(1) Senatul își desfășoară activitatea în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie.
(2) La deschiderea fiecărei sesiuni ordinare se intonează imnul național al României.
(1) Senatul se întrunește în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a Biroului permanent ori a cel puțin unei treimi din numărul senatorilor și, de drept, în situațiile prevăzute de Constituție.
(2) Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris și va cuprinde motivul, ordinea de zi propusă și durata de desfășurare a sesiunii extraordinare.
(3) Convocarea se face de președintele Senatului. Președintele poate să nu ia în considerare cererile de convocare a unei sesiuni extraordinare, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).
(4) Respingerea de către Senat a ordinii de zi propuse împiedică ținerea sesiunii extraordinare.
(5) Dacă nu se află în sesiune, Senatul se convoacă în mod obligatoriu de președintele acestuia, după consultarea liderilor grupurilor parlamentare, în 5 zile de la depunerea la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, a unei ordonanțe de urgență.
(1) În timpul sesiunilor, senatorii lucrează în ședințe în plen, în comisii, în grupuri parlamentare, în circumscripțiile electorale ori îndeplinesc alte activități dispuse de Biroul permanent.
(2) În afara sesiunilor, senatorii își pot desfășura activitatea din dispoziția sau cu aprobarea Biroului permanent, în comisii permanente, speciale sau de anchetă, în grupuri parlamentare, în circumscripțiile electorale sau îndeplinesc alte sarcini hotărâte de acesta.
(1) Proiectul ordinii de zi este săptămânal și se aprobă de Comitetul liderilor în prima zi de lucru a fiecărei săptămâni. Proiectul programului de lucru este săptămânal și se aprobă de Comitetul liderilor în prima zi de lucru a fiecărei săptămâni pentru săptămâna următoare.
(2) În cazuri excepționale, modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aprobă de Comitetul liderilor, în condițiile art. 90.
(1) Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni simple.
(2) De asemenea, Senatul poate adopta mesaje, declarații, rezoluții și alte acte cu caracter politic.
(1) Proiectul programului de activitate pentru săptămâna următoare este supus spre aprobare Senatului și se adoptă, cu votul majorității senatorilor prezenți, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii; acesta se distribuie senatorilor, se afișează la sediu și se publică pe site-ul Senatului.
(2) Materialele supuse dezbaterii Senatului sunt cuprinse în proiectul ordinii de zi și în programul de activitate a Senatului, întocmite de către Biroul permanent cu aprobarea Comitetului liderilor.
(3) Propunerile legislative se comunică Guvernului în termen de 3 zile de la prezentarea în Biroul permanent, pentru a se pronunța și în ceea ce privește aplicarea art. 111 din Constituția României, republicată.
(1) Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informări și alte acte prevăzute de lege pentru a fi dezbătute de Senat, precum și, după caz, întrebări, interpelări, declarații sau alte probleme propuse de către Comitetul liderilor sau de către Biroul permanent, după caz, de senatori ori de către Guvern.
(2) La întocmirea și aprobarea ordinii de zi se va asigura prioritate dezbaterii ordonanțelor de urgență ale Guvernului, proiectelor de lege sau propunerilor legislative în procedură de urgență, proiectelor de lege sau propunerilor legislative care sunt în competența Senatului, ca primă Cameră sesizată.
(3) Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Comitetului liderilor pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puțin două zile înainte de ședința Comitetului liderilor, dacă prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărâre a Senatului nu se prevede alt termen.
(4) Comitetul liderilor poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depășit, cu încadrarea pentru dezbatere și aprobare în termenul prevăzut de Constituție.
Proiectele de lege pentru ratificarea tratatelor internaționale, precum și rapoartele sau declarațiile prim-ministrului cu privire la politica Guvernului se înscriu în proiectul ordinii de zi și se dezbat cu prioritate.
(1) Ordinea de zi poate fi modificată numai la propunerea Comitetului liderilor, a unui grup parlamentar sau a unei comisii a Senatului pentru motive bine întemeiate și urgente.
(2) Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singură luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care există opoziție, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, după care se va trece la vot.
(1) Inițiativa legislativă aparține, după caz, Guvernului, deputaților, senatorilor sau unui număr de cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot, în conformitate cu art. 74 din Constituția României, republicată.
(2) Proiectele de lege inițiate de Guvern și propunerile legislative inițiate de senatori, de deputați sau de cetățenii care exercită dreptul la inițiativă legislativă trebuie să fie însoțite de expunere de motive, să fie redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole și, după caz, pe capitole și secțiuni.
(3) Guvernul își exercită inițiativa legislativă prin transmiterea către Senat a proiectului de lege ce intră în competența acestuia de adoptare, ca primă Cameră sesizată.
(4) Senatorii, deputații și cetățenii își exercită dreptul la inițiativă legislativă prin transmiterea către Camera competentă a propunerii legislative, în scopul de a o dezbate și de a o adopta ca primă Cameră sesizată.
(5) Legile constituționale pot fi inițiate în condițiile art. 150 și 151 din Constituția României, republicată.
(6) Propunerile legislative formulate de senatori și deputați, care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să fie însoțite de dovada solicitării informării Guvernului, înaintată prin președintele Senatului, în conformitate cu dispozițiile art. 111 din Constituția României, republicată.
(7) Senatul, ca primă Cameră sesizată, are în competență, spre dezbatere și adoptare, proiectele de lege și propunerile legislative în domeniile stabilite de art. 75 din Constituția României, republicată, după cum urmează:
1. proiectele de lege și propunerile legislative de nivelul legilor ordinare;
2. proiectele legilor organice prevăzute la:
– art. 3 alin. (2) - Teritoriul;
– art. 5 alin. (1) - Cetățenia;
– art. 12 alin. (4) - Simboluri naționale;
– art. 16 alin. (4) - Egalitatea în drepturi;
– art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privată;
– art. 70 alin. (1) - Jurământul deputaților și senatorilor;
– art. 73 alin. (3) - Categorii de legi:
• lit. a) - sistemul electoral, organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente;
• lit. b) - organizarea, funcționarea și finanțarea partidelor politice;
• lit. d) - organizarea și desfășurarea referendumului;
• lit. f) - regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război;
• lit. g) - regimul stării de asediu și al stării de urgență;
• lit. h) - infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;
• lit. i) - acordarea amnistiei sau a grațierii colective;
• lit. j) - statutul funcționarilor publici;
• lit. m) - regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;
• lit. p) - regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială;
• lit. r) - statutul minorităților naționale din România;
• lit. s) - regimul general al cultelor;
– art. 83 alin. (3) - Președintele României - prelungirea mandatului;
– art. 136 alin. (3), (4) și (5) - Proprietatea;
– art. 141 - Consiliul Economic și Social.
