LEGE nr. 203 din 28 decembrie 1999 (**republicată**)(*actualizată*)

a) străin - persoana care nu are cetățenie română;

b) permisul de muncă - documentul oficial, eliberat în condițiile legii, care da dreptul titularului să fie încadrat în munca sau detașat în România la un singur angajator;

c) lucrătorul stagiar - strainul încadrat în munca, a cărui prezenta pe teritoriul României este strict determinata în timp și are drept scop îmbunătățirea pregătirii profesionale și a cunoștințelor lingvistice și culturale;

d) lucrătorul sezonier - strainul încadrat în munca pe teritoriul României, pe un loc de muncă bine definit, într-un sector de activitate care se desfășoară în funcție de succesiunea anotimpurilor, în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioada determinata, care nu poate depăși 6 luni într-un interval de 12 luni;

e) lucrătorul transfrontalier - strainul încadrat în munca în localitățile de frontieră de pe teritoriul României și care se întoarce în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămâna în zona de frontieră a unui stat care are frontiera comuna cu România, în care își are domiciliul și al cărui cetățean este.

f) lucrătorul detașat - strainul calificat, angajat al unei persoane juridice străine, care poate să desfășoare activitate pe teritoriul României de maximum un an de zile la un interval de minimum 5 ani, în următoarele situații:

i) își desfășoară activitatea pe teritoriul României pe o perioadă de până la un an de zile, la o persoană juridică din România, în baza unui contract comercial de prestări de servicii încheiat între persoana juridică din România și angajatorul străin al lucrătorului detașat;

îi) își desfășoară activitatea, ca urmare a deciziei de schimbare temporară a locului de muncă emise de către o companie străină cu sediul pe teritoriul unui stat membru al Organizației Mondiale a Comerțului, la o reprezentanta, sucursala ori filiala a sa, aflată pe teritoriul României;

g) personal înalt calificat - profesori universitari, cercetători și personal științific care desfășoară în România o activitate academica sau o activitate de cercetare în cadrul universitatilor, instituțiilor de educație și cercetare, autorităților și instituțiilor din sistemul administrației publice centrale.

(1) Permisul de muncă poate fi eliberat, la cerere, străinilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația română cu privire la încadrarea în munca și care au aplicată pe documentele de trecere a frontierei viza de lungă ședere pentru angajare în munca.

(2) Permisul de muncă poate fi eliberat, cu respectarea reglementărilor în vigoare, fără a fi necesară obținerea vizei de lungă ședere pentru angajare în munca, străinilor aflați în una dintre următoarele situații:

a) provin din state cu care România are încheiate acorduri, convenții sau înțelegeri de desființare a vizelor pentru trecerea frontierei în acest scop sau pentru care România a renunțat unilateral la obligativitatea vizelor;

b) beneficiază de drept de ședere temporară pentru reîntregirea familiei, acordat în condițiile stabilite de legislația privind regimul străinilor în România;

c) beneficiază de drept de ședere temporară în scop de studii și solicita încadrarea în munca în baza unor contracte individuale de muncă cu timp parțial, cu program de maximum 4 ore pe zi;

d) sunt membri de familie - soț, sotie, copii - ai cetățenilor români cu domiciliul în România.

e) sunt detasati pe teritoriul României în baza vizei de lungă ședere pentru alte scopuri.

(1) În situația în care un angajator persoana juridică cu sediul în România ori o reprezentanta, sucursala sau filiala din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate face dovada realizării unor investiții directe cu impact semnificativ în economie, în sensul prevederilor Legii nr. 332/2001 privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în economie, cu modificările ulterioare, în care lucrătorul detașat are o implicare directa și necesară, perioada pentru care acesta desfășoară activitatea pe teritoriul României poate fi prelungită până la 3 ani.

(2) În temeiul prevederilor acordurilor, convențiilor sau înțelegerilor internaționale la care România este parte, perioada pentru care lucrătorul detașat desfășoară activitatea pe teritoriul României poate fi prelungită în condițiile și situațiile prevăzute în mod expres de acestea.

(3) Prevederile art. 2 lit. f) referitoare la perioada pentru care lucrătorul detașat poate să desfășoare activitate pe teritoriul României nu se aplică în cazul cetățenilor străini angajați ai persoanelor juridice stabilite în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau în unul dintre statele semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European.

(1) Permisul de muncă se eliberează de Oficiul pentru Migratia Forței de Muncă, instituție publică aflată în subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.

