Articolul 1
Pentru folosirea cît mai eficienta a suprafețelor de teren proprietate de stat și pentru înlăturarea risipei sau degradării acestuia, se instituie o taxa anuală, potrivit anexei la prezenta lege.
privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decît pentru agricultura sau silvicultura
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Pentru folosirea cît mai eficienta a suprafețelor de teren proprietate de stat și pentru înlăturarea risipei sau degradării acestuia, se instituie o taxa anuală, potrivit anexei la prezenta lege.
Taxa prevăzută la art. 1 se datorează de către regiile autonome, societățile comerciale, precum și de către celelalte persoane juridice pentru terenurile proprietate de stat aflate în administrarea sau în folosință acestora și care sunt utilizate în alte scopuri decît pentru agricultura sau silvicultura.
Constituie contravenții la dispozițiile prezentei legi următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
a) nedepunerea declarației în termen și în condițiile prevăzute în anexa la prezenta lege;
b) refuzul de a pune la dispoziția organelor de control documentele privind calculul și vărsarea taxei;
c) întocmirea unor documente eronate cu privire la suprafața de teren, care conduc la diminuarea taxei legal datorate.
Contravențiile de la lit. a) și c) se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar contravenția de la lit. b), cu amendă de la 30.000 la 50.000 lei.
În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la art. 3 li se aplică dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25 și 26.
Ministerul Finanțelor va elabora instrucțiuni de aplicare a prezentei legi.
Prevederile prezentei legi se aplică de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.
Taxele se vărsa la bugetele locale comunale și orășenești.
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Hotărârea Guvernului nr. 251/1991 privind instituirea taxei pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decît pentru producția vegetala, agricolă sau silvică, precum și orice alte dispoziții contrare.
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 30 septembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE SENATULUI
EUGEN DIJMARESCU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 4 octombrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
RADU BERCEANU
- lei/mp - Zona în cadrul localitățiiCategoria localității IIIIIIIV A120,0090,0040,0020,00 B70,0050,0025,0015,00 C45,0030,0015,00- D30,0020,00-- - lei/mp - SpecificareZona de fertilitate IIIIIIIVV Taxă70,0060,0050,0030,0020,00 - pentru linii ferate normale8.300 lei/km - pentru linii ferate înguste4.200 lei/km - pentru drumuri4.200 lei/km.
TAXA
pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decît pentru agricultura sau silvicultura
I. Taxa se datorează pentru terenurile proprietate de stat, utilizate de către regiile autonome, societățile comerciale, precum și de către celelalte persoane juridice în alte scopuri decît pentru agricultura sau silvicultura.
Taxa este anuală, stabilită în lei pe metru patrat de teren, diferențiată pe categorii de localități, iar în cadrul localităților, pe zone, după cum urmează:
A. Pentru localitățile urbane
Încadrarea localităților urbane în categoriile de mai sus se face în funcție de gradul de dezvoltare economică și socială, după cum urmează:
1. municipiul București se încadrează în categoria I de localități;
2. municipiile reședința de județ, precum și municipiul Hunedoara se încadrează în categoria a II-a de localități;
3. celelalte localități urbane fac parte din categoria a III-a sau a IV-a. Încadrarea acestora în categoria a III-a sau a IV-a de localități se face de consiliile județene și, respectiv, de Consiliul Sectorului Agricol Ilfov, după caz.
Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităților urbane se face de către consiliile locale ale municipiilor și orașelor, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localităților, de caracterul zonei respective (zona de locuit sau industriala), apropierea sau depărtarea față de căile de comunicație, precum și în funcție de alte elemente care să asigure aplicarea unei taxe mai ridicate pentru folosirea terenurilor situate în zonele centrale de locuit ale localităților.
Consiliile locale vor efectua încadrarea localităților în categoria a III-a sau a IV-a și, respectiv, a terenurilor pe zone în cadrul localităților, în termen de 90 zile de la data prezentei legi.
Pe măsura dezvoltării economice și sociale a localităților, consiliile județene și Consiliul Sectorului Agricol Ilfov vor reexamina încadrarea localităților în categoriile a III-a și a IV-a, în vederea încadrării lor într-o categorie superioară.
Trecerea localităților din categoria a IV-a în categoria a III-a este de competența consiliilor județene și a Consiliului Sectorului Agricol Ilfov.
Modificarea încadrării terenurilor pe zone în cadrul localităților se face de către consiliile locale ale municipiilor și orașelor.
Modificările prevăzute la cele doua alineate precedente se pot face anual, până la 1 august, cu aplicare de la 1 ianuarie al anului următor.
Schimbarea încadrării localităților de la categoria a III-a sau a IV-a la categoria a II-a se aproba prin hotărâre a Guvernului.
În cazul în care o localitate rurală trece în categoria celor urbane, taxa corespunzătoare noii incadrari se aplică începând cu 1 ianuarie al anului următor celui în care a survenit aceasta modificare.
B. Pentru localitățile rurale
Încadrarea localităților rurale în zone de fertilitate este cea prevăzută de normele legale privind impunerea veniturilor realizate din activități agricole.
II. Taxa pentru terenurile ocupate de linii ferate și drumuri este anuală, în lei/km de drum și cale ferată, diferențiată după cum urmează:
Unitățile de transport feroviar datorează numai taxa în funcție de lungimea caii ferate. La stabilirea taxei se are în vedere lungimea totală a caii ferate, inclusiv lungimea desfășurată a rețelei de linii ferate din depouri, stații de cale ferată, rampe, triaje, precum și alte obiective de exploatare feroviara.
Ceilalți agenți economici datorează aceasta taxa numai pentru liniile ferate și drumurile până la accesul în incinta unității.
III. Taxa anuală pentru folosirea terenurilor proprietate de stat nu se datorează pentru:
- terenurile aflate în administrarea sau folosință instituțiilor publice stabilite potrivit Legii nr. 10/1991 privind finanțele publice;
- terenurile care prin natura lor și nu prin destinația data sunt improprii pentru agricultura sau silvicultura, inclusiv cele ocupate de iazuri, balti sau lacuri de acumulare, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului. Încadrarea terenurilor în aceste categorii se face de către organele de specialitate competente;
- terenurile pe care sunt în curs de execuție obiective noi de investiții;
- terenurile aflate în situațiile prevăzute de art. 71 alin. 4 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.
IV. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se datorează în funcție de situația terenurilor existente la 1 ianuarie al fiecărui an, pe baza declarației depuse de plătitor.
Nivelul taxei și al amenzilor, stabilit prin prezenta lege, se va indexa anual prin hotărâre a Guvernului, în funcție de evoluția prețurilor și rata inflației.
Plata taxei se face în patru rate trimestriale egale, până la 15 (inclusiv) al ultimei luni a fiecărui trimestru.
Obligația calculării și răspunderea pentru achitarea în termen a taxei revin plătitorilor.
Pentru neplata în termen a taxei se datorează majorări de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere la plata.
Taxa nestabilita la timp se datorează pe o perioadă de 2 ani în urma celui în care are loc constatarea.
V. Contestațiile privind stabilirea și încasarea taxei, precum și a majorărilor de întârziere aferente, se depun în termen de 30 de zile de la data înștiințării unității plătitoare și se rezolva de direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrare.
Împotriva deciziei date se poate face contestație în termen de 30 de zile la Ministerul Finanțelor, care în cel mult 40 de zile de la înregistrare este obligat sa o soluționeze.
Depunerea contestației nu absolvă plătitorul de obligația virarii sumei la buget.
---------
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.