LEGE nr. 219 din 25 noiembrie 1998 (*actualizată*)

a) activități și servicii publice de interes național sau local, în schimbul unei redevențe;

b) alte servicii, în schimbul unei remunerații;

c) bunuri proprietate publică ori privată a statului, județului, orașului sau comunei, în schimbul unei redevențe, cu excepția concesiunii de lucrări, asa cum este ea reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de parteneriat public-privat, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 470/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Atribuirea concesiunii de activități și servicii publice de interes național și local și de bunuri prevăzute la art. 1 lit. a) și c) se face în baza unui contract prin care o persoană, denumita concedent, transmite pentru o perioadă determinata, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, denumita concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare sau de efectuare a unei activități ori a unui serviciu public de interes național sau local ori a unui bun în schimbul unei redevențe.

(2) Atribuirea concesiunii de servicii prevăzute la art. 1 lit. b) se face în baza unui contract prin care o autoritate publică, denumita concedent, transmite pentru o perioadă determinata, de cel mult 49 de ani, unui investitor privat, denumit concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de a presta servicii în numele sau, remunerarea pentru serviciile prestate constând fie din sumele obținute din dreptul de exploatare a serviciilor, fie din acest drept însoțit, în completare, de remunerație.

a) transparenta, respectiv punerea la dispoziție tuturor celor interesați a informațiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune;

b) tratamentul egal pentru toți ofertanții, însemnând ca toate criteriile de selecție și de atribuire a contractului de concesiune se aplică într-o maniera nediscriminatorie;

c) proportionalitatea, respectiv ca orice măsură cerută de către autoritatea publică să fie necesară și corespunzătoare naturii contractului;

b) nediscriminarea, respectiv acceptarea de către autoritatea publică a serviciilor oferite de candidații de alta naționalitate, în condițiile prevăzute în acordurile și convențiile la care România este parte;

e) libera concurenta, respectiv asigurarea condițiilor pentru ca orice candidat, indiferent de naționalitate, să aibă dreptul de a deveni concesionar în condițiile legii, ale convențiilor și acordurilor internaționale la care România este parte.

(1) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

(2) Pot face obiectul unei concesiuni bunurile, activitățile sau serviciile publice din următoarele domenii:

a) transporturile publice;

b) autostrazile, podurile și tunelurile rutiere cu taxa de trecere;

c) infrastructurile rutiere, feroviare, portuare și aeroportuare civile;

d) construcția de hidrocentrale noi și exploatarea acestora, inclusiv a celor aflate în conservare;

e) serviciile poștale;

f) spectrul de frecvente și rețelele de transport și de distribuție pentru telecomunicații;

g) activitățile economice legate de cursurile de ape naturale și artificiale, lucrările de gospodărire a apelor aferente acestora, stațiile și instalațiile de măsurători hidrologice, meteorologice și de calitate a apelor și amenajările piscicole;

h) terenurile proprietate publică, plajele, cheiurile și zonele libere;

i) rețelele de transport și de distribuție a energiei electrice și termice;

j) rețelele de transport prin conducte și de distribuție a petrolului și gazelor combustibile;

k) rețelele de transport și de distribuție publică a apei potabile;

l) exploatarea zăcămintelor minerale și a substanțelor solide și fluide;

m) exploatarea surselor termale;

n) resursele naturale ale zonei economice maritime și ale platoului continental;

o) bazele sportive, locurile de recreere, instituțiile profesioniste de spectacole;

p) unitățile medico-sanitare, secțiile sau laboratoarele din structura acestora, precum și serviciile medicale auxiliare;

r) activitățile economice legate de punerea în valoare a monumentelor și siturilor istorice;

s) colectarea, depozitarea și valorificarea deșeurilor;

t) orice alte bunuri, activități sau servicii publice care nu sunt interzise prin legi organice speciale.

(3) Nu pot face obiectul concesiunii bunurile, activitățile sau serviciile publice în privinta cărora nu exista autorități de reglementare, ale căror avize sunt obligatorii în ceea ce privește prețurile sau tarifele practicate de concesionari.

(4) Prevederile prezentei legi nu se aplică contractelor de proiectare, finanțare, construcție, exploatare, întreținere și transfer pentru orice bun public care se încheie potrivit procedurilor prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 16/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 470/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Redeventa obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz.

(2) Modul de calcul și modul de plată a redeventei se stabilesc de către ministerele de resort ori de către autoritățile administrației publice locale, după caz.

