Capitolul IV — Statutul senatorului

(1) Senatorii se bucură de imunitate parlamentară pe toată durata exercitării mandatului.

(2) Imunitatea parlamentară are ca scop garantarea libertății de exprimare a senatorului și protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare respective, abuzive sau șicanatoare.

(3) Senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(4) În temeiul art. 72 din Constituția României, republicată, senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Senatului, după ascultarea lor. Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(5) În caz de infracțiune flagrantă, senatorii pot fi reținuți și supuși percheziției. Ministrul justiției îl va informa neîntârziat pe președintele Senatului asupra reținerii și a percheziției. În cazul în care Senatul constată că nu există temei pentru reținere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

(6) Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravențională, precum și cererea de reținere, de arestare sau de percheziție se adresează președintelui Senatului de ministrul justiției.

(7) Președintele Senatului aduce cererea la cunoștință senatorilor în ședință publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări spre examinare, care va stabili dacă a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe senator de la exercițiul funcției sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorității membrilor acesteia.

(8) Raportul va cuprinde toate argumentele, atât în favoarea aprobării cererii, cât și pe cele împotriva aprobării acesteia. Argumentele în favoarea aprobării cererii sunt cele formulate de senatori, precum și cele cuprinse în cererea ministrului de justiție. Argumentele împotriva aprobării cererii sunt cele formulate de senatori, precum și cele formulate de senatorul în cauză și de apărătorul acestuia. Toate argumentele vor fi raportate la îndeplinirea criteriilor și liniilor directoare pentru ridicarea imunității parlamentare cuprinse în capitolul V din „Raportul Comisiei de la Veneția privind scopul și ridicarea imunității parlamentare CDL-AD (2014)011“.

(9) Biroul permanent al Senatului supune, spre dezbatere și aprobare, plenului raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui.

(10) Cererile de reținere, de arestare și de percheziție se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

(1) Senatorii depun o declarație de interese, pe propria răspundere, cu privire la funcțiile și activitățile pe care le desfășoară, cu excepția celor legate de mandatul sau funcția publică pe care o exercită.

(2) Prin conflict de interese se înțelege situația în care senatorul are un interes personal de natură patrimonială, care ar influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

(3) Funcțiile și activitățile care se includ în declarația de interese sunt:

(4) Senatorii care nu îndeplinesc alte funcții sau nu desfășoară alte activități decât cele legate de mandatul ori funcția pe care o exercită depun o declarație în acest sens.

(1) Declarația de interese se depune în termen de 15 zile de la data validării mandatului ori, după caz, de la data numirii în funcție.

(2) Declarația de interese se actualizează ori de câte ori intervin schimbări care, potrivit art. 194 alin. (3), trebuie înscrise în aceste declarații. Actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data începerii, modificării sau încetării funcțiilor sau activităților.

(1) Declarațiile de interese sunt publice și se depun la secretarul general al Senatului.

(2) Numele senatorilor care, în mod nejustificat, nu depun declarația de interese se publică pe pagina de internet a Senatului.

(3) Evidența declarațiilor de interese se consemnează într-un registru special, numit Registrul declarațiilor de interese, care se păstrează la secretarul general al Senatului.

(1) Calitatea de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului.

(2) Prin funcțiile publice de autoritate incompatibile cu calitatea de senator se înțelege funcții din administrația publică asimilate celor de ministru, funcțiile de secretar de stat, subsecretar de stat și secretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcțiile din Administrația Prezidențială, din aparatul de lucru al Parlamentului și al Guvernului, funcții de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorități și instituții publice, funcții de consilieri locali și consilieri județeni, de prefecți și subprefecți și celelalte funcții de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, funcțiile de primar, viceprimar și secretar ai unităților administrativ-teritoriale, funcțiile de conducere și execuție din serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe din unitățile administrativ-teritoriale și din aparatul propriu și serviciile publice ale consiliilor județene și consiliilor locale, precum și funcțiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le dețin să candideze în alegeri.

(3) Calitatea de senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

(4) Calitatea de senator este incompatibilă cu calitatea de membru cu drepturi depline în Parlamentul European.

(5) Alte incompatibilități decât cele prevăzute la alin. (1)-(4) sunt stabilite prin lege organică.

(1) Senatorul care se află în una dintre incompatibilitățile prevăzute la art. 197 sau în alte legi speciale va informa în scris, în termen de 15 zile, Biroul permanent despre această situație.

(2) În termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), senatorul va opta între mandatul de deputat sau de senator și funcția ori funcțiile incompatibile, demisionând potrivit opțiunii sale.

(3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), dacă nu și-a exprimat opțiunea, senatorul este considerat demisionat de drept. Situația se aduce la cunoștința plenului Senatului, care constată demisia de drept. Hotărârea de constatare a demisiei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(1) Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobă de Senat, cu votul majorității membrilor săi.

(2) Dacă senatorul a făcut să înceteze cauza de incompatibilitate după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al ședinței, iar asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei.