(8) Senatul ia în dezbatere și adoptare, în calitate de Cameră decizională, proiectele de lege și propunerile legislative adoptate de Camera Deputaților, la sesizarea acesteia, în domeniile stabilite la art. 75 din Constituția României, republicată, după cum urmează:
1. proiectele de lege și propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale și a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate ori acorduri;
2. proiectele legilor organice prevăzute la:
– art. 31 alin. (5) - Organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune și controlul parlamentar al acestora;
– art. 40 alin. (3) - Dreptul de asociere;
– art. 52 alin. (2) - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, respectiv art. 73 alin. (3) lit. k) - Contenciosul administrativ;
– art. 55 alin. (2) și (3) - Apărarea țării;
– art. 58 alin. (3) - Organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului;
– art. 73 alin. (3) - Categorii de legi:
• lit. e) - organizarea Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării;
• lit. l) - organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi;
• lit. n) - organizarea generală a învățământului;
• lit. o) - organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală;
– art. 79 alin. (2) - Consiliul Legislativ;
– art. 102 alin. (3) - Guvernul - rolul și structura;
– art. 105 alin. (2) - Guvernul - incompatibilități;
– art. 117 alin. (3) - Înființarea de autorități administrative autonome;
– art. 118 alin. (2) și (3) - Sistemul de apărare;
– art. 120 alin. (2) - Administrația publică locală - principii de bază;
– art. 123 alin. (3) - Prefectul;*
* Prevederile fostului art. 89 alin. (8) pct. 2 liniuța 13 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 474/2016 referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 89 alin. (8) pct. 2 liniuțele 13 și 14, art. 146 alin. (5), (8), (10) și (11), art. 150 și art. 151 alin. (1), (2) și (7) din Regulamentul Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016.
– art. 125 alin. (2) - Statutul judecătorilor;
– art. 126 alin. (4) și (5) - Instanțele judecătorești;
– art. 128 alin. (2) - Folosirea limbii materne și a interpretului în justiție;
– art. 134 alin. (2) și (4) - Consiliul Superior al Magistraturii - atribuții;
– art. 140 alin. (1) - Curtea de Conturi;
– art. 142 alin. (5) - Curtea Constituțională - structura.
(1) Proiectele de lege și propunerile legislative se supun spre dezbatere și adoptare Senatului, ca primă Cameră sesizată, în condițiile prevăzute la art. 75 din Constituția României, republicată. În cazul propunerilor legislative care sunt depuse la Senat, ca primă Cameră sesizată, acestea se înregistrează și se țin în evidență. Ele vor intra în procesul legislativ numai după primirea avizelor legale de la Consiliul Legislativ, Guvern, Consiliul Economic și Social.
(2) Pentru celelalte proiecte de lege și propuneri legislative care se dezbat și se adoptă, potrivit art. 75 alin. (1) din Constituția României, republicată, mai întâi de Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată, competența decizională aparține Senatului.
(3) Senatul, ca primă Cameră sesizată, se pronunță asupra proiectelor de lege și propunerilor legislative cu care este sesizat, în termen de 45 de zile de la data prezentării acestora în Biroul permanent. Pentru coduri și alte legi de complexitate deosebită, termenul este de 60 de zile de la data prezentării în Biroul permanent.
(4) Caracterul complex al legii se stabilește prin hotărârea plenului Senatului, la propunerea Biroului permanent, avându-se în vedere elemente precum: întinderea reglementării, importanța domeniului de reglementare, implicațiile deosebite într-un anumit domeniu și necesitatea aplicării unor norme comunitare.
(5) În situația ordonanțelor de urgență ale Guvernului, termenul este de 30 de zile, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituția României, republicată.
(6) După adoptarea ori respingerea de către Senat, ca primă Cameră sesizată, a proiectului de lege sau a propunerii legislative, acestea se trimit Camerei Deputaților, care va decide definitiv.
(7) În cazul depășirii termenelor prevăzute la alin. (3), proiectul de lege sau propunerea legislativă se consideră că a fost adoptată și se înaintează Camerei Deputaților, care va decide definitiv.
(8) Termenele prevăzute la alin. (3) și (5) se calculează potrivit art. 122.
(1) În vederea încadrării în termenele prevăzute la art. 93 alin. (3) și la art. 115-117 din prezentul regulament, precum și la art. 115 alin. (5) din Constituția României, republicată, proiectele de lege și propunerile legislative se înaintează Biroului permanent al Senatului, care dispune:
a) sesizarea comisiilor permanente competente pentru întocmirea avizelor sau a raportului, stabilind și termenele de depunere a acestora;
b) transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative Camerei Deputaților, în cazul în care o comisie permanentă apreciază că Senatul nu este competent să dezbată și să adopte proiectul, ca primă Cameră sesizată. În aceste cazuri, avizul Comisiei pentru constituționalitate este obligatoriu;
c) solicitarea avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic și Social și al altor instituții sau organisme care, potrivit legii, au competența de avizare, dacă acesta nu a fost dat;
d) distribuirea către senatori a proiectelor sau propunerilor legislative, a avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic și Social și al altor instituții ori organisme care, potrivit legii, au competența de avizare, a hotărârii Curții Constituționale, în cazurile prevăzute de Constituție, și a punctului de vedere al Guvernului, în cazurile cerute de lege, pentru propunerile legislative, stabilind și termenul de depunere a amendamentelor de către senatori, sub sancțiunea decăderii.
(2) Măsurile hotărâte de Biroul permanent și de Comitetul liderilor se duc la îndeplinire de secretarul general, prin serviciile Senatului. Termenele prevăzute pentru toate operațiunile reglementate în acest articol se stabilesc de către Biroul permanent, în funcție de procedura ordinară sau procedura de urgență.
(3) Propunerile legislative făcute de cetățeni se distribuie senatorilor și sunt transmise comisiilor permanente competente, împreună cu hotărârea Curții Constituționale privind îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni.
(4) Termenele prevăzute la alin. (1) și (2), precum și cele prevăzute la art. 93, pentru avize, rapoarte și amendamente nu pot fi mai scurte de 5 zile calendaristice, pentru procedura ordinară, și de 3 zile calendaristice, pentru procedura de urgență.
