În temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 69, 79, 135 și 136 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
(1) Formele de învățământ postuniversitar de specialitate medical, medico-dentar și farmaceutic uman sunt:
b) specializarea pentru dobândirea unei alte specialități;
c) educația continuă în domeniul medical, medico-dentar și farmaceutic uman;
d) cursurile postuniversitare de perfecționare și alte forme prevăzute de lege.
(2) Educația continuă în domeniul medical, medico-dentar și farmaceutic uman cuprinde totalitatea activităților de pregătire teoretică și/sau practică destinate medicilor, medicilor dentiști și, respectiv, farmaciștilor, în vederea dobândirii/îmbunătățirii nivelului de cunoștințe, abilități și aptitudini necesare creșterii calității asistenței medicale și nivelului de performanță în domeniul respectiv. Aceasta cuprinde:
a) programele pentru obținerea atestatelor de studii complementare;
b) alte forme de perfecționare prevăzute de lege.
(1) Învățământul postuniversitar de specialitate medical, medico-dentar și farmaceutic uman se desfășoară în instituții de învățământ superior cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman acreditate, în unități sanitare acreditate și în alte instituții prevăzute de lege.
(2) Unitățile sanitare sunt acreditate în acest scop de către Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Ministerului Sănătății, pe baza criteriilor de competența profesională și a nivelului de dotare tehnico-materială. Procedura și criteriile de acreditare a unităților sanitare în care se desfășoară rezidentiatul se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului educației și cercetării, la propunerea instituțiilor de învățământ superior medical.
(3) Învățământul postuniversitar de specialitate medical, medico-dentar și farmaceutic uman se desfășoară conform programelor de învățământ elaborate de instituțiile de învățământ superior cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman acreditate, cu avizele Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Sănătății.
(1) Rezidentiatul este forma de învățământ postuniversitar specifică în medicina, medicină dentară și farmacie, prin care se asigura pregătirea ce permite obținerea specializării medicale și farmaceutice, cu o durată cuprinsă între 3 și 7 ani, în funcție de specialitate.
(2) Medicii, medicii dentiști și farmaciștii care sunt admiși în rezidentiat și desfășoară activitățile specifice acestei forme de pregătire sunt numiți rezidenți.
(2^1) Formarea prin rezidențiat implică participarea rezidentului la toate activitățile specifice domeniului de specializare, inclusiv în gărzi, desfășurate în clinicile universitare sau în unitățile sanitare acreditate unde rezidentul își efectuează pregătirea, pe întreaga durată a săptămânii de lucru și, respectiv, a anilor de pregătire în rezidențiat.
(2^2) Rezidențiatul se poate întrerupe, la cerere, pentru motive întemeiate stabilite în metodologia de aplicare a prezentei hotărâri. După reluarea pregătirii prin rezidențiat, prezentarea la examenul de specialist se va face după efectuarea integrală a duratei de pregătire prevăzute de Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medical
(3) Conținutul și durata rezidentiatului se propun de către instituțiile de învățământ superior cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman acreditate, în acord cu Directivele sectoriale ale Uniunii Europene, și se aproba prin ordin comun al ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății.
(4) În vederea stabilirii numărului de locuri instituțiile de învățământ superior cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman acreditate vor comunică în prealabil Ministerului Sănătății și Ministerului Educației și Cercetării, cu minimum un an înainte de data începerii fiecărui an de pregătire în rezidentiat, numărul de rezidenți care pot fi pregatiti în instituția respectiva, pe fiecare specialitate, pentru anul de rezidentiat respectiv.
(5) Numărul de locuri pentru pregătirea în rezidentiat este stabilit în fiecare an de rezidentiat, pe baza propunerilor formulate de Ministerul Sănătății, cu consultarea ministerelor cu rețele sanitare proprii, prin ordin comun al ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății. Numărul de locuri din teritoriu se stabilește pe baza numărului de posturi din teritoriu, ținându-se seama de numărul specialiștilor existent în rețeaua de asistența medicală de specialitate, dinamica acestuia, evoluția demografică, mobilitatea globală și regionala și de strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate.
(6) Rezidentul participă efectiv la activitățile și responsabilitățile clinicilor, secțiilor, laboratoarelor, cabinetelor de specialitate, de medicină de familie, cabinetelor medico-dentare și farmaciilor în care efectuează pregătirea, sub îndrumarea și supravegherea directă a coordonatorilor săi din instituțiile și unitățile sanitare acreditate conform art. 4. Pe durata pregătirii în specialitate rezidenții sunt salarizați conform legii.
(1) Admiterea la rezidentiat se face prin concurs național organizat în ultimul trimestru al fiecărui an de către Ministerul Sănătății, pe baza metodologiei de concurs aprobate prin ordin al ministrului sănătății.
