LEGE nr. 146 din 27 iulie 1999

(1) În raport cu gradul de specializare a personalului medico-sanitar și cu dotarea cu mijloace de investigații și tratament, spitalele publice asigura pregătirea studenților și elevilor din învățământul superior medico-farmaceutic și mediu sanitar, specializarea și formarea continua a personalului medico-sanitar, precum și desfășurarea unor activități de cercetare științifică medicală. Spitalele private pot desfășura astfel de activități, în condițiile mai sus menționate, în mod optional.

(2) Pregătirea studenților și a elevilor în spitale este admisă atât pentru cei din învățământul de stat, cat și pentru cei din învățământul privat, autorizat provizoriu sau acreditat, potrivit legii.

(3) Aceste activități se desfășoară conform contractului, pe perioada determinata, încheiat de spital cu unitățile de învățământ respective, pe baza metodologiei elaborate de către Ministerul Sănătății, Ministerul Educației Naționale și de Colegiul Medicilor din România.

(1) Spitalele pot fi organizate, în raport cu specificul patologiei, în spitale generale sau spitale de specialitate și pot avea în structura lor secții distincte pentru tratamentul și îngrijirea bolnavilor cu afecțiuni acute și afecțiuni cronice.

(2) Secțiile pentru cazurile de bolnavi acuti sau pentru cazurile de bolnavi cronici pot funcționa în regim de spitalizare continua sau discontinua.

(1) După autorizarea sanitară de funcționare a spitalelor acestea intra, în mod obligatoriu, în procesul de acreditare, care se va derula până la o dată limita stabilită de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor.

(2) Acreditarea garantează funcționarea spitalelor la un standard corespunzător complexității serviciilor medicale, certificând calitatea serviciilor.

(3) Acreditarea se acordă de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor pe baza criteriilor de evaluare aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(4) Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor este alcătuită din reprezentanți desemnați, după cum urmează: 2 reprezentanți din partea Ministerului Sănătății, 2 reprezentanți din partea Colegiului Medicilor din România, 2 reprezentanți ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și un reprezentant al Asociației Spitalelor din România.

(5) În cazul în care un spital nu mai întrunește criteriile prevăzute la alin. (3), acreditarea se retrage de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor.

a) diagnostic și terapie;

b) îngrijire a bolnavului;

c) management.

(1) Spitalul public este condus de către un consiliu de administrație alcătuit din 3-7 membri, numit de către proprietar.

(2) Conducerea executivă a spitalului este alcătuită din:

a) director general;

b) director medical, obligatoriu este medic;

c) director de îngrijiri, asistența coordonatoare a ingrijirilor din spital;

d) director administrativ, financiar-contabil.

(3) Conducerea executivă a spitalului se face pe bază de contract de administrare pe termen limitat. Funcțiile directoriale se obțin prin concurs, susținut în prezenta membrilor consiliului de administrație. Criteriile de eligibilitate, condițiile generale de organizare a concursului, precum și prevederile-cadru ale contractului de administrare se elaborează de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor.

(4) În unitățile spitalicești care au și structuri organizatorice de cercetare științifică, precum și atribuții de coordonare a programelor naționale de sănătate, structura consiliului de administrație și, respectiv, a conducerii executive se adapteaza corespunzător specificului fiecărei unități.

(1) Finanțarea spitalelor publice și private se asigura din veniturile realizate în raport cu serviciile medicale furnizate pe baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate, de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din asocieri investitionale în profil medical sau medico-social, din donații și sponsorizări, precum și din veniturile obținute de la persoanele fizice și juridice, în condițiile legii.

(2) De la bugetul de stat se asigura finanțarea unor programe naționale de sănătate, realizarea de construcții noi, efectuarea unor reparații capitale, precum și dotarea cu echipamente medicale de înaltă performanta.

(1) Serviciile medicale furnizate de către spital se stabilesc prin contractul care se încheie între spital și casa de asigurări de sănătate sau alți contractanți.

(2) Pentru spitalele care lucrează în sistemul de asigurări de sănătate, contractul-cadru pentru serviciile medicale furnizate de către acestea se elaborează de către Casa Naționala de Asigurări de Sănătate și de Colegiul Medicilor din România, cu avizul Ministerului Sănătății, și se aproba prin hotărâre a Guvernului.

(1) Personalul încadrat în unitățile sanitare va fi plătit după cum urmează:

a) valoarea corespunzătoare salariului minim pe economie, din bugetul de stat;

b) la salariul minim se adauga veniturile realizate din contractele încheiate cu casa de asigurări de sănătate.

(2) Salarizarea personalului din spitalele private se stabilește prin negociere între părți.

(1) Imobilele aflate în administrarea unor spitale publice, care se reorganizează și devin disponibile, pot fi vândute, închiriate sau concesionate, după caz, în condițiile legii, unor persoane fizice sau juridice, în scopul organizării și funcționarii unor spitale private sau pentru alte forme de asistența medicală. Criteriile pe baza cărora vor putea fi vândute, închiriate sau concesionate imobilele disponibile se stabilesc de către Comisia naționala paritara, formată din reprezentanți ai Ministerului Sănătății și ai Colegiului Medicilor din România.

(2) De același regim beneficiază și bunurile mobile aflate în proprietatea spitalului public.

(3) Sumele obținute în urma închirierii, vânzării sau concesionarii imobilelor și a aparaturii medicale existente constituie venit care se include în bugetele locale și se pune în întregime la dispoziție direcțiilor județene de sănătate publică, respectiv a municipiului București, numai în scopul achiziționării de aparatura medicală pentru spitalele publice reorganizate.

(1) Dispozițiile prezentei legi intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Pe aceeași dată se abroga art. 25-30 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi.