LEGE nr. 26 din 28 februarie 2024

(1) În sensul prezentei legi, prin acte de violență se înțelege:

(2) În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțeleg soțul/soția, persoana care conviețuiește cu victima și care se gospodărește împreună cu aceasta de o manieră stabilă și continuă, rudele în linie directă, până la gradul II inclusiv, frații și surorile, precum și persoanele aflate în întreținerea victimei.

(1) Ordinul de protecție provizoriu se emite de îndată, la cererea scrisă a victimei actelor de violență sau, după caz, a tutorelui ori a altui reprezentant legal al acesteia, de către polițiștii care, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iau cunoștință de săvârșirea unui act de violență, iar din evaluarea situației de fapt rezultă că există risc iminent cu privire la săvârșirea unui alt act de violență îndreptat împotriva victimei, care pune în pericol viața, integritatea fizică ori libertatea acesteia.

(2) În cazul în care polițistul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu este sesizat în orice mod, inclusiv prin Sistemul național unic pentru apeluri de urgență 112, denumit în continuare SNUAU 112, cu privire la săvârșirea unui act de violență, acesta are obligația de a aduce la cunoștință victimei sau, după caz, tutorelui ori altui reprezentant legal al acesteia dreptul de a solicita un ordin de protecție provizoriu față de agresor, precum și de a-i pune la dispoziție formularul de cerere prevăzut la anexa nr. 1, în cazul în care aceasta dorește să solicite respectivul ordin. Dacă victima nu solicită ordinul de protecție provizoriu, i se aduce la cunoștință posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție în temeiul art. 12 și i se pune la dispoziție formularul de cerere prevăzut la anexa nr. 2.

(3) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu se formulează, în scris, de victimă sau, după caz, de tutore ori alt reprezentant legal, iar în conținutul acesteia vor fi indicate probele și mijloacele materiale de probă din care să rezulte săvârșirea actului de violență sesizat, pe care le vor pune la dispoziția organelor de poliție, potrivit formularului de cerere prevăzut la anexa nr. 1.

(4) Polițiștii constată săvârșirea actului de violență, prevăzut la alin. (1), din conținutul plângerii/sesizării primite, inclusiv cele prin SNUAU 112, din probele indicate în cererea de emitere a ordinului de protecție provizoriu și puse la dispoziție de victimă, precum și din orice alte probe sau mijloace materiale de probă:

(5) Polițiștii constată existența riscului iminent, prevăzut la alin. (1), pe baza evaluării situației de fapt care rezultă din completarea formularului de evaluare a riscului iminent și potrivit metodologiei de utilizare a acestuia, stabilite potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) lit. b).

(6) În cazul în care se constată că sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu, polițiștii emit ordinul prevăzut la art. 4 potrivit procedurii și modelului stabilite potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) lit. c).

(7) În cazul în care se constată că nu sunt întrunite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu, polițiștii au obligația de a informa persoanele care susțin că sunt victime ale unui act de violență cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție potrivit prevederilor art. 12 și de a pune la dispoziția acestora formularul de cerere prevăzut la anexa nr. 2.

(8) În cazul în care ulterior emiterii ordinului de protecție provizoriu victima solicită în mod expres procurorului încetarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție provizoriu, acestea încetează de îndată, polițiștii având obligația de a informa imediat atât agresorul cu privire la încetarea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție provizoriu, cât și persoanele care susțin că sunt victime ale actului de violență cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție potrivit prevederilor art. 12 și de a pune la dispoziția acestora formularul de cerere prevăzut la anexa nr. 2.

(9) Emiterea ordinului de protecție provizoriu nu este împiedicată și nu împiedică luarea unei măsuri preventive potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare.

(10) În cazul în care se constată existența unui act de violență, iar victima sau, după caz, tutorele ori alt reprezentant legal al acesteia, din cauza stării psihice sau fizice sau din alte motive, se află în imposibilitatea de a redacta cererea privind ordinul de protecție provizoriu, polițiștii vor completa formularul de evaluare a riscului iminent în baza probelor și a datelor pe care le dețin, iar în cazul în care rezultă risc iminent pentru victimă, aceștia vor emite un ordin de protecție provizoriu.

(1) Pentru verificarea sesizărilor privind actele de violență, aflarea adevărului și soluționarea justă a sesizării, polițiștii au dreptul să obțină probe prin următoarele mijloace:

(2) Pentru protejarea integrității fizice, a vieții și a libertății persoanei, pentru verificarea sesizărilor privind actele de violență și în scopul obținerii de probe cu privire la aspectele ce fac obiectul sesizării, polițiștii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reședința oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea indică, în mod expres, că actele de violență au loc în spațiile respective.

(3) Polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare, în mod adecvat și proporțional, pentru a pătrunde în spațiile prevăzute la alin. (2).

(4) Acțiunile polițiștilor în spațiile prevăzute la alin. (2), inclusiv cele de pătrundere, pot fi înregistrate cu mijloacele audiovideo sau foto din dotare, fără consimțământul persoanelor, înregistrările sau fotografiile constituind probe în sensul dispozițiilor alin. (1) lit. b) și urmând regimul probelor prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, după caz.

(5) Polițiștii strâng probele potrivit dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, atunci când, în cursul verificării sesizărilor privind actele de violență, constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca actele de violență săvârșite să facă obiectul cercetării sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni.

(1) Ordinul de protecție provizoriu cuprinde în mod obligatoriu mențiuni cu privire la:

(2) Ordinul de protecție provizoriu se semnează în mod obligatoriu de către polițistul care îl emite.

(1) Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele obligații sau interdicții:

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. d) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(3) Ordinul de protecție va cuprinde și mențiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile de protecție prevăzute la alin. (1) constituie infracțiune, potrivit prevederilor art. 18 alin. (2).

(4) Dacă prin ordinul de protecție provizoriu s-a luat măsura evacuării temporare a agresorului, iar acesta nu are asigurată cazarea din altă sursă, i se va asigura de îndată informarea și orientarea, la cererea sa, către centrele rezidențiale care oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte, gestionate de autoritățile administrației publice locale, sau orice alt loc adecvat. În situația în care agresorul solicită cazarea într-un centru rezidențial din categoria celor menționate mai sus, acesta va fi orientat și condus de îndată către centrele rezidențiale gestionate de autoritățile administrației publice locale sau, după caz, către alte centre sociale adecvate de către echipa mobilă prevăzută la art. 51 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător.

(5) În cazul în care agresorul nu dorește să beneficieze de cazarea pusă la dispoziție potrivit alin. (4) și optează să locuiască la o rudă sau la orice altă persoană, i se va solicita să dea o declarație privind adresa la care va locui și persoana care îi va asigura cazarea. În cazul în care agresorul refuză să dea respectiva declarație, se va consemna acest fapt în procesulverbal întocmit potrivit prevederilor art. 7 alin. (4).

(6) Autoritățile și instituțiile publice competente au obligația ca, din oficiu sau la solicitarea unităților de poliție ori a oricărei persoane interesate, să pună în aplicare măsuri de protecție urgente și specifice cu privire la minori, persoane cu dizabilități sau persoane cu nevoi speciale, vizate de ordinul de protecție provizoriu.

(1) Obligațiile și interdicțiile dispuse împotriva agresorilor prin ordinul de protecție provizoriu devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somație și fără trecerea vreunui termen.

(2) Perioada de 5 zile prevăzută la art. 5 alin. (1) se calculează pe ore, adică are o durată de 120 de ore, și începe să curgă de la momentul la care s-a emis ordinul de protecție provizoriu.

(3) Polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare, în mod adecvat și proporțional, pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecție dispuse prin ordinul de protecție provizoriu.

(4) Măsurile de protecție dispuse potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) se execută pe loc de către polițiștii prezenți la locul emiterii ordinului de protecție provizoriu, dacă armele, componentele esențiale și munițiile deținute, documentele în care acestea sunt înscrise, precum și autorizația/autorizațiile de procurare a armelor emisă/emise pe numele acestuia se află asupra agresorului, în spațiile în care au fost făcute verificări potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) sau în apropierea acestora.

(5) În cazul în care nu este posibilă executarea măsurilor de protecție dispuse potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f), în condițiile alin. (4), polițiștii care emit ordinele de protecție provizorii iau măsurile necesare pentru executarea în cel mai scurt timp a acestora.

(1) Ordinul de protecție provizoriu se comunică agresorului și victimei.

(2) Comunicarea se realizează prin înmânarea, sub semnătură, a unei copii sau duplicat, după caz, al ordinului de protecție provizoriu, la locul emiterii acestuia, imediat după emitere.

(3) Ordinul de protecție provizoriu se consideră comunicat agresorului și în următoarele situații:

(4) Polițistul care emite ordinul de protecție provizoriu întocmește un proces-verbal în care consemnează situațiile prevăzute la alin. (3).

(5) Ordinul de protecție provizoriu se consideră comunicat agresorului și în situația în care acesta nu a fost prezent la realizarea verificărilor în legătură cu sesizarea privind violența sau la emiterea ordinului de protecție provizoriu, însă se poate face dovada, cu declarații de martor, cu înregistrări video sau audio, indiferent de proveniența acestora, sau cu înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic sau de telefonie mobilă, că s-a comunicat agresorului faptul că a fost emis un ordin de protecție provizoriu, precum și conținutul măsurilor de protecție dispuse prin acesta.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (3) și (5) agresorul are dreptul, oricând în perioada de valabilitate a ordinului de protecție provizoriu, să solicite și să obțină, de la unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, o copie a acestuia.

(1) Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii.

(2) Ordinul de protecție provizoriu se înaintează parchetului competent potrivit prevederilor alin. (1) însoțit de formularul de evaluare a riscului iminent și de mijloacele de probă obținute potrivit prevederilor art. 3 sau strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare. Mijloacele de probă strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, pot fi înaintate în copie certificată de organul de cercetare penală.

(3) Procurorul de la parchetul competent potrivit prevederilor alin. (1) decide cu privire la necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție, în totalitate sau în parte, în termen de 48 de ore de la emiterea ordinului de protecție provizoriu.

(4) Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, în totalitate sau în parte, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia.

(5) Dacă apreciază necesar, anterior confirmării, procurorul poate asculta victima.

(6) În cazul în care constată că nu mai este necesară menținerea măsurilor de protecție dispuse, procurorul poate dispune motivat încetarea măsurilor de protecție, cu menționarea momentului de la care acestea încetează. Procurorul comunică acest lucru de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia.

(7) Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 14 și 15.

(8) În situația înaintării ordinului de protecție provizoriu potrivit prevederilor alin. (7), durata inițială pentru care a fost dispus se prelungește, de drept, până la soluționarea în primă instanță a cererii pentru emiterea ordinului de protecție. Procurorul comunică acest lucru de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia.

(9) În situația în care instanța de judecată, după primirea ordinului de protecție provizoriu confirmat de procuror, nu dispune emiterea unui ordin de protecție, comunică acest aspect de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu conform alin. (1), care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor care făceau obiectul acestuia.

(10) Informarea prevăzută la alin. (6), (8) și (9) se realizează prin comunicarea unui înscris, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 7 alin. (1)-(5).

(1) Ordinul de protecție provizoriu poate fi contestat la instanța de judecată competentă potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), în termen de 48 de ore de la comunicare.

(2) Contestația se judecă cu citarea părților. Neprezentarea acestora nu împiedică judecarea cauzei.

(3) Contestația se soluționează în regim de urgență, dar nu mai târziu de data la care expiră termenul pentru care a fost emis ordinul de protecție provizoriu, în camera de consiliu, cu citarea organului constatator.

(4) Participarea procurorului este obligatorie.

(5) Hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă și se comunică părților.

(1) Modalitatea de gestionare de către polițiști a cazurilor privind actele de violență se stabilește prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termenul prevăzut la art. 30.

(2) Ordinul prevăzut la alin. (1) cuprinde:

(3) La stabilirea, potrivit alin. (1), formularului de evaluare a riscului iminent și a metodologiei de utilizare a acestuia sunt avute în vedere cel puțin următoarele:

(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violență din partea unei alte persoane poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. e) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța dispune și obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică și/sau psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condițiile Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care agresorul este consumator de alcool și/sau substanțe psihoactive, instanța poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea agresorului întrun program de consiliere, tratament, dezintoxicare, dezalcoolizare sau asistență de specialitate, potrivit legii. În cazul consumului de substanțe psihoactive se aplică, în mod corespunzător, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3^1) Măsura privind obligarea agresorului să urmeze, pe întreaga durată a ordinului de protecție, consiliere psihologică și/sau psihoterapie se dispune cu o frecvență stabilită potrivit împrejurărilor, dar nu mai puțin de o ședință pe lună.

(4) Prin aceeași hotărâre, instanța dispune luare uneia sau mai multor măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:

(5) Dispozitivul hotărârii va cuprinde și mențiunea că încălcarea oricăreia dintre măsurile de protecție dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune, conform art. 18 alin. (1).

(1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 12 luni de la data emiterii acestuia.

(2) Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 12 luni de la data emiterii ordinului.

(3) În cazul în care împotriva unui agresor a fost emis un ordin de protecție care a expirat prin ajungere la termen, durata măsurilor dispuse printr-un ordin de protecție emis în termen de 5 ani de la expirarea celui anterior se stabilește de judecător, fără a putea depăși 24 de luni de la data emiterii acestuia.

(4) Dispozițiile de la alin. (3) se aplică indiferent de identitatea victimei.

(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima sau de pe raza teritorială a locului săvârșirii actelor de violență.

(2) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție poate fi introdusă de victimă personal sau, după caz, de tutore ori alt reprezentant legal al acesteia.

(3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de:

(1) Cererea privind emiterea ordinului de protecție se întocmește potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa nr. 2.

(2) Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.

(1) Cererile pentru emiterea ordinului de protecție se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie.

(2) Asistența juridică a persoanei care solicită ordinul de protecție este obligatorie.

(3) Asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie.

(4) Judecata se face de urgență și cu precădere. Dispozițiile art. 200 și 201 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind verificarea cererii și regularizarea acesteia, respectiv fixarea primului termen de judecată nu sunt aplicabile. Citarea părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.

(5) În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție și fără citarea părților, chiar și în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse, fără concluziile părților.

(6) În soluționarea cererii nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat. Prin derogare de la dispozițiile art. 315 alin. (1) pct. 1 și 2 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor putea asculta și rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv, precum și soțul, fostul soț, logodnicul ori concubinul, după caz.

(7) Procurorul are obligația de a informa persoana care solicită ordinul de protecție asupra prevederilor legale privind protecția victimelor infracțiunii.

(8) Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului de protecție se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

(9) Soluționarea cererilor nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii, cu excepția cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecție provizoriu, durata inițială pentru care acesta este dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecție, cu informarea agresorului despre acest fapt.

(1) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 12 alin. (1) și alin. (4) lit. a) și c) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție provizoriu a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 5 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție provizoriu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite de o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de încălcare a măsurilor dispuse prin ordinul de protecție sau ordinul de protecție provizoriu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

(4) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecție a uneia dintre măsurile prevăzute la art. 12 alin. (3) și (3^1) și dispuse prin ordinul de protecție constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

(1) Ordinul de protecție este executoriu.

(2) Executarea hotărârii se face fără somație sau fără trecerea vreunui termen.

(3) Respectarea ordinului de protecție este obligatorie și pentru persoana protejată prin intermediul său.

(1) Hotărârea prin care se soluționează cererea de emitere a ordinului de protecție este supusă numai apelului, în termen de 3 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

(2) Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

(3) Apelul se judecă cu citarea părților. Dispozițiile art. 16 alin. (1)-(4), (6) și (8) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Participarea procurorului este obligatorie.

