REGULAMENTUL Nr. 3/1999 DE PROCEDURA

(1) Camera Arbitrală a Bursei de Valori București și Camera Arbitrală a Pieței RASDAQ, denumite în continuare camere arbitrale, înființate prin art. 77 din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori și prin art. 34 alin. (4) din Regulamentul nr. 6/1998 privind organizarea și funcționarea organismului de autoreglementare pentru piețele reglementate de valori mobiliare, sunt instituții permanente de arbitraj, fără personalitate juridică, independente în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin potrivit prezentului regulament.

(2) Camera Arbitrală (BVB/RASDAQ) are ca obiect organizarea soluționării litigiilor izvorâte din operațiuni de bursa, precum și promovarea arbitrajului privat prin oferirea unor proceduri alternative de rezolvare a diferendelor.

(3) În arbitrajul organizat de camera arbitrală (BVB/RASDAQ) se aplică regulamentul de fața, întocmit în conformitate cu dispozițiile cărții a IV-a (art. 340-370 3 ) din Codul de procedură civilă.

(4) În lipsa unei stipulații contrare exprese, părțile care recurg la arbitrajul camerei arbitrale (BVB/RASDAQ) se considera ca au acceptat prezentul regulament.

(1) Litigiile dintre intermediari, dintre societățile de valori mobiliare și agenții lor, dintre agenți și cele între clienți și intermediari, izvorâte din operațiuni de bursa, pot fi supuse spre soluționare camerei arbitrale (BVB/RASDAQ), dacă părțile au încheiat o convenție arbitrală în condițiile cap. II din prezentul regulament.

(2) De asemenea, pot fi supuse spre soluționare uneia dintre cele doua camere arbitrale litigii de natura celor prevăzute la alin. (1), izvorâte din operațiuni efectuate pe alte piețe de valori mobiliare, dacă exista convenție arbitrală.

(3) În cazul în care convenția arbitrală nu cuprinde o prevedere referitoare la organizarea arbitrajului de către camera arbitrală (BVB/RASDAQ), aceasta îl poate organiza la cererea comuna a părților sau a uneia dintre ele, urmată de acceptarea celeilalte părți, formulată în scris.

(1) Fiecare camera arbitrală se compune dintr-un număr de 10-15 arbitri numiți de Comitetul Bursei de Valori București, respectiv de Consiliul de Coordonare al Piețelor Reglementate de Valori Mobiliare (C.C.P.R.V.M.), pe termen de 3 ani, dintre persoanele care îndeplinesc cerințele prevăzute în cap. III din prezentul regulament.

(2) Arbitrii pot fi reînvestiți pe noi perioade de 3 ani.

(3) Arbitrii sunt independenți și impartiali în îndeplinirea atribuțiilor lor. Ei nu sunt reprezentanții părților.

(4) Comitetul Bursei de Valori București și, respectiv, C.C.P.R.V.M. desemnează dintre arbitrii numiți potrivit alin. (1) un președinte care conduce camera arbitrală (BVB/RASDAQ) și căruia îi revin, în desfășurarea arbitrajului, atribuțiile prevăzute în prezentul regulament.

(1) Litigiile se soluționează de un tribunal arbitral compus din 2 arbitri și un supraarbitru, aleși sau, după caz, desemnați dintre membrii unei camere arbitrale, în conformitate cu prevederile cap. III din prezentul regulament.

(2) Dacă părțile convin, litigiul se soluționează de un arbitru unic, ales dintre membrii camerei arbitrale prin acordul părților.

(3) Prevederile prezentului regulament în care se fac referiri la tribunalul arbitral se aplică în mod corespunzător și arbitrului unic.

(1) Fiecare camera arbitrală are un secretariat compus din asistenți arbitrali și din personal administrativ, numiți sau delegați de directorul general al Bursei de Valori București, respectiv de președintele director general al Societății de Bursa RASDAQ.

(2) Atribuțiile secretariatului sunt stabilite prin decizie a directorului general al Bursei de Valori București și, respectiv, prin decizie a președintelui director general al Societății de Bursa RASDAQ, cu acordul președintelui fiecărei camere arbitrale.

(3) Baza materială a fiecărei camere arbitrale se asigura de Bursa de Valori București, respectiv de Societatea de Bursa RASDAQ.

(1) Convenția arbitrală se încheie în scris, sub sancțiunea nulității.

(2) Convenția arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare, denumita compromis.

(1) Prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul în care ea este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. În lipsa unei asemenea precizări și dacă organizarea arbitrajului a fost încredințată camerei arbitrale, numirea arbitrilor se face conform prezentului regulament.

(2) Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.

(1) Prin compromis părțile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluționat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancțiunea nulității, obiectul litigiului și numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.

(2) Compromisul se poate încheia și direct la camera arbitrală, sub semnatura părților și cu certificarea președintelui acestei camere sau a delegatului sau.

(1) Încheierea convenției arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor judecătorești.

(2) Tribunalul arbitral își verifica propria sa competența de a soluționa un litigiu și hotărăște în aceasta privinta, după caz, printr-o încheiere de respingere a excepției de necompetentă sau printr-o sentinta de respingere a acțiunii arbitrale, în cazul în care constata ca arbitrajul nu este competent. Încheierea de respingere a excepției nu poate fi desfiintata decât o dată cu sentinta pronunțată în fond.

(1) Poate fi numit arbitru orice persoană fizica, de cetățenie română, cu domiciliul în România, care are capacitatea deplina de exercițiu al drepturilor, se bucura de o buna reputație, este specialist în domeniul juridic ori economic sau are o experienta recunoscută în activitatea bursiera.

(2) Agenții pentru valori mobiliare nu pot fi numiți arbitri.

(3) Arbitrii sunt înscriși, cu acordul lor scris, într-o lista care va cuprinde: numele, ocupația și, după caz, specialitatea, titlurile sau prezentarea succintă a activității profesionale a fiecărui membru.

(4) Lista cuprinzând arbitrii va fi adusă la cunoștința publică și va fi pusă la dispoziție părților, la cererea lor.

(1) Fiecare parte în litigiu alege un arbitru și un supleant din lista cuprinzând arbitrii. Alegerea se face prin cererea de arbitrare a reclamantului, respectiv prin întâmpinarea pârâtului sau prin comunicare scrisă.

(2) Dacă exista mai multe părți, arbitrul va fi desemnat de președintele camerei arbitrale.

(3) Este nulă clauza din convenția arbitrală care prevede dreptul uneia dintre părți de a alege arbitrul în locul celeilalte părți sau de a avea mai mulți arbitri decât cealaltă parte.

(4) La cererea părții, exprimată prin cererea de arbitrare sau prin întâmpinare ori prin alt act, arbitrul și supleantul se desemnează de către președintele camerei arbitrale.

(1) Arbitrii aleg un supraarbitru care va prezida tribunalul arbitral.

(2) În cazul în care arbitrii nu se înțeleg asupra persoanei supraarbitrului sau nu îl aleg în termen de 3 zile de la data alegerii ori a desemnării arbitrului pârâtului, supraarbitrul va fi desemnat de președintele camerei arbitrale.

(1) Dacă una dintre părți nu își numește arbitrul în condițiile stabilite prin prezentul regulament ori dacă exista neintelegeri cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, președintele camerei arbitrale va desemna dintre membrii acesteia arbitrul acestei părți ori, după caz, arbitrul unic sau supraarbitrul.

(2) Desemnarea se face în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1).

(3) Dacă totuși partea își va numi arbitrul după expirarea termenului, însă cel mai târziu până la constituirea tribunalului arbitral, desemnarea facuta de către președintele camerei arbitrale devine caducă.

(1) În caz de împiedicare a arbitrului de a-și exercită atribuțiile, acesta va fi înlocuit prin supleantul sau; dacă și acesta este împiedicat să își exercite atribuțiile, va fi instiintata partea care l-a ales, cu invitația de a alege un nou arbitru și un nou supleant în termen de 3 zile de la primirea înștiințării, dispozițiile art. 19 fiind aplicabile în mod corespunzător.

(2) În cazul în care arbitrul și supleantul sau, care nu își mai pot exercita atribuțiile, au fost desemnați de președinte, acesta va desemna de îndată un alt arbitru și un alt supleant.

(3) În caz de împiedicare a supraarbitrului de a-și exercită atribuțiile, arbitrii părților vor alege un alt supraarbitru în termen de 3 zile de la luarea la cunoștința despre aceasta.

