În sensul prezentei ordonanțe, patrimoniul cultural național este compus din bunuri culturale mobile și imobile cu valoare deosebită, de interes public, care sunt mărturii de neînlocuit ale potențialului creator uman în relația sa cu mediul natural și cu mediul istoricește constituit de pe teritoriul României, ale istoriei și civilizației naționale și universale.
Bunurile imobile sau ansamblurile de bunuri imobile care prezintă valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic sau tehnico-științific sunt monumente istorice.
Monumentele istorice sunt obiective singulare sau constituite în ansambluri. Zonele de protecție aferente, stabilite prin documentațiile de urbanism și componentele lor artistice, elementele lor constitutive și elementele de mobilare interioară și exterioară, așa cum sunt ele definite prin prezenta ordonanță și prin regulamentele de aplicare, sunt considerate ca parte integrantă a monumentelor istorice.
În sensul prezentei ordonanțe, monumentele istorice pot fi:
- monumente și ansambluri de arhitectură;
- rezervații de arhitectura și urbanism;
- clădiri, monumente și ansambluri memoriale;
Patrimoniul cultural național mobil cuprinde:
a) bunuri cu semnificație istorică și documentară;
b) bunuri cu valoare artistică;
c) bunuri cu valoare etnologică;
d) bunuri cu valoare științifică și tehnică.
Monumentele istorice se clasează în următoarele categorii:
a) categoria A - monumente de valoare națională excepțională, reprezentative pe plan universal pentru civilizația României;
b) categoria B - monumente de valoare națională;
c) categoria C - monumente reprezentative pentru o anumită zona, epocă, stil, autor, arie etnografică.
Bunurile culturale imobile care nu sunt clasate în categoriile A, B sau C reprezintă bunuri culturale comune.
Bunurile care fac parte din patrimoniul cultural național mobil se clasează în următoarele categorii:
Lit. a) a art. 3 a fost abrogată de alin. (2) al art. 86, Cap. X din LEGEA nr. 182 din 25 octombrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 27 octombrie 2000.
Lit. b) a art. 3 a fost abrogată de alin. (2) al art. 86, Cap. X din LEGEA nr. 182 din 25 octombrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 27 octombrie 2000.
Bunurile culturale care nu sunt clasate în categoriile tezaur și fond se constituie în patrimoniul mobil comun și pot face obiectul reglementărilor de cercetare, evidență, conservare și punere în valoare.
Pentru monumentele istorice, procedura de clasare se declanșează:
a) la solicitarea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, titulari ai dreptului de proprietate sau ai altor drepturi reale asupra unor bunuri culturale imobile;
Declanșarea procedurii de clasare din oficiu se face de către Direcția monumentelor istorice, în colaborare cu inspectoratele pentru cultură județene și al municipiului București, prin oficiile pentru patrimoniul cultural național județene și al municipiului București, pentru bunurile culturale imobile aflate în proprietate publică.
Declanșarea procedurii de clasare pentru rezervațiile de arhitectură și urbanism se face din oficiu, cu respectarea reglementărilor specifice în materie, indiferent de regimul de proprietate a bunurilor imobile aflate pe suprafața acestor rezervații.
Instituțiile de cult sunt obligate ca în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe să înainteze Direcției monumentelor istorice lista bunurilor culturale imobile propuse pentru clasare.
Monumentele istorice aparținătoare statului sau unităților administrativ-teritoriale se declară, potrivit legii, ca făcând parte din domeniul public sau domeniul privat al statului, respectiv al unităților administrativ-teritoriale, prin lege, la propunerea Ministerului Culturii și a Departamentului pentru Administrație Publică Locală.
