Capitolul XII — Regimuri speciale

(1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, nu depășește plafonul de 395.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, denumită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 268 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 294 alin. (2) lit. b).

(2) Cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa în situația persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere, a operațiunilor scutite cu drept de deducere și, dacă nu sunt accesorii activității principale, a operațiunilor scutite fără drept de deducere prevăzute la art. 292 alin. (2) lit. a), b), e) și f), cu locul în România. Prin excepție, nu se cuprind în cifra de afaceri prevăzută la alin. (1) livrările de active fixe corporale, astfel cum sunt definite la art. 266 alin. (1) pct. 3, și cesiunea/transferul de active necorporale, efectuate de persoana impozabilă.

(3) Persoana impozabilă care îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă. Persoana impozabilă care realizează în cursul unui an calendaristic exclusiv operațiuni scutite fără drept de deducere conform art. 292 nu se consideră că depășește plafonul prevăzut la alin. (1).

(4) O persoană impozabilă nou-înființată poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă la momentul începerii activității economice declară o cifră de afaceri anuală estimată, conform alin. (2), sub plafonul de scutire și nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare, conform alin. (3).

(5) Pentru persoana impozabilă nou-înființată care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire este plafonul prevăzut la alin. (1).

(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire și a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), depășește plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 316, cel târziu la data depășirii plafonului. Regimul normal de taxare se aplică din data depășirii plafonului prevăzut la alin. (1), începând cu tranzacția care conduce la depășirea plafonului. Persoana impozabilă poate aplica regimul normal de taxare și pentru operațiunile anterioare tranzacției care a condus la depășirea plafonului de scutire, realizate în data în care plafonul de scutire este depășit.

(6^1) Dacă organele fiscale competente constată că persoana impozabilă nu a respectat prevederile alin. (6), respectiv nu a solicitat sau a solicitat înregistrarea cu întârziere, procedează după cum urmează:

(6^2) Dacă persoana impozabilă constată că nu a solicitat sau a solicitat înregistrarea cu întârziere, procedează după cum urmează:

(6^3) Sumele determinate conform alin. (6^2) lit. b) și c) se înscriu în primul decont depus după înregistrarea în scopuri de TVA sau, după caz, după modificarea datei de înregistrare ori într-un decont ulterior.

(7) Persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 care în cursul anului calendaristic precedent nu depășește plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) poate solicita scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, în vederea aplicării regimului special de scutire, cu condiția ca la data solicitării să nu fi depășit plafonul de scutire pentru anul în curs. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 și 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 322. Anularea va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligația de a soluționa solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea. Până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin toate drepturile și obligațiile persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidență are obligația să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 323, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 322, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus, persoanele impozabile au obligația să evidențieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform prezentului titlu.

(8) Dacă, ulterior scoaterii din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, potrivit alin. (7), persoana impozabilă realizează în cursul unui an calendaristic o cifră de afaceri, determinată conform alin. (2), care depășește plafonul de scutire prevăzut la alin. (1), are obligația să respecte prevederile prezentului articol și, după înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 316, are dreptul să efectueze ajustările de taxă conform prezentului titlu. Ajustările vor fi reflectate în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.

(9) Persoana impozabilă care solicită, conform alin. (7), scoaterea din evidența persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316, dar are obligația de a se înregistra în scopuri de taxă, conform art. 317, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 317, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidența persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316. Înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 317, va fi valabilă începând cu data anulării înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316. Prevederile prezentului alineat se aplică și în cazul în care persoana impozabilă optează pentru înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 317, concomitent cu solicitarea de scoatere din evidența persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 316.

(10) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire:

(11) Prin normele metodologice se stabilesc ajustările de efectuat în cazul modificării regimului de taxă.

(1) O persoană impozabilă stabilită în România conform art. 266 alin. (2) lit. a) poate aplica regimul special de scutire pentru întreprinderile mici în alte state membre dacă îndeplinește următoarele condiții:

(2) Cifra de afaceri anuală la nivelul Uniunii Europene înseamnă valoarea totală anuală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii, exclusiv TVA, efectuate de o persoană impozabilă pe teritoriul Uniunii Europene în decursul unui an calendaristic.

(3) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care intenționează să aplice regimul special de scutire în unul sau mai multe state membre are obligația să depună la organele fiscale competente o notificare prealabilă, care include cel puțin următoarele informații:

(4) Notificărilor prealabile prevăzute la alin. (3) li se aplică regimul juridic al declarațiilor de înregistrare fiscală prevăzute la art. 86 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Operațiunile a căror valoare face obiectul raportării conform alin. (3) lit. c) și d) și alin. (13) sunt cele prevăzute la art. 310 alin. (2) în cazul celor realizate în România. În cazul celorlalte state membre se va declara valoarea următoarelor operațiuni, exclusiv taxa:

(6) Organul fiscal competent atribuie persoanei prevăzute la alin. (3) un cod individual de identificare în acest scop, care poate fi codul de înregistrare în scopuri de TVA deja atribuit persoanei impozabile în România sau, după caz, codul de identificare fiscală, la care se adaugă sufixul «EX».

(7) În cazul în care statul membru în care persoana impozabilă intenționează să beneficieze de scutire aplică plafoane diferite pentru sectoare economice diferite, informațiile prevăzute la alin. (3) lit. c) și d) trebuie raportate separat pentru fiecare plafon aplicabil.

