ORDONANȚĂ nr. 42 din 28 august 1997 (**republicată**)

(1) Autoritatea de stat în domeniul transportului maritim și pe căile navigabile interioare este Ministerul Transporturilor, denumit în continuare minister, care elaborează și promovează actele normative și normele specifice aplicabile transportului maritim și pe căile navigabile interioare, urmărește aplicarea acestora și asigură ducerea la îndeplinire a obligațiilor ce revin statului din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

(2) Ministerul își exercită atribuțiile prevăzute la alin. (1) direct sau prin delegare de competență prin instituțiile publice, companiile naționale, regiile autonome sau societățile comerciale aflate în subordinea sau sub autoritatea sa.

(1) Direcția exercită atribuțiile ministerului privind coordonarea, supravegherea și controlul instituțiilor publice, companiilor naționale, regiilor autonome și societăților comerciale din domeniul transportului maritim și pe căile navigabile interioare, după caz, care funcționează în subordinea sau sub autoritatea ministerului, în ceea ce privește activitățile prevăzute la art. 5.

(2) Organismele prevăzute la alin. (1) formează sistemul instituțional din domeniul transportului maritim și pe căile navigabile interioare și exercită, potrivit competențelor atribuite:

(1) Autoritatea Navală Română se înființează ca instituție publică cu personalitate juridică, cu finanțare extrabugetară, prin fuziunea Inspectoratului Navigației Civile - I.N.C. cu Regia Autonomă "Registrul Naval Român".

(2) Autoritatea Navală Română preia toate drepturile și obligațiile celor două persoane juridice care se desființează.

(3) Regulamentul de organizare și funcționare a Autorității Navale Române se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(4) Sediul Autorității Navale Române este în municipiul Constanța, incinta Port Constanța, numărul 1, clădirea Autorității Navale Române.

(1) Autoritatea Navală Română este condusă de un consiliu de conducere compus din 7 membri, dintre care unul este președinte și director general.

(2) Membrii consiliului de conducere, precum și președintele acestuia se numesc și se revocă prin ordin al ministrului transporturilor.

(3) Salarizarea directorului general și indemnizația membrilor consiliului de conducere se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor.

(4) Personalul salariat din cadrul Inspectoratului Navigației Civile - I.N.C. și al Regiei Autonome "Registrul Naval Român" este considerat transferat în cadrul Autorității Navale Române începând cu data înființării acesteia.

(5) Salarizarea personalului Autorității Navale Române se face potrivit reglementărilor în vigoare pentru instituțiile publice cu finanțare extrabugetară. Drepturile de salarizare și celelalte drepturi de personal se stabilesc prin contractul colectiv de muncă.

(6) Personalul transferat beneficiază de salariile și drepturile avute anterior organizării Autorității Navale Române, până la încheierea contractului colectiv de muncă.

(7) Pentru activitățile și operațiunile specifice desfășurate sau pentru activitățile efectuate în legătură cu acestea Autoritatea Navală Română percepe tarife stabilite prin ordin al ministrului transporturilor.

(8) Pentru activitățile pe care le efectuează în scopul îndeplinirii obligațiilor ce revin statului în temeiul prevederilor unor convenții și acorduri internaționale la care România este parte, Autoritatea Navală Română primește fondurile necesare acoperirii cheltuielilor, de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului.

(9) Autoritatea Navală Română își exercită atribuțiile prin aparatul propriu, prin căpităniile de port și prin inspectoratele tehnice, care sunt organe teritoriale operative ale acesteia.

(10) Structura organizatorică a Autorității Navale Române se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.

(1) Funcția de autoritate portuară și/sau de căi navigabile interioare este îndeplinită de administrațiile portuare și/sau de căi navigabile interioare, care au ca principal obiect de activitate aplicarea politicii portuare și de căi navigabile interioare, elaborată de minister, coordonarea activităților care se desfășoară în porturi și pe căile navigabile interioare și implementarea programelor de dezvoltare a infrastructurilor portuare și de căi navigabile interioare.

(2) Modul de organizare și funcționare a activităților în porturi și pe căile navigabile interioare, de administrare a porturilor și a căilor navigabile interioare, de utilizare a infrastructurii portuare și de căi navigabile interioare, aparținând domeniului public, se stabilește prin lege.

(1) Activitățile de educare, respectiv pregătirea profesională și perfecționarea personalului navigant român, se desfășoară numai printr-o formă de pregătire aprobată.

(2) Activitățile de educare privind pregătirea profesională și perfecționarea personalului navigant se desfășoară prin furnizori de educație acreditați în condițiile legii.

(3) Activitățile de perfecționare obligatorii în domeniu se desfășoară prin Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturile Navale - CERONAV, instituție publică aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, denumit în continuare CERONAV.

(4) Pentru activitățile și operațiunile specifice desfășurate, CERONAV percepe tarife aprobate prin ordin al ministrului transporturilor.

(5) Forma de pregătire aprobată pentru obținerea și menținerea valabilității brevetelor și certificatelor personalului navigant reprezintă totalitatea cursurilor organizate de un furnizor de educație, de formare profesională sau de perfecționare, aprobate de Autoritatea Navală Română.

(1) CERONAV își poate desfășura activitatea de perfecționare profesională și prin intermediul unor furnizori de educație acreditați de Ministerul Transporturilor, conform legii.

(2) Furnizorii de educație privind serviciile de pregătire și perfecționare a personalului din transportul maritim și pe căile navigabile, care au fost acreditați sau supuși unei proceduri similare în vederea desfășurării acestor activități într-un stat membru al Uniunii Europene ori aparținând Spațiului Economic European, sunt exceptați de la cerința acreditării prevăzute la alin. (1).

(1) Autoritatea Navală Română are obligația să monitorizeze permanent respectarea condițiilor în baza cărora au fost aprobate formele de pregătire prevăzute la art. 11 alin. (5), modul de derulare a acestora, inclusiv calificarea și experiența personalului didactic și ale instructorilor, precum și baza tehnico-materială aferentă.

(2) Dacă în cadrul procesului de monitorizare se constată nerespectarea criteriilor de acreditare în baza cărora cursurile organizate de un furnizor de educație au fost aprobate, Autoritatea Navală Română va notifica furnizorul de educație, pentru ca într-o perioadă limitată de timp să remedieze deficiențele constatate.

(3) Dacă furnizorul de educație nu remediază deficiențele constatate de Autoritatea Navală Română, comisia de evaluare va propune suspendarea acreditării pe o perioadă de maximum 3 luni.

(4) Dacă deficiențele constate nu au fost remediate după expirarea termenului de suspendare, Autoritatea Navală Română va decide anularea acreditării acordate furnizorului de educație pentru desfășurarea unui anumit curs.

(5) Toate cursurile sau programele de formare profesională aflate în desfășurare în momentul emiterii unei decizii de suspendare ori anulare a acreditării vor fi finalizate sub supravegherea comisiei de evaluare acreditate. Pe perioada suspendării sau după anularea acreditării este interzisă începerea unor grupe noi de formare profesională în domeniu.

