LEGE nr. 123 din 2 aprilie 2001

(1) Intrarea străinilor pe teritoriul României se poate face în baza documentelor valabile de trecere a frontierei de stat, care sunt recunoscute sau acceptate de statul român, precum și a vizei române, dacă prin înțelegeri internaționale nu s-a convenit altfel.

(2) Guvernul poate stabili prin hotărâre exceptarea unilaterala a cetățenilor unor state de la obligativitatea vizelor.

(3) Intrarea străinilor pe teritoriul României se poate face prin orice punct de control pentru trecerea frontierei de stat deschis traficului internațional.

(4) Trecerea frontierei de stat române de către străini se poate face și prin alte locuri, în condițiile stabilite prin acorduri și înțelegeri între România și statele vecine.

(1) Viza română se acordă, la cerere, de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României.

(2) În punctele de control pentru trecerea frontierei de stat viza română se poate acorda, cu titlu de excepție, prin reciprocitate și pe perioade determinate, în condițiile stabilite prin instrucțiuni comune ale Ministerului Afacerilor Externe și Ministerului de Interne.

(3) Guvernul poate hotărî în mod unilateral desființarea sau obținerea vizei române de către cetățenii unor state în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat.

(4) În funcție de scopul călătoriei viza poate fi: diplomatică, de serviciu, simpla sau de tranzit.

(5) Viza se acordă după cum urmează:

a) viza diplomatică și viza de serviciu: de către Ministerul Afacerilor Externe, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României;

b) viza simpla și viza de tranzit: de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Interne.

(6) Viza simpla se acordă pentru afaceri, pentru activități de presa, pentru angajare în munca sau pentru studii, în scop turistic, vizita ori în alte interese, în condițiile prezentei legi.

(7) Condițiile de acordare a vizelor se stabilesc prin instrucțiuni comune de către Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Interne și Ministerul Finanțelor Publice.

(8) Sunt exceptați de la obținerea vizei cetățenii statelor cu care România a încheiat înțelegeri de desființare a vizelor.

(1) Persoanele care au cetățenia mai multor state se încadrează în regimul de vize stabilit pentru cetățenii statului care a emis pasaportul prezentat la intrarea în țara.

(2) Persoanele care au și cetățenia română vor fi tratate pe teritoriul României în aceasta calitate, dacă o dovedesc cu documente corespunzătoare, chiar dacă au intrat în țara cu pașapoarte eliberate de autoritățile altor state.

(1) Acordarea vizei pentru angajare în munca, studii, activități didactice, stagii de documentare, activități în domeniul cultelor, umanitare sau în alte domenii se poate face numai după prezentarea avizului, în scris, după caz, al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, al Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Sănătății și Familiei ori Ministerului Culturii și Cultelor sau al altor ministere ori instituții centrale și locale interesate.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cetățenilor străini exceptați de la obligația obținerii vizei.

(1) Vizele dau dreptul de ședere pe teritoriul României pentru următoarele perioade:

a) pe perioadele stabilite prin înțelegeri bilaterale cu alte state sau în condiții de reciprocitate, în cazul vizelor diplomatice și de serviciu;

b) până la 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii în țara pe noi perioade de până la 6 luni, în cazul vizelor simple pentru angajare în munca, afaceri, activități didactice, stagii de documentare, activități în domeniul cultelor sau umanitar, activități de presa ori pentru alte activități care nu contravin legilor române;

c) până la 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii în țara pe noi perioade de până la un an, în cazul vizei simple pentru studii;

d) până la 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în țara pentru o perioadă de încă 60 de zile, în cazul vizei simple pentru turism, vizita ori în alt interes personal;

e) 3 zile de la data intrării în România, în cazul vizei de tranzit.

(2) Soțului și copiilor minori ai strainului, a căror ședere în România se prelungește în condițiile prezentei legi, li se poate prelungi viza de ședere pe perioada corespunzătoare celei acordate soțului, respectiv părintelui. În situația copiilor minori prelungirea vizei de ședere se face numai în baza acordului ambilor soți, autentificat în condițiile legii.

(1) Prelungirea duratei de valabilitate a vizelor diplomatice și de serviciu pentru membrii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare se face de Ministerul Afacerilor Externe, în condițiile stabilite prin înțelegeri bilaterale sau pe bază de reciprocitate.