(8) Persoana impozabilă stabilită în Romania informează organul fiscal competent printr-o actualizare a notificării prealabile cu privire la orice modificări ale informațiilor furnizate anterior conform alin. (3), inclusiv cu privire la intenția de a se prevala de scutire într-un alt stat membru sau în alte state membre decât cel indicat sau cele indicate în notificarea prealabilă, precum și cu privire la decizia de a înceta aplicarea regimului de scutire în unul sau mai multe dintre statele membre în care persoana impozabilă respectivă nu este stabilită conform art. 266 alin. (2) lit. a). Încetarea devine efectivă începând cu prima zi a următorului trimestru calendaristic care urmează primirii informațiilor de la persoana impozabilă sau, în cazul în care aceste informații sunt primite în ultima lună a unui trimestru calendaristic, începând cu prima zi a celei de a doua luni a trimestrului calendaristic următor. Actualizărilor notificării prealabile li se aplică regimul juridic al declarațiilor de mențiuni prevăzute la art. 88 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(9) În cazul în care persoana impozabilă stabilită în România informează organul fiscal competent, în conformitate cu prevederile alin. (8), că intenționează să se prevaleze de scutire într-un alt stat membru decât cel indicat sau în alte state membre decât cele indicate în notificarea prealabilă, persoana respectivă nu este obligată să furnizeze informațiile menționate la alin. (3), în măsura în care informațiile respective au fost deja incluse în rapoartele prezentate anterior conform alin. (13). Actualizarea notificării prealabile menționate la alin. (3) include și codul individual de identificare menționat la alin. (6).

(10) Persoana impozabilă aplică scutirea în statul/statele membru/membre în care nu este stabilită prin sediul activității economice și în care a notificat că intenționează să aplice scutirea, după cum urmează:

(11) Organul fiscal competent comunică persoanei impozabile codul individual de identificare menționat la alin. (6), cel târziu în cea de-a 35-a zi lucrătoare de la primirea notificării prealabile sau a actualizării notificării prealabile.

(12) Termenul prevăzut la alin. (11) se prelungește în cazurile specifice în care, pentru a preveni frauda sau evaziunea fiscală, statul membru în care persoana impozabilă intenționează să beneficieze de scutire solicită un termen suplimentar pentru a efectua verificările necesare.

(13) Persoana impozabilă stabilită în Romania care se prevalează de scutirea pentru mici întreprinderi într-un stat membru în care nu este stabilită conform art. 266 alin. (2) lit. a) trebuie să întocmească și să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare trimestru calendaristic, până în ultima zi calendaristică a lunii următoare trimestrului, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare, un raport în care menționează codul individual de identificare prevăzut la alin. (6), precum și următoarele informații:

(14) Rapoartelor prevăzute la alin. (13) li se aplică regimul juridic al declarațiilor informative prevăzute la art. 1 pct. 19 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(15) Sumele prevăzute la alin. (3) și (13) se declară în euro. Pentru livrările de bunuri și prestările de servicii care au fost efectuate în alte monede, persoana impozabilă utilizează pentru conversie cursul de schimb în vigoare în prima zi a anului calendaristic. Conversia se efectuează prin aplicarea cursului de schimb publicat de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau, în cazul în care acesta nu este publicat în acea zi, în următoarea zi de publicare.

(16) Persoana impozabilă are obligația de a informa organul fiscal competent cu privire la depășirea plafonului cifrei de afaceri anuale la nivelul Uniunii Europene în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care plafonul a fost depășit. În același timp persoana impozabilă are obligația de a raporta valoarea livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii menționate la alin. (13) care au fost efectuate de la începutul trimestrului calendaristic curent până la data la care plafonul cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune a fost depășit.

(17) Organul fiscal competent fie anulează de îndată codul individual de identificare menționat la alin. (6), prin eliminarea sufixului «EX», în cazul în care persoana impozabilă nu mai aplică regimul special de scutire în niciunul dintre celelalte state membre, fie, în cazul în care persoana impozabilă continuă să aplice regimul de scutire în unul sau mai multe alte state membre, adaptează imediat informațiile primite conform alin. (3) și (8) cu privire la statele membre în cauză, în următoarele situații:

(18) Informațiile prevăzute la alin. (3), (8), (13) și (16) se transmit prin mijloace electronice potrivit procedurii stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(19) Competența de administrare a regimului special de scutire prevăzut de prezentul articol revine organului fiscal central stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(1) O persoană impozabilă care are sediul activității economice într-un alt stat membru poate aplica regimul special de scutire pentru mici întreprinderi în România pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în România, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) aplică regimul special de scutire pentru întreprinderi mici în România dacă a notificat statul membru de stabilire că intenționează să aplice scutirea în România, după cum urmează:

(3) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) încetează să aplice regimul special de scutire în România în următoarele situații:

(4) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) nu mai poate beneficia în România de regimul special de scutire pe o perioadă de un an calendaristic dacă în anul calendaristic precedent a depășit plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) lit. a) sau la art. 310 alin. (1).

(5) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care aplică regimul de scutire în România nu are obligația să solicite înregistrarea în scopuri de TVA conform art. 316 sau 317 și nici să depună decontul de TVA prevăzut la art. 323, pentru livrările de bunuri și prestările de servicii care fac obiectul scutirii în România.

(6) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) care aplică regimul de scutire în România:

(7) În situația în care persoana impozabilă prevăzută la alin. (1) este înregistrată în scopuri de TVA în România conform art. 316, la data la care devine valid în România codul individual de identificare menționat la art. 284 alin. (3) lit. b) din Directiva 112, organul fiscal competent anulează înregistrarea în scopuri de TVA.

(8) Competența de administrare a regimului special de scutire prevăzut de prezentul articol revine organului fiscal central stabilit prin ordin al președintelui A.N.A.F.

(1) În sensul aplicării prezentului articol, prin agenție de turism se înțelege orice persoană care în nume propriu sau în calitate de agent intermediază, oferă informații sau se angajează să furnizeze persoanelor care călătoresc individual sau în grup servicii de călătorie, care includ cazarea la hotel, case de oaspeți, cămine, locuințe de vacanță și alte spații folosite pentru cazare, transportul aerian, terestru sau maritim, excursii organizate și alte servicii turistice. Agențiile de turism includ și touroperatorii.

(2) În cazul în care o agenție de turism acționează în nume propriu în beneficiul direct al călătorului și utilizează livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate de alte persoane, toate operațiunile realizate de agenția de turism în legătură cu călătoria sunt considerate un serviciu unic prestat de agenție în beneficiul călătorului.

(3) Serviciul unic prevăzut la alin. (2) are locul prestării în România, dacă agenția de turism este stabilită sau are un sediu fix în România și serviciul este prestat prin sediul din România.