(1) Orice navă care navighează sau staționează în apele naționale navigabile, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, trebuie să fie conformă cu regulile de clasificare și cu regulile tehnice, precum și cu condițiile de muncă și viață la bordul navelor, prevăzute în acordurile și convențiile internaționale la care România este parte, astfel încât să nu constituie un pericol pentru siguranța navigației, a persoanelor și a mărfurilor transportate, precum și pentru mediu.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică și navelor care navighează sau staționează în apele naționale, altele decât cele navigabile.

(3) Normele tehnice obligatorii pentru navele care arborează pavilionul român privind proiectarea, construcția, modificarea și transformarea sunt cele aprobate de minister sau cele ale unor organizații recunoscute.

(1) Conformitatea cu normele tehnice obligatorii de construcție a navelor care arborează pavilionul român se dovedește cu certificate emise de Autoritatea Navală Română sau de o organizație recunoscută, prevăzută în lista redactată și publicată de Comisia Europeană în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după caz.

(2) Conformitatea navelor care arborează pavilionul român cu cerințele tehnice prevăzute în acordurile și convențiile internaționale aplicabile, la care România este parte, se dovedește cu certificate emise de Autoritatea Navală Română sau de o organizație recunoscută cu care Autoritatea Navală Română a încheiat contract de mandat special.

(3) Orice navă care se construiește în alt stat și urmează, la finalizarea lucrărilor, să arboreze pavilionul român trebuie să fie supravegheată în timpul construcției de către Autoritatea Navală Română sau de către o organizație recunoscută, în funcție de solicitarea proprietarului navei.

(1) Supravegherea navigației și managementul traficului în apele naționale navigabile se exercită de Autoritatea Navală Română.

(2) Ministerul, prin Autoritatea Navală Română, își exercită autoritatea și asupra navelor care arborează pavilionul român și navighează în marea liberă sau în apele naționale navigabile ale altor state.

(1) Reglementările, supravegherea și controlul navigației în apele naționale, altele decât cele navigabile, sunt de competența consiliilor județene, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, pe teritoriul cărora se află aceste ape.

(2) Reglementările prevăzute la alin. (1), întocmite de consiliile județene, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, se aprobă de către minister.

(3) Activitatea de supraveghere și control se organizează de consiliile județene, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, cu avizul Autorității Navale Române.

(1) Apele naționale navigabile ale României sunt formate din marea teritorială, apele interioare navigabile, radele și acvatoriile portuare, precum și din bazinele șantierelor navale.

(2) Regimul și întinderea mării teritoriale și ale apelor maritime interioare se stabilesc prin lege.

(3) Apele interioare navigabile sunt constituite din:

(4) Fluviul Dunărea, râurile, canalele și lacurile situate în interiorul teritoriului României, pe porțiunile lor navigabile, precum și apele navigabile de frontieră, de la malul românesc până la linia de frontieră, constituie căile navigabile interioare ale României, denumite în continuare căi navigabile. Căile navigabile, precum și administratorii acestora, din punct de vedere al navigației, sunt stabilite nominal și pe porțiuni, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului.

(5) Acvatoriile portuare sunt constituite din totalitatea suprafețelor apelor incluse în limitele porturilor.

(6) Radele sunt suprafețe de apă destinate adăpostirii sau staționării navelor și, în cazuri speciale, operării navelor și pot fi:

(7) Bazinele șantierelor navale sunt suprafețe de apă din incinta șantierelor navale, care, împreună cu cheiurile aferente, sunt destinate activităților de construcții și reparații de nave.

(8) Abrogat.

(1) Conformitatea cu normele tehnice obligatorii de construcție a navelor, prevăzute la art. 16 alin. (3), și cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte se dovedește cu certificate emise de către Autoritatea Navală Română sau de către o organizație cu care ministerul a încheiat convenții de lucru în acest sens.

(2) Abrogat.

(1) Ministerul aprobă și face publice normele tehnice naționale obligatorii de construcție a navelor.

(2) Autoritatea Navală Română va face publică lista cuprinzând organizațiile recunoscute cu care a încheiat contracte de mandat special.

(1) Orice navă care se află în apele naționale navigabile ale României trebuie să arboreze pavilionul statului în care este înmatriculată.

(2) Navele au naționalitatea statului în care au fost înmatriculate și al cărui pavilion sunt autorizate să îl arboreze.

(1) În numele Guvernului, ministerul, prin Autoritatea Navală Română, acordă, suspendă sau retrage dreptul de arborare a pavilionului român.

(2) Dreptul de a arbora pavilionul român se acordă:

(3) În toate cazurile prevăzute la alin. (2) trebuie să se facă dovada că navele îndeplinesc prevederile art. 16^1 .

(4) Navele menționate la alin. (2) pierd dreptul de arborare a pavilionului român la încetarea contractului de închiriere de tip bare-boat sau leasing ori la solicitarea în scris a proprietarului sau a operatorului cu avizul proprietarului, după caz.

(1) Dreptul de arborare a pavilionului român se acordă de Autoritatea Navală Română, prin căpităniile de port desemnate în conformitate cu prevederile art. 51^1 alin. (4). După acordarea dreptului de arborare a pavilionului român, căpităniile de port înmatriculează nava în registrele matricole și emit actul de naționalitate a navei, care atestă acest drept.

(2) După emiterea actului de naționalitate căpitănia de port comunică Autorității Navale Române datele din registrul matricol pentru a fi centralizate în Registrul de evidență centralizată a navelor care arborează pavilionul român.

(3) Actele de naționalitate sunt valabile pe toată perioada în care nava are dreptul de arborare a pavilionului român ori până la schimbarea proprietarului și/sau a operatorului navei.

(1) Navele care au obținut dreptul de arborare a pavilionului român au dreptul să navigheze numai dacă au la bord următoarele documente valabile:

(2) Navele care arborează pavilionul român trebuie să țină un jurnal de bord sau alte jurnale conform legii, după caz.

(1) Autoritatea Navală Română poate suspenda dreptul de arborare a pavilionului român dacă nu se respectă condițiile prevăzute la art. 128 alin. (1).

(2) Suspendarea se poate dispune pe o perioadă de maximum 3 luni.

(3) Dacă în perioada suspendării deficiențele constatate nu sunt remediate, Autoritatea Navală Română poate dispune retragerea dreptului de arborare a pavilionului român.

(1) Dreptul de a arbora pavilionul român se retrage:

(2) După retragerea dreptului de arborare a pavilionului român, nava se radiază din registrul matricol dacă nu este grevată de sarcini, potrivit legii civile.

(1) Navele maritime prevăzute la art. 45 alin. (2) lit. a) care au obținut dreptul de arborare a pavilionului român se înmatriculează în Registrul național al navelor maritime.