(1) Au calitatea de concedent, în numele statului, județului, orașului sau comunei:

a) ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale, pentru bunurile proprietate publică sau privată a statului ori pentru activitățile și serviciile publice de interes național;

b) consiliile județene, consiliile locale sau instituțiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publică ori privată a județului, orașului sau comunei ori pentru activitățile și serviciile publice de interes local.

(2) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizica sau persoana juridică de drept privat, română ori străină.

(1) Inițierea concesionarii are la baza un studiu de oportunitate efectuat, în prealabil, de către concedent, care va cuprinde, în principal, următoarele elemente:

a) descrierea bunului, a activității, a serviciului public sau a serviciului care urmează să fie concesionat;

b) motivele de ordin economic, financiar, social și de mediu, care justifica acordarea concesiunii;

c) investițiile necesare pentru modernizare sau extindere;

d) nivelul minim al redeventei/remunerației;

e) modalitatea de acordare a concesiunii avută în vedere; dacă se recurge la procedura licitației publice deschise cu preselecție sau la procedura de negociere directa, trebuie motivată aceasta opțiune;

f) durata estimată a concesiunii;

g) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare;

h) avizul obligatoriu al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și al Statului Major General privind încadrarea obiectului concesiunii în infrastructura sistemului național de apărare, după caz.

(2) În baza studiului de oportunitate se elaborează caietul de sarcini al concesiunii.

(1) La primirea propunerii de concesionare, formulată de un investitor interesat, concedentul este obligat sa procedeze la întocmirea studiului de oportunitate într-un termen de 30 de zile, în cazul în care părțile nu convin asupra unui alt termen, în scopul luării unei decizii privind concesionarea.

(2) În cazul în care concedentul și concesionarul convin ca studiul de oportunitate să fie redactat de o firma de consultanța independenta, costul acestuia va fi suportat de către concesionar.

(1) Actele emise cu încălcarea prevederilor prezentei legi pot fi atacate pe cale administrativă și/sau în justiție.

(2) Autoritatea contractantă este competența să soluționeze contestațiile înaintate pe cale administrativă.

(3) Acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul autorității contractante. Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secția de contencios administrativ a curții de apel.

(1) Ori de câte ori primește o contestație, autoritatea contractantă suspenda procedura pentru atribuirea contractului de concesiune în cauza.

(2) Perioada de suspendare atrage prelungirea în mod corespunzător a oricărei perioade afectate prin suspendare, cu excepția perioadelor prevăzute pentru exercitarea căilor de atac.

(3) Decizia de suspendare se comunică de îndată de către autoritatea contractantă contestatorului, precum și tuturor participanților implicați în procedura pentru atribuirea contractului de concesiune de servicii la data inaintarii contestației.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (1), autoritatea contractantă poate refuza suspendarea procedurii privind atribuirea contractului de concesiune în cauza, în oricare dintre umatoarele situații:

a) contestația este neîntemeiată;

b) prin suspendarea aplicării procedurii pentru atribuirea contractului de concesiune exista pericolul iminent de a afecta grav un interes public major.

(1) Autoritatea contractantă, după ce primește o contestație sau o notificare privind introducerea unei acțiuni în justiție, are obligația ca, în termen de 3 zile, sa înștiințeze despre aceasta și despre decizia sa motivată de a suspenda sau nu procedura pentru atribuirea contractului de concesiune pe toți participanții încă implicați în respectiva procedura, anexând copie de pe contestația sau notificarea primită.

(2) Autoritatea contractantă are obligația de a comunică tuturor participanților implicați în procedura pentru atribuirea contractului de concesiune toate actele ulterioare referitoare la contestația/acțiunea în justiție în cauza, în termen de doua zile lucrătoare de la producerea/primirea lor.

(1) Participanții implicați în procedura pentru atribuirea contractului de concesiune au dreptul de a se asocia la contestația înaintată autorității contractante, prin comunicare scrisă depusa la sediul autorității contractante, în termen de 5 zile de la primirea înștiințării privind primirea unei contestații.

(2) Cei care se asociaza la o contestație au aceleași drepturi și raspunderi cu cel care a initiat contestația. Participanții încă implicați în procedura pentru atribuirea contractului de concesiune, care nu se asociaza unei contestații potrivit prevederilor prezentului alineat, pierd dreptul de a ataca, atât pe cale administrativă, cat și în justiție, actul invocat ca nelegal prin contestația înaintată inițial.

(1) În soluționarea contestațiilor, autoritatea contractantă poate decide măsuri corective de modificare, încetare, revocare, anulare și altele asemenea ale actelor nelegale sau ale activităților în legătură cu acestea, în scopul conformarii cu prevederile prezentei legi.

