LEGE nr. 60 din 29 octombrie 1974 (*republicată*)

(1) Medicii veterinari răspund de aplicarea măsurilor de apărare a sănătății animalelor la toate unitățile deținătoare de animale și în gospodăriile populației, cat și a celor de asigurare a salubritatii produselor de origine animala în unitățile producătoare, de prelucrare, de depozitare, de transport și de valorificare, situate pe teritoriul în care își desfășoară activitatea.

(2) Pentru aducerea la îndeplinire a acestor îndatoriri medicii veterinari au următoarele atribuții și raspunderi:

a) sa organizeze efectuarea la timp și în bune condiții a operațiunilor sanitare veterinare de depistare și prevenire a bolilor infectioase și parazitare la animale;

b) sa organizeze depistarea animalelor cu tulburări de reproducție și să asigure aplicarea tratamentelor necesare pentru creșterea indicelui de natalitate;

c) în cazul semnalarii unor boli epizootice sau al suspiciunii acestor boli, sa precizeze diagnosticul, sa stabilească și sa controleze aplicarea măsurilor de combatere și sa informeze asupra bolii și măsurilor luate, în cel mult 12 ore de la constatare, autoritățile sanitare veterinare ierarhic superioare și celelalte unități interesate;

d) sa acorde asistența sanitară veterinara curenta animalelor de a căror sănătate răspund;

e) să asigure controlul produselor alimentare de origine animala în toate fazele de prelucrare, depozitare, transport și valorificare, în vederea prevenirii patrunderii în circuitul alimentar a unor produse contaminate cu germeni transmisibili la om.

(1) Medicii veterinari stabiliți de Agenția Naționala Sanitară Veterinara cu atribuții de medic veterinar de stat au acces liber în unitățile deținătoare de animale și cele care prelucreaza, depozitează, transporta sau valorifica produse de origine animala.

(2) Accesul medicilor veterinari de stat în unitățile Ministerului Apărării Naționale sau Ministerului Administrației și Internelor se va face în condițiile stabilite de acestea, împreună cu Agenția Naționala Sanitară Veterinara.

(3) Medicii veterinari de stat pot dispune distrugerea produselor de origine animala insalubre, reținerea celor suspecte de contaminare sau alterare, în vederea efectuării probelor necesare și pot sa oprească, până la îndeplinirea condițiilor sanitare veterinare, activități de producție ale unor abatoare sau unități de prelucrare, depozitare, transport și valorificare a produselor de origine animala.

a) să aplice regulile sanitare veterinare și de zooigiena privind adăpostirea, hranirea, îngrijirea, reproductia și exploatarea rațională a animalelor, precum și măsurile stabilite de autoritățile sanitare veterinare;

b) să execute măsurile sanitare veterinare pentru prevenirea introducerii în unitățile zootehnice a bolilor transmisibile, precum și pentru lichidarea și prevenirea difuzării acestor boli din unitățile contaminate, asigurând în acest scop toate condițiile materiale și organizatorice necesare;

c) sa supună examenului medical personalul din unitățile zootehnice, interzicand persoanelor bolnave ori purtătoare de germeni infectiosi ce se pot transmite la animale sau ar putea contamina produsele alimentare de origine animala sa lucreze în aceste unități;

d) sa întrețină, cu respectarea stricta a regulilor sanitare veterinare, locurile de prelucrare, depozitare și valorificare a produselor de origine animala, mijloacele pentru transportul animalelor și produselor de origine animala, taberele de vara pentru animale, adapatorile și pășunile pe care le folosesc;

e) sa anunțe, fără întârziere, circumscripției sanitare veterinare și consiliului local apariția ori suspiciunea unei boli transmisibile la animale, iar până la sosirea medicului veterinar, sa izoleze animalele bolnave, moarte sau tăiate din necesitate, fiind interzisă folosirea sau vânzarea carnii și a altor produse de la aceste animale fără aprobarea medicului veterinar de stat. Se exceptează de la obligația anunțării cazurile de îmbolnăviri provocate în scopul producției de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetări științifice.