(4) Baza de impozitare a serviciului unic prevăzut la alin. (2) este constituită din marja de profit, exclusiv taxa, care se determină ca diferență între suma totală care va fi plătită de călător, fără taxă, și costurile agenției de turism, inclusiv taxa, aferente livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii în beneficiul direct al călătorului, în cazul în care aceste livrări și prestări sunt realizate de alte persoane impozabile.

(5) În cazul în care livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate în afara Uniunii Europene, serviciul unic al agenției de turism este considerat serviciu prestat de un intermediar și este scutit de taxă. În cazul în care livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în beneficiul direct al clientului sunt realizate atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene, se consideră ca fiind scutită de taxă numai partea serviciului unic prestat de agenția de turism aferentă operațiunilor realizate în afara Uniunii Europene.

(6) Fără să contravină prevederilor art. 297 alin. (4), agenția de turism nu are dreptul la deducerea sau rambursarea taxei facturate de persoanele impozabile pentru livrările de bunuri și prestările de servicii în beneficiul direct al călătorului și utilizate de agenția de turism pentru furnizarea serviciului unic prevăzut la alin. (2).

(7) Agenția de turism trebuie să țină, în plus față de evidențele care trebuie ținute conform prezentului titlu, orice alte evidențe necesare pentru stabilirea taxei datorate conform prezentului articol.

(8) Agențiile de turism nu au dreptul să înscrie taxa în mod distinct în facturi sau în alte documente legale care se transmit călătorului, pentru serviciile unice cărora li se aplică regimul special.

(9) Regimul special prevăzut de prezentul articol nu se aplică pentru agențiile de turism care acționează în calitate de intermediar și pentru care sunt aplicabile prevederile art. 286 alin. (4) lit. e) în ceea ce privește baza de impozitare.

(10) Agenția de turism poate opta și pentru aplicarea regimului normal de taxă pentru operațiunile prevăzute la alin. (2), cu următoarele excepții, pentru care este obligatorie taxarea în regim special:

(11) Atunci când agenția de turism aplică regimul normal de taxare, va factura fiecare componentă a serviciului unic la cota taxei corespunzătoare fiecărei componente în parte. În plus, baza de impozitare a fiecărei componente facturate în regim normal de taxă va cuprinde și marja de profit a agenției de turism.

(12) Atunci când agenția de turism efectuează atât operațiuni supuse regimului normal de taxare, cât și operațiuni supuse regimului special, aceasta trebuie să păstreze evidențe contabile separate pentru fiecare tip de operațiune în parte.

(1) În sensul prezentului articol:

(2) Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, altele decât operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligația colectării taxei, bunuri pe care le-a achiziționat din interiorul Uniunii Europene, de la unul dintre următorii furnizori:

(3) În condițiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare poate opta pentru aplicarea regimului special pentru livrarea următoarelor bunuri:

(4) În cazul livrărilor prevăzute la alin. (2) și (3), pentru care se exercită opțiunea prevăzută la alin. (3), baza de impozitare este marja profitului, determinată conform alin. (1) lit. g), exclusiv valoarea taxei aferente. Prin excepție, pentru livrările de opere de artă, obiecte de colecție sau antichități importate direct de persoana impozabilă revânzătoare, conform alin. (3), prețul de cumpărare pentru calculul marjei de profit este constituit din baza de impozitare la import, stabilită conform art. 289, plus taxa datorată sau achitată la import.

(5) Orice livrare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție sau antichități, efectuată în regim special, este scutită de taxă, în condițiile prevăzute la art. 294 alin. (1) lit. a), b), h)-n) și p).

(6) Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile prevăzute la alin. (2) și (3), în măsura în care livrarea acestor bunuri se taxează în regim special.

(7) Persoana impozabilă revânzătoare poate aplica regimul normal de taxare pentru orice livrare eligibilă pentru aplicarea regimului special, inclusiv pentru livrările de bunuri pentru care se poate exercita opțiunea de aplicare a regimului special prevăzut la alin. (3).

(8) În cazul în care persoana impozabilă revânzătoare aplică regimul normal de taxare pentru bunurile pentru care putea opta să aplice regimul special prevăzut la alin. (3), persoana respectivă va avea dreptul de deducere a taxei datorate sau achitate pentru:

(9) Dreptul de deducere prevăzut la alin. (8) ia naștere la data la care este exigibilă taxa colectată aferentă livrării pentru care persoana impozabilă revânzătoare optează pentru regimul normal de taxă.

(10) Persoanele impozabile nu au dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunuri care au fost sau urmează să fie achiziționate de la persoana impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea acestor bunuri de către persoana impozabilă revânzătoare este supusă regimului special.

(11) Regimul special nu se aplică pentru:

(12) Persoana impozabilă revânzătoare nu are dreptul să înscrie taxa aferentă livrărilor de bunuri supuse regimului special, în mod distinct, în facturile emise clienților.

(13) În condițiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare care aplică regimul special trebuie să îndeplinească următoarele obligații:

(14) În condițiile stabilite prin normele metodologice, persoana impozabilă revânzătoare care efectuează atât operațiuni supuse regimului normal de taxă, cât și regimului special trebuie să îndeplinească următoarele obligații:

(15) Dispozițiile alin. (1)-(14) se aplică și vânzărilor prin licitație publică efectuate de persoanele impozabile revânzătoare care acționează ca organizatori de vânzări prin licitație publică în condițiile stabilite prin normele metodologice.

(1) Aurul de investiții înseamnă:

(2) În sensul prezentului articol, monedele prevăzute la alin. (1) lit. b) nu se consideră ca fiind vândute în scop numismatic.

(3) Următoarele operațiuni sunt scutite de taxă:

(4) Persoana impozabilă care produce aurul de investiții sau transformă orice aur în aur de investiții poate opta pentru regimul normal de taxă pentru livrările de aur de investiții către altă persoană impozabilă, care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).

(5) Persoana impozabilă care livrează în mod curent aur în scopuri industriale poate opta pentru regimul normal de taxă, pentru livrările de aur de investiții prevăzut la alin. (1) lit. a) către altă persoană impozabilă, care în mod normal ar fi scutite, conform prevederilor alin. (3) lit. a).