(2) Tipurile de permise de muncă ce pot fi acordate străinilor sunt următoarele:

a) Permis de muncă de tip A (lucrători permanenți) - da dreptul titularului să fie încadrat în munca pe baza contractului individual de muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni, cu posibilitatea prelungirii pe noi intervale de până la 12 luni, la o singura persoana fizica sau juridică din România ori la o reprezentanta, sucursala sau filiala din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate;

b) Permis de muncă de tip B (lucrători detasati) - da dreptul titularului sa presteze munca, în condițiile legii, în baza deciziei de detașare de la un angajator persoana juridică străină la un angajator persoana juridică din România ori la o reprezentanta, sucursala sau filiala din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate;

c) Permis de muncă de tip C (lucrători sezonieri) - da dreptul titularului să fie încadrat în munca pe teritoriul României pentru o perioadă de cel mult 6 luni într-un interval de 12 luni, neputând fi prelungit în vederea ocupării unui loc de muncă de alta natura;

d) Permis de muncă de tip D (lucrători stagiari) - da dreptul titularului să fie încadrat în munca pe teritoriul României pentru o perioadă de stagiu de cel mult 12 luni, cu posibilitatea de prelungire până la obținerea calificării profesionale pentru care s-a organizat stagiul;

e) Permis de muncă de tip E (sportivi) - da dreptul sportivilor profesionisti să fie încadrați în munca la un singur angajator român, al cărui obiect principal de activitate îl constituie desfășurarea de activități sportive, pe o perioadă de cel mult 12 luni, cu posibilitatea prelungirii pe noi intervale de până la 12 luni.

f) Permis de muncă de tip F (nominal) - se eliberează pentru activități sezoniere strainului care a desfășurat anterior activități în baza unui permis de muncă de tip C, la același angajator de pe teritoriul României, și care a respectat obligația de a părăsi teritoriul României la expirarea duratei contractului individual de muncă anterior, potrivit condițiilor impuse prin lege;

g) Permis de muncă de tip G (lucrători transfrontalieri) - da dreptul titularului să fie încadrat în munca pe baza contractului individual de muncă pe o perioadă de cel mult 12 luni, cu posibilitatea prelungirii pe noi intervale de până la 12 luni la o singura persoana fizica sau juridică din România, ori la o reprezentanta, sucursala sau filiala din România a unei persoane juridice cu sediul în străinătate, în condițiile art. 2 lit. e).

(3) La data aderării României la Uniunea Europeană cetățenii străini angajați ai persoanelor juridice stabilite într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau într-unul dintre statele semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European pot fi detasati în România fără a fi necesară obținerea permisului de muncă.

(4) În temeiul prevederilor acordurilor, convențiilor sau înțelegerilor internaționale la care România este parte, permisele de muncă pot fi eliberate sau prelungite în condițiile și situațiile prevăzute în mod expres de către acestea.

(5) Ministrul muncii, solidarității sociale și familiei, cu avizul ministrului administrației și internelor, poate decide eliberarea în procedura specială a permisului de muncă pentru persoanele care urmează sa desfășoare în România, în baza unui contract individual de muncă, activități cu influente majore asupra dezvoltării economice a tarii, în condițiile achitării de către angajator a unui tarif de 2.000 euro, dacă acele persoane fac dovada deținerii unei calificări, ce presupune studii superioare de lungă durata, în domeniul de interes, precum și lipsa antecedentelor penale.

(6) Prevederile alin. (5) sunt aplicabile cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, precum și ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European până la data aderării României la Uniunea Europeană.

(7) Litigiile în legătură cu refuzul acordării avizului prevăzut la art. 3 alin. (1^1) și a permisului de muncă, respectiv a prelungirii acestuia din urma, se soluționează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

(1) Abrogat.

(2) Prevederile art. 80 alin. (3) și ale art. 82 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, prin care se limitează posibilitatea prelungirii contractelor individuale de muncă pe durata determinata, nu sunt aplicabile străinilor.

a) străinii care și-au stabilit, potrivit legii, domiciliul în România;

b) cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European și membrii de familie ai acestora;

c) străinii al căror acces pe piața muncii din România este reglementat prin acorduri, convenții sau înțelegeri bilaterale încheiate de România cu alte state;

d) străinii care au dobândit o formă de protecție în România;

e) abrogată;

f) abrogată;

g) străinii care desfășoară activități didactice, științifice sau alte categorii de activități specifice cu caracter temporar în instituții de profil acreditate din România, în baza unor acorduri bilaterale, și personalul înalt calificat, în baza ordinului ministrului educației și cercetării, precum și străinii care desfășoară activități artistice în instituții de cultura din România, în baza ordinului ministrului culturii și cultelor;

h) străinii care urmează sa desfășoare pe teritoriul României activități temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administrației publice centrale sau locale ori de autorități administrative autonome.

i) străinii care sunt numiți șef de filiala sau de reprezentanta pe teritoriul României a unei companii care are sediul în străinătate, în conformitate cu actele prevăzute de legislația română în acest sens.

j) străinii membri de familie ai cetățenilor români.