a) sa anunțe în maximum 24 de ore autoritățile sanitare veterinare locale atunci când dobândesc animale provenite din alte localități, aparținând speciilor cabalina, bovina, ovina, caprina sau porcina și sa nu introducă în turme sau cirezi timp de cel puțin 15 zile aceste animale;

b) să permită personalului sanitar veterinar de stat verificarea stării de sănătate a animalelor din gospodăria proprie și sa-l sprijine în efectuarea operațiunilor sanitare veterinare;

c) să prezinte animalele pentru efectuarea operațiunilor sanitare veterinare la locul, data și ora stabilite de autoritățile sanitare veterinare;

d) sa anunțe fără întârziere circumscripției sanitare veterinare ori consiliului local apariția cazurilor de boala la animale, moartea sau taierea din necesitate a acestora, iar până la sosirea personalului sanitar veterinar, sa izoleze animalele bolnave, cadavrele, carnea, organele și alte produse rezultate din tăiere, fiind interzisă folosirea sau vânzarea carnii și a altor produse de la aceste animale fără aprobarea medicului veterinar de stat.

(1) Pentru combaterea și prevenirea extinderii epizootiilor, când se constata la animale boli transmisibile sau când acestea sunt suspecte de asemenea boli, se instituie măsuri obligatorii de carantina, diferențiate în raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzibilitate și particularitățile căilor de transmitere, în condițiile stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara.

(2) Dacă bolile constatate au difuzibilitate mare și prezintă un pericol deosebit, cu aprobarea Agenției Naționale Sanitare Veterinare se poate interzice intrarea sau ieșirea din zona de carantina și a persoanelor. Despăgubirile ce pot fi acordate persoanelor în astfel de situații se reglementează prin hotărâre a Guvernului.

(1) Instituirea și ridicarea măsurilor de carantina se stabilesc, în raport cu extinderea și pericolul de difuzare a bolii, de către consiliile locale sau județene, respectiv al municipiului București, după caz, pe baza actului de constatare întocmit de medicul veterinar de stat.

(2) La unitățile militare instituirea și ridicarea măsurilor de carantina se stabilesc de către comandantii unităților, pe baza constatării medicilor veterinari proprii. La unitățile care nu dispun de medic veterinar propriu, constatarea se va face de medicul veterinar de stat.

(1) Măsurile de carantina stabilite de consiliile locale sau județene, respectiv al municipiului București, pe raza teritorial-administrativă în care-și desfășoară activitatea, sunt obligatorii pentru toate persoanele juridice și fizice.

(2) Pentru sprijinirea acțiunilor de lupta împotriva bolilor transmisibile, prin decizia consiliului local sau județean, respectiv al municipiului București se constituie comandamente antiepizootice, alcătuite din conducatori ai unităților de pe teritoriul respectiv și alte persoane cărora le revin sarcini în aplicarea măsurilor transmise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, cu privire al combaterea bolilor. Aceste comandamente răspund de aplicarea tuturor măsurilor pentru prevenirea și lichidarea epizootiilor.

(3) Dacă epizootia prezintă un pericol deosebit pentru economia naționala, cu aprobarea Guvernului se constituie comandamentul antiepizootic central, alcătuit din conducatori ai ministerelor și altor organe centrale interesate, care stabilește măsurile ce se impun în toate sectoarele social-economice și răspunde de aplicarea acestora în condițiile legii.

(4) La propunerea comandamentelor antiepizootice locale, consiliile județene și al municipiului București pot suspenda operațiunile de încărcare și descărcare a animalelor, produselor de origine animala și furajelor în stații de cale ferată, locuri de încărcare-descărcare în mijloacele de transport auto, porturi și aeroporturi situate în zona de carantina, sau sa condiționeze aceste operațiuni de respectarea unor restrictii sanitare veterinare speciale. Aplicarea măsurii se va face cu anunțarea organelor centrale care coordonează activitățile de transport afectate.