Deținători cu orice titlu ai monumentelor istorice, precum și ai bunurilor culturale mobile clasate pot fi:
a) instituții publice specializate: muzee, arhive, case memoriale, colecții, biblioteci;
b) instituții publice nespecializate;
c) instituții cu caracter militar sau de apărare a țării;
e) persoane juridice specializate în comerțul cu astfel de bunuri: anticariate, consignații, agenții de intermediere, case de licitații etc.;
f) alte persoane juridice;
Ministerul Culturii, ca organ al administrației publice centrale de specialitate care coordonează activitățile specifice de cercetare, evidență, evaluare, protecție, conservare, restaurare, punere în valoare a monumentelor istorice și a patrimoniului cultural național mobil, instituie, în termen de 9 luni de la data aprobării prezentei ordonanțe:
a) Registrul național al monumentelor istorice distruse sau dispărute;
b) Registrul experților în domeniul protejării monumentelor istorice;
c) Registrul specialiștilor în domeniul conservării și restaurării monumentelor istorice;
Lit. d) a alin. 1 al art. 8 a fost abrogată de alin. (2) al art. 86, Cap. X din LEGEA nr. 182 din 25 octombrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 27 octombrie 2000.
Ministerul Culturii va organiza Arhiva de imagini a bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural național.
Pentru asigurarea unui cadrul organizatoric adecvat, care să realizeze o protecție reală a patrimoniului cultural național, precum și pentru aplicarea unitară a prevederilor legale, următoarele organisme se reorganizează după cum urmează:
a) Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice se reorganizează în Comisia Națională a Monumentelor Istorice și este organ științific de specialitate al Ministerului Culturii, având rolul de consultanță și avizare științifică în domeniul cercetării, inventarierii, evidenței, evaluării, protecției, conservării-restaurării, punerii în valoare și revitalizării monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice.
Comisia Națională a Monumentelor Istorice funcționează pe baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii și este formată din președinte, numit de ministrul culturii, și din membri activi și onorifici desemnați conform regulamentului acesteia.
Lit. b) a alin. 1 al art. 9 a fost abrogată de alin. (2) al art. 86, Cap. X din LEGEA nr. 182 din 25 octombrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 27 octombrie 2000.
c) În cadrul Ministerului Culturii se reorganizează Direcția monumentelor istorice.
Directorul Direcției monumentelor istorice este, de drept, secretar al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice;
Lit. d) a alin. 1 al art. 9 a fost abrogată de alin. (2) al art. 86, Cap. X din LEGEA nr. 182 din 25 octombrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 27 octombrie 2000.
De la data intrării în vigoare a prezentei legi, se înființează Institutul Național al Monumentelor Istorice, instituție publică având personalitate juridică, subordonat Ministerului Culturii, cu atribuții în domeniul cercetării, expertizării pentru avizări și evidenței monumentelor istorice.
Personalul din cadrul Direcției Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice se transferă, în interesul serviciului, la Ministerul Culturii și la unitățile subordonate acestuia, prin exceptare de la prevederile art. 2 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1994
Comisia Națională a Monumentelor Istorice are următoarele atribuții principale:
a) avizează strategia în domeniile evidenței, cercetării, protecției, conservării, restaurării, revitalizării și punerii în valoare a monumentelor istorice;
b) avizează, după caz, norme și metodologii privind cercetarea, evidența, protecția, punerea în valoare și revitalizarea monumentelor istorice;
c) avizează norme și metodologii privind conservarea și restaurarea monumentelor istorice și a bunurilor culturale imobile comune, proprietate publică;
d) avizează propunerile Direcției monumentelor istorice privind lista de priorități a lucrărilor de conservare și restaurare a monumentelor istorice, care sunt proprietate publică sau proprietatea cultelor;
e) avizează lucrările de conservare și restaurare a monumentelor istorice la solicitarea proprietarilor sau a titularilor de alte drepturi reale asupra acestora;
f) avizează proiectele de conservare și restaurare pentru monumentele istorice;
g) avizează studiile prin care se stabilesc zonele de protecție a monumentelor istorice;
h) avizează schimbarea destinației și funcționalităților monumentelor istorice;
i) avizează normele și criteriile pentru funcționarea agenților economici și a persoanelor juridice care au activitate în domeniul cercetării, proiectării și execuției lucrărilor de specialitate la monumentele istorice;
j) avizează funcționarea agenților economici și a persoanelor juridice care au activitate în domeniul cercetării, proiectării și execuției lucrărilor de specialitate la monumentele istorice;
k) avizează normele și criteriile de atestare în vederea înscrierii în Registrul specialiștilor în domeniul conservării și restaurării monumentelor istorice;
l) avizează normele și criteriile de atestare a specialiștilor în vederea înscrierii lor în Registrul experților în domeniul protejării monumentelor istorice;
m) avizează, împreună cu Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor, exportul temporar al componentelor artistice, elementelor constitutive și elementelor de mobilare interioară sau exterioară a monumentelor istorice, elemente care sunt ele însele bunuri culturale mobile clasate, în baza acordului prealabil al proprietarului sau titularului de drepturi reale;
n) avizează, împreună cu comisia de specialitate a Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, planurile de urbanism și planurile de amenajare a teritoriului ce privesc monumentele istorice și zonele lor de protecție.