(1) Proiectele și propunerile legislative se depun la Senat fie în format fizic, fie prin mijloace electronice. Pentru facilitarea depunerii electronice a proiectelor și propunerilor legislative, pe site-ul Senatului se încarcă o aplicație informatică prin care se gestionează primirea și înregistrarea acestor documente în funcție de inițiator, numită Aplicație pentru gestionarea înregistrării proiectelor legislative - AGIPL.
(2) Depunerea de proiecte și propuneri legislative prin intermediul AGIPL se face folosind interfața privată. Interfața privată va fi accesibilă doar senatorilor, deputaților, respectiv Guvernului.
(3) Interfața privată are două secțiuni: una dedicată depunerii propunerilor legislative de către senatori și deputați, respectiv una dedicată depunerii proiectelor legislative de către Guvern.
(4) Pentru accesul în interfața privată a AGIPL, fiecare senator, deputat, respectiv prim-ministrul va primi nume de utilizator și parolă pentru identificarea în aplicație.
(5) Toate propunerile legislative înaintate prin AGIPL vor fi semnate cu semnătură electronică extinsă. După înregistrarea la Biroul permanent a propunerii legislative, în interfața privată a AGIPL va fi disponibilă propunerea legislativă, astfel încât și alți senatori/deputați să poată deveni inițiatori cu acordul scris al inițiatorului/inițiatorilor propunerii legislative. Solicitarea de a deveni inițiator și acordul scris al inițiatorului/inițiatorilor vor fi exprimate prin aplicarea în rubrica dedicată din AGIPL a semnăturii electronice extinse.
(6) Toate proiectele și propunerile legislative se înregistrează la Senat în ordinea primirii lor, se distribuie senatorilor și se publică pe pagina de internet a Senatului.
(1) Proiectele și propunerile legislative se trimit, sub semnătura președintelui Senatului, spre dezbatere și avizare, comisiilor permanente competente.
(2) Examinarea proiectelor și propunerilor legislative se poate face și la cererea altei comisii care se consideră competentă, în condițiile art. 71.
(1) Inițiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative poate să își retragă proiectul sau propunerea până la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului.
(2) În cazul în care proiectul sau propunerea legislativă a fost adoptată de Camera Deputaților, retragerea nu mai poate fi făcută din momentul sesizării Senatului.
(1) După examinarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia permanentă sesizată în fond întocmește un raport, care va cuprinde propuneri motivate cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate.
(2) Raportul se transmite Biroului permanent, care dispune și asigură, prin secretarul general al Senatului, difuzarea acestuia senatorilor, Guvernului și inițiatorului, cu cel puțin 3 zile lucrătoare înainte de data dezbaterii în plen.
Proiectele de lege sau propunerile legislative, avizate potrivit art. 96 și 98, se supun dezbaterii Senatului în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de acesta. Înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de lege și a propunerilor legislative se face în cel mult 5 zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate în fond, în cazul în care Senatul este prima Cameră sesizată, și în cel mult 10 zile, în celelalte situații prevăzute la art. 75 din Constituția României, republicată.
(1) Amendamentele care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de președintele comisiei sesizate în fond la Guvern, solicitându-se punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un punct de vedere până la data stabilită de comisie, se consideră că amendamentul a fost acceptat.
(2) Concluziile examinării amendamentelor se includ în raportul comisiei, iar amendamentele se anexează la acesta.
(1) Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative începe cu prezentarea, de către inițiator sau, după caz, de către reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului sau a propunerii, printr-o intervenție de maximum 3 minute. Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al său sau de un secretar de stat, pentru susținerea proiectelor de lege.
(2) Dezbaterea continuă cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond, de președintele, vicepreședintele sau secretarul acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.
(1) Înainte de prezentarea punctului de vedere al grupului parlamentar, senatorii pot adresa întrebări inițiatorului proiectului de lege sau al propunerii legislative.
(2) Pentru dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative, fiecare grup parlamentar își desemnează reprezentanții.
(3) Președintele Senatului dă cuvântul reprezentanților grupurilor parlamentare și apoi, după caz, celorlalți senatori, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Președintele poate propune Senatului limitarea timpului destinat dezbaterilor generale, iar aceasta se hotărăște cu votul deschis al majorității senatorilor prezenți.
Inițiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative și raportorul comisiei sesizate în fond au dreptul să ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.
(1) În faza dezbaterii generale în plen a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.
(2) În cazuri deosebite, prin votul majorității senatorilor, se poate aproba depunerea de amendamente și în timpul dezbaterii în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative.
(1) Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale președintele cere Senatului să se pronunțe prin vot.
(2) Dacă prin raportul comisiei se propun dezbaterea și adoptarea proiectului de lege, iar în dezbaterile generale se cere respingerea proiectului de lege, după încheierea acestora se supune votului Senatului mai întâi cererea de respingere.
(1) După dezbaterile generale, dacă proiectul de lege nu a fost respins și se constată că prin raportul comisiei sesizate în fond nu s-au operat modificări ori completări la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, raportul și proiectul de lege sau propunerea legislativă se supun în întregime votului final.
(2) În cazurile în care comisia sesizată în fond a operat modificări sau completări la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, cuprinse în raportul acesteia, președintele consultă Senatul dacă sunt observații la acestea și dezbaterile se fac numai asupra textelor la care se referă aceste observații și se rezolvă prin vot.
(3) În cazurile în care sunt și amendamente respinse de comisie, se dezbat numai cele pentru care senatorul care le-a propus cere susținerea în plen, printr-o intervenție de maximum un minut, și se rezolvă prin votul majorității senatorilor prezenți.
(4) După terminarea dezbaterilor asupra modificărilor și completărilor operate de comisie, raportul, în întregime, se supune votului și, după aceasta, proiectul de lege în întregime se supune votului final.
(5) Raportul comisiei sesizate în fond se aprobă sau se respinge de Senat cu același cvorum cu care se aprobă sau se respinge legea pentru care este întocmit.
(1) La dezbaterile care au loc în condițiile art. 106, senatorii pot lua cuvântul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere.
(2) De asemenea pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau inițiatorul, precum și reprezentanții comisiei sesizate în fond, printr-o intervenție de maximum 3 minute.
(3) Președintele poate supune spre aprobare Senatului sistarea discuțiilor la textele aflate în dezbatere.
În cursul dezbaterilor, senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot pune în discuție numai amendamentele depuse în termen la comisie, în condițiile procedurii prevăzute la art. 104 și 106.
Dacă din dezbaterile desfășurate în condițiile art. 106 rezultă necesitatea reexaminării de către comisia sesizată în fond a unor texte, liderul de grup sau viceliderul poate propune, iar plenul decide, prin votul deschis al majorității senatorilor prezenți, suspendarea dezbaterilor și trimiterea spre reexaminare a textelor în discuție, comisia pronunțându-se, de urgență, prin raport suplimentar.