(1) Pentru apărarea sănătății animalelor din unitățile zootehnice de tip industrial, amplasarea, proiectarea și executarea construcțiilor și a instalațiilor aferente se vor face cu respectarea normativelor sanitare veterinare stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara.

(2) Din comisia de recepție a acestor obiective, în toate cazurile, va face parte și un medic veterinar din cadrul autorității sanitare veterinare județene sau a municipiului București.

(3) Agenția Naționala Sanitară Veterinara stabilește tehnologiile sanitare veterinare pentru fiecare tip de exploatare din unitățile zootehnice de tip industrial, normativele de dotare cu aparatura și utilajele necesare pentru prevenirea și combaterea epizootiilor, precum și normativele privind echipamentul de protecție antiepizootica.

(4) La darea în funcțiune a unităților zootehnice de tip industrial, autoritățile sanitare veterinare județene și a municipiului București stabilesc zone de protecție antiepizootica în care se vor aplica măsuri speciale de profilaxie.

(1) Se interzice accesul oricărei persoane în unitățile zootehnice de tip industrial, fără respectarea regimului de filtru sanitar.

(2) De asemenea, se interzice introducerea și scoaterea de animale, furaje, materiale, obiecte și mijloace de transport, fără respectarea întocmai a regulilor și restrictiilor specifice stabilite pentru astfel de unități.

(3) Conducătorii unităților respective răspund de realizarea întocmai a acestor măsuri.

(1) În cazul acțiunilor de importanța deosebită ce se întreprind pentru lichidarea rapida a focarelor de boli transmisibile, prin sacrificarea unor animale și prin alte măsuri ce se impun pentru prevenirea difuzării epizootiilor și pentru apărarea sănătății efectivelor de animale, se acordă despăgubiri, proprietarilor animalelor sacrificate sau altfel afectate indiferent dacă animalele respective sunt asigurate sau nu.

(2) Sacrificarea unor animale și alte măsuri ce se impun pentru prevenirea epizootiilor și apărarea sănătății efectivelor de animale, în cazul acțiunilor de importanța deosebită prevăzute la alin. (1), se aproba în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(3) Proprietarii de animale, care nu au anuntat fără întârziere îmbolnăvirea animalelor, nu au izolat animalele bolnave și cei care nu au respectat măsurile stabilite de autoritățile sanitare veterinare nu au drept la despăgubiri.

(4) Plata despăgubirilor se face din fondurile prevăzute pentru combaterea epizootiilor, la valoarea de înlocuire la prețul pieței a animalului sacrificat, după caz, la suma pierderii suferite de proprietar prin redarea, indisponibilizarea ori afectarea în alt fel a animalului, la data când a avut loc acțiunea de lichidare a focarelor de boala sau de asanare a acestora, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(5) Constituirea și reconstituirea stocului de siguranță de material viral și de vaccin antiaftos trivalent, pentru utilizare în caz de necesitate, se aproba în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(6) Cheltuielile aferente producției, depozitarii, conservării materialului viral și a vaccinului antiaftos trivalent, cele ocazionate de distrugerea acestuia după pierderea valorii imunizante, precum și cele de refacere a stocului se suporta din credite bugetare alocate prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului la Capitolul "Cheltuieli materiale pentru combaterea epizootiilor".

(1) Circulația animalelor și produselor de origine animala în interiorul tarii este supusă controlului sanitar veterinar de stat.