(2) Orice măsură corectiva decisa de autoritatea contractantă trebuie să fie precizată în cadrul rezoluției motivate.

(1) Contractul de concesiune se încheie în termen de 30 de zile de la data la care concedentul a informat ofertantul despre acceptarea ofertei sale, dacă prin caietul de sarcini nu s-a stabilit altfel.

(2) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (1) poate atrage plata de daune interese de către partea în culpa.

(3) Refuzul ofertantului declarat câștigător de a încheia contractul de concesiune atrage după sine pierderea garanției depuse pentru participare și, dacă este cazul, plata de daune interese.

(4) Contractul de concesiune va cuprinde clauzele prevăzute în caietul de sarcini și clauzele convenite de părțile contractante, în completarea celor din caietul de sarcini și fără a contraveni obiectivelor concesiunii prevăzute în caietul de sarcini.

(5) La încheierea contractului de concesiune părțile vor conveni asupra cazurilor de încetare a contractului. În contract părțile vor putea înscrie clauze specifice referitoare la rezilierea unilaterala sau la răscumpărare.

(6) În toate cazurile contractul de concesiune va menționa interdicția pentru concesionar de a subconcesiona, în tot sau în parte, unei alte persoane obiectul concesiunii.

(7) Contractul de concesiune va cuprinde și clauze contractuale referitoare la împărțirea responsabilităților de mediu între concedent și concesionar.

(1) La expirarea termenului de concesiune concesionarul este obligat sa restituie, în deplina proprietate, liber de orice sarcina, bunul concesionat, inclusiv investițiile realizate, în conformitate cu prevederile contractului de concesiune.

(2) În contractul de concesiune trebuie precizate, în mod distinct, categoriile de bunuri ce vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii, respectiv:

a) bunurile de retur care revin de plin drept, gratuit și libere de orice sarcini concedentului, la expirarea contractului de concesiune. Sunt bunuri de retur bunurile care au făcut obiectul concesiunii, precum și cele care au rezultat în urma investițiilor impuse prin caietul de sarcini;

b) bunurile de preluare care, la expirarea contractului de concesiune, pot reveni concedentului, în măsura în care acesta din urma își manifesta intenția de a prelua bunurile respective în schimbul plății unei compensații egale cu valoarea contabila actualizată, conform dispozițiilor caietului de sarcini. Sunt bunuri de preluare bunurile care au aparținut concesionarului și au fost utilizate de către acesta pe durata concesiunii;

c) bunurile proprii care, la expirarea contractului de concesiune, rămân în proprietatea concesionarului. Sunt bunuri proprii bunurile care au aparținut concesionarului și au fost folosite de către acesta pe durata concesiunii, cu excepția celor prevăzute la lit. b).

(3) În contractul de concesiune se va menționa repartiția acestor bunuri la încetarea, din orice cauza, a concesiunii.

(1) Contractul de concesiune va fi încheiat în conformitate cu legea română, indiferent de naționalitatea sau de cetățenia concesionarului, pentru o durată care nu va putea depăși 49 de ani, începând de la data semnării lui. Durata concesiunii se stabilește în funcție de perioada de amortizare a investițiilor ce urmează să fie realizate de către concesionar.

(2) Pentru soluționarea eventualelor litigii izvorâte din executarea contractului de concesiune, părțile pot stipula în contract clauza compromisorie, putând atribui competența soluționării litigiilor instanțelor arbitrale române sau internaționale.

(3) Contractul de concesiune poate fi prelungit pentru o perioadă egala cu cel mult jumătate din durata sa inițială, prin simplul acord de voința al părților.

(1) Concedentul poate modifica unilateral partea reglementara a contractului de concesiune, cu notificarea prealabilă a concesionarului, din motive excepționale legate de interesul național sau local, după caz.

(2) În cazul în care modificarea unilaterala a contractului îi aduce un prejudiciu, concesionarul are dreptul sa primească în mod prompt o despăgubire adecvată și efectivă. În caz de dezacord între concedent și concesionar cu privire la suma despăgubirii, aceasta va fi stabilită de către instanța judecătorească competența. Acest dezacord nu poate, în nici un caz, să permită concesionarului să se sustragă obligațiilor sale contractuale.

a) unei acțiuni sau unei măsuri dispuse de o autoritate publică;

b) unui caz de forta majoră sau unui caz fortuit.

(1) Concesionarul își executa obligațiile potrivit termenilor și condițiilor prevăzute în contractul de concesiune și în acord cu normele legale specifice domeniului de activitate respectiv, elaborate de instituțiile legal abilitate în acest scop.

(2) Concedentul are dreptul sa verifice, în perioada derulării contractului de concesiune, modul în care se respecta condițiile și clauzele acestuia de către concesionar.

(1) Concesionarul are obligația ca, în termen de 90 de zile de la data semnării contractului de concesiune, să depună, cu titlu de garanție, o sumă fixa reprezentând o cota-parte din suma obligației de plată către concedent, stabilită de acesta și datorată pentru primul an de activitate. Dacă este necesar, din această sumă vor fi prelevate penalitățile și sumele datorate concedentului de către concesionar, în baza contractului de concesiune.

(2) Concesionarul poate constitui drept garanție și titluri de credit, asupra cărora se va institui gajul, cu acordul concedentului. Se va constitui o garanție similară, în funcție de necesitatea acoperirii costurilor viitoare, pentru îndeplinirea obligațiilor privind protecția mediului, care pot aparea pe parcursul derulării concesiunii.

a) la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune;

b) în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterala de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste și prealabile în sarcina concedentului;

c) în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin rezilierea unilaterala de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului;

d) în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concedent, prin rezilierea unilaterala de către concesionar, cu plata de despăgubiri în sarcina concedentului;

e) la dispariția, dintr-o cauza de forta majoră, a bunului concesionat sau în cazul imposibilității obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renunțare, fără plata unei despăgubiri.

a) hotărârea de concesionare;

b) publicitate;

c) conținutul documentației menționate la art. 12 alin. (1);

d) componenta și modul de lucru ale comisiei de evaluare a ofertelor;

e) termenele prevăzute de prezenta lege;

f) informarea factorilor interesați despre acordarea sau încetarea concesiunii;

g) îndeplinirea obligațiilor contractuale de către concedent și concesionar.

(1) Constituie contravenții la dispozițiile prezentei legi, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni, următoarele fapte:

a) nerespectarea dispozițiilor privind publicitatea, prevăzute la art. 13, art. 22 alin. (2) și art. 27 alin. (1);

b) nerespectarea termenelor prevăzute la art. 9, art. 14, art. 20 alin. (2), art. 24, art. 25 alin. (2), art. 34 alin. (1) și art. 39;

c) substituirea de către membrii comisiei de evaluare, precum și de către angajații concedentului a documentelor incluse în ofertele inițiale cu alte documente;

d) divulgarea oricărei informații nedestinate publicării, de către angajații concedentului, precum și de orice persoană implicata în procesul de instituire a unei concesiuni.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:

a) cele prevăzute la lit. a), cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei;

b) cele prevăzute la lit. b), cu amendă de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei;

c) cele prevăzute la lit. c) și d), cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.

(3) Cuantumul amenzilor poate fi majorat, în funcție de rata inflației, prin hotărâre a Guvernului.

(4) Amenzile prevăzute ca sancțiuni pentru săvârșirea contravențiilor menționate la alin. (1) pot fi aplicate atât persoanelor fizice, cat și persoanelor juridice.

(5) Constatarea contravențiilor cuprinse în dispozițiile prezentei legi și aplicarea sancțiunilor se fac de către persoane anume împuternicite de către ministerele de resort.

(6) Dispozițiile Legii nr. 32/1968*) privind stabilirea și sancționarea contravențiilor se aplică și contravențiilor prevăzute în prezenta lege.

(1) Contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea.

(2) Până la privatizarea companiilor naționale ori a societăților naționale sau a societăților comerciale înființate prin reorganizarea regiilor autonome, acestora li se pot concesiona prin atribuire directa bunuri aparținând proprietății publice sau private a statului, aferente domeniului de activitate, pentru realizarea de noi infrastructuri publice.

(3) La privatizarea companiilor naționale ori a societăților naționale sau a societăților comerciale înființate prin reorganizarea regiilor autonome, investitorii privati trebuie selecționați pe baza unei proceduri competitive, asa cum este definită în prezenta lege.

(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

(2) Pe aceeași dată se abroga:

a) art. 25-29 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările și completările ulterioare;

b) art. 1-17, art. 25 și anexele nr. 1-5 din Hotărârea Guvernului nr. 1.228/1990 pentru aprobarea Metodologiei concesionarii, închirierii și locatiei gestiunii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 12 decembrie 1990, cu modificările și completările ulterioare.