(6) Intermediarul care prestează servicii de intermediere în livrarea de aur, în numele și în contul unui mandant, poate opta pentru taxare, dacă mandantul și-a exercitat opțiunea prevăzută la alin. (4).

(7) Opțiunile prevăzute la alin. (4)-(6) se exercită printr-o notificare transmisă organului fiscal competent. Opțiunea intră în vigoare la data înregistrării notificării la organele fiscale sau la data depunerii acesteia la poștă, cu confirmare de primire, după caz, și se aplică tuturor livrărilor de aur de investiții efectuate de la data respectivă. În cazul opțiunii exercitate de un intermediar, opțiunea se aplică pentru toate serviciile de intermediere prestate de respectivul intermediar în beneficiul aceluiași mandant care și-a exercitat opțiunea prevăzută la alin. (5). În cazul exercitării opțiunilor prevăzute la alin. (4)-(6), persoanele impozabile nu pot reveni la regimul special.

(8) În cazul în care livrarea de aur de investiții este scutită de taxă, conform prezentului articol, persoana impozabilă are dreptul să deducă:

(9) Persoana impozabilă care produce aur de investiții sau transformă aurul în aur de investiții are dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții legate de producția sau transformarea aurului respectiv.

(10) Persoana impozabilă care comercializează aur de investiții trebuie să țină evidența tuturor tranzacțiilor cu aur de investiții și să păstreze documentația care să permită identificarea clientului în aceste tranzacții. Aceste evidențe se păstrează minimum 5 ani de la sfârșitul anului în care operațiunile au fost efectuate.

(1) În înțelesul prezentului articol:

(2) Orice persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană poate utiliza un regim special pentru toate serviciile prestate către persoane neimpozabile care sunt stabilite, au domiciliul stabil ori reședința obișnuită în Uniunea Europeană. Regimul special permite, printre altele, înregistrarea unei persoane impozabile nestabilite în Uniunea Europeană într-un singur stat membru, conform prezentului articol, pentru toate serviciile prestate către persoane neimpozabile stabilite în Uniunea Europeană.

(3) În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană optează pentru regimul special și alege România ca stat membru de înregistrare, la data începerii operațiunilor taxabile, persoana respectivă trebuie să depună în format electronic o declarație de începere a activității la organul fiscal competent. Declarația trebuie să conțină următoarele informații: denumirea/numele persoanei impozabile, adresa poștală, adresele electronice, inclusiv pagina de internet proprie, codul național de înregistrare fiscală, după caz, precum și o declarație prin care se confirmă că persoana nu și-a stabilit sediul activității economice pe teritoriul Uniunii Europene și nu dispune de un sediu fix pe teritoriul acesteia. Modificările ulterioare ale datelor din declarația de înregistrare trebuie aduse la cunoștința organului fiscal competent, pe cale electronică.

(4) La primirea declarației de începere a activității organul fiscal competent va înregistra persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA și va comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice. În scopul înregistrării nu este necesară desemnarea unui reprezentant fiscal.

(5) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activității sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special.

(6) Persoana impozabilă nestabilită va fi scoasă din evidență de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situații:

(7) Până la sfârșitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declarație specială de TVA, potrivit modelului stabilit în anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194 al Comisiei din 12 februarie 2020 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului în ceea ce privește regimurile speciale pentru persoanele impozabile care prestează servicii către persoane neimpozabile și care efectuează vânzări de bunuri la distanță și anumite livrări interne de bunuri, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 40 din 13 februarie 2020, indiferent dacă au fost sau nu prestate servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol, în perioada fiscală de raportare.

(7^1) În sensul alin. (7), sfârșitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.

(8) Declarația specială de TVA trebuie să conțină următoarele informații:

(9) Atunci când sunt solicitate modificări ale declarației de TVA după depunerea acesteia, modificările respective se includ într-o declarație ulterioară în termen de cel mult trei ani de la data la care trebuia depusă declarația inițială potrivit alin. (7). Declarația ulterioară de TVA identifică statul membru de consum, perioada fiscală și valoarea totală a TVA rezultată din corecția livrărilor/prestărilor, care poate fi și negativă.

(10) Declarația specială de TVA se întocmește în euro. În cazul în care prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declarației, rata de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.

(11) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să achite suma totală a taxei datorate în Uniunea Europeană, făcând referire la declarația de TVA corespunzătoare, într-un cont special, în euro, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligația depunerii declarației speciale.

(12) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană care utilizează regimul special nu poate deduce TVA prin declarația specială de taxă, conform art. 301, dar va putea exercita acest drept prin rambursarea taxei aferente importurilor și achizițiilor de bunuri/servicii efectuate în România, în conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. b), chiar dacă o persoană impozabilă stabilită în România nu ar avea dreptul la o compensație similară în ceea ce privește taxa sau un alt impozit similar, în condițiile prevăzute de legislația țării în care își are sediul persoana impozabilă nestabilită. În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România și beneficiară a prezentului regim special desfășoară, de asemenea, în România activități care nu sunt supuse acestui regim și pentru care există obligația înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316, respectiva persoană își deduce TVA pentru activitățile sale impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.

(13) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să țină o evidență a serviciilor pentru care se aplică acest regim special, care să permită organelor fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă declarația prevăzută la alin. (7) este corectă. Aceste evidențe se pun la dispoziție electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum și a statelor membre de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidențe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au prestat serviciile.

(14) Informațiile pe care trebuie să le conțină evidențele prevăzute la alin. (13) sunt prevăzute la art. 63c alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările și completările ulterioare.