(2) Pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile prin circulația animalelor și produselor de origine animala, se interzice:

a) scoaterea din locurile contaminate cu boli epizootice a animalelor, produselor de origine animala sau vegetala și a oricăror alte produse și materiale care pot fi purtătoare de contagiu, fără aprobarea autorităților sanitare veterinare;

b) transportul interurban de animale și produse de origine animala sau deplasarea de animale în afară comunei, orașului sau municipiului fără respectarea regulilor sanitare veterinare stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara;

c) imbarcarea și debarcarea animalelor în alte stații de cale ferată, porturi și aeroporturi, decât cele autorizate de către autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București;

d) imbarcarea animalelor fără controlul medicului veterinar de stat, ca și efectuarea acestei operațiuni în timpul nopții, cu excepția cazurilor când este asigurata o iluminatie artificiala corespunzătoare pentru efectuarea examenului sanitar veterinar în bune condiții;

e) efectuarea transportului de animale fără asigurarea personalului însoțitor instruit pentru îngrijirea și supravegherea stării de sănătate a animalelor;

f) folosirea de mijloace de transport - auto, feroviare, navale și aeriene - care nu întrunesc toate condițiile de igiena și profilaxie stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara prin normative tehnice de proiectare, fabricare și folosire;

g) continuarea transportului fără acordul medicului veterinar de stat, dacă în lotul de animale se constata cazuri de imbolnavire.

(3) De aplicarea măsurilor prevăzute în prezentul articol răspund deținătorii de animale, primării, autoritățile sanitare veterinare, iar, după caz, și unitățile Ministerului Administrației și Internelor ori ale altor ministere sau organe centrale ale administrației de stat care au atribuții cu privire la circulația și transportul animalelor.

(1) Autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București vor elibera autorizație sanitară veterinara statiilor, porturilor și aeroporturilor numai dacă acestea au rampe corespunzătoare și asigura îndeplinirea condițiilor de profilaxie pentru imbarcarea și debarcarea animalelor.

(2) Unitățile care dețin mijloace pentru transportul animalelor și produselor de origine animala sunt obligate sa organizeze stații sau puncte de spalare și dezinfecție, cu respectarea condițiilor tehnice stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara.

(1) Deținătorii animalelor sunt obligați sa predea cadavrele de animale unităților autorizate de autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București, iar în cazul când predarea sau preluarea acestora nu este posibila, și se certifica aceasta de către autoritatea sanitară veterinara de stat, să le distruga, cu respectarea condițiilor sanitare veterinare stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara.

(2) Utilizarea în hrana animalelor a produselor de origine animala, improprii consumului uman, ca și a resturilor culinare, este permisă numai după ce au fost sterilizate, în condițiile tehnice stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara.

(1) Importul, exportul și tranzitul de animale, produse de origine animala și furaje se efectuează numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, stabilite în acest scop de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin Agenția Naționala Sanitară Veterinara sau prin convențiile sanitare veterinare încheiate cu alte tari. Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin Agenția Naționala Sanitară Veterinara, organizează la aceste puncte controlul sanitar veterinar.

(2) Unitățile care răspund de administrarea clădirilor și instalațiilor de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat sunt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea condițiilor de desfășurare a activității sanitare veterinare, precum și baza materială și forta de muncă necesare pentru efectuarea dezinfectiilor, distrugerea cadavrelor, produselor alterate și a deșeurilor de origine animala. La punctele de frontieră rutiere, aceste obligații revin consiliilor județene.

(1) Importul și tranzitul de animale, produse de origine animala și furaje se pot face numai cu avizul prealabil al Agenției Naționale Sanitare Veterinare.

(2) Unitățile importatoare sunt obligate să obțină avizul de import din partea Agenției Naționale Sanitare Veterinare, înainte de încheierea contractelor cu furnizorii externi.

(1) Dacă la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat se depisteaza boli transmisibile sau exista suspiciunea acestor boli, întregul lot de animale se va returna peste frontiera, iar dacă această măsură nu este posibila, Agenția Naționala Sanitară Veterinara poate dispune taierea imediata și valorificarea în condiții speciale sau uciderea întregului lot de animale, precum și distrugerea obiectelor și materialelor aferente, anuntand autoritatea sanitară veterinara a tarii exportatoare despre constatările făcute și măsurile luate.