Comisia Națională a Monumentelor Istorice este abilitată să reprezinte România în organismele internaționale de specialitate similare.
În domeniul protejării monumentelor istorice, inspectoratele pentru cultură județene și al municipiului București, prin oficiile pentru patrimoniul cultural național județene și al municipiului București, au, la nivelul unităților administrativ-teritoriale, următoarele atribuții:
a) aplică normele sistemului național de evidență a bunurilor culturale imobile în cadrul județului și asigură paza și confidențialitatea documentelor respective;
b) identifică, expertizează și propun spre clasare bunurile culturale imobile deținute de persoane fizice sau juridice, cu respectarea prerogativelor dreptului de proprietate;
c) fundamentează și propun autorităților publice locale sau centrale cheltuielile necesare pentru lucrările de evidență, cercetare, protecție, conservare, restaurare, punere în valoare și revitalizare a monumentelor istorice;
d) controlează periodic starea de conservare și de securitate a monumentelor istorice și stabilesc, de comun acord cu celelalte organisme competente, măsurile necesare;
e) îndrumă și sprijină activitățile culturale și științifice de punere în valoare a monumentelor istorice;
f) colaborează cu comisiile locale la elaborarea programelor de organizare și dezvoltare urbanistică a teritoriului, pentru zonele în care se găsesc monumentele istorice;
g) țin evidența schimbărilor de destinație a monumentelor istorice și a transmisiunii dreptului de proprietate și a altor drepturi reale;
h) urmăresc și controlează calitatea execuției lucrărilor de conservare și restaurare la monumentele istorice, împreună cu direcțiile pentru disciplina în construcții, lucrări publice și amenajarea teritoriului, județene și a municipiului București.
Veniturile realizate din activitățile de expertizare efectuate la cerere se vărsa la bugetul de stat, în condițiile legii.
Protecția monumentelor istorice se realizează prin măsuri de protecție curentă, protecție specială, protecție specifică și, în cazuri bine justificate, prin măsuri deosebite de protecție.
Protecția curentă a monumentelor istorice, ca și a bunurilor culturale mobile clasate, este asigurată de către proprietarii sau titularii de drepturi reale, care pot primi asistență și sprijin, în acest sens, din partea organismelor specializate ale Ministerului Culturii și, după caz, din partea Ministerului de Interne, Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și Secretariatului de Stat pentru Culte.
Proprietarii sau titularii altor drepturi reale asupra terenurilor pe care se află monumente istorice și asupra terenurilor situate în zonele de protecție a monumentelor istorice sunt obligați să anunțe Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice cu 12 luni înainte intenția de folosire a respectivelor terenuri pentru culturi agricole perene.
Protecția specială a monumentelor istorice și a bunurilor culturale mobile clasate, proprietate publică sau privată, este asigurată de către organele de specialitate ale administrației publice centrale cu atribuții în acest domeniu - Ministerul Culturii, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne - printr-un program de acțiuni coordonate, indiferent de locul lor de amplasare și de starea lor de conservare.
Protecția specială se referă la situațiile provocate de calamități naturale, stare de urgență, stare de asediu sau conflict armat.