(1^1) Navele maritime prevăzute la art. 45 alin. (2) lit. b) și c) care au obținut dreptul de arborare a pavilionului român se înmatriculează în Registrul internațional al navelor maritime.

(1^2) Navele maritime prevăzute la art. 45 alin. (2) lit. d) care au obținut dreptul de arborare a pavilionului român se înmatriculează în registrul prevăzut la alin. (1) sau în cel prevăzut la alin. (2), la solicitarea proprietarului navei, în raport cu naționalitatea acestuia.

(2) Navele de navigație interioară care arborează pavilionul român se înmatriculează în Registrul matricol al navelor de navigație interioară.

(3) Abrogat.

(3^1) Navele de pescuit comercial, precum și navele de pescuit în scop științific care arborează pavilionul român, indiferent de tipul și capacitatea lor, se înmatriculează în Registrul matricol al navelor de pescuit.

(4) Registrele prevăzute la alin. (1)-(3^1) se țin de către Autoritatea Navală Română.

(5) Autoritatea Navală Română ține evidența centralizată a navelor prevăzute la alin. (1)-(3^1).

(6) Forma și conținutul registrelor prevăzute în prezentul articol se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(7) În registrele prevăzute la alin. (1)-(3^1), înmatricularea navelor se face distinct pentru navele care sunt în proprietate, în contract de leasing și în contract de bare-boat.

(1) Categoriile de ambarcațiuni de agrement, precum și certificatul de conducător de ambarcațiune de agrement pe care trebuie să îl posede conducătorii acestora se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor.

(2) Modelul certificatelor și condițiile de obținere a acestora se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor.

(1) Navele cu propulsie proprie prevăzute la art. 23 lit. a)-c) se individualizează printr-un nume propus de proprietar și aprobat de Autoritatea Navală Română.

(2) Navele fără propulsie prevăzute la art. 23 lit. a)-c) și ambarcațiunile de agrement se individualizează printr-un număr acordat de Autoritatea Navală Română.

(3) La solicitarea proprietarului, navele prevăzute la alin. (2) pot purta și un nume, propus de proprietar și aprobat de Autoritatea Navală Română.

(4) Numele navei sau numărul prin care navele se individualizează se înscrie pe corpul navei, în mod vizibil, pe ambele borduri și în pupa navei și, după caz, și pe suprastructura acesteia. În pupa navei se înscrie și numele portului de înmatriculare.

(5) Numele navei sau numărul prin care nava se individualizează se înscrie și pe colacii, plutele, bărcile și șalupele de salvare cu care este echipată aceasta.

(1) Abrogat.

(2) Nu se înmatriculează în registrele matricole prevăzute la art. 51^1 următoarele categorii de nave:

(3) Navele prevăzute la alin. (2) lit. a) și b) se înscriu de către Autoritatea Navală Română într-un registru de evidență.

(4) Navele prevăzute la alin. (2) lit. c)-e) nu se înscriu în registrul de evidență.

(5) Forma și conținutul registrului de evidență prevăzut la alin. (3) se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.

(6) Prin excepție de la prevederile alin. (2), la solicitarea proprietarului, orice navă poate obține dreptul de arborare a pavilionului român și va fi înmatriculată în condițiile prezentei ordonanțe.

(1) Dreptul de arborare a pavilionului român se poate suspenda în cazul navelor care arborează pavilionul român și fac obiectul unui contract de bare-boat sau leasing cu o durată mai mare de un an, încheiat cu o persoană juridică străină, la solicitarea proprietarului, în vederea înscrierii într-un registru al altui stat.

(2) Proprietarul navei care solicită suspendarea pavilionului român are obligația să predea actul de naționalitate al navei și să declare noul stat de pavilion.

(3) Pe perioada suspendării dreptului de arborare a pavilionului român, aspectele legate de publicitatea proprietății, a garanțiilor reale și a sarcinilor ce grevează nava vor continua să fie guvernate de legea română.

(4) Dreptul de arborare a pavilionului român se suspendă pentru o perioadă ce nu poate depăși durata contractului.

(1) În cazul contractelor de închiriere de tip bare-boat sau leasing pentru nave care arborează pavilionul român, încheiate între proprietarii români și operatori români sau străini ori între operatori, operatorul care exploatează efectiv nava trebuie să solicite, cu acordul proprietarului, eliberarea unui nou act de naționalitate în care, pe lângă numele proprietarului, să fie menționat și numele acestuia. Noul act de naționalitate se emite cu condiția depunerii prealabile a actului de naționalitate inițial, care se păstrează la Autoritatea Navală Română.

(2) Noul act de naționalitate, emis în condițiile alin. (1), este valabil pe perioada derulării contractului sau până la solicitarea în scris a proprietarului privind anularea acestuia.

(3) După expirarea sau anularea actului de naționalitate emis în condițiile alin. (1), acesta se depune la Autoritatea Navală Română, care restituie proprietarului actul de naționalitate inițial.

(1) Evidența navelor în construcție se ține de către Autoritatea Navală Română în Registrul de evidență a navelor în construcție.

(2) Forma și conținutul Registrului de evidență a navelor în construcție se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(3) În Registrul de evidență a navelor în construcție se va menționa, în mod obligatoriu, contractul de construcție.

(1) Orice navă care se construiește în România, cu excepția celor care nu se înmatriculează și a celor pentru care există reglementări speciale, trebuie să aibă un proiect avizat de autoritatea competentă a statului al cărui pavilion urmează să îl arboreze sau de o societate de clasificare agreată de respectiva autoritate.

(2) Persoanele juridice sau fizice care construiesc o navă în România trebuie să obțină, înaintea începerii construcției acesteia, autorizația de construcție, emisă de căpitănia de port în a cărei zonă de jurisdicție se construiește nava, pe baza proiectului prevăzut la alin. (1).

(3) Autoritatea sau societatea de clasificare prevăzută la alin. (1) are obligația să supravegheze executarea construcției navei.

(3^1) Orice lucrare de transformare constructivă majoră, precum și de înlocuire a echipamentelor și/sau instalațiilor unei nave care determină modificări ale proiectului inițial, pentru navele care urmează să arboreze pavilion român, trebuie să fie executată numai în baza unei documentații avizate de Autoritatea Navală Română sau de o organizație recunoscută.

(4) Abrogat.

(1) În perioada probelor de marș, navele nou-construite în șantierele navale din România arborează pavilionul român, pe baza unui permis provizoriu emis de căpitănia de port, la solicitarea șantierului naval.

(2) După preluarea de către beneficiar a navelor nou-construite, acestea vor arbora pavilionul statului în care urmează să fie înmatriculate și vor avea la bord documentul care atestă naționalitatea navei, emis de autoritatea competentă a statului respectiv.

(3) Navele nou-construite în România, care urmează să fie înmatriculate în alt stat, pot naviga pe baza documentelor de înmatriculare sau pe baza unui permis provizoriu de arborare a pavilionului, emise de autoritățile competente ale statului respectiv.