(1) Discutarea textelor în condițiile art. 106 începe cu cele prin care se propune eliminarea și continuă cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul în care există mai multe amendamente de același fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate.
(2) Senatul se va pronunța prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care prin adoptarea unuia se exclude acceptarea celorlalte.
Timpul pentru luările de cuvânt în plenul Senatului este de 3 minute pentru fiecare grup parlamentar, respectiv un minut pentru senatorii neafiliați, în cazul în care Comitetul liderilor nu stabilește altfel.
În situații excepționale prevăzute la art. 138, procedura legislativă aplicabilă proiectelor de legi sau propunerilor legislative înscrise pe ordinea de zi este următoarea:
a) președintele de ședință anunță titlul inițiativei legislative supuse dezbaterii;
b) în cadrul dezbaterilor generale poate lua cuvântul câte un singur reprezentant al fiecărui grup parlamentar pentru maximum două minute; reprezentatul senatorilor neafiliați poate interveni pentru maximum un minut;
c) după încheierea dezbaterilor generale asupra fiecărei inițiative legislative înscrise pe ordinea de zi urmează votul final. Se vor supune unui singur vot raportul, în întregime, și inițiativa legislativă. Această procedură de desfășurare a votului final poate fi modificată de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare.
Durata intervențiilor este limitată automat prin mijloace tehnice.
(1) După adoptare sau respingere de către Senat în calitate de primă Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite Camerei Deputaților, care va decide definitiv.
(2) În cazul în care Camera Deputaților, în calitate de primă Cameră sesizată, adoptă o prevedere care, potrivit alin. (1), intră în competența sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă și Senatul este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la Camera Deputaților, care va decide definitiv în procedură de urgență.
(3) Dispozițiile alin. (2) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător și în cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, adoptă o prevedere pentru care competența decizională aparține Camerei Deputaților.
(4) În situația în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, adoptă o prevedere care produce cumulativ existența unor deosebiri majore de conținut juridic și existența unei configurații deosebite, semnificativ diferite, între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, încălcând cele două criterii esențiale cumulative stabilite prin Decizia Curții Constituționale nr. 1/2012, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la Camera Deputaților, care se pronunță în procedură de urgență, alin. (2) și (3) aplicându-se corespunzător.
(1) La cererea inițiatorului, la propunerea Biroului permanent sau a unui grup parlamentar, Senatul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative în procedură de urgență.
(2) Cererea inițiatorului, propunerea Biroului permanent sau a grupurilor parlamentare se supune aprobării Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.
Proiectele de lege și propunerile legislative se dezbat și se adoptă cu procedură de urgență, de drept, în următoarele situații:
a) ordonanțe de urgență;
b) Senatul a adoptat, ca primă Cameră sesizată, o prevedere care intră în competența sa decizională, prevedere neînsușită de Camera Deputaților, care a retrimis proiectul pentru o nouă dezbatere;
c) Camera Deputaților a adoptat, în calitate de Cameră decizională, un proiect de lege ce conține anumite prevederi care sunt de competența decizională a Senatului;
d) proiectele de lege referitoare la armonizarea legislației naționale cu cea a Uniunii Europene sau a Consiliului Europei;
e) proiectele de lege necesare îndeplinirii obligației României în calitate de membră NATO.
(1) Senatorii, grupurile parlamentare, comisiile permanente sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite de Biroul permanent. În același interval de timp, avizul Consiliului Legislativ sau al altor autorități ori organisme care, potrivit legii, au competențe de avizare se va trimite comisiei sesizate în fond.
(2) Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în termenul stabilit de Biroul permanent.
(3) Biroul permanent, cu aprobarea Comitetului liderilor, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă.
(4) Senatul va limita durata dezbaterilor generale, după care va trece la dezbaterea proiectului, în condițiile art. 106.
Senatul se pronunță în termen de 30 de zile asupra proiectelor de lege sau propunerilor legislative prevăzute la art. 116.
În cazul proiectului de lege privind aprobarea ordonanței de urgență, dacă Senatul nu se pronunță în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, aceasta este considerată adoptată și se trimite Camerei Deputaților.
În cazul proiectelor de lege și al propunerilor legislative primite de la Camera Deputaților, dacă au fost operate modificări substanțiale față de proiectul inițial, președintele comisiei permanente sesizate în fond poate cere Biroului permanent solicitarea unui nou aviz al Consiliului Legislativ.
În perioadele de vacanță parlamentară a Senatului proiectele de lege și propunerile legislative se înregistrează la data depunerii lor, iar termenele procedurale de legiferare încep să curgă de la data reluării activității Senatului în sesiune.
Pentru propunerile legislative, termenele de legiferare curg de la data înregistrării acestora la Biroul permanent, însoțite de avizele necesare.
Termenele procedurale ale procesului legislativ se calculează pe zile calendaristice.
Ședințele Senatului sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea președintelui, a unui grup parlamentar sau a cel puțin 20 de senatori se hotărăște, cu votul majorității senatorilor prezenți, ca acestea să fie secrete.
(1) La lucrările Senatului au acces deputații, în calitate de inițiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi, precum și membrii Guvernului sau reprezentanții acestora, însoțiți de specialiști ori de consilieri. Dacă li se solicită participarea, prezența inițiatorilor și a membrilor Guvernului este obligatorie.
(2) La ședințele publice ale Senatului pot asista diplomați, reprezentanți ai presei, radioului și televiziunii, precum și alți invitați, pe baza acreditării sau a invitației semnate de secretarul general al Senatului, în condițiile stabilite de Biroul permanent. Cetățenii pot asista la lucrările Senatului pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesați, în limita locurilor disponibile în spațiul destinat publicului.
(3) Persoanele care asistă la ședință trebuie să păstreze liniștea și să se abțină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi evacuate din sală.
(1) Senatorii sunt obligați să fie prezenți la lucrările Senatului. Prezența este urmărită de un secretar al Biroului permanent al Senatului și, după caz, de secretarul comisiei permanente.
(2) Senatorul care nu poate lua parte la ședință din motive independente de voința sa va anunța Biroul permanent, menționând cauzele care îl împiedică să participe.
Senatul își desfășoară activitatea în plen, pe comisii și pe grupuri parlamentare, conform programului de activitate propus de Biroul permanent și aprobat de Senat.
(1) Ședința Senatului este deschisă de președinte sau de vicepreședintele care îl înlocuiește.