(1) Dacă ulterior înregistrării unei cereri în legătură cu emiterea unui ordin de protecție provizoriu se constată că la instanță s-a depus cel puțin o cerere în legătură cu același ordin de protecție provizoriu, toate cererile vor fi repartizate primului complet învestit dacă nu au fost soluționate încă.

(2) Completul ulterior sesizat trimite dosarul, prin încheiere dată fără citarea părților, completului mai întâi învestit.

(1) O copie a dispozitivului hotărârii prin care s-a dispus cererea de emitere a ordinului de protecție se comunică, în maximum 5 ore de la momentul pronunțării hotărârii, structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și/sau a agresorului, Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, precum și reprezentantului autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor infracțiunilor.

(2) Ordinul de protecție prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 12 alin. (1) se pune în executare de îndată de către sau, după caz, sub supravegherea poliției.

(3) Pentru punerea în executare a ordinului de protecție, polițistul poate intra în locuința agresorului și în orice anexă a acesteia sau în locuința persoanei protejate și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al persoanelor cu care aceasta locuiește.

(4) Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea judecătorească prin care sa dispus ordinul de protecție și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.

(5) Odată cu comunicarea ordinului de protecție prin care sa luat măsura evacuării temporare a agresorului, organul de poliție are obligația de a-l informa pe acesta cu privire la dreptul de a avea posibilitatea de a solicita găzduirea în cadrul centrelor rezidențiale pentru persoanele fără adăpost sau al adăposturilor de noapte, care funcționează în conformitate cu prevederile Legii asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, sau în cadrul altor locuri adecvate. Accesul agresorilor în centrele pentru persoanele fără adăpost și în adăposturile de noapte se realizează pe baza constatării încadrării agresorului în definiția prevăzută la art. 6 lit. z) din Legea nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare.

(6) În exercitarea atribuțiilor de supraveghere a respectării ordinului de protecție, organele de poliție pun în aplicare măsuri de prevenire a nerespectării hotărârii, care pot consta în: efectuarea de vizite inopinate la locuința persoanei vătămate, apelarea telefonică de control a victimei/agresorului, solicitarea unor informații din partea vecinilor, colegilor de la locul de muncă al victimei/agresorului, de la unitatea de învățământ frecventată de victimă/agresor sau din partea altor persoane care ar putea furniza informații relevante, precum și orice alte modalități specifice activității polițienești.

(7) În cazul în care se constată sustragerea de la executarea ordinului de protecție, va fi sesizat organul de urmărire penală.

(1) La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată sau reprezentantul legal poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea iar fi puse în pericol.

(2) La expirarea duratei măsurilor de protecție, cererea de emitere a unui nou ordin de protecție poate fi introdusă în numele victimei și de către:

(1) Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție și persoana în beneficiul căreia s-a emis ordinul de protecție pot solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.

(2) Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

(3) Cererea de revocare se soluționează cu citarea părților și a unității de poliție care a pus în executare ordinul de protecție a cărui revocare se solicită. Participarea procurorului este obligatorie.

(4) Hotărârea prin care a fost revocat ordinul de protecție se comunică, de îndată, unității de poliție care l-a pus în executare.

(1) Sumele necesare pentru implementarea și aplicarea prezentei legi se alocă cu această destinație prin legi bugetare anuale.

(2) Numărul de posturi repartizat Ministerului Afacerilor Interne se suplimentează cu numărul de posturi necesar Poliției Române pentru desfășurarea activităților pentru emiterea ordinului de protecție provizoriu, respectiv pentru verificarea respectării măsurilor dispuse prin ordinul de protecție provizoriu/ordinul de protecție, în condițiile legii, urmând ca prevederea acestora în statele de organizare să se realizeze etapizat, la propunerea Inspectoratului General al Poliției Române.

(3) Suplimentarea numărului de posturi prevăzută la alin. (2) se realizează prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.