(2) Condițiile de înscriere la concursul național pentru rezidentiat sunt:
- candidatul are diploma de licența în profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman sau o diploma echivalenta cu aceasta;
- candidatul este apt din punct de vedere medical (fizic și neuropsihic) pentru exercitarea activității în grupa de specialitate pentru care candidează.
(3) Rezultatele concursului național pentru rezidentiat sunt confirmate prin ordin al ministrului sănătății.
(1) Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării înființează o comisie comuna de organizare a concursului pentru rezidentiat, sub autoritatea și responsabilitatea Ministerului Sănătății, abilitata să asigure organizarea concursului.
(2) Comisia comuna de organizare a concursului pentru rezidentiat este formată din reprezentanți ai Ministerului Sănătății și reprezentanți ai Ministerului Educației și Cercetării.
(3) Componenta și numărul membrilor comisiei comune se aproba anual prin ordin comun al ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății.
(1) Admiterea în rezidentiat a personalului didactic încadrat pe funcții de preparator la disciplinele clinice și preclinice cu sau fără corespondent în Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală se face în situația îndeplinirii condițiilor de admitere la grupa sau subgrupa de specialități respectiva.
(2) Doctoranzii cu frecventa pot fi admiși în rezidentiat numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1).
Pregătirea în rezidentiat se organizează în doua etape:
a) etapa I, de pregătire teoretică, ce are loc numai în clinici universitare, fiind normata ca activitate de învățământ;
b) etapa a II-a, de pregătire practica, ce are loc atât în clinici universitare, cat și în unități sanitare și farmaceutice de stat sau particulare acreditate.
(1) Candidații admiși la concursul național de rezidentiat sunt repartizați de către Ministerul Sănătății, pe baza propriilor optiuni, în ordinea descrescătoare a punctajului obținut la concurs, pentru efectuarea stagiilor de pregătire în centre universitare sau în unități sanitare acreditate, în conformitate cu art. 4, în funcție de propunerile instituțiilor de învățământ superior de stat cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman acreditate și de capacitățile de pregătire ale unităților sanitare.
(2) Schimbarea specialitatii în care a fost admis rezidentul este posibila printr-un nou concurs de rezidentiat. În cazuri justificate schimbarea se poate face numai prin ordin al ministrului sănătății, dacă solicitantul îndeplinește condițiile minime la specializarea cerută.
(3) Lista candidaților repartizați în universități, pe specialități, se comunică Ministerului Educației și Cercetării de către Ministerul Sănătății la finalizarea concursului.
(1) Numărul de rezidenți pentru normarea activității de predare este de cel puțin 5 pe specializare. În mod excepțional, el poate cobori sub aceasta cifra la propunerea senatului universității și cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.
(2) Finanțarea activității de pregătire teoretică a rezidenților admiși pe numărul de locuri stabilit potrivit art. 5 alin. (4), organizată de instituțiile de învățământ superior de stat cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman, se face din sume alocate de la bugetul Ministerului Educației și Cercetării, pe bază de contract, în condițiile prevăzute la art. 171 din Legea nr. 84/1995
, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Activitatea de predare aferentă învățământului de rezidentiat se cuprinde distinct în statele de funcțiuni ale catedrelor.
(4) Instituțiile de învățământ superior de stat cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman acreditate, care derulează programe de pregătire prin rezidentiat, au obligația sa organizeze un departament specializat sau o structura care să răspundă de organizarea și calitatea activităților didactice pentru aceste programe.
(1) Pregătirea prin rezidentiat se poate face și cu taxa, atât de către cetățenii români, cat și de către cetățenii străini, în afară locurilor care se susțin de la bugetul de stat, stabilite conform art. 5 alin. (4).
(2) Numărul locurilor cu taxa se stabilește anual, pe specialități, la propunerea senatelor universitare, și se aproba prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului educației și cercetării.
(1) Atestatul de studii complementare reprezintă:
a) formele de pregătire postuniversitară în domenii tehnice, diagnostice sau terapeutice;
b) formele de pregătire postuniversitară suplimentare, aprofundate în domenii conexe specialității de bază.
(2) Formele de pregătire postuniversitară prevăzute la alin. (1) lit. b) se efectuează numai de către medicii specialiști sau medicii primari.
(3) Atestatele de studii complementare aferente fiecărei specialități medicale, medico-dentare și, respectiv, farmaceutice se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății, cu avizul organizațiilor profesionale de profil.
(4) Durata și conținutul programelor de pregătire pentru obținerea de atestate de studii complementare se aprobă de către Ministerul Sănătății la propunerea instituțiilor de învățământ superior cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman acreditate.