(1) Până la obținerea dreptului de arborare a pavilionului român, navele nou-construite sau dobândite în afară teritoriului României de persoane juridice ori fizice române pot naviga pe baza unui permis provizoriu emis de misiunea diplomatică a României pentru statul unde se află nava.

(2) Misiunea diplomatică prevăzută la alin. (1) emite permisul provizoriu de arborare a pavilionului român numai dacă solicitantul face dovada că nava îndeplinește condițiile tehnice minime care să îi permită staționarea sau deplasarea în siguranță și că nu constituie o sursă de poluare a mediului.

(3) Permisele provizorii prin care se acordă dreptul de arborare a pavilionului român, emise de misiunile diplomatice ale României conform alin. (1), pot avea o valabilitate de cel mult 180 de zile, care va putea fi prelungită numai în mod excepțional, cu acordul ministerului.

(4) Nava care navighează în baza unui permis provizoriu de arborare a pavilionului român, emis de o misiune diplomatică a României, nu poate fi utilizată în scop comercial.

(1) Constituirea și/sau transmiterea de drepturi reale asupra navelor, precum și stingerea acestor drepturi, care nu sunt transcrise în registrele prevăzute la art. 51^1 și 51^7, nu sunt opozabile terților.

(2) Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra navelor care arborează pavilionul român se transcrie, la solicitarea persoanelor juridice sau fizice titulare ale acestor drepturi, făcându-se mențiunile corespunzătoare și în actul de naționalitate.

(1) Personalul navigant român este constituit din totalitatea persoanelor, indiferent de cetățenie, care posedă un brevet sau un certificat de capacitate, obținut ori recunoscut în conformitate cu prevederile legale și care dă dreptul acestora să îndeplinească funcții la bordul navelor.

(2) Evidența personalului navigant român se ține de Autoritatea Navală Română în registrele de evidență a personalului navigant.

(3) Forma și conținutul Registrului de evidență a personalului navigant român se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(1) Orice navă care arborează pavilionul român este deservită de un echipaj care asigură operarea navei în condiții de siguranță și de protecție a mediului și îndeplinește alte activități la bordul navei.

(2) Echipajul este format din personal navigant și personal auxiliar, iar componența acestuia este stabilită conform tipului și destinației navei.

(1) În cadrul echipajului funcțiile la bordul navelor care arborează pavilionul român pot fi îndeplinite numai de personalul navigant care posedă brevete sau certificate de capacitate corespunzătoare, după caz.

(2) Personalul auxiliar efectuează activități la bordul navelor, pentru care nu se eliberează brevete sau certificate de capacitate.

(3) Toți membrii echipajului trebuie să facă dovada că au vârsta minimă necesară și că îndeplinesc condițiile de sănătate prevăzute în reglementările naționale și în acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

(1) Fiecare membru al echipajului trebuie să posede, în mod obligatoriu, un document de identitate.

(2) Membrii de echipaj care își desfășoară activitatea pe nave maritime pot folosi ca document de identitate și carnetul de marinar.

(3) Carnetul de marinar se emite, în numele Guvernului, de minister, prin Autoritatea Navală Română.

(4) Membrii de echipaj care își desfășoară activitatea pe nave de navigație interioară trebuie să posede un carnet de serviciu prin care fac dovada calificării, a aptitudinilor medicale, a timpilor de navigație și a sectoarelor parcurse.

(5) Forma și conținutul carnetului de marinar și ale carnetului de serviciu se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

(6) Carnetul de serviciu se emite de Autoritatea Navală Română.

(1) Pe perioada efectuării probelor de marș ale navelor nou-construite sau ieșite din reparații, la bord se poate afla personalul de specialitate al șantierelor. Pe această perioadă, personalul de specialitate al șantierelor beneficiază de aceleași drepturi ca și personalul navigant, salariul acestuia acordându-se potrivit legii.

(2) Căpitănia de port stabilește echipajul minim de siguranță care trebuie să fie ambarcat pe navele prevăzute la alin. (1), pe perioada probelor de marș.

(1) Din punct de vedere al activității desfășurate personalul navigant este format din următoarele categorii:

(2) Din punct de vedere al calificării personalul navigant este format din următoarele categorii:

(3) Personalul auxiliar poate fi format din următoarele categorii:

(1) Orice navă care arborează pavilionul român trebuie să aibă la bord, indiferent de situația în care se află, un echipaj minim de siguranță.

(2) Echipajul minim de siguranță se stabilește în funcție de tipul și destinația navei, de mărimea acesteia, de numărul de nave din convoi, de gradul de automatizare al navei, precum și de situația în care se află nava: în marș, în staționare, în reparații, în conservare sau în iernatic.

(3) Echipajul minim de siguranță asigură conducerea navei în siguranță în timpul navigației și al manevrelor, paza și siguranța navei în staționare, vitalitatea navei, prevenirea și stingerea incendiilor la bord, prevenirea poluării mediului, exploatarea în siguranță a instalațiilor și a echipamentelor de propulsie, guvernare, manevră, navigație și telecomunicații.

(4) Autoritatea Navală Română stabilește echipajul minim de siguranță, precum și funcțiile acestuia, pentru fiecare categorie de navă, și eliberează un certificat privind echipajul minim de siguranță. Autoritatea Navală Română stabilește condițiile de eliberare și perioada de valabilitate a acestuia.

(1) Brevetele, certificatele de capacitate, precum și certificatele de conducător de ambarcațiuni de agrement se obțin după promovarea unui examen susținut în fața unei comisii stabilite de Autoritatea Navală Română sau, după caz, prin echivalare, la cerere.

(2) Brevetele, certificatele de capacitate, atestatele de conformitate și de recunoaștere se emit, în numele Guvernului, de minister, prin Autoritatea Navală Română.

(3) Certificatele de conducător de ambarcațiuni de agrement se emit de Autoritatea Navală Română prin căpităniile de port.

(1) Personalul navigant român se poate ambarca și pe nave care arborează pavilionul altor state, pe cont propriu sau prin intermediul agențiilor de furnizare de personal navigant.

(2) Agențiile de furnizare de personal navigant, persoane juridice române, pentru a-și desfășura activitatea, trebuie să fie autorizate în condițiile legii și sunt obligate:

(3) Agențiile de furnizare de personal navigant, persoane juridice din statele membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, care își desfășoară activitatea în contextul dreptului de stabilire, se supun acelorași condiții ca și agențiile de furnizare de personal navigant, persoane juridice române.

(4) Agențiile de furnizare de personal navigant, persoane juridice din statele membre ale Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, care, fără a se stabili în România, prestează servicii de intermediere personalului navigant din această țară și care au fost autorizate, avizate sau supuse unei proceduri similare în vederea desfășurării activității într-un stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European, sunt exceptate de la cerința autorizării în România.