(4) Tribunalul arbitral, în noua compunere, poate dispune, după ascultarea părților, în măsura necesară, reluarea dezbaterilor din ședințele anterioare modificării componentei sale.

(1) Arbitrul sau supraarbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la indoiala independenta și imparțialitatea sa. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute de lege pentru recuzarea judecătorilor.

(2) O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite după numire.

(1) Arbitrul care știe ca în privinta sa exista o cauza de recuzare este obligat sa înștiințeze părțile și pe ceilalți arbitri mai înainte de constituirea tribunalului arbitral, iar dacă asemenea cauze survin după constituire, de îndată ce le-a cunoscut.

(2) Acest arbitru nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părțile, înștiințate potrivit alineatului precedent, comunică în scris ca înțeleg sa nu ceara recuzarea. Chiar în acest caz, arbitrul are dreptul să se abțină de la judecarea litigiului, fără ca abținerea sa însemne recunoașterea cauzei de recuzare.

(1) Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancțiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoștința de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.

(2) Cererea de recuzare se soluționează de tribunalul arbitral, fără participarea arbitrului recuzat, acesta fiind înlocuit prin președintele camerei arbitrale sau printr-un arbitru desemnat de el.

(3) Dacă cererea de recuzare îl privește pe arbitrul unic, ea se soluționează de președintele camerei arbitrale sau de un arbitru desemnat de el.

(4) Dacă cererea de recuzare este admisă, arbitrul, supraarbitrul sau arbitrul unic va fi desemnat în conformitate cu prezentul regulament.

a) după acceptare renunța în mod nejustificat la însărcinarea lor;

b) fără motiv justificat nu participa la judecarea litigiului sau nu pronunța hotărârea în termenul stabilit de convenția arbitrală ori de lege;

c) nu respecta caracterul confidențial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau cunoștința în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părților;

d) încalcă în mod flagrant îndatoririle ce le revin potrivit prezentului regulament.

(1) Tribunalul arbitral se considera constituit la data alegerii sau, după caz, a desemnării supraarbitrului sau a arbitrului unic.

(2) Membrii tribunalului arbitral care accepta numirea vor semna un angajament, în termen de 48 de ore de la înștiințarea scrisă sau telefonica facuta de asistentul arbitral despre numire, prin care se obliga sa îndeplinească misiunea de arbitru în acel litigiu cu nepartinire și cu respectarea stricta a regulamentului de fața.

(3) Din momentul constituirii tribunalului arbitral, acesta este investit cu judecarea cererii de arbitrare și a celorlalte cereri privind procedura arbitrală, cu excepția cererilor care, prin dispoziții imperative ale legii, sunt de competența instanțelor judecătorești.

(4) Comunicarea cererilor, actelor și informațiilor în legătură cu litigiul se face prin grija asistentului arbitral, arbitrii neavând legătură directa cu părțile.

(1) Dacă părțile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunțe hotărârea în termen de cel mult 3 luni de la data constituirii sale.

(2) Termenul se suspenda pe timpul judecării unei cereri incidente adresate instanței judecătorești competente sau al completării tribunalului arbitral, în cazul prevăzut la art. 26.

(3) Părțile pot consimți în scris la prelungirea termenului arbitrajului.

(4) De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune prin încheiere, pentru motive temeinice, prelungirea termenului arbitrajului cu cel mult două luni.

(1) Tribunalul arbitral este sesizat printr-o cerere scrisă, care va cuprinde:

a) numele, domiciliul sau reședința persoanei fizice, iar pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor. Se vor menționa, după caz: numărul de înmatriculare în registrul comerțului, numărul de telefon, telex, fax, contul bancar;

b) numele și calitatea celui care angajează sau reprezintă partea în litigiu, indicandu-se actul din care rezultă calitatea, precum și dreptul de a semna;

c) menționarea convenției arbitrale, anexându-se copia de pe contractul în care este inserată, iar dacă s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;

d) obiectul și valoarea cererii, precum și calculul prin care s-a ajuns la determinarea valorii;

e) motivele de fapt și de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu trimitere la înscrisurile doveditoare corespunzătoare sau la alte probe. Când se solicita proba cu martori, se vor preciza numele și domiciliul acestora;

f) numele arbitrului desemnat sau al arbitrului unic propus;

g) semnatura părții.