(2) Când prin convențiile sau acordurile sanitare veterinare încheiate de România cu alte state s-a stabilit altfel, se va proceda potrivit prevederilor acestora.

(1) Animalele importate se supun în mod obligatoriu carantinei profilactice, în locuri izolate și special amenajate, stabilite de autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București, care vor autoriza aducerea animalelor în aceste locuri numai după verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor pregătitoare necesare.

(2) După expirarea perioadei de carantina profilactica, animalele importate vor fi supuse în continuare supravegherii sanitare veterinare, în condițiile stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara.

(1) Funcționarea abatoarelor, punctelor de tăiere și a unităților care prelucreaza, depozitează sau valorifica produse de origine animala, este permisă numai dacă sunt autorizate și de autoritățile sanitare veterinare de stat.

(2) Autorizația poate fi retrasă în cazul când conducătorii unităților nu asigura respectarea regulilor de igiena și profilaxie și condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității sanitare veterinare.

(3) Funcționarea unităților de tăiere a animalelor și a pasarilor, de colectare, prelucrare, procesare, depozitare și valorificare a produselor de origine animala, unități stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului, este permisă numai dacă au asigurata asistența sanitară veterinara de stat, în condițiile prezentei legi.

(4) Asistența tehnica și controlul sanitar veterinar al animalelor, produselor de origine animala și altor produse și materii supuse controlului sanitar veterinar în unitățile prevăzute la alin. (3) se asigura de personalul sanitar veterinar angajat, în condițiile legii, pe perioada determinata, de către direcțiile sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București.

(5) Stabilirea tarifelor se face conform prevederilor art. 33 alin. (4).

(6) Valoarea operațiunilor care se realizează în exercitarea activității de inspecție și control sanitar veterinar se virează lunar de către unitățile prevăzute la alin. (3) în contul direcțiilor sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București, competente teritorial, și constituie, pentru acestea, fonduri extrabugetare destinate în vederea finanțării cheltuielilor materiale și de personal, care se înregistrează în contabilitate în mod distinct.

(1) Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin Agenția Naționala Sanitară Veterinara, stabilește normele sanitare veterinare unice și obligatorii pentru toate persoanele juridice sau fizice deținătoare de animale, pentru cele care prelucreaza, depozitează, transporta și valorifica produse de origine animala, participa la elaborarea proiectelor sau avizează, în condițiile legii, convențiile și acordurile sanitare veterinare internaționale. Aproba omologarea metodelor și metodologiilor de diagnostic paraclinic medical veterinar, metode și tehnici pentru expertiza produselor de origine animala și a furajelor, precum și pentru controlul medicamentelor și produselor biologice și al altor produse de uz veterinar.

(2) De asemenea, stabilește lista bolilor transmisibile în cazul cărora se instituie măsuri obligatorii de prevenire și combatere.

(3) Împreună cu Ministerul Sănătății răspunde de organizarea și aplicarea tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor comune omului și animalelor, precum și pentru asigurarea salubritatii produselor de origine animala. Organele centrale de specialitate ale celor două ministere vor analiza periodic și ori de câte ori este nevoie rezultatele acțiunilor întreprinse în acest scop, stabilind măsurile ce se impun.

(4) Acțiunile cuprinse în Programul de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și de protecție a mediului, aprobat prin ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului, se finanțează din credite bugetare alocate prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului la capitolul "Cheltuieli materiale pentru combaterea expizootiilor".

(5) Activitățile sanitare veterinare de interes public național din Programul de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om și de protecție a mediului se pot concesiona de medicii veterinari cu drept de libera practica, în baza contractului de concesiune încheiat cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, cu respectarea prevederilor Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.

(6) Certificatele sanitare veterinare de sănătate și cele de transport pe teritoriul tarii se eliberează de medicii veterinari oficiali.