(1) Pe perioada în care se află ambarcat, personalul care formează echipajul navei are dreptul la cazare și la hrană gratuită pe navă sau la alocație de hrană zilnică, care se acordă în cuantumul și în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă și/sau prin contractul individual de ambarcare, pentru societățile comerciale, ori prin hotărâre a Guvernului, pentru instituțiile publice sau regiile autonome. Cheltuielile pentru hrană sau alocația zilnică de hrană se suportă de angajator din cheltuielile de exploatare, sunt deductibile fiscal și nu se includ în veniturile salariale supuse impozitării.

(2) În cazul în care o navă care arborează pavilionul român efectuează voiaj internațional, membrii echipajului au dreptul la o diurnă în valută pe perioada voiajului, din care se reține contravaloarea hranei asigurate la bord. Nivelul diurnei și moneda în care se plătește, precum și nivelul contravalorii hranei se stabilesc prin contractul colectiv de muncă și prin contractul individual de ambarcare, în cazul societăților comerciale, sau prin hotărâre a Guvernului, în cazul instituțiilor publice sau al regiilor autonome.

(3) Proprietarii sau operatorii navelor care arborează pavilionul român au obligația de a respecta prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte, referitoare la echipajele navelor.

(4) Pentru echipamentul propriu pierdut sau distrus în timpul ambarcării, din cauza serviciului sau a unui eveniment de navigație și fără culpa sa, echipajul are dreptul la o despăgubire al cărei cuantum este stabilit prin contractul colectiv de muncă și/sau prin contractul individual de ambarcare.

(5) Pentru navigația în zone de război, echipajul navei are dreptul de a cere repatrierea sau o compensație suplimentară drepturilor existente, stabilită prin contractul colectiv de muncă negociat.

(1) Comandantul/conducătorul de navă exercită comanda pe navă și în acest scop este învestit cu autoritate asupra tuturor persoanelor ambarcate pe navă și îndeplinește atribuțiile ce îi revin potrivit prevederilor legislației naționale, instrucțiunilor proprietarului sau operatorului navei, precum și acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

(2) Comandantul/conducătorul de navă este reprezentantul proprietarului sau operatorului navei în relațiile cu autoritățile.

(1) În cazul în care comandantul/conducătorul de navă sau șeful mecanic îmbarcat la bordul unei nave care arborează pavilion român, indiferent de motiv, se află în imposibilitatea de a exercita comanda acelei nave, aceasta trece asupra altei persoane din echipaj, în ordine ierarhică, în conformitate cu legislația națională.

(2) Fiecare preluare de comandă se înscrie în jurnalul de bord al navei, menționându-se circumstanțele care au determinat-o.

(1) Comandantul/conducătorul de navă este responsabil de starea de navigabilitate a navei, de menținerea la bord a condițiilor pentru navigația în siguranță și de protecție a mediului, a condițiilor de muncă și viață pentru echipajul navei.

(2) Înaintea începerii oricărui voiaj, precum și în timpul acestuia comandantul/conducătorul de navă trebuie să se asigure că nava îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1), în caz contrar acesta trebuind să informeze proprietarul sau, după caz, operatorul navei, pentru remedierea situației.

(1) În cazul în care o navă care arborează pavilionul român este arestată, reținută sau sechestrată de autoritățile dintr-un alt stat, comandantul/conducătorul de navă va informa imediat cea mai apropiată misiune diplomatică a României și Autoritatea Navală Română.

(2) În același mod trebuie să acționeze comandantul/ conducătorul de navă și în situația în care a fost revocată măsura arestării, reținerii sau sechestrării.

(1) Comandantul/Conducătorul de navă, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, atunci când nava se află în staționare ori navighează în apele naționale navigabile ale României, navighează în apele interioare naționale navigabile ale altor state sau în marea liberă și urmează să facă escală într-un port românesc, este obligat să informeze căpitănia portului cea mai apropiată și să întocmească un raport scris despre orice eveniment petrecut pe navă, precum: abordaj, avarie, poluare, incendiu, înec, acte de indisciplină sau revoltă la bord și altele asemenea, pe care îl va depune la căpitănia portului de escală.

(2) Comandantul/conducătorul de navă este obligat să depună raportul asupra evenimentelor prevăzute la alin. (1), după cum urmează:

(1) În cazurile prevăzute la art. 77 și 78 raportul se depune în termen de 24 de ore de la sosirea navei în port sau de la producerea evenimentului, dacă evenimentul s-a produs pe timpul staționării navei în port.

(2) Dacă raportul se depune după acest termen, comandantul/conducătorul de navă devine răspunzător de eventuala dispariție a probelor sau de imposibilitatea conservării lor, precum și de consecințele acestora.

(3) În cazul în care evenimentul se produce în timpul operațiunilor de încărcare/descărcare, comandantul/ conducătorul de navă este obligat să anunțe despre producerea evenimentului, în afară de căpitănia de port, și pe operatorul portuar.

(1) În situații deosebite, comandantul/ conducătorul de navă are dreptul de a impune măsuri excepționale la bordul navei, în funcție de gravitatea situației.

(2) Comandantul/conducătorul de navă are dreptul să izoleze orice persoană aflată la bord, dacă acțiunile acesteia, chiar dacă nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, pun în pericol siguranța navei, a persoanelor sau a lucrurilor aflate pe navă.

(1) Comandantul/conducătorul de navă are obligația de a face cercetările care se impun în cazul în care la bordul navei sunt descoperite elemente ale unei infracțiuni prevăzute de legislația română, să acorde persoanei acuzate dreptul la apărare, să o protejeze pe ea și proprietățile ei, să o rețină în condiții normale de viață la bord și să o predea autorităților competente din primul port de escală, împreună cu documentele întocmite în timpul cercetării.

(2) Comandantul/conducătorul de navă are obligația de a consemna în jurnalul de bord al navei evenimentele prevăzute la alin. (1) și să informeze în scris misiunea diplomatică a României din statul în al cărui port face escală nava.

(1) Comandantul/conducătorul de navă nu mai are obligația de asistență și salvare în cazul în care comandantul/conducătorul navei aflate în pericol refuză expres ajutorul, precum și atunci când s-a primit informația că ajutorul nu mai este necesar.

(2) Motivele de neacordare a ajutorului prevăzut la alin. (1) se vor consemna în jurnalul de bord.

(1) Asistența și salvarea navei, a încărcăturii și/sau a bunurilor aflate pe aceasta se fac potrivit înțelegerii cu comandantul/conducătorul de navă sau cu proprietarul ori cu operatorul acesteia. Înțelegerea poate fi scrisă sau transmisă prin orice mijloc de comunicație și consemnată în jurnalul de bord.

