Capitolul III — Interdicții. Supravegherea stării de sănătate

Pe această pagină

Secțiunea 1 — Interdicții

Articolul 33

Este interzisă producerea, fabricarea sau utilizarea la locul de muncă a agenților chimici prevăzuți în anexa nr. 3, în condițiile prevăzute în această anexă pentru a preveni expunerea lucrătorilor la riscurile pentru sănătate pe care le pot prezenta anumiți agenți chimici și/sau anumite activități care implică agenți chimici.

Articolul 34

Ministerul Muncii și Protecției Sociale împreună cu Ministerul Sănătății pot fi inițiatori ai hotărârii care urmează să modifice lista interdicțiilor prevăzute la art. 33, pentru a include și alți agenți chimici sau alte activități, pe baza modificărilor aduse listei de interdicții stabilite de Consiliul Uniunii Europene.

Secțiunea a 2-a — Supravegherea stării de sănătate

Articolul 35

(1) Cu respectarea prevederilor art. 24 și 25 din Legea nr. 319/2006, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Sănătății introduce măsurile necesare pentru realizarea supravegherii adecvate a stării de sănătate a lucrărilor pentru care rezultatele evaluării, prevăzute la art. 11-15, indică un risc pentru sănătate. Aceste măsuri, inclusiv cerințele specificate pentru dosarele medicale și expuneri, precum și disponibilitatea acestora sunt introduse în conformitate cu prevederile legislației și practicii naționale.

(2) Supravegherea stării de sănătate, de ale cărei rezultate se va ține seama la aplicarea măsurilor de prevenire la respectivul loc de muncă, se efectuează acolo unde se îndeplinesc simultan următoarele condiții:

a) expunerea lucrătorului la agentul chimic periculos este de așa natură încât se poate stabili o legătură între o boală identificabilă sau un efect negativ al expunerii asupra sănătății și respectiva expunere;

b) atunci când există posibilitatea ca boala sau efectul să apară în condițiile specifice activității/muncii lucrătorului;

c) tehnica de investigare prezintă un risc scăzut pentru lucrători.

(3) Suplimentar față de prevederile alin. (1) și (2), pentru supravegherea stării de sănătate trebuie aplicate tehnici adecvate de detectare a semnelor bolii sau a efectului negativ al expunerii lucrătorului la agentul chimic periculos.

(4) În situația în care este stabilită o valoare-limită biologică obligatorie, astfel cum se prevede în anexa nr. 2, supravegherea stării de sănătate, potrivit metodelor din anexa respectivă, este o cerință obligatorie în cazul desfășurării unei activități cu respectivul agent chimic periculos.

(5) Lucrătorii trebuie să fie informați în legătură cu cerința prevăzută la alin. (4) înainte de a li se atribui sarcina care implică riscul de expunere la agentul chimic periculos indicat.

Articolul 37

Ministerul Sănătății stabilește măsurile necesare pentru a se ține permanent evidența actualizată a fiecărui lucrător a cărui stare de sănătate este supravegheată potrivit cerințelor art. 35.

Articolul 38

(1) Dosarele medicale cu privire la starea de sănătate și expunere trebuie să conțină concluziile examenului clinic și de specialitate al supravegherii stării de sănătate și al tuturor datelor reprezentative obținute prin monitorizarea expunerii persoanei respective la agentul chimic periculos.

(2) Monitorizarea biologică și cerințele conexe pot face parte din supravegherea stării de sănătate.

(3) Dosarele medicale cu privire la starea de sănătate și expunere se păstrează la structura de medicină a muncii pe durata derulării contractului cu angajatorul, într-o formă corespunzătoare care să permită consultarea lor ulterioară, respectându-se cerința confidențialității.

(4) Copii ale dosarelor medicale sunt furnizate, la cerere, direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București.

(5) Lucrătorul are acces, la cerere, la dosarele medicale de sănătate și expunere care îl privesc personal.

(6) Angajatorii în procedură de faliment vor informa structura de medicină a muncii cu care au avut contract în vederea supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor.

(7) La schimbarea locului de muncă în altă unitate, lucrătorului i se vor înmâna, la solicitare, copii ale dosarului său medical și ale fișei de identificare a factorilor de risc profesional, pentru a fi predate la structura de medicină a muncii a unității respective.

Articolul 39

(1) Lucrătorul este informat de medic sau de altă persoană cu calificarea necesară în legătură cu rezultatul care îl privește personal, furnizându-i-se și informații și recomandări cu privire la orice acțiune de supraveghere a stării de sănătate care trebuie să i se aplice după încetarea expunerii, dacă în urma supravegherii stării de sănătate se constată că:

a) un lucrător suferă de o boală identificabilă sau de pe urma unui efect negativ asupra sănătății, pe care un medic specialist în medicina muncii o/îl consideră rezultatul expunerii la un agent chimic periculos la locul de muncă; sau

b) a fost depășită o valoare-limită biologică obligatorie.

(2) În cazurile prevăzute la lit. a) și b) ale alin. (1), angajatorul realizează, simultan, următoarele:

a) revizuiește evaluarea riscului efectuată în baza art. 11;

b) revizuiește măsurile luate pentru eliminarea sau reducerea riscului conform art. 10 alin. (1) și art. 16-23;

c) ține seama de sfaturile specialistului în medicina muncii, ale altei persoane cu calificarea necesară sau ale direcției de sănătate publică județene și a municipiului București, autoritate competentă în aplicarea tuturor măsurilor necesare pentru a elimina sau reduce riscul conform art. 18-23, inclusiv de posibilitatea de a repartiza lucrătorul respectiv la un post de muncă în care nu există riscul expunerii în continuare;

d) continuă supravegherea stării de sănătate și revizuirea stării de sănătate a oricărui alt lucrător care a fost expus în același mod. În astfel de cazuri, medicul specialist în medicina muncii ori direcția de sănătate publică implicată poate propune ca persoanele expuse să fie supuse unui examen medical.

Articolul 40

La elaborarea politicilor naționale de securitate și sănătate a lucrătorilor, Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății țin cont de recomandările practice elaborate de Comisia Europeană.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.