(1) În sensul prezentului articol:

(2) Prezentul regim special poate fi utilizat de către orice persoană impozabilă care are sediul activității economice în România sau, în cazul în care nu are sediul activității economice în Uniunea Europeană, dispune de un sediu fix în România. Regimul special poate fi utilizat și de către orice persoană impozabilă care nu are sediul activității economice în Uniunea Europeană, dar dispune de mai multe sedii fixe în Uniunea Europeană, în cazul în care are un sediu fix în România și alege România ca stat membru de înregistrare. Regimul special poate fi utilizat în următoarele cazuri:

(2^1) Persoanele impozabile prevăzute la alin. (2) aplică prezentul regim special în statele în care nu beneficiază de regimul special de scutire prevăzut la art. 310^1, pentru toate operațiunile prevăzute la alin. (2).

(3) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă respectivă trebuie să depună în format electronic o declarație de începere a activității sale supuse regimului special la organul fiscal competent. Persoana impozabilă trebuie să notifice, prin mijloace electronice, organul fiscal competent, în caz de încetare a activității sau în caz de modificări ulterioare, care o exclud de la regimul special. În cazul în care o persoană impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană optează pentru regimul special și alege România ca stat membru de înregistrare, la data începerii operațiunilor taxabile, persoana respectivă trebuie să depună în format electronic și o declarație prin care să confirme că nu și-a stabilit sediul activității economice pe teritoriul Uniunii Europene și nu dispune de un sediu fix pe teritoriul acesteia.

(4) Pentru operațiunile impozabile efectuate în condițiile prezentului regim special, persoana impozabilă utilizează doar codul de înregistrare în scopuri de TVA alocat de statul membru de înregistrare. În cazul în care România este statul membru de înregistrare, codul de înregistrare utilizat de persoana impozabilă este cel care i-a fost atribuit conform art. 316 sau art. 317.

(5) Persoana impozabilă care aplică regimul special va fi exclusă de la aplicarea acestui regim de către organul fiscal competent, în oricare dintre următoarele situații:

(6) Până la sfârșitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic, persoana impozabilă trebuie să depună la organul fiscal competent, prin mijloace electronice, o declarație specială de TVA, potrivit modelului stabilit în anexa III din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194, indiferent dacă au fost sau nu efectuate livrări de bunuri sau dacă au fost sau nu prestate servicii pentru care se utilizează regimul special reglementat de prezentul articol.

(6^1) În sensul alin. (6), sfârșitul următoarei luni după încheierea fiecărui trimestru calendaristic se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.

(7) Declarația specială de TVA trebuie să conțină următoarele informații:

(8) Declarația specială de TVA conține, de asemenea, modificări referitoare la perioade fiscale anterioare, astfel cum se prevede la alin. (11).

(9) În situația în care bunurile sunt expediate sau transportate din alte state membre decât România, declarația specială de TVA conține, pe lângă informațiile prevăzute la alin. (7), valoarea totală, exclusiv taxa, cotele taxei aplicabile, valoarea totală a taxei corespunzătoare subdivizată pe cote și valoarea totală a taxei datorate fiecărui stat membru de consum în care taxa este exigibilă, în ceea ce privește următoarele livrări de bunuri reglementate de prezentul articol, efectuate în cursul perioadei fiscale, pentru fiecare stat membru, altul decât România, din care sunt expediate sau transportate astfel de bunuri:

(10) În cazul în care persoana impozabilă care prestează serviciile reglementate de prezentul articol deține unul sau mai multe sedii fixe, în alte state membre, de la care sunt prestate servicii, declarația specială de TVA conține, pe lângă informațiile prevăzute la alin. (7), valoarea totală, exclusiv taxa, cotele taxei aplicabile, valoarea totală a taxei corespunzătoare subdivizată pe cote și valoarea totală a taxei datorate pentru astfel de prestări, pentru fiecare stat membru în care persoana deține un sediu, cu precizarea numărului individual de identificare în scopuri de TVA sau a codului de înregistrare fiscală al sediului respectiv, defalcat pe fiecare stat membru de consum.

(11) În cazul în care sunt solicitate modificări ale declarației speciale de TVA după depunerea acesteia, modificările respective se includ într-o declarație ulterioară în termen de cel mult trei ani de la data la care trebuia depusă declarația inițială potrivit alin. (6). Declarația ulterioară de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală și valoarea totală a TVA rezultată din corecția livrărilor/prestărilor, care poate fi și negativă.

(12) Declarația specială de TVA se întocmește în euro. În cazul în care livrările de bunuri și prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declarației, cursul de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Cursurile de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.

(13) Persoana impozabilă trebuie să achite suma totală a taxei datorate în statele membre de consum, făcând referire la declarația de TVA corespunzătoare, într-un cont special, în euro, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligația depunerii declarației speciale.

(14) În situația în care România este stat membru de consum, persoana impozabilă nestabilită în România care utilizează prezentul regim special beneficiază de rambursarea taxei aferente importurilor și achizițiilor de bunuri/servicii efectuate în România pentru realizarea activităților sale impozabile supuse acestui regim, în conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. a). În cazul în care persoana impozabilă nestabilită în România și beneficiară a prezentului regim special desfășoară, de asemenea, în România activități care nu sunt supuse acestui regim și pentru care există obligația înregistrării în scopuri de TVA, respectiva persoană își deduce TVA pentru activitățile sale impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.

(15) Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special trebuie să țină o evidență a operațiunilor pentru care se aplică acest regim special, care să permită organelor fiscale competente din statele membre de consum să determine dacă declarația prevăzută la alin. (6) este corectă. Aceste evidențe se pun la dispoziție electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum și a statelor membre de consum. Persoana impozabilă nestabilită va păstra aceste evidențe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au efectuat operațiunile.

(16) Informațiile pe care trebuie să le conțină evidențele prevăzute la alin. (15) sunt prevăzute la art. 63c alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările și completările ulterioare.

(1) În sensul acestui articol:

(2) Procentul de compensare în cotă forfetară este 1% pentru anul 2017, 4% pentru anul 2018 și 8% începând cu anul 2019.

(3) Procentul de compensare în cotă forfetară se aplică pentru:

(4) Agricultorul care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol:

(5) Agricultorul care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol depune la organul fiscal competent o notificare privind aplicarea regimului special. Agenția Națională de Administrare Fiscală organizează Registrul agricultorilor care aplică regimul special. Registrul este public și se afișează pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Înscrierea în Registrul agricultorilor care aplică regimul special se face de către organul fiscal competent, pe baza notificărilor depuse de agricultorii care aplică regimul special, până la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă notificarea.