(2) Durata de valabilitate a celorlalte categorii de vize poate fi prelungită succesiv de către organele competente ale Ministerului de Interne, pentru perioade corespunzătoare motivelor care justifica solicitarea, cu condiția ca strainul să facă dovada ca are mijloace materiale de întreținere într-un cuantum stabilit prin normele metodologice prevăzute la art. 54 alin. (2).

(3) Prelungirea duratei de valabilitate a vizei nu poate depăși termenul de valabilitate a documentului de călătorie.

(4) Viza de tranzit nu se prelungește.

(5) Pe baza de reciprocitate pot fi acordate vize pentru perioade mai mari de un an. Misiunile diplomatice și oficiile consulare române pot acorda vize care să depășească termenul de 30 de zile, în condiții de reciprocitate.

(6) În situații motivate, care împiedica strainul, independent de voința lui, să respecte termenul prevăzut la art. 9 alin. (1) lit. e), acestuia i se poate acorda viza simpla pentru interes personal, valabilă până la dispariția cauzelor care îl împiedica sa părăsească teritoriul României.

a) a desfășurat, desfășoară ori exista indicii temeinice ca intenționează sa desfășoare activități de natura sa pună în pericol siguranța naționala, ordinea, sănătatea sau morala publică, drepturile și libertățile cetățenilor;

b) a fost expulzat, returnat, i s-a limitat, i s-a întrerupt sau i s-a ridicat dreptul de ședere în România ori a fost declarat indezirabil;

c) nu face dovada ca are mijloace de întreținere pe timpul șederii în România;

d) a săvârșit infracțiuni în perioada altor sederi în România ori a încălcat reglementările vamale sau pe cele privind trecerea frontierei de stat;

e) intenționează sa tranziteze teritoriul României și nu poseda vizele de intrare ale tarii de destinație și ale celorlalte state ale căror teritorii urmează să le mai tranziteze, în cazul în care acestea sunt necesare, ori poseda aceste vize, dar exista indicii temeinice ca intenționează sa rămână pe teritoriul României;

f) suferă de boli care pun în pericol sănătatea publică;

g) a introdus sau a încercat sa introducă ilegal în România alți străini;

h) a încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei.

(1) Se interzice aducerea în România de către companiile de transport a străinilor care nu poseda documente valabile de trecere a frontierei de stat sau care nu îndeplinesc condițiile privind viza.

(2) În cazul nerespectării dispozițiilor alin. (1) compania de transport respectiva este obligată să asigure și sa suporte transportul străinilor în cauza la locul de îmbarcare sau într-un alt loc pe care strainul îl accepta și unde este acceptat, precum și cazarea și întreținerea acestuia.

(1) Străinilor posesori de pașapoarte simple, provenind din unul dintre statele cunoscute cu tendinte de emigrare, li se poate acorda viza de intrare în România în condițiile prezentei legi, dacă prezintă misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale României invitație scrisă din partea unei persoane fizice sau juridice care are, după caz, domiciliul, reședința ori sediul în România, precum și o dovadă de asigurare medicală pentru perioada sejurului.

(2) Invitația autentificată în condițiile legii, înregistrată la organele competente ale Ministerului de Interne, trebuie să conțină angajamentul persoanei care invita de a suporta cheltuielile ocazionate de șederea strainului pe teritoriul României, precum și pe cele impuse de eventuala returnare a acestuia în țara de origine, de plecare sau de destinație, conform prevederilor art. 21.

(3) Invitația va fi însoțită de dovada unei garanții bancare la nivelul stabilit de Ministerul Finanțelor Publice.

(4) Angajamentul persoanei care invita nu este necesar dacă persoana invitata depune în străinătate o garanție bancară, la dispoziția misiunii diplomatice sau a oficiului consular român de la care a solicitat acordarea vizei, care să fie folosită pentru acoperirea cheltuielilor necesare în vederea returnarii străinilor în țara de origine, de plecare sau de destinație.

(5) În cazuri motivate, stabilite prin normele metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, poate fi aprobată acordarea de vize străinilor din categoriile prevăzute la alin. (1), în condițiile prezentei legi, fără să fie necesar ca aceștia să prezinte invitații și dovezi privind constituirea de garanții bancare.

(6) Societățile și companiile de turism române și străine, prin intermediul cărora străinii prevăzuți la alin. (1) intră în țara în scop turistic, au obligația sa constituie garanții bancare în România, la dispoziția organelor teritoriale competente ale Ministerului de Interne, iar în străinătate, la dispoziția misiunilor diplomatice sau a oficiilor consulare române, în scopul prevăzut la alin. (2) și (4), la nivelul stabilit de Ministerul Finanțelor Publice.

(7) Pentru restituirea garanțiilor bancare constituite conform alin. (6) este necesar avizul organelor teritoriale competente ale Ministerului de Interne, respectiv al misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare române.

(1) Șederea străinilor pe teritoriul statului român este limitată la durata de valabilitate a vizei acordate sau la perioada prevăzută în înțelegerea de desființare a vizelor, încheiată de România cu statul a cărui cetățenie o au.

(2) În cazul încetării motivului care a stat la baza acordării vizei Direcția relații consulare din cadrul Ministerul Afacerilor Externe sau organul competent al Ministerului de Interne, după caz, poate dispune anularea vizei de ședere.

(1) În cazul unei sederi neîntrerupte mai mari de 15 zile persoana fizica sau juridică ce pune la dispoziție unui străin locuinta pentru gazduire sau teren pentru instalarea mijloacelor de cazare mobile este obligată sa anunțe organul de poliție din localitatea de ședere în termen de 3 zile.

(2) În situația cazarii în hoteluri sau în alte spații amenajate în acest scop strainul va îndeplini formalitățile de luare în evidenta la administrația locului respectiv, căreia îi revine obligația ca în termen de 24 de ore sa comunice datele necesare organului de poliție din localitatea de ședere.

(3) Persoanele fizice și juridice nu pot gazdui străini care nu poseda documente de călătorie și vize valabile și sunt obligate sa anunțe de îndată despre aceasta organul local de poliție.

(4) Strainul care intră în România pentru a-și stabili reședința în vederea desfășurării unora dintre activitățile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. b) are obligația de a se prezenta la organul teritorial competent al Ministerului de Interne, în termen de 15 zile de la data intrării în țara, în vederea luării sale în evidenta și a obținerii legitimatiei de ședere. Aceeași obligație revine și strainului intrat în țara în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (2).

(5) Pentru copiii minori obligația prevăzută la alin. (4) revine părinților acestora.

(1) Prelungirea duratei de valabilitate a vizei trebuie solicitată organelor prevăzute la art. 10 cu cel puțin 24 de ore înainte de expirarea acesteia.

(2) Prelungirea duratei de valabilitate a vizei poate fi refuzată pentru motivele prevăzute la art. 11 lit. a)-d) și f)-h), precum și în cazul în care motivele invocate nu corespund scopului declarat al călătoriei și, respectiv, categoriei de viza.

(1) Ministerul de Interne poate dispune limitarea sau întreruperea dreptului de ședere a strainului care a desfășurat, desfășoară ori exista indicii temeinice ca intenționează sa desfășoare activități de natura sa pună în pericol siguranța naționala, ordinea publică, sănătatea sau morala publică, drepturile și libertățile cetățenilor.

(2) În asemenea cazuri Ministerul de Interne poate declara strainul persoana indezirabila pentru România pe o perioadă determinata.

(3) Măsura limitării sau întreruperea dreptului de ședere a străinilor în țara poate fi contestată pe calea contenciosului administrativ.

(1) Strainul care nu se conformează prevederilor art. 5 și ale art. 17-20 poate fi returnat în țara de origine sau de plecare ori poate fi trimis în țara de destinație.

(2) Măsura returnarii se dispune de Ministerul de Interne, iar organele sale teritoriale aplica în documentul de călătorie viza de ieșire.

(3) Până la îndeplinirea măsurii prevăzute la alin. (2) strainul care nu dispune de un document de călătorie valabil și de mijloace materiale poate fi cazat în locuri amenajate special în acest scop de Ministerul de Interne.

(1) Împotriva strainului care a săvârșit o infracțiune poate fi dispusă măsura expulzării, în condițiile prevăzute de Codul penal și de Codul de procedură penală.