(7) În cadrul acțiunii de supraveghere a sănătății animalelor și a sănătății publice autoritatea sanitară veterinara de stat emite: autorizații sanitare veterinare de funcționare a obiectivelor și activităților, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului, autorizații sanitare veterinare pentru mijloace de transport, avize sanitare veterinare de import, export, tranzit, amplasare, proiectare și construire a obiectivelor supuse controlului sanitar veterinar, certificate sanitare veterinare de transport animale, produse de origine animala, furaje de origine animala și alte mărfuri supuse controlului sanitar veterinar, precum și certificate de sănătate pentru export animale și certificate sanitare veterinare pentru exportul produselor, al subproduselor comestibile și necomestibile de origine animala, certificate pentru înregistrarea și reinregistrarea medicamentelor, produselor biologice și a altor produse de uz veterinar, certificate de abilitare și acorduri sanitare veterinare pentru import.

(8) Autorizația sanitară veterinara de funcționare pentru obiectivele, activitățile și mijloacele de transport supuse controlului sanitar veterinar, prevăzute în prezenta lege, se eliberează de către direcțiile sanitare veterinare județene, respectiv a municipiului București, și, după caz, de către Agenția Naționala Sanitară Veterinara, conform prevederilor legale în vigoare.

(9) Pentru eliberarea autorizațiilor, avizelor și certificatelor prevăzute la alineatul precedent se stabilesc taxele cuprinse în anexele nr. 1-4 care fac parte integrantă din prezenta lege, care se plătesc anticipat, se constituie ca venit la bugetul de stat și se actualizează periodic, în funcție de rata inflației, prin hotărâre a Guvernului.

(10) Certificatele sanitare veterinare pentru intern se eliberează și de medicul veterinar oficial.

(11) Medicul veterinar oficial este medicul veterinar împuternicit de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin Agenția Naționala Sanitară Veterinara, în condițiile legii, sa îndeplinească unele atribuții publice.

(1) Agenția Naționala Sanitară Veterinara organizează și răspunde de producția de preparate biologice necesare pentru depistarea, prevenirea și combaterea bolilor la animale; aproba introducerea în practica a produselor biologice, medicamentelor, dezinfectantelor, insecticidelor, raticidelor și altor produse de uz veterinar, fabricate în țara sau din import și asigura controlul sanitar veterinar de stat al acestora; stabilește norme sanitare veterinare privind producerea, circulația și folosirea furajelor combinate, suplimentelor proteino-minerale, iar împreună cu Ministerul Sănătății stabilește norme privind folosirea biostimulatorilor, tranchilizantelor, substanțelor hormonale și altor aditivi la furaje.

(2) Agenția Naționala Sanitară Veterinara, împreună cu Ministerul Economiei și Comerțului și celelalte organe centrale care au în subordine unități în care se fabrica produse de uz veterinar, răspund de realizarea programului de producere a acestora în cantități necesare și la nivelul calitativ al produselor similare pe plan mondial.

(1) Rețeaua sanitară veterinara de stat se organizează ca sector distinct și autonom în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, este coordonata de către ministru și are următoarea structura:

(2) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale unităților prevăzute în anexa nr. 5 se asigura din alocații de la bugetul de stat și din venituri extrabugetare.

(3) Veniturile extrabugetare se constituie din tarifele de manopera pentru activități sanitare veterinare și de laborator, din consultanța și din alte prestații specifice: acțiuni de dezinfecție, dezinsecție, deratizare, examene și lucrări de laborator, precum și alte activități din domeniul sanitar veterinar.

(4) Cuantumul tarifelor pentru veniturile extrabugetare se aproba prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului, la propunerea directorului general al Agenției Naționale Sanitare Veterinare.

(1) Agenția Naționala Sanitară Veterinara este condusă de un director general, numit prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului, potrivit legii.

(2) În exercitarea atribuțiilor sale directorul general emite decizii.