(2) Președintele este asistat de 2 secretari aparținând, de regulă, unul majorității și celălalt opoziției.
(3) Înainte de începerea dezbaterilor, președintele de ședință este obligat să anunțe numărul senatorilor care și-au înregistrat prezența și să supună spre aprobare plenului Senatului proiectul ordinii de zi și programul de activitate.
(1) Senatul adoptă legi, hotărâri, moțiuni și alte acte cu caracter politic, în prezența majorității senatorilor.
(2) Înainte de votare, liderii grupurilor parlamentare pot cere președintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului de ședință.
(3) În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, președintele Senatului suspendă ședința și anunță ziua și ora de reluare a lucrărilor.
Președintele Senatului conduce dezbaterile, veghează la respectarea regulamentului și la menținerea ordinii în sala de ședințe.
(1) Înainte de începerea dezbaterilor generale, secretarii întocmesc lista cu senatorii care s-au înscris la cuvânt.
(2) Senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii pe listă, numai atunci când le este dat de președintele Senatului.
(3) Reprezentanților Guvernului li se dă cuvântul în orice fază a dezbaterii și ori de câte ori solicită acest lucru. Același drept îl au și reprezentanții comisiilor sesizate pentru raport de fond.
Persoanele care iau cuvântul în Senat vorbesc numai de la tribuna acestuia sau de la microfoanele special instalate; nicio persoană nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de președinte.
(1) Președintele de ședință sau liderul unui grup parlamentar are dreptul să propună Senatului limitarea duratei luărilor de cuvânt sau sistarea discuțiilor, în funcție de desfășurarea dezbaterilor.
(2) Propunerile prevăzute la alin. (1) se adoptă cu votul deschis al senatorilor prezenți.
(1) Un senator poate cere dreptul la replică în situația în care, la adresa sa, în acel moment al dezbaterilor, sau făcut afirmații incorecte sau ofensatoare de la microfonul Senatului, în limita a maximum două minute. Dreptul la replică va fi formulat într-un mod care să nu genereze un nou drept la replică.
(2) Președintele de ședință va acorda cuvântul liderilor sau viceliderului grupurilor parlamentare pentru aspecte de procedură.
(1) Senatorii și celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligați să se refere exclusiv la chestiunea în dezbatere pentru care s-au înscris la cuvânt și să respecte regulile deontologiei parlamentare. În caz contrar, președintele le atrage atenția și, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul.
(2) Nu se admite dialogul dintre persoana înscrisă la cuvânt și ceilalți senatori.
Președintele îi cheamă la ordine pe senatorii care tulbură dezbaterile. El poate întrerupe ședința când tulburarea persistă și poate dispune evacuarea din sală, prin intermediul chestorilor, a persoanelor care împiedică în orice mod desfășurarea normală a lucrărilor Senatului.
(1) Dezbaterile din ședințele Senatului se înregistrează pe bandă magnetică sau în format digital, se difuzează prin mijloace electronice și se stenografiază.
(2) Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepția celor privitoare la ședințele secrete, care urmează regimul legii speciale.
(3) Senatorii au dreptul să verifice exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetică, în cel mult 3 zile de la data ședinței, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.
(4) Ședințele Senatului pot fi transmise în direct sau înregistrate de către mass-media acreditată la Senat.
(1) În situații excepționale, constatate de către autoritățile abilitate, precum epidemiile, pandemiile, fenomenele naturale extreme, cutremure, acte de terorism și alte situații care fac imposibilă prezența parlamentarilor la sediul Senatului, ședințele biroului permanent al Senatului, ședințele Comitetului liderilor, ședințele comisiilor permanente, precum și ședințele plenului Senatului se vor desfășura prin mijloace electronice, printr-o procedură care va fi stabilită prin hotărâre a Biroului permanent al Senatului. Rezultatul votului va fi consemnat de către secretarul general al Senatului și transmis, de îndată, senatorilor care au participat la vot și mass-mediei.
(2) Decizia declarării unei asemenea situații excepționale îi revine Biroului permanent al Senatului, după consultarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.
Procedura prevăzută la art. 138 alin. (1) se poate aplica și în alte situații, pentru o perioadă limitată, stabilită prin hotărârea Biroului permanent al Senatului și adoptată cu acordul prealabil al Comitetului liderilor grupurilor parlamentare.
Legile, hotărârile, moțiunile simple, precum și celelalte acte se adoptă de către Senat prin vot.
(1) Votul deschis se exprimă public prin ridicarea mâinii, ridicare în picioare, apel nominal sau electronic. În cazul legilor constituționale, votul deschis se poate exprima și prin corespondență, în condițiile stabilite de Regulamentul Comisiei de revizuire a Constituției.
(2) Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare poate avea una dintre următoarele semnificații: pentru, contra sau abținere. Constatarea rezultatelor se face de secretari și se comunică de președinte. Președintele Senatului sau liderul oricărui grup parlamentar poate cere renumărarea voturilor.
(3) Votul prin apel nominal se desfășoară astfel: președintele explică obiectul votării și sensul cuvintelor „pentru“, „contra“ și „abținere“, după care unul dintre secretari dă citire numelui și prenumelui fiecărui senator care răspunde „pentru“, „contra“ sau „abținere“. După terminarea apelului se repetă numele și prenumele senatorilor care nu au răspuns la primul apel.
(4) Suma numărului senatorilor care și-au exprimat una dintre cele trei opțiuni de mai sus, plus senatorii prezenți care nu și-au exprimat opțiunea de vot, reprezintă prezența senatorilor la ședință.
(1) Votul prin mijloace electronice se realizează prin introducerea cardului de vot în consolă, urmată de apăsarea uneia dintre tastele „pentru“, „contra“, „abținere“ sau „prezent“. Rezultatul votului electronic se afișează automat pe ecranul consolei și pe ecranele din sala de ședință. În cazul unei defecțiuni tehnice, votul se repetă. Dacă defecțiunea persistă, se recurge, după caz, la celelalte modalități de vot.
(2) Cardul de vot electronic care permite senatorului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către o altă persoană este interzisă. Nerespectarea interdicției atrage aplicarea sancțiunii prevăzute de prezentul regulament.
(3) Votul prin mijloace electronice se desfășoară astfel: președintele de ședință explică obiectul votării și inițiază procedura de vot. Exprimarea votului prin mijloace electronice se face în intervalul de timp alocat votării. Senatorul are următoarele posibilități:
a) apăsarea tastei „pentru“ - caz în care senatorul va fi înregistrat prezent, cu opțiunea de vot „pentru“;
b) apăsarea tastei „contra“ - caz în care senatorul va fi înregistrat prezent, cu opțiunea de vot „contra“;
c) apăsarea tastei „abținere“ - caz în care senatorul va fi înregistrat prezent, cu opțiunea de vot „abținere“.