(2) Instanța poate dispune ca până la efectuarea expulzării de către organele de poliție, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedura penală, strainul să fie cazat sub supraveghere într-un loc special amenajat în acest scop.

(3) Măsura expulzării nu se dispune, iar în cazul în care a fost dispusă nu poate fi executată, dacă:

a) exista temeri justificate ca viața sau libertatea strainului este pusă în pericol în statul în care urmează să fie expulzat sau ca acesta va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante;

b) strainul se afla în una dintre situațiile în care legea interzice părăsirea teritoriului statului român.

(4) Interdicția de expulzare durează până la dispariția motivelor pe care a fost intemeiata.

(5) Strainul care se afla în una dintre situațiile prevăzute la alin. (3) lit. b) poate fi expulzat pentru motive de siguranță naționala sau de ordine publică numai în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitive, potrivit legii.

(6) Dispozițiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător și strainului față de care a fost luată măsura prevăzută la art. 21 alin. (1).

(1) Stabilirea domiciliului în România se aproba de Ministerul de Interne.

(2) Cererile pentru stabilirea domiciliului în România se depun în străinătate la misiunile diplomatice ori la oficiile consulare române, iar în țara, la organele teritoriale competente ale Ministerului de Interne.

(3) Condițiile în care se aproba stabilirea domiciliului străinilor în România se stabilesc prin norme metodologice elaborate în conformitate cu prevederile art. 54 alin. (2).

(1) Strainul căruia i s-a aprobat stabilirea domiciliului în România este obligat să se prezinte în termen de 5 zile de la comunicarea aprobării la organele teritoriale competente ale Ministerului de Interne în a căror rază teritorială urmează sa domicilieze, pentru a i se elibera documentul doveditor.

(2) Pentru strainul aflat în străinătate termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data intrării în țara.

(3) În cazul în care în termen de 6 luni de la data comunicării aprobării strainul nu își stabilește domiciliul în România, aprobarea își pierde valabilitatea.

(4) Strainul cu domiciliul în România poate ieși sau intră în țara fără viza, dacă are asupra sa, la trecerea frontierei de stat române, pasaportul și carnetul de identitate.

(5) Cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea valabilității vizei anuale sau a carnetului de identitate strainul este obligat să se prezinte la organul teritorial competent al Ministerului de Interne în a cărui raza domiciliază, în scopul aplicării vizei anuale ori al eliberării unui nou carnet de identitate.

(6) În cazul în care strainul cu domiciliul în România solicita plecarea definitivă din țara sau se afla în una dintre situațiile prevăzute la art. 19, acestuia i se aplică în pasaport viza de ieșire.

(1) Pentru motivele arătate la art. 19 strainului cu domiciliul în România i se poate revoca dreptul de ședere pe teritoriul statului român.

(2) Măsura revocării dreptului de ședere se dispune de Ministerul de Interne, în conformitate cu normele metodologice prevăzute la art. 54 alin. (2).

(3) În asemenea cazuri Ministerul de Interne poate declara strainul persoana indezirabila pentru România pe o perioadă determinata.

(1) Strainul căruia i s-a revocat dreptul de ședere este obligat sa părăsească teritoriul statului român în termen de 60 de zile de la data la care i s-a comunicat această măsură.

(2) În cazul nerespectării obligației prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21.

(1) Străinii pot ieși din România prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat ori prin alte locuri legal stabilite, în baza documentelor de trecere a frontierei.

(2) Persoana care are cetățenia mai multor state este obligată să prezinte la ieșirea din țara pasaportul pe baza căruia i s-a permis intrarea pe teritoriul României.

(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele care fac dovada cu documente ca au și cetățenia română, chiar dacă au intrat în țara cu un pasaport eliberat de autoritățile unui alt stat.

(4) În cazul în care pasaportul prezentat la intrarea în România a fost pierdut, furat sau distrus, persoana în cauza trebuie să prezinte la ieșirea din țara un nou pasaport sau titlu de călătorie emis de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al statului care a eliberat pasaportul folosit la intrarea în țara ori, după caz, de către o alta autoritate competentă.