În scopul asigurării protecției speciale a bunurilor culturale mobile clasate, inspectoratele pentru cultură județene și al municipiului București și oficiile județene și al municipiului București pentru patrimoniul cultural național vor înainta Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne listele bunurilor culturale mobile clasate, locul de depozitare și volumul respectivelor bunuri.
Protecția specifică a monumentelor istorice se realizează, în principal, prin instituirea zonei de protecție. Prin instituirea zonei de protecție a monumentelor istorice se asigură:
a) păstrarea și ameliorarea cadrului natural și peisagistic, prin înlăturarea sau diminuarea factorilor nocivi de poluare;
b) păstrarea și ameliorarea cadrului arhitectural și urbanistic al monumentelor istorice, prin supravegherea și avizarea tuturor schimbărilor care intervin în zona de protecție a monumentelor istorice (demolări, construcții noi, modificări etc.);
c) păstrarea potențialului arheologic, prin cercetarea și supravegherea tuturor lucrărilor care se efectuează în profunzimea solului.
Zonele de protecție a monumentelor istorice au forme și dimensiuni diferite și sunt delimitate topografic. Ele se stabilesc prin studii de specialitate, întocmite prin grija Direcției monumentelor istorice, în colaborare cu organismele specializate din teritoriu ale Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și ale autorităților administrației publice locale.
Studiile de specialitate întocmite pentru delimitarea și folosirea terenurilor și clădirilor incluse în zonele de protecție, avizate de organele interesate în modul de gospodărire a suprafețelor și imobilelor respective, vor fi analizate și aprobate de Comisia Națională a Monumentelor Istorice și vor fi incluse în documentațiile de urbanism și amenajare a teritoriului.
În funcție de starea de conservare, de pericolul deteriorării sau degradării monumentelor istorice și a bunurilor mobile clasate, precum și de etapa de restaurare a monumentelor istorice, Direcția monumentelor istorice și Direcția muzeelor și colecțiilor pot impune proprietarilor sau titularilor de alte drepturi reale, în cazuri bine justificate, în termen de cel mult 30 de zile de la data constatării, măsuri deosebite de protecție, proprii fiecărui monument istoric, respectiv fiecărui bun cultural mobil clasat. Măsurile de protecție necesare vor fi comunicate deținătorilor printr-o notificare.
Proprietarii sau titularii de alte drepturi reale asupra monumentelor istorice sau bunurilor culturale mobile clasate pot contesta aceste măsuri în termen de 30 de zile de la primirea notificării din partea Direcției monumentelor istorice, respectiv a Direcției muzeelor și colecțiilor. Contestațiile se soluționează în termen de 5 zile. Persoanele nemulțumite de soluția dată în rezolvarea contestației se pot adresa instanțelor judecătorești competente, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Conservarea monumentelor istorice și a bunurilor culturale mobile clasate se realizează prin:
a) asigurarea condițiilor permanente de climat nepoluat și microclimat controlat;
b) asigurarea condițiilor necesare pazei contra incendiilor;
c) lucrări întreprinse periodic pentru asigurarea rezistenței fizice a monumentelor istorice.
În termen de 6 luni de la adoptarea prezentei ordonanțe, Ministerul Culturii va elabora norme și metodologii specifice pentru conservarea bunurilor din patrimoniul cultural național.
De asemenea, Ministerul Culturii va elabora, în termen de 6 luni de la adoptarea prezentei ordonanțe, în colaborare cu Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, norme și metodologii care să asigure, înlăturarea sau diminuarea factorilor poluanți în zonele de protecție a monumentelor istorice.
Lucrările de proiectare, conservare, consolidare, reparare, restaurare, de urmărire a comportării în timp, de construcții de protecție, de amenajări în zona de protecție, de reabilitare și punere în valoare a monumentelor istorice, precum și lucrările de demontare, restaurare și reamplasare a unor monumente istorice, respectiv lucrările de evidență, expertizare, studii, cercetări aferente acestora pot fi realizate și executate numai de către specialiști înscriși în registrele instituite de Ministerul Culturii, potrivit legii, și numai pe baza normelor de conservare și restaurare, avizate de Comisia Națională a Monumentelor Istorice.