(2) Educația continuă în domeniul medical, medico-dentar și farmaceutic uman, cu excepția studiilor complementare care duc la dobândirea unui atestat, este organizată de către Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România, Colegiul Farmaciștilor din România, în colaborare cu instituțiile de învățământ superior acreditate, cu Academia de Științe Medicale și cu Ministerul Sănătății.
(3) Programele naționale de educație continuă în domeniul medical, medico-dentar și farmaceutic uman sunt avizate de Ministerul Sănătății.
(1) Învățământul superior universitar și postuniversitar de specialitate medical, medico-dentar și farmaceutic uman se desfășoară în spitale, institute, centre de diagnostic și tratament, în secții cu paturi, în laboratoare și în cabinete. Clinicile universitare sunt secții clinice de spital în care sunt organizate catedre sau discipline universitare.
(2) Învățământul farmaceutic se desfășoară în clinici, laboratoare, farmacii publice sau de spital și în unități de cercetare și/sau producție de medicamente, agreate de instituțiile de învățământ superior.
(3) Unitățile clinice universitare se înființează, la propunerea instituției de învățământ superior, prin ordin comun al ministrului educației și cercetării și al ministrului sănătății. Într-o unitate clinica universitară activitatea de învățământ este susținută de o singura instituție de învățământ superior sau, după caz, de o singura facultate cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman.
(4) Desființarea unei unități clinice universitare se poate face numai prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului educației și cercetării, la propunerea instituției de învățământ superior.
(5) Într-o unitate clinica universitară întreaga activitate de învățământ, asistența medicală și cercetare științifică este condusă de șeful clinicii.
(6) Poziția de șef de clinica se ocupa de cadrele didactice universitare cu cel mai înalt grad universitar, pe baza hotărârii senatului universității. Șeful de clinica poate fi numit șef de secție/șef de laborator, la propunerea senatului universității, prin ordin al ministrului sănătății.
Medicii, medicii dentiști și farmaciștii cu funcție didactica din unitățile clinice universitare, salariați ai instituției de învățământ superior cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman, pot primi din partea unității sanitare în care își desfășoară activitatea integrată clinic o indemnizație de activitate clinica reprezentând cel puțin echivalentul unei jumătăți de norma corespunzătoare gradului profesional în care sunt confirmați prin ordin al ministrului sănătății, pentru activitatea de asistența medicală, respectiv farmaceutica, cu excepția rezidenților.
(1) Spațiile din spitale vor fi folosite pentru învățământ universitar și postuniversitar acreditat de stat, fără plata. Instituțiile de învățământ superior particular care au specializări cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman pot încheia contracte de închiriere, cu aprobarea ministrului sănătății, conform legislației în vigoare.
(2) Dotările din spitale, indiferent de proveniență, sunt folosite fără plata și pentru procesul de învățământ de stat acreditat, cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman.
(1) Cursurile postuniversitare de perfecționare sunt organizate de instituțiile de învățământ superior cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman acreditate, cu consultarea Ministerului Sănătății, a Colegiului Medicilor din România, respectiv a Colegiului Farmacistilor din România.
(2) Pregătirea, durata și conținutul programelor se stabilesc de către instituțiile de învățământ superior cu profil medical, medico-dentar și farmaceutic uman acreditate, în cadrul unui program național coordonat de Ministerul Sănătății, cu avizul Colegiului Medicilor din România, respectiv al Colegiului Farmacistilor din România.
(1) Taxele de instruire pentru formele de pregătire profesională rezidențiat cu taxă, specializarea pentru dobândirea unei alte specialități, atestate de studii complementare, cursuri postuniversitare, educație continuă în domeniul medical, medico-dentar sau farmaceutic uman sunt suportate de către beneficiari sau angajatorii acestora.
(2) Taxele de instruire prevăzute la alin. (1) se constituie ca venituri proprii extrabugetare, se propun și se aproba de către instituțiile organizatoare.
(3) Coordonarea activității de pregătire postuniversitară se face de către Centrul Național de Perfecționare Postuniversitară a Medicilor, Farmacistilor, Altui Personal cu Studii Superioare și Asistenților Medicali, înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 537/2002
privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății și pentru înființarea Centrului Național de Perfecționare Postuniversitară a Medicilor, Farmacistilor, Altui Personal cu Studii Superioare și Asistenților Medicali.
Prevederile prezentei hotărâri se aplică tuturor unităților medico-sanitare cu activitate structurată de învățământ universitar și postuniversitar de specialitate medical, medico-dentar și farmaceutic uman.
Ministrul educației și cercetării,
Ministrul sănătății și familiei,
și solidarității sociale,
Ministrul finanțelor publice,
București, 22 august 2002.