(1) Se interzice folosirea de către senatori în interes privat a simbolurilor care au legătură cu exercițiul demnității sau funcției acestora.

(2) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi numele însoțit de calitatea de senator în orice formă de publicitate a unui operator economic român sau străin, precum și a vreunui produs comercial, național sau străin.

(3) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publică, numele, semnătura senatorului pentru orice formă de publicitate privitoare la o activitate care aduce profit, cu excepția publicității gratuite pentru scopuri caritabile.

(4) Se interzice senatorilor folosirea sau exploatarea directă ori indirectă a informațiilor care nu sunt publice, obținute în legătură cu exercitarea atribuțiilor, în scopul obținerii de avantaje pentru ei sau pentru alții.

(5) Senatorii au obligația să își declare averea, în termen de 15 zile, potrivit legii.

(1) Senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiția validării și a depunerii jurământului.

(2) După constituirea legală a Senatului, fiecare senator va depune, în fața plenului Senatului, întrunit în ședință solemnă, jurământul de credință față de țară și popor:

(1) După validare, pe durata exercitării mandatului, senatorilor li se eliberează legitimația de membru al Senatului, semnată de președintele acestuia.

(2) În termen de 15 zile de la validare, tuturor senatorilor li se pune la dispoziție de către Senat câte un certificat digital calificat, care să le permită semnarea documentelor cu semnătură electronică extinsă. La expirarea certificatului digital calificat, acestuia i se prelungește valabilitatea, astfel încât toți senatorii să poată semna cu semnătură digitală extinsă pe durata întregului mandat.

(3) De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calității lor de reprezentanți ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata exercitării mandatului. Modelul însemnului se stabilește de către Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecționarea acestuia se suportă din bugetul Senatului.

(4) Legitimația și însemnul se pot păstra de senator după încetarea mandatului, cu titlu evocativ.

(5) Pe durata exercitării mandatului, senatorii și membrii lor de familie beneficiază de pașaport diplomatic.

(1) Calitatea de senator încetează la data întrunirii legale a Senatului nou-ales, precum și în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.

(2) În cazul în care un senator demisionează, el poate reveni asupra demisiei, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Senatului de vacantare a mandatului, dacă următorul propus pe lista formațiunii din partea căreia a candidat nu a fost validat în plen.

(1) Senatorii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată președintelui.

(2) Președintele Senatului, în ședință publică, întreabă senatorul dacă stăruie în cererea de demisie și, dacă răspunsul este afirmativ ori dacă senatorul nu se prezintă pentru a răspunde, cu toate că a fost înștiințat, declară locul vacant.

(1) Abaterile și sancțiunile prevăzute la art. 210, respectiv la art. 211 lit. a)-e) se constată și se aplică de către președintele de ședință sau, după caz, de președintele comisiei senatoriale.

(2) Sancțiunile prevăzute la art. 211 nu pot împiedica exercitarea dreptului la vot.

(1) Președintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, să îl invite să își retragă sau să explice cuvântul care a generat incidente și care ar atrage aplicarea măsurii.

(2) Dacă expresia întrebuințată a fost retrasă sau regretată ori dacă explicațiile date sunt apreciate de președinte sau de senatorul vizat ca satisfăcătoare, măsura nu se mai aplică.

(3) În cazul în care, după chemarea la ordine, senatorul continuă să se abată de la prezentul regulament, președintele Senatului îi va putea retrage cuvântul, iar dacă persistă, îl va îndepărta din sală.

(1) Pentru menținerea ordinii în ședințele comisiilor, președinții acestora au aceleași drepturi ca și președintele Senatului și pot aplica măsurile prevăzute la art. 211 lit. a)-e).

(2) În cazul în care un senator săvârșește abateri deosebit de grave, președintele comisiei va suspenda ședința și va aduce cazul la cunoștința președintelui Senatului, care îl va supune Biroului permanent.

(1) Abaterile care implică aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 211 lit. f)-i) se constată de către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, la sesizarea președintelui de ședință, a unui grup parlamentar ori a unui senator. Sesizarea se adresează președintelui Senatului în termen de cel mult 30 de zile de la data săvârșirii faptei.

(2) Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări soluționează sesizarea înaintată de președintele Senatului în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie. Soluția comisiei se ia cu votul majorității membrilor prezenți, în ședință secretă.

(3) Raportul comisiei se înaintează de îndată, împreună cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Senatului.

(4) Biroul permanent soluționează cauza în termen de 7 zile de la data primirii raportului, împreună cu dosarul cauzei. Hotărârea Biroului permanent se prezintă în ședință publică a plenului Senatului.

(5) Împotriva hotărârii Biroului permanent al Senatului, petiționarul sau senatorul sancționat poate face contestație în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia.

(6) Contestația se soluționează de către plenul Senatului, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, cu votul majorității senatorilor prezenți, în ședință secretă.

(7) Hotărârea plenului Senatului, dată asupra contestației, este definitivă și executorie și se aduce la cunoștință publică în ședința de plen.