(3) Agenția Naționala Sanitară Veterinara coordonează și controlează producția de biopreparate strategice, activitatea de cercetare finanțată de la bugetul administrației publice centrale, aprovizionarea cu produse și materiale de uz veterinar, avizează și controlează producția de medicamente de uz veterinar.

(1) Formatiile de asistența sanitară veterinara din cadrul regiilor autonome, societăților comerciale, asociațiilor și societăților agricole, precum și serviciile medicale veterinare particulare, realizate prin cabinete, clinici, spitale, farmacii și altele, își desfășoară activitatea cu avizul și sub îndrumarea tehnica a rețelei sanitare veterinare de stat.

(2) Formatiile sanitare veterinare și serviciile prevăzute la alin. (1) se organizează și funcționează în baza unui regulament elaborat de către Agenția Naționala Sanitară Veterinara.

(1) Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Apărării Naționale și celelalte organe centrale care au în subordine unități încadrate cu medici veterinari proprii răspund de aplicarea în aceste unități a normelor sanitare veterinare și a măsurilor stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara pentru apărarea sănătății animalelor și asigurarea salubritatii produselor de origine animala.

(2) Medicii veterinari din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Administrației și Internelor fac parte din sistemul veterinar unic de stat, având aceleași obligații și raspunderi în cadrul unităților în care funcționează ca și medicii veterinari de stat.

(3) Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin unitățile silvice locale, răspunde de aplicarea măsurilor stabilite de autoritățile sanitare veterinare pentru apărarea sănătății animalelor sălbatice și pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile de la acestea la animalele domestice sau la om.

a) asigura fondurile necesare pentru finanțarea acțiunilor sanitare veterinare care se suporta din bugetele locale;

b) eliberează documentele necesare pentru adeverirea proprietății asupra animalelor și a stării sanitare veterinare din localitate, potrivit normelor stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara;

c) iau măsuri pentru întreținerea și folosirea, conform regulilor sanitare veterinare, a pasunilor, adapatorilor publice, drumurilor de trecere a turmelor de animale, a locurilor de aglomerare a animalelor în târguri, mori, abatoare, puncte de tăiere, piețe și a locurilor aflate în administrarea consiliilor locale unde se prelucreaza, depozitează și valorifica produse de origine animala;

d) asigura strângerea și distrugerea cadavrelor de animale care nu pot fi ridicate de unitățile de ecarisaj; organizează acțiuni de strangere a cainilor fără stăpân și asigura aplicarea în acest scop a tehnicilor admise de normele sanitare veterinare internaționale; amenajeaza și întrețin locurile de depozitare a resturilor menajere, potrivit regulilor sanitare veterinare. Sumele necesare pentru realizarea acțiunilor menționate la prezenta litera vor fi asigurate din fondurile prevăzute cu aceasta destinație în bugetele locale ale administrației de stat;

e) îndeplinesc orice alte atribuții cu privire la activitatea sanitară veterinara, prevăzute de actele normative în vigoare, și răspund de aplicarea măsurilor stabilite de Agenția Naționala Sanitară Veterinara pentru apărarea sănătății animalelor și asigurarea salubritatii produselor de origine animala.

(1) Nerespectarea măsurilor privitoare la declararea, prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli sau alte urmări grave, se pedepsește, potrivit art. 310 din Codul penal, cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă.

(2) Dacă fapta a avut urmări deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 1 la 5 ani.

(3) Aceleași pedepse se aplică și celor care ascund, cu buna știința, apariția unei boli molipsitoare la animale sau se opun aplicării măsurilor pentru lichidarea focarelor epizootice și prevenirea difuzării bolilor.

(1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli de la animal la om, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani.

(2) Dacă fapta a avut urmări deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al României*).

(2) Pe aceeași dată se abroga Decretul nr. 167/1955 privind organizarea apărării sănătății animalelor, publicat în Buletinul Oficial nr. 9 din 19 mai 1955.