(2) În cazul în care nava în pericol se află în apele naționale navigabile și comandantul/conducătorul de navă, proprietarul sau operatorul acesteia întârzie nejustificat încheierea unei înțelegeri pentru asistență ori salvare și căpitănia de port, în a cărei jurisdicție se află nava în pericol, consideră că respectiva navă constituie un pericol real pentru siguranța navigației, pentru mediu sau pentru populația din împrejurimi, aceasta poate dispune instituțiilor ori operatorilor economici specializați sau altor nave disponibile intervenția pentru salvare.

(3) Pentru cazul prevăzut la alin. (2) proprietarul sau operatorul navei ori, după caz, proprietarul mărfii salvate va suporta cheltuielile ocazionate de intervenția ordonată de căpitănia de port.

(4) Ordinele căpităniei de port, prevăzute la alin. (2), sunt obligatorii pentru toate navele, indiferent de pavilionul pe care îl arborează.

(5) În cazul prevăzut la alin. (2) căpitănia de port are obligația să întocmească un document care trebuie să cuprindă: situația de pericol în care se află nava, numele navelor și ale persoanelor care au participat la această activitate din dispoziția sa, conformarea operațiunilor de salvare dispuse de ea, precum și a cheltuielilor aferente acestor operațiuni. Acest document, aprobat de Autoritatea Navală Română, constituie titlu executoriu pentru recompensa de salvare cuvenită fiecărui participant, persoană juridică.

(1) În toate cazurile de sinistru, calamitate, de pericol, poluare și altele asemenea sau de interes general, apărute pe mare, în apele naționale navigabile ori în porturi, Autoritatea Navală Română, prin căpitănia de port în a cărei jurisdicție s-au produs acestea, coordonează toate activitățile de salvare și de limitare a efectelor acestora.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1) căpitănia de port poate cere concursul navelor și al echipajelor aflate în port sau în apropiere, precum și al oricărei persoane care desfășoară o activitate de transport naval, acestea fiind obligate să acorde sprijinul solicitat și să respecte ordinele date de căpitănia de port.

(1) Prevederile art. 86, 87, 89-91 se aplică în mod corespunzător și în cazul în care pe mare sau în apele naționale navigabile se află în pericol aeronave ori persoane aflate sau căzute de la bordul acestora.

(2) În caz de imposibilitate sau dacă, în circumstanțele speciale în care s-ar afla, comandantul/conducătorul de navă consideră că nu este rațional și nici necesar să acorde ajutorul său, el este obligat să înscrie în jurnalul de bord motivul pentru care nu poate să facă aceasta.

(1) Documentele de confirmare a operațiunilor de salvare a navelor și/sau de limitare a efectelor cazurilor prevăzute la art. 90 alin. (2), aflate în pericol pe mare, în apele naționale navigabile sau în porturile românești, întocmite de căpitănia de port și însoțite de calculele justificative privind cheltuielile ocazionate de efectuarea acestor operațiuni, precum și cele privind paza și administrarea bunurilor salvate constituie titlu executoriu.

(2) Executarea titlului prevăzut la alin. (1), de către unitatea creditoare, se face cu prioritate înaintea oricărei alte creanțe.

(1) În cazul în care pe mare, în apele naționale navigabile sau în porturile românești a avut loc sinistrul sau salvarea unei nave care arborează pavilion străin, Autoritatea Navală Română are obligația să informeze imediat oficiul consular al statului al cărui pavilion îl arborează nava.

(2) În cazul sinistrului unei nave care arborează pavilionul unui stat cu care statul român a încheiat acorduri internaționale, se vor aplica dispozițiile din aceste acorduri privind termenele, condițiile de informare și relațiile cu oficiul consular al statului respectiv.

(1) Comandantul/conducătorul de navă și ceilalți membri ai echipajelor navelor care au participat la operațiunile de asistență și salvare, precum și angajații aparținând unităților de pe uscat participante, care au contribuit efectiv la organizarea și la efectuarea operațiunilor de asistență și salvare, sunt îndreptățiți să primească o parte din recompensa de salvare. Aceștia sunt îndreptățiți să primească o parte din recompensa de salvare și în cazul în care operațiunile de asistență și salvare au avut loc între nave aparținând aceleiași persoane juridice sau fizice.

(2) Personalul din cadrul Autorității Navale Române și personalul operativ din cadrul căpităniilor de port, care coordonează și participă direct la operațiunile de salvare, au dreptul la o primă de salvare în cuantum de 5% din valoarea netă a recompensei de salvare, pe care beneficiarii recompensei de salvare au obligația să o plătească.

(1) Activitatea de căutare și salvare a vieții omenești pe mare și în apele naționale navigabile se organizează de către minister, în conformitate cu acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

(2) Activitatea de căutare și salvare a vieții omenești, prevăzută la alin. (1), se efectuează în mod gratuit de statul român, în conformitate cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte, pentru orice persoană, indiferent de naționalitatea acesteia.

(3) Centrul de coordonare a activității de căutare și salvare a vieții omenești pe mare se organizează și funcționează în cadrul Autorității Navale Române.

(4) Fondurile necesare pentru achiziționarea și întreținerea navelor, a echipamentelor și a instalațiilor utilizate la căutarea și salvarea vieții omenești de către instituțiile publice, regiile autonome sau companiile naționale aflate sub autoritatea ori în subordinea ministerului, după caz, se asigură din alocații de la bugetul de stat pentru cheltuieli de capital, în limita sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul ministerului.

(1) Coordonarea activităților de prevenire a poluării apelor de către navele aflate în apele naționale navigabile și de intervenție pentru depoluare se deleagă Autorității Navale Române.

(2) În cadrul Autorității Navale Române se organizează și funcționează Centrul de coordonare a activităților de prevenire a poluării apelor de către navele aflate în apele naționale navigabile și de intervenție pentru depoluare.

(1) Dacă o navă eșuează sau se scufundă în apele naționale navigabile, proprietarul ori operatorul navei are obligația de a dezeșua sau de a ranflua nava și de a curăța albia. Căpitănia de port în a cărei jurisdicție s-a produs evenimentul va notifica în scris proprietarului sau operatorului navei termenul limită de începere a acestor operațiuni.

(2) În funcție de situația concretă acest termen va fi cuprins între 10 și 60 de zile de la data notificării.

(3) În caz de neîndeplinire a obligației prevăzute la alin. (1) de către proprietar sau operator, căpitănia de port va solicita administrației portuare și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective să efectueze aceste operațiuni în contul și pe cheltuiala proprietarului ori operatorului navei, direct sau prin intermediul unui agent economic specializat.

(1) În situațiile prevăzute la art. 103 alin. (3) și la art. 104, administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective este îndreptățită să vândă, în condițiile legii, cu avizul căpităniei de port, bunurile ce nu se pot păstra sau a căror conservare necesită o cheltuială mai mare decât valoarea lor.

(2) Sumele obținute prin vânzare vor fi păstrate de administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare respectivă și vor sta la dispoziția celor care fac dovada că au fost proprietarii acelor bunuri, mai puțin sumele care reprezintă cheltuielile de scoatere la suprafață, precum și cele privind valorificarea acestora.