În cazul în care senatorul va apăsa exclusiv tasta „prezent“, fără apăsarea vreuneia dintre opțiunile „pentru“, „contra“ sau „abținere“, acesta va fi înregistrat prezent, în categoria celor care nu și-au exprimat nicio opțiune de vot.
(4) În timpul ședinței de vot exprimat prin mijloace electronice, în cazul în care senatorul nu are cardul de vot introdus corect în consolă sau, având cardul corect introdus în consolă, nu apasă nicio tastă, acesta figurează absent la votul respectiv. Introducerea cardului de vot în consolă, în intervalul de timp alocat votării, permite senatorului să își exprime poziția în problema supusă votului. Scoaterea cardului de vot din consolă, după exprimarea poziției în problema supusă votului, dar înainte de expirarea timpului alocat votării, nu invalidează opțiunea exprimată.
(5) Ori de câte ori votul prin mijloace electronice este deschis, acesta se introduce pentru fiecare senator pe site-ul Senatului, în cazul votului final, sau atunci când plenul Senatului hotărăște în mod expres.
(6) Dacă votul electronic este deschis, la solicitarea oricărui grup parlamentar se eliberează câte o listă cuprinzând rezultatele votului. În acest caz, lista se publică pe site-ul Senatului.
(7) Afișarea și interpretarea rezultatului votului prin mijloace electronice se fac după cum urmează: pe ecranele din sala de ședință și pe consolele individuale de vot, după exprimarea votului electronic se vor afișa următoarele informații: „prezenți“; „pentru“; „contra“; „abținere“; „nu votez“.
(8) Prezența în cazul votului prin mijloace electronice reprezintă suma tuturor senatorilor care au apăsat una dintre cele 4 taste afișate pe ecranul consolei de vot.
(1) Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcții, ori prin bile sau electronic, în cazul votării legilor, hotărârilor sau moțiunilor.
(2) Procedura votului secret pe buletine de vot se face în cabine de vot, amenajate prin grija secretarului general al Senatului.
(3) În cazul votului, pe buletinul de vot se trec numărul de ordine, numele și prenumele candidatului, funcția pentru care acesta candidează și, după caz, grupul parlamentar din care face parte.
(4) Senatorul votează „pentru“, lăsând neatinse pe buletinul de vot numele și prenumele persoanei dorite, sau votează „contra“, ștergând numele și prenumele persoanei respective. Buletinele de vot se introduc în urne.
(5) Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartă ștampila de control și cele pe care au fost lăsate neatinse numele și prenumele unor candidați care, în acest mod, depășesc numărul funcțiilor pentru care se face alegerea sau numirea.
(6) Votul prin bile se desfășoară astfel: în sala de ședință se așează două urne, una albă și una neagră. Înainte de a începe votarea, președintele Senatului explică procedura și semnificația votului. După citirea numelui de către un secretar al Senatului, fiecare senator primește de la chestori două bile, una albă și una neagră, pe care le introduce în cele două urne. Bila albă introdusă în urna albă și bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot „pentru“, iar bila albă introdusă în urna neagră și bila neagră introdusă în urna albă înseamnă vot „contra“. Ambele bile introduse în urna neagră înseamnă „abținere“.
În cazul în care prin prezentul regulament nu se stabilește o anumită procedură de vot obligatorie, procedura de vot se va hotărî de Senat, la propunerea președintelui de ședință sau a liderului de grup.
(1) Dacă la alegerea sau numirea în anumite funcții nu se obține numărul necesar de voturi, votul se reia conform reglementărilor specifice. În caz de paritate de voturi, procedura de votare se repetă.
(2) În situațiile în care votul este deschis, președintele votează numai după ce restul senatorilor și-a exprimat votul.
(3) În cursul votării nu se acordă dreptul de a lua cuvântul.
(4) După anunțarea rezultatului votării, grupurile parlamentare pot să explice felul în care au votat, printr-o intervenție de maximum un minut.
(1) În cazul votului secret exprimat prin buletine de vot sau bile se constituie o comisie de numărare și validare a votului, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.
(2) Constatarea rezultatului în cazul votului cu bile sau cu buletine de vot se face prin proces-verbal, încheiat de către comisia de numărare și validare.
(1) Legile constituționale se adoptă cu votul unei majorități de cel puțin două treimi din numărul senatorilor.
(2) Legile organice și hotărârile privind Regulamentul Senatului se adoptă cu votul majorității senatorilor.
(3) Legile ordinare și hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți.
(4) În cazul legilor constituționale și al legilor organice, când președintele constată, înainte de vot, că prezența senatorilor nu este asiguratorie pentru cvorumul de vot, amână votul, stabilind ziua și ora desfășurării acestuia. O nouă amânare a votului nu poate depăși termenul prevăzut de Constituție, republicată, pentru adoptarea legii.
(5) Dacă prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Senatului sau măsurile luate de acesta, inclusiv raportul comisiei sesizate în fond, se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți.
(6) Înainte de votare, președintele de ședință poate cere, din proprie inițiativă sau la cererea unui grup parlamentar, verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Senatorii care nu-și exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenți în sala de ședință, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.
(7) Dacă în sala de ședință nu se află majoritatea senatorilor, președintele amână votarea până la întrunirea cvorumului legal.
(1) Votul final privește ansamblul reglementării în forma rezultată din dezbaterea pe articole de către Senat a proiectului de lege sau a propunerii legislative.
(2) Votul final poate avea loc într-o ședință consacrată acestui scop, conform programului de lucru aprobat. În cazul în care, până la data ședinței de vot final, stabilită prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amână de drept.
(1) Votul poate fi contestat numai de liderul unui grup parlamentar, imediat după anunțarea rezultatului votului de către președintele Senatului. Asupra contestației, Senatul se pronunță prin votul majorității senatorilor prezenți. Contestația poate fi susținută de un singur vorbitor, într-un interval de timp rezonabil și, în caz de opoziție, poate lua cuvântul, într-un interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din partea fiecărui grup parlamentar.
(2) Admiterea contestației are drept consecință repetarea votului.
(1) Numirile, confirmările sau avizele pentru numiri în funcții care, potrivit Constituției și legii, se fac de către Senat, se supun dezbaterii Senatului pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări.
(2) În vederea întocmirii raportului, comisia va examina propunerile de numiri, confirmări sau avize, având dreptul de a chema pentru audiere candidații.
