Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare.

(8) În toate cazurile în care instanțele naționale aplică, în mod direct, prevederile art. 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, după comunicarea către părți a hotărârii susceptibile de exercitare a unei căi de atac, acestea vor transmite, de îndată, o copie a hotărârii către Comisia Europeană, prin intermediul Consiliului Concurenței.