(2) Înscrisurile se depun în original sau în copie certificată de parte.

(3) La cerere se anexează și dovada plății taxei arbitrale.

(1) Primind cererea de arbitrare, pârâtul va face o întâmpinare cuprinzând, pe de o parte, numele arbitrului ales de el sau răspunsul la propunerea reclamantului privind soluționarea litigiului de către un arbitru unic, precum și la persoana acestuia, iar pe de altă parte, excepțiile referitoare la cererea reclamantului, răspunsul în fapt și în drept la aceasta cerere, probele propuse în apărare, precum și, în mod corespunzător, celelalte mențiuni și cerințe corespunzătoare prevăzute la art. 32 pentru cererea de arbitrare.

(2) Alegerea arbitrului se poate face și printr-o înștiințare scrisă, în termenul de depunere a întâmpinării.

(3) În termen de 7 zile de la primirea cererii de arbitrare pârâtul va comunică reclamantului întâmpinarea, împreună cu actele insotitoare, și, de asemenea, va depune un exemplar la Camera arbitrală, atașând dovada de comunicare.

(4) Nedepunerea întâmpinării nu înseamnă recunoașterea pretențiilor reclamantului.

(5) Dacă prin nedepunerea sau prin necomunicarea întâmpinării litigiul se amana, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor produse prin amânare.

(1) Dacă pârâtul are pretenții împotriva reclamantului, derivând din același raport juridic, el poate face cerere reconvențională.

(2) Cererea reconvențională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de înfățișare și trebuie să îndeplinească aceleași condiții ca și cererea principala.

(3) Cererea reconvențională se soluționează o dată cu cererea principala. În situația în care numai cererea principala este în stare de a fi soluționată, cererea reconvențională poate fi soluționată separat.

(1) Comunicarea cererii de arbitrare și a întâmpinării, a citațiilor, a hotărârilor arbitrale și a încheierilor de ședința se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Celelalte înscrisuri, precum și informațiile și diversele instiintari pot fi făcute și prin scrisoare recomandată cu recipisa poștală de predare, telegrama, telex, fax sau prin orice alt mijloc de comunicare ce permite stabilirea probei comunicării și a textului transmis. În cazul comunicărilor telefonice asistentul arbitral va face mențiune în dosar, precizând data și ora convorbirii.

(3) Orice înscris poate fi înmânat și personal părții sau reprezentantului ei, sub semnatura certificată de asistentul arbitral, cu precizarea datei inmanarii.

(4) Dovezile de comunicare se depun la dosar.

(5) Înscrisurile comunicate părților se considera înmânate și în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru a le ridica, deși exista dovada avizării sale.

(1) Înaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părți poate cere instanței judecătorești competente sa încuviințeze măsuri asiguratorii și măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.

(2) La aceasta cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare și convenția arbitrală.

(3) Încuviințarea acestor măsuri va fi adusă la cunoștința tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.

(1) Orice excepție privind existenta sau validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral și desfășurarea procedurii până la primul termen de înfățișare trebuie ridicată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.

(2) Orice cereri și memorii ale părților și orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfățișare.

(1) Fiecare dintre părți are sarcina sa dovedească faptele pe care își întemeiază în litigiu pretenția sau apărarea.

(2) În vederea soluționării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părților explicații scrise cu privire la obiectul cererii și la faptele litigiului și poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.

(3) Administrarea probelor se efectuează în ședința tribunalului arbitral.

(4) Ascultarea martorilor și a experților se face fără prestare de jurământ.

(5) Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere și nici să aplice sancțiuni martorilor sau experților. Pentru luarea acestor măsuri părțile se pot adresa instanței judecătorești competente.

(6) Aprecierea probelor se face de către arbitri, potrivit intimei lor convingeri.

a) necesitatea probei ar reieși din dezbateri;

b) administrarea probei nu pricinuiește amânarea soluționării litigiului.

(1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate într-o încheiere de ședința.

(2) Orice dispoziție a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheierea de ședința și va fi motivată.

(3) Încheierea de ședința va cuprinde, pe lângă mențiunile prevăzute la art. 59 alin. (1) lit. a) și b), următoarele:

a) o scurta descriere a desfășurării ședinței;

b) cererile și susținerile părților;

c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;

d) dispozitivul;

e) semnăturile arbitrilor, cu respectarea art. 59, precum și semnatura asistentului arbitral.

(4) Părțile au dreptul sa ia cunoștința de conținutul încheierilor, precum și de actele dosarului.

(5) La cererea părților sau din oficiu, tribunalul arbitral poate indrepta sau completa încheierea de ședința printr-o alta încheiere.

(6) Părților li se comunică, la cerere, o copie de pe încheierea de ședința.

(1) Procedura arbitrală ia sfârșit prin pronunțarea unei sentințe arbitrale.

(2) Dacă pârâtul recunoaște o parte din pretențiile reclamantului, tribunalul arbitral, la cererea acestuia, va putea da o sentinta parțială în măsura recunoașterii.

(3) Dacă reclamantul își retrage cererea de arbitrare mai înainte de constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se încheie printr-o încheiere a președintelui camerei arbitrale.

(1) Tribunalul arbitral soluționează litigiul în temeiul contractului principal și al normelor de drept aplicabile, ținând seama, atunci când este cazul, și de uzanțele comerciale.

(2) Pe baza acordului expres al părților, tribunalul arbitral poate soluționa litigiul în echitate.

(1) Tribunalul arbitral, după ce va considera ca toate împrejurările cauzei sunt suficient lamurite, închide dezbaterile și trece la deliberare și la luarea hotărârii în ședința secreta, cu participarea tuturor arbitrilor în persoana, consemnându-se în hotărâre aceasta participare.

(2) Pronunțarea hotărârii poate fi amânată cu cel mult 15 zile, sub condiția încadrării în termenul arbitrajului prevăzut la art. 29.

(1) Îndată după deliberare și după stabilirea soluției se întocmește dispozitivul hotărârii, care se semnează de către toți membrii tribunalului arbitral, precum și de asistentul arbitral.

(2) Dacă exista opinie separată, aceasta se va menționa în dispozitiv.

(1) Sentinta arbitrală se redactează în scris și trebuie să cuprindă:

a) componenta nominală a tribunalului arbitral, numele asistentului arbitral, locul și data pronunțării hotărârii;

b) numele părților, domiciliul sau reședința lor ori, după caz, denumirea și sediul, precum și numele reprezentanților părților și ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

c) menționarea convenției arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;

d) obiectul litigiului și susținerile părților pe scurt;

e) motivele de fapt și de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluția;

f) dispozitivul;

g) semnăturile tuturor arbitrilor, dispozițiile art. 56 rămânând aplicabile, precum și semnatura asistentului arbitral.

(2) Dacă unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, se va face mențiune despre cauza împiedicării, cu confirmarea, sub semnatura, a supraarbitrului.

(1) Dacă prin hotărârea pronunțată tribunalul arbitral a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, oricare dintre părți poate solicita, în termen de 5 zile de la primirea hotărârii, completarea ei. Sentinta de completare se da cu citarea părților.

(2) Greșelile materiale din textul sentinței arbitrale sau alte greșeli evidente care nu schimba fondul soluției, precum și greșelile de calcul pot fi rectificate, la cererea oricăreia dintre părți, formulată în termenul prevăzut la alineatul precedent, sau din oficiu, printr-o încheiere de îndreptare.

(3) Sentinta de completare sau încheierea de îndreptare face parte integrantă din sentinta arbitrală și se pronunța de același tribunal arbitral.

(4) Părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea sau de îndreptarea sentinței.

(1) Sentinta arbitrală va fi comunicată părților în cel mult 20 de zile de la data pronunțării ei.

(2) Sentinta arbitrală comunicată părților are efectele unei hotărâri judecătorești definitive.

a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără sa existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule ori inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) sentinta a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 29, dispozițiile art. 30 rămânând aplicabile;

f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g) sentinta arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arata data și locul pronunțării, nu este semnată de către arbitri;

h) dispozitivul sentinței arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire;

i) sentinta arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

(1) Prevederile prezentului regulament se completează cu dispozițiile Codului de procedura civilă.

(2) În lipsa unor prevederi în prezentul regulament sau în Codul de procedură civilă, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura arbitrală de urmat, asa cum va considera mai potrivit.