(1) După terminarea operațiunilor de scoatere a navei și a încărcăturii, căpitănia de port în a cărei jurisdicție s-a întâmplat sinistrul va face publicitate pentru înștiințarea persoanelor interesate, invitându-le să-și dovedească drepturile pe care le au asupra bunurilor salvate. Înștiințarea se va face prin publicarea anunțului într-un ziar local, în unul național și, după caz, în unul de circulație internațională, precum și prin mijloace electronice și afișarea la sediul căpităniei de port.

(2) Dacă în termen de 90 de zile de la data înștiințării cei interesați nu se prezintă pentru a-și lua în primire bunurile salvate, administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective va proceda la vânzarea acestora, în condițiile legii. Sumele rezultate din vânzare sunt utilizate de aceasta pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu ocazia operațiunilor de ranfluare a navei, a cheltuielilor și a primei de salvare, după caz, a plății taxelor și a altor plăți către bugetul de stat, precum și a altor cheltuieli generate de îndeplinirea procedurilor prevăzute în acest capitol. Suma rămasă este consemnată de căpitănia de port și este păstrată într-un cont distinct de către administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective.

(3) Dacă până la împlinirea unui an de la data consemnării sumei rămase, conform alin. (2), cei interesați nu și-au valorificat drepturile sau dacă pretențiile formulate înăuntrul aceluiași termen în fața organelor de jurisdicție au fost respinse prin hotărâre definitivă și irevocabilă, atunci suma consemnată se face venit la bugetul de stat.

(1) În cazul în care căpitănia de port consideră că eșuarea sau scufundarea unei nave în apele naționale navigabile constituie un pericol iminent pentru navigație, aceasta va notifica, în scris, proprietarului sau operatorului navei să procedeze în maximum 24 de ore de la notificare la începerea operațiunilor de scoatere a navei și la curățarea fundului albiei.

(2) În cazul în care proprietarul sau operatorul navei nu începe aceste operațiuni în termenul prevăzut la alin. (1), căpitănia de port va proceda în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (3).

(3) În situații excepționale în care pericolul de navigație sau poluare determină acțiunea imediată, căpitănia de port dispune administrației portuare și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective efectuarea operațiunilor, fără notificarea scrisă prevăzută la alin. (1).

(1) În situația în care proprietarul sau operatorul navei nu restituie cheltuielile ocazionate de operațiunile de dezeșuare sau ranfluare și de curățare a albiei, nava și toate bunurile recuperate, rămase în custodia administrației portuare și/sau de căi navigabile interioare a zonei respective, vor fi vândute de către aceasta, în conformitate cu prevederile legale.

(2) Sumele obținute din vânzare vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de operațiunile de dezeșuare sau ranfluare și de limitare și îndepărtare a consecințelor, precum și de curățare a albiei, pentru plata creanțelor către căpitănia de port și administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare care grevează nava, eventuala diferență rămânând la dispoziția proprietarului sau a operatorului navei.

(3) În cazul în care cheltuielile prevăzute la alin. (2) depășesc suma obținută prin vânzare, proprietarul/operatorul navei sau reprezentanții acestora rămân obligați la plata diferenței.

(1) Documentele de confirmare a operațiunilor de scoatere a epavelor, de ranfluare a navelor scufundate sau eșuate, de scoatere a bunurilor scufundate, de curățare a albiei, precum și de limitare și îndepărtare a consecințelor, întocmite de căpitănia de port și însoțite de calculele justificative privind cheltuielile ocazionate de efectuarea acestor operațiuni, precum și cele privind paza și administrarea bunurilor salvate constituie titlu executoriu.

(2) Executarea titlului prevăzut la alin. (1) de către unitatea creditoare se face cu prioritate înaintea oricărei alte creanțe.

(1) Pilotul nu face parte din echipajul navei și nu se substituie comandantului, căruia îi revine întreaga responsabilitate privind navigația și manevrele efectuate de nava aflată sub comanda sa.

(2) În situația în care informațiile furnizate de pilot au fost eronate ori au fost transmise eronat cu bună știință, răspunderea pentru accidentul sau evenimentul produs revine pilotului. În acest caz administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare, operatorul economic ori asociația profesională căreia îi aparține pilotul poartă răspunderea pentru daunele rezultate.

(3) Comandantul navei pilotate are următoarele obligații:

(1) Comandantul navei pilotate nu are dreptul să rețină pilotul la bord după ieșirea navei din zona sau din portul unde pilotajul este obligatoriu și are obligația să îl debarce în siguranță.

(2) În cazul în care debarcarea nu se poate face în siguranță datorită condițiilor meteorologice și hidrologice, comandantul navei are obligația de a asigura debarcarea pilotului în cel mai apropiat loc sigur, precum și întoarcerea acestuia la locul său de reședință, pe cheltuiala navei.

(1) În timpul cât se află la bordul navei sau după debarcare, pilotul are obligația de a anunța, în cel mai scurt timp posibil, căpitănia de port, administrația portuară și/sau de căi navigabile interioare, după caz, despre:

(2) În cazul în care consideră că nava prezintă pericol pentru siguranța navigației sau pentru securitatea portului ori observă nereguli în desfășurarea manevrei, pilotul poate solicita căpităniei de port întreruperea navigației sau a manevrei navei pe care o pilotează, până la restabilirea circumstanțelor care fac posibilă navigația în siguranță.

(1) Pilotul trebuie să dețină un brevet valabil pentru zona de navigație pentru care se asigură pilotajul navei, emis de Autoritatea Navală Română.

(2) Modul de recrutare, formare profesională și perfecționare, de acordare, suspendare și retragere a brevetului piloților se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.

(1) Pentru începerea lucrărilor operatorul economic care desfășoară lucrările de scafandrerie este obligat să obțină un permis de lucru din partea căpităniei de port.

(2) După obținerea permisului de lucru prevăzut la alin. (1), operatorul economic va informa în scris și va depune o copie a permisului de lucru la administrația portuară și/sau de cale navigabilă interioară în a cărei zonă se desfășoară operațiunea.

(1) Navele, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, pot ancora sau acosta în afară porturilor sau la malul unei căi navigabile numai în locurile aprobate în acest scop și care sunt semnalizate corespunzător.

(2) Ancorarea sau acostarea în locurile prevăzute la alin. (1) se face cu informarea căpităniei de port în a cărei jurisdicție se află acestea.

(3) În cazuri de forță majoră navele pot acosta și în afară zonelor prevăzute la alin. (1), cu condiția luării tuturor măsurilor pentru a nu stânjeni navigația în siguranță a celorlalte nave și cu informarea imediată a căpităniei de port în a cărei jurisdicție și, după caz, a poliției de frontieră în a cărei zonă de jurisdicție s-a produs acostarea. Cazurile de forță majoră invocate de comandantul/ conducătorul de navă se verifică și se atestă de căpitănia de port în a cărei jurisdicție s-a produs evenimentul sau de căpitănia portului de destinație.