(6) Persoana impozabilă stabilită în România sau persoana impozabilă nestabilită în România, dar înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316, care achiziționează bunuri/servicii de la agricultorii care figurează în Registrul agricultorilor care aplică regimul special, prevăzut la alin. (5), va ține o evidență separată pentru toate achizițiile efectuate în cadrul regimului special pentru agricultori.

(7) Agricultorul care aplică regimul special este scutit de următoarele obligații:

(8) Agricultorul are obligația să emită factură care să conțină informațiile prevăzute la art. 319 alin. (20), o mențiune cu privire la aplicarea regimului special pentru agricultori, precum și procentul de compensare în cotă forfetară și valoarea compensației în cotă forfetară care i se cuvine pentru:

(9) Prin excepție de la prevederile art. 268 alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operațiuni impozabile în România achizițiile intracomunitare de bunuri efectuate de agricultorii care aplică regimul special, dacă valoarea totală a acestor achiziții intracomunitare nu depășește pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin normele metodologice. Plafonul de 10.000 euro pentru achiziții intracomunitare se determină potrivit prevederilor art. 268 alin. (5).

(10) Agricultorii eligibili pentru excepția prevăzută la alin. (9) au dreptul să opteze pentru regimul general al achizițiilor intracomunitare prevăzut la art. 268 alin. (3) lit. a). Opțiunea se aplică pentru cel puțin 2 ani calendaristici.

(11) Regulile aplicabile în cazul depășirii plafonului pentru achiziții intracomunitare prevăzut la alin. (9) sau al exercitării opțiunii prevăzute la alin. (10) sunt stabilite prin normele metodologice.

(12) În situația în care agricultorul care aplică regimul special realizează livrări intracomunitare cu produse agricole, prestări de servicii intracomunitare, achiziții intracomunitare de bunuri, achiziții de servicii intracomunitare, acesta are următoarele obligații:

(13) În situația în care o persoană impozabilă realizează atât activități prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), pentru care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol, cât și alte activități economice pentru care nu se poate aplica regimul special pentru agricultori, poate aplica regimul special de scutire pentru întreprinderile mici, în condițiile art. 310, pentru activitățile pentru care nu se aplică regimul special pentru agricultori.

(14) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (13) care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316, prin opțiune conform art. 316 alin. (1) lit. c) sau ca urmare a depășirii plafonului de scutire prevăzut la art. 310 din alte activități economice decât cele prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), nu mai poate aplica regimul special pentru agricultori de la data înregistrării în scopuri de TVA sau de la data la care ar fi fost înregistrată dacă avea obligația de a solicita înregistrarea conform art. 310 alin. (6) și nu solicită sau solicită cu întârziere înregistrarea în scopuri de TVA. În cazul înregistrării în scopuri de TVA, prin normele metodologice se stabilesc ajustările de efectuat pentru achizițiile destinate activității pentru care nu a fost aplicat regimul special pentru agricultori. În situația în care agricultorul nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organul fiscal competent aplică dispozițiile art. 310 alin. (6) lit. a) și b). Organul fiscal competent va opera radierea din Registrul agricultorilor care aplică regimul special a agricultorilor care sunt înregistrați în scopuri de TVA conform art. 316, în termen de 3 zile de la data la care înregistrarea se consideră valabilă.

(15) Agricultorul care aplică regimul special poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă, în condițiile prevăzute prin norme, prin depunerea la organul fiscal competent a unei notificări în acest sens, caz în care organul fiscal competent operează radierea agricultorului din Registrul agricultorilor care aplică regimul special până la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă notificarea. După exercitarea opțiunii de aplicare a regimului normal de taxă, agricultorul nu mai poate aplica din nou regimul special pentru o perioadă de cel puțin 2 ani de la data înregistrării în scopuri de TVA.

(16) În cazul în care, după expirarea perioadei prevăzute la alin. (15), agricultorul optează din nou pentru aplicarea regimului special pentru agricultori, acesta trebuie să depună la organele fiscale competente o notificare în acest sens. Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care optează pentru aplicarea regimului special pentru agricultori pot solicita scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 și 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă, anularea înregistrării fiind valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligația de a soluționa solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea și de a înscrie agricultorul în Registrul agricultorilor care aplică regimul special. În cazul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, acestora le revin toate drepturile și obligațiile aferente persoanelor înregistrate. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA are obligația să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 323, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 322, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus, persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA au obligația să evidențieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, persoanele impozabile care aplică regimul special pentru agricultori neavând drept de deducere pentru bunurile/serviciile alocate activităților supuse acestui regim.

(17) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, cărora agricultorul care aplică regimul special le livrează produsele agricole prevăzute la alin. (1) lit. e) sau le prestează serviciile agricole prevăzute la alin. (1) lit. d), au dreptul la deducerea compensației în cotă forfetară achitată agricultorului care aplică regimul special, în aceleași limite și condiții aplicabile pentru deducerea TVA, conform art. 297-301.

(18) Persoanele impozabile nestabilite în România și neînregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 au dreptul la restituirea compensației în cotă forfetară, achitată agricultorului care aplică regimul special, în aceleași limite și condiții aplicabile persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316. Prin ordin al președintelui ANAF se stabilește procedura de restituire a compensației în cotă forfetară către persoanele impozabile nestabilite în România și neînregistrate în scopuri de TVA conform art. 316.

(1) În sensul prezentului articol vânzarea la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe acoperă numai bunurile, cu excepția produselor care fac obiectul accizelor, în loturi cu o valoare intrinsecă de maximum 150 euro. În sensul prezentului articol și fără a aduce atingere altor dispoziții ale Uniunii Europene, se aplică următoarele definiții:

(2) Prezentul regim special poate fi aplicat de către următoarele persoane impozabile care efectuează vânzări la distanță de bunuri importate din țări terțe sau din teritorii terțe:

(3) Persoanele impozabile prevăzute la alin. (2) aplică prezentul regim special tuturor vânzărilor la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe pe care le efectuează.