(5) Organul competent din cadrul Ministerului de Interne poate elibera străinilor aflați în una dintre situațiile prevăzute la alin. (4), al căror stat nu are reprezentanta diplomatică sau consulară în România, un titlu de călătorie pentru întoarcerea în țara de origine sau în țara de plecare.

(1) Strainului nu i se permite ieșirea din țara în următoarele situații:

a) nu prezintă documente legale de ieșire din țara;

b) este invinuit sau inculpat într-o cauza penală și magistratul dispune instituirea măsurii interdicției părăsirii localității în scopul bunei desfășurări a procesului penal, indiferent de faza în care acesta se afla;

c) a fost condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și are de executat o pedeapsă privativă de libertate;

d) este urmărit pentru creanțe exigibile datorate unor persoane fizice, persoane juridice sau statului, iar executarea acestora nu este garantată; în acest caz măsura se ia la cererea celor interesați, dacă plata creanțelor a fost dispusă prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau dacă exista un alt titlu executoriu.

(2) În situațiile prevăzute la lit. b) și c) măsura de a nu permite părăsirea tarii va fi luată de organul competent din cadrul Ministerului de Interne numai în baza solicitării scrise a organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a organelor prevăzute de lege, care au atribuții de punere în executare a pedepsei închisorii.

a) a obținut documente legale de ieșire din țara;

b) s-a dispus neinceperea urmăririi penale, a fost scos de sub urmărire penală ori s-a dispus încetarea urmăririi penale, a fost achitat ori s-a dispus încetarea procesului penal;

c) a executat pedeapsa, a fost gratiat, beneficiază de amnistie sau a fost condamnat cu suspendare condiționată a executării pedepsei prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

d) a executat creanta prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. d).

(1) Dispozițiile legale cu privire la domiciliu și reședința, precum și cele referitoare la actele de identitate, stabilite pentru cetățenii români, se aplică și străinilor, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.

(2) La cererea autorităților competente potrivit legii străinii au obligația să se legitimeze și sa dea curs invitatiei oficiale de a se prezenta la sediul acestor autorități.

(1) Documentele care pot fi eliberate străinilor de către autoritățile române sunt:

a) pasaport, pentru persoanele fără cetățenie, pentru apatrizii cu domiciliul în România; pasaportul pentru persoane fără cetățenie se eliberează cu valabilitate de 2 ani, care poate fi prelungită;

b) titlu de călătorie, pentru persoanele fără cetățenie care nu au domiciliul în România, precum și pentru străinii care nu poseda pasaport național și, din motive obiective, nu pot obține un asemenea document de la reprezentanta diplomatică a tarii lor; titlul de călătorie se eliberează cu o valabilitate de până la 30 de zile;

c) legitimatie de ședere temporară, pentru străinii a căror ședere în țara depășește 120 de zile; valabilitatea legitimatiei de ședere temporară este corespunzătoare dreptului de ședere;

d) carnet de identitate, pentru străinii cu domiciliul în România; carnetul de identitate se eliberează cu valabilitate de 5 ani și se vizează anual.

(2) Strainului minor care a împlinit vârsta de 14 ani i se eliberează documente similare cu cele ale reprezentantului sau legal. Acesta din urma este obligat sa ceara autorității competente eliberarea documentelor necesare minorului.

(3) Documentele prevăzute la alin. (1) și (2) se eliberează, după caz, în țara de către Direcția relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau de către organul central ori teritorial competent al Ministerului de Interne, iar în străinătate, de către misiunile diplomatice și oficiile consulare române.

(1) Pierderea, distrugerea sau deteriorarea documentelor prevăzute la art. 33, precum și a documentului național de trecere a frontierei de stat se anunta în termen de maximum 48 de ore, în țara, la organul competent al Ministerului de Interne în a cărui raza teritorială își are reședința sau domiciliul titularul sau, după caz, ori la Direcția relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar în străinătate, la misiunile diplomatice și oficiile consulare române. Furtul acelorași documente se reclama de îndată celui mai apropiat organ de poliție.

(2) Documentele de trecere a frontierei de stat, eliberate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare acreditate în România în locul celor pierdute, distruse, deteriorate sau furate, trebuie prezentate, după caz, Direcției relații consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau organelor competente, centrale ori teritoriale, ale Ministerului de Interne, în vederea aplicării vizelor corespunzătoare.