(3) Candidații vor fi invitați și la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotărî audierea lor și în plen.
Proiectele de lege și propunerile legislative adoptate sau respinse de Senat, ca primă Cameră sesizată, se semnează de președintele Senatului și se înaintează Camerei Deputaților, în calitate de Cameră decizională. Guvernul va fi înștiințat despre aceasta.
(1) Senatul se pronunță asupra proiectelor de lege și propunerilor legislative ce intră în competența sa, ca primă Cameră sesizată, în termen de 45 de zile. Pentru coduri sau alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. Asupra ordonanțelor de urgență Senatul se pronunță în termen de 30 de zile de la depunere.
(2) În cazul depășirii termenelor prevăzute la alin. (1) se consideră că proiectul de lege sau propunerea legislativă a fost adoptată în forma înaintată de inițiator. În acest caz, adoptarea se anunță în plenul Senatului, iar proiectul de lege sau propunerea legislativă se transmite, sub semnătura președintelui Senatului, către Camera Deputaților, care va decide definitiv.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă s-a adoptat raport și s-au dat avize ori amendamente, acestea se înaintează anexat proiectului de lege sau propunerii legislative, ca material documentar.
(1) În cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat fără modificări un proiect de lege sau o propunere legislativă primită de la Camera Deputaților, aceasta va fi semnată de președintele Senatului, va fi depusă la secretarul general al Senatului în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale și va fi transmisă Camerei Deputaților pentru îndeplinirea formalităților de promulgare.
(2) Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face numai în zilele în care Senatul lucrează în plen și se aduce la cunoștință senatorilor în aceeași zi, prin prezentare în ședința de plen și prin afișare datată și certificată la avizierul general de la sala de ședință. Senatorii își pot exercita dreptul de sesizare a Curții Constituționale, potrivit legii.
(1) În cazul în care Senatul, ca primă Cameră sesizată, adoptă o prevedere care, potrivit dispozițiilor Constituției, intră în competența sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă și Camera Deputaților este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă legea se întoarce la Senat, care va decide definitiv, în procedură de urgență.
(2) Dispozițiile alin. (1) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător și în cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, adoptă o prevedere pentru care competența decizională aparține Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată.
În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativă, respinsă anterior de Camera Deputaților, respingerea este definitivă, iar proiectul de lege sau propunerea legislativă nu mai poate fi readusă în discuția acestuia în cursul aceleiași sesiuni parlamentare.
(1) În cazurile de neconstituționalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constituția României, republicată, Senatul reexaminează prevederile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale. Senatul dezbate pe baza raportului Comisiei pentru constituționalitate.
(2) Raportul Comisiei pentru constituționalitate va cuprinde propuneri pentru punerea de acord a prevederilor declarate neconstituționale cu decizia Curții Constituționale. Raportul Comisiei se dezbate conform prevederilor art. 105-110. Cu aprobarea Senatului, în urma dezbaterii raportului, în cuprinsul legii se operează și corelările tehnico-legislative necesare.
(3) În cazul unei obiecții de neconstituționalitate asupra tratatelor sau altor acorduri internaționale, invocate potrivit art. 146 lit. b) din Constituția României, republicată, procedura parlamentară se suspendă și se reia după publicarea deciziei Curții Constituționale.
(4) În cazurile de neconstituționalitate constatate potrivit art. 146 lit. b) din Constituția României, republicată, Senatul nu poate ratifica tratatul sau acordul internațional declarat ca fiind neconstituțional.
(5) În cazurile excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintro ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, președintele Curții Constituționale va comunica președintelui Senatului, în temeiul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, indicându-i data până la care poate să trimită punctul său de vedere.* Încheierile pronunțate în dosare se transmit, spre informare, Comisiei pentru constituționalitate.
* Prevederile fostului art. 146 alin. (5) teza întâi au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 474/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016.
(6) La solicitarea președintelui Senatului, Comisia pentru constituționalitate întocmește un aviz consultativ referitor la excepția ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial.
(7) În cazurile de neconstituționalitate constatate potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată, dispozițiile declarate neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile declarate neconstituționale cu prevederile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(8) La sesizarea președintelui Senatului sau a Biroului permanent, în cazurile prevăzute la alin. (5), Comisia pentru constituționalitate întocmește un raport prin care înaintează plenului Senatului, sub forma unei inițiative legislative, prevederile care au fost puse în acord cu dispozițiile constituționale. Procedura poate fi declanșată și la solicitarea a cel puțin unei treimi din numărul membrilor Comisiei pentru constituționalitate. În această situație, precum și în cazul sesizării de către președintele Senatului, Comisia pentru constituționalitate informează Biroul permanent în vederea solicitării grupurilor parlamentare să formuleze amendamente, în termenul stabilit de către acesta, pentru a putea fi luate în dezbatere cu ocazia întocmirii raportului.**
** Prevederile fostului art. 146 alin. (8) au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 474/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016.
(9) Pentru dispozițiile din Regulamentul Senatului constatate, prin decizie a Curții Constituționale, ca fiind neconstituționale, Comisia pentru constituționalitate și Comisia pentru regulament întocmesc un raport comun.
(10) Dispozițiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care a fost declarată neconstituționalitatea prevederilor din Regulamentul Senatului.***
*** Prevederile fostului art. 146 alin. (10) au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 474/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016.
(11) Reexaminarea textelor declarate neconstituționale se face întâi de prima Cameră sesizată.****
**** Prevederile fostului art. 146 alin. (11) au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 474/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 3 august 2016.
(1) În cazul în care Președintele României cere, înainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima dată de către Senat, cererea va fi înscrisă în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului.
(2) Reexaminarea legii pe baza cererii Președintelui României se face cu respectarea procedurii legislative.
Pentru legile adoptate, potrivit Constituției, în ședința comună a celor două Camere, noua deliberare se face tot în ședință comună, conform Regulamentului activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului.
Camera Deputaților face numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgării lor, trimițându-le spre publicare la Monitorul Oficial al României.
(1) Inițiativele de revizuire a Constituției României se depun, în vederea dezbaterii și adoptării, la Biroul permanent al Camerei Deputaților.
(2) Inițiativa de revizuire adoptată de Camera Deputaților se transmite Senatului, în vederea dezbaterii și adoptării.*****
***** Prevederile fostului art. 149^1 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 431/2017 referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149^1, art. 149^2 alin. (6), art. 149^3 și art. 149^4 din Regulamentul Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017.