(4) În sensul alin. (2) lit. b), nicio persoană impozabilă nu poate numi mai mulți intermediari în același timp.

(5) În cazul vânzărilor la distanță de bunuri importate din țări terțe sau din teritorii terțe pentru care TVA este declarată în cadrul prezentului regim special, faptul generator intervine și TVA devine exigibilă în momentul livrării. Se consideră că bunurile au fost livrate la data la care a fost acceptată plata, stabilită conform art. 61b din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau un intermediar acționând în numele acesteia declară momentul în care își începe sau își încetează activitatea în cadrul prezentului regim special sau momentul în care își modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru a utiliza prezentul regim special. Informațiile respective sunt comunicate pe cale electronică.

(7) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, declarația de începere a activității pe care o persoana impozabilă care nu utilizează un intermediar are obligația de a o depune înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special, conține următoarele informații:

(8) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, declarația de începere a activității pe care intermediarul are obligația de a o depune înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special, în numele unei persoane impozabile, conține următoarele informații:

(9) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, declarația de începere a activității pe care intermediarul are obligația de a o depune cu privire la fiecare persoană impozabilă pe care o reprezintă, înainte ca această persoană impozabilă să înceapă să utilizeze prezentul regim special, conține următoarele informații:

(10) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, orice persoană impozabilă care utilizează prezentul regim special sau, după caz, intermediarul acesteia notifică orice modificare a informațiilor furnizate.

(11) La primirea declarației de începere a activității, organul fiscal competent va înregistra persoana impozabilă care solicită utilizarea prezentul regim special cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA și va comunica acest cod persoanei respective prin mijloace electronice.

(12) La primirea declarației de începere a activității pe care intermediarul are obligația de a o depune înainte de a începe să utilizeze prezentul regim special, organul fiscal competent va înregistra intermediarul cu un cod de înregistrare special și va comunica acest cod intermediarului respectiv prin mijloace electronice.

(13) La primirea declarației de începere a activității prin care o persoana impozabilă care solicită utilizarea prezentului regim special își desemnează un intermediar ca persoană care este obligată la plata TVA și care trebuie să respecte obligațiile prevăzute de prezentul regim special în numele și în contul persoanei impozabile, organul fiscal competent va înregistra persoana impozabilă pentru care este desemnat intermediarul cu un cod de înregistrare special în scopuri de TVA și va comunica acest cod intermediarului respectiv prin mijloace electronice.

(14) Codurile de înregistrare alocate în temeiul alin. (11)-(13) se utilizează numai pentru prezentul regim special. Agenția Națională de Administrare Fiscală organizează Registrul codurilor de înregistrare specială în scopuri de TVA pentru Regimul special pentru vânzarea la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe.

(15) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă care nu utilizează un intermediar este eliminată din registrul prevăzut la alin. (14) în următoarele situații:

(16) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, intermediarul este eliminat din registrul prevăzut la alin. (14) în următoarele situații:

(17) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă reprezentată de un intermediar este eliminată din registrul prevăzut la alin. (14), în următoarele situații:

(18) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau intermediarul acesteia trebuie să depună prin mijloace electronice o declarație specială de TVA pentru fiecare lună, potrivit modelului stabilit în anexa III din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/194, indiferent dacă au fost sau nu efectuate vânzări la distanță de bunuri importate din teritorii terțe sau țări terțe în perioada fiscală de raportare. Declarația specială de TVA se depune până la sfârșitul următoarei luni după încheierea perioadei fiscale acoperite de declarație.

(18^1) În sensul alin. (18), sfârșitul următoarei luni după încheierea perioadei fiscale se consideră a fi ultima zi calendaristică a respectivei luni, chiar dacă aceasta este o zi nelucrătoare.

(19) Atunci când o declarație de TVA trebuie depusă în conformitate cu prevederile alin. (18) nu se pot impune, în scopuri de TVA, nicio obligație suplimentară și nicio altă formalitate în momentul importului.

(20) Declarația specială de TVA prevăzută la alin. (18) conține codul de înregistrare în scopuri de TVA prevăzut la alin. (11) sau (13) și, după caz, pentru fiecare stat membru de consum în care este datorată TVA, valoarea totală, exclusiv taxa, a vânzărilor la distanță de bunuri importate din țări terțe sau din teritorii terțe pentru care TVA a devenit exigibilă în cursul perioadei fiscale, cotele taxei aplicabile, valoarea totală a taxei corespunzătoare subdivizată pe cote și valoarea totală a taxei datorate.

(21) Atunci când sunt solicitate modificări ale declarației de TVA după depunerea acesteia, modificările respective trebuie să fie incluse într-o declarație ulterioară în termen de cel mult trei ani de la data la care trebuia depusă declarația inițială în conformitate cu alin. (18). Declarația ulterioară de TVA identifică statul membru relevant de consum, perioada fiscală și valoarea totală a TVA rezultată din corecția livrărilor/prestărilor, care poate fi și negativă.

(22) Declarația de TVA se completează în euro. În cazul în care livrările de bunuri se plătesc în alte monede, persoana impozabilă care face uz de prezentul regim special sau intermediarul acesteia vor folosi, la completarea declarației de TVA, cursul de schimb în vigoare din ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Cursurile de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.

(23) Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special sau intermediarul acesteia trebuie să achite TVA, făcând referire la declarația de TVA corespunzătoare, într-un cont special, în euro, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligația depunerii declarației speciale.

(24) În situația în care România este stat membru de consum, persoana impozabilă nestabilită în România care utilizează prezentul regim special beneficiază de rambursarea taxei aferente importurilor și achizițiilor de bunuri/servicii efectuate în România pentru realizarea activităților sale impozabile supuse acestui regim, în conformitate cu prevederile art. 302 alin. (1) lit. a) sau b), chiar dacă o persoană impozabilă stabilită în România nu ar avea dreptul la o compensație similară în ceea ce privește taxa sau un alt impozit similar, în condițiile prevăzute de legislația țării în care își are sediul persoana impozabilă nestabilită. În cazul în care persoana impozabilă beneficiară a prezentului regim special desfășoară în România și activități care nu sunt supuse acestui regim și pentru care există obligația înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316, respectiva persoană își poate deduce TVA pentru activitățile sale impozabile supuse prezentului regim prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.