Prin lucrări de punere în valoare a monumentelor istorice se înțelege:
a) amenajări de căi de acces, pietonale și carosabile, la monumente în perimetrul zonei de protecție a acestora;
b) lucrări de delimitare și împrejmuire a monumentelor istorice;
c) efectuari de lucrări și dotări pentru iluminatul interior și exterior, de siguranță și decorativ;
d) lucrări pentru restaurarea și remodelarea plasticii fațadelor;
e) construcții de protecție a monumentelor istorice;
f) amenajări peisagistice;
d) dotări interioare pentru expunerea și protecția patrimoniului cultural mobil și imobil;
h) instalații, echipamente și dotări pentru asigurarea condițiilor de climatizare - condiționare, siguranță la foc, antiefracție și urmărirea comportării în timp;
i) instalații, echipamente și dotări pentru asigurarea necesarului de apă și pentru evacuarea apelor pluviale și menajere;
j) utilități anexe, de natura parcajelor, grupurilor sanitare, reclamelor și indicatoarelor, spațiilor comerciale de interes cultural și altele;
k) spații pentru organizarea de manifestări științifice, spații destinate cazării specialiștilor, alte lucrări specifice necesare, stabilite cu avizul Ministerului Culturii.
Pentru monumentele istorice aflate în administrarea instituțiilor publice centrale sau locale, finanțarea lucrărilor prevăzute la alin. 1 și 2 se poate efectua, defalcat, de la bugetul de stat, bugetele locale sau din veniturile extrabugetare constituite potrivit legii.
Pentru monumentele istorice aflate în proprietatea sau în folosința unor persoane fizice sau juridice, altele decât instituțiile publice, finanțarea lucrărilor prevăzute la alin. 1 și 2 se poate efectua și din sume alocate de la bugetul de stat, potrivit criteriilor și condițiilor stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Lucrările de proiectare, conservare și restaurare a monumentelor istorice se execută numai prin instituții publice specializate, agenți economici avizați în condițiile prezentei ordonanțe sau de persoane fizice atestate și înscrise în Registrul specialiștilor în domeniul conservării și restaurării monumentelor istorice.
Arhiva Națională de Filme, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune, Rompres, Biblioteca Academiei, muzeele și alți deținători de suporți ai memoriei audiovizuale vor asigura acestor materiale condiții de păstrare și de folosire potrivit sensibilității lor și în acord cu recomandările UNESCO.
În termenii prezentei ordonanțe, prin memorie audiovizuală se înțelege totalitatea înregistrărilor de sunet și imagine, indiferent de natura suportului: fotografii, clișee, filme, discuri, benzi magnetice/video, compact-disc; precum și alte forme de memorie digitală.
Încălcarea prevederilor art. 25 din prezenta ordonanță constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 200.000 la 2.000.000 lei.
Alin. 1 al art. 30 a fost abrogat de alin. (2) al art. 86, Cap. X din LEGEA nr. 182 din 25 octombrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 27 octombrie 2000.
Neluarea, de către deținătorul monumentului istoric sau al bunului mobil clasat, a măsurilor de protecție ce i-au fost notificate, potrivit prevederilor art. 19 din prezenta ordonanță, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500.000 la 2.000.000 lei.
Constatarea contravențiilor de mai sus și aplicarea sancțiunilor sunt de competența organelor de specialitate ale Ministerului Culturii și, după caz, ale Ministerului de Interne.
Contravențiilor prevăzute în prezentul articol le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25 și 26.
PRIM-MINISTRU NICOLAE VĂCĂROIU Contrasemnează: ----------------- p. Ministrul culturii, Mihai Ungheanu, secretar de stat Ministru de stat, ministrul muncii și protecției sociale, Dan Mircea Popescu Ministru de stat, ministrul finanțelor, Florin Georgescu