(1) La propunerea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în concordanta cu politica privind migratia forței de muncă și luând în considerare situația pieței muncii din România, anual, prin hotărâre a Guvernului se stabilește numărul de permise de muncă ce pot fi eliberate străinilor.

(2) În vederea elaborării hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1):

a) Oficiul pentru Migratia Forței de Muncă transmite trimestrial Departamentului pentru munca în străinătate din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei situația statistica a permiselor de muncă;

b) Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă va pune la dispoziție departamentului prevăzut la lit. a) indicatorii statistici specifici domeniului sau de activitate.

(1) Străinii pot fi încadrați în munca pe teritoriul României la angajatori care funcționează în mod legal, în următoarele condiții îndeplinite cumulativ:

a) locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate cu personal român;

b) îndeplinesc condițiile speciale de pregătire profesională, experienta în activitate și autorizare, solicitate de angajator potrivit legislației în vigoare.

c) fac dovada faptului ca sunt apți din punct de vedere medical sa desfășoare activitatea respectiva și nu au antecedente penale, în cazul funcțiilor pentru a căror ocupare legislația din România prevede aceasta condiție;

d) angajatorii au achitate la zi obligațiile către bugetul public național;

e) se încadrează în contingentul anual aprobat prin hotărâre a Guvernului;

f) dețin un nivel minim de cunoaștere a limbii române;

g) locurile de muncă nu pot fi ocupate de cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European și de membrii acestora de familie.

(2) Abrogat.

(3) Prevederile alin. (1) lit. a), b), d) și f) nu se aplică cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European, celorlalte categorii de străini prevăzute la art. 3 alin. (2), precum și străinilor prevăzuți în legi speciale.

(4) Prevederile alin. (1) lit. g) se aplică de la data aderării României la Uniunea Europeană, sub rezerva aplicării măsurilor tranzitorii prevăzute de Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.

(5) Prevederile alin. (1) lit. a) nu se aplică nici străinilor care îndeplinesc funcția de administrator într-o societate comercială cu participare străină, în situația în care este o singura persoana numita în aceasta funcție, dacă strainul desfășoară activitatea în calitate de sportiv profesionist, în condițiile existenței unei recunoasteri internaționale sau a unei dovezi ca a desfășurat activitate similară în alta țara, precum și pentru solicitanții permisului de muncă de tip F.

(1) La eliberarea avizului și a permisului de muncă, inclusiv la prelungirea acestuia din urma, titularul va plati un tarif în lei, al cărui cuantum va fi stabilit prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, aprobate prin hotărâre a Guvernului, urmând a fi actualizat anual.

(2) Pentru acoperirea cheltuielilor legate de eliberarea avizului și a permisului de muncă, inclusiv de prelungirea acestuia, Oficiul pentru Migratia Forței de Muncă va percepe titularului un comision de 2%, care se aplică asupra sumelor prevăzute la alin. (1).

(1) Încadrarea fără permis de muncă sau menținerea în munca a unui străin care nu are permis de muncă valabil de către o persoană fizica sau juridică din România, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 6, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei (RON).

(2) Împiedicarea, în orice mod, de către angajator, persoana fizica sau juridică, a organelor competente de a-și exercită atribuțiile de control, în limitele competentelor, precum și refuzul acestuia de a prezenta documentația solicitată constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 4.500 la 9.000 lei (RON).

(1) Constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute la art. 11 se fac de către inspectorii de muncă din cadrul Inspecției Muncii, precum și de către salariații Oficiului pentru Migratia Forței de Muncă, desemnați prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei.

(2) Prevederile alin. (1) și ale art. 11 referitoare la contravenții se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Prevederile art. 6 lit. b) intră în vigoare de la data aderării României al Uniunea Europeană, sub rezerva aplicării măsurilor tranzitorii prevăzute de Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.

(3) Prevederile art. 8 alin. (1) lit. c) și e) se vor aplica cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, precum și ai statelor semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European până la data aderării României la Uniunea Europeană.

(4) Prevederile art. 6 lit. j) se aplică de la data aderării României la Uniunea Europeană.