(1) În cazuri de forță majoră când, pentru salvarea navei, a încărcăturii acesteia sau pentru evitarea poluării mediului, încărcătura a fost descărcată, parțial ori integral, pe malul apelor naționale navigabile, comandantul/conducătorul de navă are obligația să informeze cea mai apropiată căpitănie de port și, după caz, poliția de frontieră.

(2) Situațiile în care operațiunile de încărcare/descărcare de mărfuri și/sau de pasageri se pot efectua în afară porturilor și condițiile în care aceste activități se pot desfășura se stabilesc de către Autoritatea Navală Română.

(1) În apele naționale navigabile ale României următoarele activități se efectuează folosindu-se numai nave care arborează pavilionul român:

(2) Ministerul poate autoriza ca activitățile prevăzute la alin. (1) să se execute și cu utilizarea unor nave care arborează pavilionul altor state.

(3) Activitățile prevăzute la alin. (1) se pot efectua și cu nave care arborează pavilionul altor state, dacă în acordurile, în convențiile internaționale la care România este parte sau în legislația Uniunii Europene se prevede acest lucru.

(1) Autoritatea Navală Română, prin căpităniile de port, eliberează permisul de acostare a navelor, pe baza acceptului de intrare în port eliberat de administrația portului, și permisul de plecare a navelor din port.

(2) În cazul navelor care vin din voiaj internațional, permisul de acostare se eliberează numai după obținerea permisului de liberă practică sanitară.

(3) Pentru navele de navigație interioară permisul de acostare/plecare se eliberează numai în cazul în care sosesc/pleacă din/în voiaj internațional.

(1) Autoritatea Navală Română are dreptul și obligația să controleze și să monitorizeze navele maritime care arborează pavilionul român și personalul navigant român, privind respectarea legislației naționale și, în principal, dacă:

(2) Abrogat.

(3) În cazul în care constată că navele maritime care arborează pavilionul român nu respectă condițiile prevăzute la alin. (1), Autoritatea Navală Română va reține navele sau va dispune stoparea operațiunilor de încărcare/descărcare până la remedierea deficiențelor constatate ori poate aproba remedierea deficiențelor într-un șantier naval ales de către armator.

(4) În cazul în care constată nerespectarea uneia sau mai multor condiții prevăzute la alin. (1), Autoritatea Navală Română poate lua măsura suspendării ori retragerii dreptului de arborare a pavilionului român pentru acea navă ori retragerea documentului de conformitate companiei care operează nava.

(1) Autoritatea Navală Română are dreptul și obligația de a controla navele care arborează pavilionul altor state, aflate în apele naționale navigabile și în porturile românești, sau care operează pe ori deasupra platoului continental, în ceea ce privește respectarea prevederilor acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

(2) În cazul în care constată că navele prevăzute la alin. (1) nu respectă aceste prevederi, Autoritatea Navală Română va interzice accesul în apele aflate în jurisdicția României, va reține navele sau va dispune stoparea operațiunilor de încărcare/descărcare până la remedierea deficiențelor constatate ori poate aproba remedierea deficiențelor într-un șantier naval ales de către armator.

(3) Autoritatea Navală Română are obligația de a notifica autorității competente a statului care a acordat acelei nave dreptul de a arbora pavilionul său și/sau, după caz, organizației recunoscute care a emis certificatul de clasă navei respective deficiențele constatate care au condus la reținerea, în condițiile legii, a navei.

(4) În cazul în care remedierea deficiențelor constatate nu se poate face în portul în care nava a fost reținută, Autoritatea Navală Română poate autoriza plecarea navei către alt port, numai dacă aceasta poate să navigheze în condiții de siguranță, iar dacă portul respectiv se află pe teritoriul unui alt stat, va notifica în mod corespunzător autoritățile competente din acel stat.

(1) Căpităniile de port pot interzice plecarea oricărei nave dintr-un port sau dintr-un loc de staționare aflat în apele naționale navigabile, la solicitarea Autorității Navale Române, a administrațiilor portuare și/sau de căi navigabile, a altor autorități publice ale statului ori a unor operatori economici, pentru debite ale proprietarului sau operatorului navei ori ale proprietarului mărfii aflate pe navă față de respectivele autorități sau respectivii operatori economici.

(2) În cazul în care proprietarul sau operatorul unei nave înregistrează debite față de instituțiile prevăzute la alin. (1) ori față de alți operatori economici, aceștia pot solicita căpităniei de port interzicerea plecării respectivei nave.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) interdicția de plecare a navei nu poate depăși 24 de ore din momentul primirii solicitării avizului de plecare a navei. După această perioadă, nava va fi reținută numai dacă solicitantul prezintă la căpitănia de port o încheiere executorie a instanțelor judecătorești. Reținerea poate înceta dacă proprietarul sau, după caz, operatorul navei ori proprietarul mărfii a făcut dovada constituirii unor garanții suficiente în raport cu creanța invocată și aceasta a fost acceptată de cel care a solicitat reținerea. În calculul celor 24 de ore nu se iau în considerare orele din zilele declarate legal ca nelucrătoare.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) solicitarea privind interzicerea plecării navei va fi făcută în scris, răspunderea pentru interdicția de plecare revenind solicitantului.

(1) În cazul în care primesc, în scris, sesizări sau reclamații referitoare la infracțiuni la regimul navigației sau pe baza rapoartelor privind sinistrele, abordajele și orice avarie, căpităniile de port au dreptul și obligația să efectueze cercetări, să solicite sau să accepte efectuarea de expertize și să administreze probe în limitele competențelor lor.

(2) În cazul în care primesc, în scris, reclamații și plângeri referitoare la abateri în legătură cu navigația sau care au avut loc pe nave, în porturi ori în apele naționale navigabile și sesizări cu privire la marfă și încărcătură, căpităniile de port fac cercetări în limita competenței lor și, în cazul în care este stabilită vinovăția unei persoane, procedează potrivit legii.

(3) Căpităniile de port au dreptul să efectueze din oficiu cercetarea accidentelor de navigație sau alte cercetări la care au calitatea de a se sesiza din oficiu, atunci când consideră că acest lucru este necesar.

(4) În cazurile în care în urma unui sinistru sau a unui naufragiu o navă, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, s-a pierdut ori a fost abandonată de echipajul ei sau numai de comandant, căpitănia de port în a cărei zonă de activitate s-a produs acest eveniment are obligația de a începe, fără întârziere, cercetările. În timpul cercetărilor căpitănia de port trebuie să stabilească circumstanțele în care s-a produs sinistrul sau naufragiul, cauzele care au condus la pierderea navei, să adune probe materiale și să ia măsurile necesare și suficiente pentru conservarea acestora, să întocmească un raport pentru a fi înaintat organelor abilitate, să continue cercetările și să stabilească responsabilitățile.