(1) Inițiativa de revizuire se prezintă Biroului permanent care o înaintează comisiilor competente, în vederea avizării, stabilind și termene pentru depunerea amendamentelor și a raportului sau, după caz, a avizului.
(2) Comisiile stabilite de Biroul permanent analizează inițiativa de revizuire și întocmesc un raport prin care propun adoptarea - cu sau fără modificări - ori respingerea propunerii.
(3) După depunerea raportului, Biroul permanent înscrie inițiativa de revizuire pe ordinea de zi a Senatului.
(4) Senatul dezbate inițiativa de revizuire, pe baza raportului întocmit de comisia sesizată, și o adoptă cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor săi.
(5) În cazul în care Senatul adoptă inițiativa de revizuire în aceeași formă cu Camera Deputaților, Legea de revizuire se transmite, de îndată, Curții Constituționale în vederea verificării constituționalității acesteia.
(6) În cazul în care Senatul respinge inițiativa de revizuire adoptată anterior de Camera Deputaților, procedura legislativă încetează.******
****** Prevederile fostului art. 149^2 alin. (6) au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 431/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017.
(1) În cazul în care cele două Camere adoptă inițiativa de revizuire în redactări diferite, președintele Senatului și președintele Camerei Deputaților vor iniția procedura de mediere.
(2) În acest scop, Biroul permanent va propune Senatului, după consultarea liderilor grupurilor parlamentare, un număr de 7 senatori care vor face parte din comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configurației politice a Senatului.
(3) Senatorii aprobați de plenul Senatului, împreună cu 7 deputați desemnați de Camera Deputaților, formează comisia de mediere.*******
******* Prevederile fostului art. 149^3 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 431/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017.
(1) Comisia de mediere se reunește la sediul uneia dintre Camere la convocarea președintelui comisiei sesizate în fond la Senat și stabilește regulile după care își va desfășura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.
(2) Conducerea lucrărilor se realizează prin rotație de către un senator sau un deputat, stabilit de comisie.
(3) Hotărârile comisiei se iau cu votul majorității membrilor prezenți ai acesteia, în condiții de cvorum.
(4) Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Cameră.
(5) Se supun la vot numai soluțiile propuse de comisia de mediere care sunt diferite de cele adoptate inițial de Senat. Raportul comisiei de mediere se adoptă, în fiecare dintre cele două Camere, cu votul a cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
(6) În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergență, în termenul stabilit potrivit alin. (1), sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele rămase în divergență se supun dezbaterii în ședință comună a celor două Camere, potrivit Regulamentului activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului.
(7) Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, hotărăsc cu votul a cel puțin trei pătrimi din numărul deputaților și senatorilor.*
* Prevederile fostului art. 149^4 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 431/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017.
(1) Legea de revizuire, în forma adoptată de cele două Camere, se transmite, de îndată, Curții Constituționale în vederea verificării constituționalității.
(2) În cazul în care Curtea Constituțională constată că prevederile Legii de revizuire sunt constituționale, aceasta se transmite Monitorului Oficial al României, în vederea publicării.
(3) În cazul în care Curtea Constituțională constată că nu au fost respectate dispozițiile constituționale referitoare la revizuire, Senatul reexaminează Legea de revizuire a Constituției, cu respectarea prevederilor art. 161-163.
Revizuirea este definitivă după aprobarea acesteia prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării propunerii de revizuire de către Parlament.
Senatul are dreptul să ceară doar urmărirea penală a senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului.
(1) Dezbaterea cererii prevăzute la art. 166 se poate face pe baza raportului întocmit de o comisie de anchetă sau pe baza unui raport întocmit de o comisie permanentă în condițiile art. 78.
(2) În cazul în care președintele Senatului primește o solicitare a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a aproba o cerere de urmărire penală a unui senator care este membru al Guvernului, respectiva solicitare este adusă la cunoștința Biroului permanent al Senatului, de îndată. Biroul permanent al Senatului are obligația să ceară Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări să prezinte, în cel mult 5 zile, o primă evaluare a respectivei solicitări și o estimare a timpului necesar pentru a realiza audierea senatorului și pentru a studia documentele înaintate de procurorul general. Pe baza evaluării preliminare, Biroul permanent al Senatului va fixa un termen de depunere a raportului de către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, termen care nu poate fi mai mare de 14 zile.
(3) Raportul va cuprinde toate argumentele, atât în favoarea aprobării cererii, cât și pe cele împotriva aprobării acesteia. Argumentele în favoarea aprobării cererii sunt cele formulate de senatori, precum și cele cuprinse în solicitarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Argumentele împotriva aprobării cererii sunt cele formulate de senatori, precum și cele formulate de ministrul în cauză și de apărătorii acestuia. Toate argumentele vor fi raportate la îndeplinirea criteriilor și liniilor directoare pentru ridicarea imunității parlamentare cuprinse în capitolul V din „Raportul Comisiei de la Veneția privind scopul și ridicarea imunității parlamentare CDL-AD (2014)011“.
(4) Audierea senatorului care este membru al Guvernului este obligatorie, iar în cazul în care acesta refuză sau se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în fața comisiei, acest fapt trebuie consemnat în raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări. În situația în care senatorul în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta la audiere, se va fixa un nou termen.
(5) Raportul comisiei se aprobă prin votul secret al majorității membrilor prezenți.
(6) Rapoartele cu privire la cererea de începere a urmăririi penale se dezbat în plenul Senatului în cel mult 5 zile de la depunerea lor la Biroul permanent.
(7) La dezbaterea asupra cererii de începere a urmăririi penale vor lua cuvântul președintele comisiei care a întocmit raportul, senatorul la care se referă cererea respectivă și, după caz, câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar, după care se trece la vot.
(8) Hotărârea privind cererea de urmărire penală, al cărei proiect este întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, se adoptă cu votul majorității senatorilor prezenți, cu respectarea prevederilor art. 67 din Constituția României, republicată. Votul este secret și se exprimă prin bile. Hotărârea prin care Senatul cere sau nu cere urmărirea penală se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(9) În condițiile în care Senatul nu este în sesiune, președintele Senatului convoacă o sesiune extraordinară și ia măsurile necesare respectării termenelor prevăzute în prezentul articol.
(1) În cazul în care Senatul decide să ceară urmărirea penală, președintele Senatului va comunica acest lucru procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea Senatului va fi transmisă și Președintelui României, pentru eventuala suspendare din funcție a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută.
(2) Prevederile alin. (1) și ale art. 166 și 167 sunt aplicabile, după caz, și senatorilor care au fost membri ai Guvernului.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.