(25) Persoana impozabilă care utilizează prezentul regim special trebuie să țină registre ale operațiunilor reglementate efectuate. Un intermediar ține câte un registru pentru fiecare persoană impozabilă pe care o reprezintă. Registrele respective trebuie să conțină informații care să permită autorităților fiscale ale statului membru de consum să determine dacă declarația prevăzută la alin. (18) este corectă.

(26) Registrele prevăzute la alin. (25) se pun la dispoziție electronic, la solicitarea organului fiscal competent, precum și a statelor membre de consum. Persoana impozabilă va păstra aceste evidențe pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au efectuat operațiunile.

(27) Informațiile pe care trebuie să le conțină registrele prevăzute la alin. (25) sunt prevăzute la art. 63c alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011, cu modificările și completările ulterioare.

(1) În situația în care pentru importul bunurilor, cu excepția produselor care fac obiectul accizelor, în loturi cu o valoare intrinsecă de maximum 150 euro, nu se utilizează regimul special prevăzut la art. 315^2, persoana care prezintă bunurile în vamă în numele persoanei căreia îi sunt destinate acestea pe teritoriul României poate să utilizeze mecanismul special pentru declararea și plata TVA la import, pe baza autorizației emise de autoritatea vamală competentă și sub rezerva constituirii unei garanții, în cazul acelor bunuri pentru care expedierea sau transportul se încheie în România.

(2) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele dispoziții:

(3) În sensul alin. (2) lit. b) se consideră că o persoană prezintă bunurile în vamă în numele persoanei căreia îi sunt destinate acestea pe teritoriul României, dacă persoana care prezintă bunurile în vamă își declară intenția de a utiliza mecanismul special pentru declararea și plata TVA la import și de a încasa TVA de la persoana căreia îi sunt destinate bunurile. Persoana impozabilă respectivă declară momentul în care își începe sau își încetează activitatea în cadrul prezentului mecanism special sau momentul în care își modifică respectiva activitate astfel încât nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru a utiliza prezentul mecanism special. În cazul în care România este statul membru de înregistrare, informațiile respective sunt comunicate pe cale electronică autorității vamale competente.

(4) Prin excepție de la art. 291 alin. (2) și (3), pentru importurile de bunuri realizate în cadrul mecanismului special pentru declararea și plata TVA la import, este aplicabilă cota standard de TVA prevăzută la art. 291 alin. (1).

(5) În situația în care România este statul de import, persoana care prezintă bunurile în vamă trebuie să depună lunar la autoritatea vamală competentă, în format electronic, o declarație specială de TVA lunară. Declarația specială de TVA trebuie să conțină informații referitoare la valoarea totală a TVA încasată în luna calendaristică de raportare. Normele privind autorizarea și utilizarea mecanismului special pentru declararea și plata TVA la import, modelul și conținutul declarației speciale de TVA se aprobă prin ordin al președintelui ANAF.

(6) Persoana care prezintă bunurile în vamă trebuie să depună declarația specială de TVA și să plătească TVA încasată în luna calendaristică de raportare până la termenul de plată aplicabil plății taxelor la import care fac obiectul amânării plății, respectiv cel târziu în a șaisprezecea zi a lunii următoare lunii calendaristice de raportare.

(7) Persoanele care utilizează prezentul mecanism special trebuie să ține registre ale operațiunilor reglementate de acest mecanism special. Registrele respective trebuie să conțină informații care să permită autorităților fiscale sau vamale din România să determine dacă declarația specială de TVA prevăzută la art. 315^3 alin. (5) este corectă. Aceste registre se pun la dispoziție, la cerere, pe cale electronică și se păstrează pe o perioadă de 10 ani de la încheierea anului în care s-au efectuat operațiunile.

(1) Contravaloarea euro în monedă națională care trebuie luată în considerare pentru cuantumul prevăzut la art. 315^2 alin. (1) și la art. 315^3 alin. (1) se stabilește anual. Cursurile de schimb valabile sunt cele din prima zi lucrătoare a lunii octombrie, aplicate de la data de 1 ianuarie a anului următor.

(2) Rotunjirea se face la leu, prin majorare, când fracțiunea este egală sau mai mare de 50 de bani, și prin reducere, când fracțiunea este mai mică decât 50 de bani.

(1) În sensul prezentului articol, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(2) Garanția aferentă produselor în ambalaje SGR percepută de producători, distribuitori și comercianți în cadrul sistemului SGR nu reprezintă contravaloarea unei livrări de bunuri/prestări de servicii în sfera taxei pe valoarea adăugată.

(3) Ambalajele SGR nereturnate la finalul unui an calendaristic se consideră livrare de bunuri efectuată de administratorul SGR.

(4) Faptul generator pentru livrarea de bunuri prevăzută la alin. (3) intervine în ultima zi a anului calendaristic, iar, prin excepție de la prevederile art. 282 alin. (1), exigibilitatea taxei intervine la data împlinirii termenului legal pentru depunerea situațiilor financiare anuale ale administratorului SGR.

(5) Baza de impozitare a livrării de bunuri prevăzute la alin. (3) reprezintă diferența între valoarea garanțiilor primite și valoarea garanțiilor returnate de administratorul SGR într-un an calendaristic, exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.

(6) Dacă baza de impozitare calculată conform alin. (5) este negativă, respectiv valoarea garanțiilor returnate este mai mare decât valoarea garanțiilor primite într-un an calendaristic de administratorul SGR, acesta își va diminua suma taxei colectate cu valoarea TVA aferentă acestei diferențe în decontul de taxă aferent ultimei perioade fiscale a anului respectiv.

(7) Taxa pe valoarea adăugată aferentă livrării prevăzute la alin. (3) se stabilește la sfârșitul fiecărui an calendaristic, pe baza unui document centralizator care cuprinde minimum următoarele informații: