Notă ────────── *) Notă: Pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 401 din 2 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 9 iunie 2016 prevede: "În cuprinsul hotărârii sintagmele "Ministerul Economiei", "ministrul economiei", "Ministerul pentru Societatea Informațională" și "ministrul pentru societatea informațională" se înlocuiesc cu sintagmele "Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri", "viceprim-ministru, ministrul economiei, comerțului și relațiilor cu mediul de afaceri", "Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională" și, respectiv, "ministrul comunicațiilor și pentru societatea informațională". ──────────
În temeiul art. 108 din Constituție, republicată, și având în vedere art. 70 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993,
Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:
a) serviciilor de difuzare a programelor de radio;
b) serviciilor de difuzare a programelor de televiziune, definite conform art. 1 lit. a) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare;
c) regulilor referitoare la servicii care privesc subiecte ce intră sub incidența legislației din domeniul serviciilor de telecomunicații, definite conform prevederilor legislației armonizate în vigoare;
d) regulilor referitoare la servicii care privesc subiecte ce intră sub incidența legislației armonizate din domeniul serviciilor financiare; lista nonexhaustivă a serviciilor financiare este prevăzută în anexa nr. 2;
e) măsurilor considerate necesare pentru a proteja persoanele și, în special, muncitorii care utilizează produse în procesul muncii, cu condiția ca aceste măsuri să nu afecteze produsele respective;
f) regulilor stabilite de către sau pentru piețe reglementate în sensul prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și regulilor stabilite de către sau pentru alte piețe ori organisme care desfășoară activități de compensare sau de decontare pentru acele piețe, pentru care există doar obligația comunicării la Comisie a textului definitiv.
(1) În sensul prezentei hotărâri, următorii termeni se definesc astfel:
1. produs - orice produs fabricat industrial și orice produs agricol, inclusiv produsele din pește;
2. serviciu - serviciu al societății informaționale, respectiv serviciul furnizat în mod normal contra cost, la distanță, prin mijloace electronice și la solicitarea individuală a destinatarului serviciului. În sensul acestei definiții, prin următorii termeni se înțelege:
a) serviciu furnizat la distanță - serviciu furnizat fără ca părțile să fie simultan prezente;
b) serviciu furnizat prin mijloace electronice - serviciu transmis inițial și primit la destinație prin intermediul echipamentului electronic pentru procesarea, inclusiv arhivarea digitală și depozitarea datelor, și care este integral transmis, transferat și recepționat prin cablu, prin unde radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice;
c) serviciu furnizat la solicitarea individuală a destinatarului serviciului - serviciu furnizat prin transmiterea datelor ca urmare a unei cereri individuale.
Lista serviciilor, altele decât cele definite mai sus, este prevăzută în anexa nr. 3;
3. specificație tehnică - cerință conținută într-un document, care stabilește caracteristicile unui produs, cum ar fi nivel de calitate, performanță, securitate sau dimensiuni, inclusiv cerințe care se aplică produsului cu privire la numele sub care acesta este comercializat, terminologie, simboluri, testare și metode de testare, ambalare, marcare sau etichetare și proceduri pentru evaluarea conformității; termenul se referă inclusiv la metode de fabricație și procese utilizate pentru produse agricole, pentru produse destinate consumului uman și animal, pentru produse medicale definite conform legislației în vigoare, precum și la metode de fabricație și procese utilizate la alte produse, atunci când acestea au efect asupra caracteristicilor lor;
4. altă cerință - o cerință, alta decât o specificație tehnică, impusă unui produs în scopul protejării în special a consumatorilor sau mediului și care afectează ciclul de viață al produsului după introducerea acestuia pe piață, cum ar fi cerința de utilizare, reciclare, reutilizare sau eliminare a produsului, atunci când aceste condiții pot influența semnificativ compoziția sau natura produsului ori comercializarea sa;
5. regula referitoare la servicii - cerință de natură generală referitoare la inițierea și desfășurarea activităților de furnizare a serviciilor definite la pct. 2, în special prevederile referitoare la furnizorul de servicii, la servicii și destinatarul serviciilor, exclusiv regulile care nu vizează în mod specific serviciile definite la pct. 2.
În sensul acestei definiții, se consideră că o regulă vizează în mod specific serviciile societății informaționale dacă, având în vedere expunerea de motive și partea sa operativă, scopul și obiectul specifice ale tuturor sau ale unei părți a prevederilor sale sunt de a reglementa astfel de servicii într-o manieră explicită și direcționată. O regulă nu se consideră că vizează în mod specific serviciile societății informaționale dacă afectează asemenea servicii numai într-o manieră implicită sau în mod accidental;
6. reglementare tehnică - specificație tehnică sau altă cerință ori regulă referitoare la servicii, inclusiv dispozițiile administrative relevante a căror respectare este obligatorie pentru comercializare, furnizarea unui serviciu, stabilirea unui operator de servicii sau utilizarea în România ori într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau într-o importantă parte a acestui stat, precum și prevederile legale și administrative care interzic fabricarea, importul, comercializarea sau utilizarea unui produs ori prestarea sau utilizarea unui serviciu ori înființarea ca furnizor de servicii, cu excepția celor prevăzute la art. 8. Constituie, de asemenea, reglementări tehnice următoarele:
a) prevederile legale și administrative care se referă fie la specificații tehnice sau la alte cerințe ori reguli privitoare la servicii, fie la coduri profesionale ori de practică, dacă acestea se referă la specificații tehnice sau la alte cerințe ori reguli privitoare la servicii, și a căror respectare conferă prezumția de conformitate cu obligațiile impuse de prevederile legale și administrative;
b) acordurile voluntare la care o autoritate publică este parte contractantă și care vizează, în interes general, respectarea specificațiilor tehnice sau a altor cerințe ori reguli referitoare la servicii, cu excepția caietelor de sarcini pentru achiziții publice;
c) specificațiile tehnice sau alte cerințe ori reguli referitoare la servicii care sunt legate de măsuri fiscale sau financiare ce afectează utilizarea produselor sau serviciilor prin încurajarea respectării unor asemenea specificații tehnice sau a altor cerințe ori reguli referitoare la servicii; sunt excluse specificațiile tehnice sau alte cerințe ori reguli referitoare la servicii în legătură cu regimurile naționale de securitate socială;
7. proiect de reglementare tehnică - textul unei specificații tehnice sau al altei cerințe ori al unei reguli referitoare la servicii, inclusiv al unei dispoziții administrative, formulat în scopul adoptării sale ca reglementare tehnică, textul fiind într-un stadiu de pregătire în care pot fi încă făcute modificări substanțiale;
9. piața internă europeană - spațiul economic al statelor membre ale Uniunii Europene unde mărfurile, serviciile, capitalul și forța de muncă pot circula liber.
(2) Reglementările tehnice se stabilesc de către autoritățile publice centrale și alte autorități cu funcție de reglementare desemnate de către statele membre ale Uniunii Europene, care sunt cuprinse în lista elaborată de către Comisie, în cadrul Comitetului permanent prevăzut la art. 13 alin. (1).
(3) În vederea actualizării de către Comisie a listei prevăzute la alin. (2), prin cuprinderea autorităților române, la data aderării României la Uniunea Europeană vor fi desemnate autoritățile cu funcție de reglementare, altele decât cele ale administrației publice centrale.
(3) Primirea, transmiterea și solicitarea informațiilor și documentelor ce fac obiectul schimbului de informații în domeniul reglementărilor tehnice între România și statele membre ale Uniunii Europene, precum și Comisie sunt în responsabilitatea Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri.
Alin. (3) al art. 5 a fost modificat de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 401 din 2 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 9 iunie 2016 prin înlocuirea sintagmei "Ministerul Economiei" cu sintagma "Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri".
(4) Pentru îndeplinirea dispozițiilor prevăzute la alin. (3), Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri organizează în cadrul său, în limita numărului de posturi aprobate, Compartimentul pentru schimb de informații pentru reglementări tehnice.
Alin. (4) al art. 5 a fost modificat de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 401 din 2 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 9 iunie 2016 prin înlocuirea sintagmei "Ministerul Economiei" cu sintagma "Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri".
(2) Compartimentul pentru schimb de informații pentru reglementări tehnice are următoarele atribuții principale:
a) comunică imediat Comisiei, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri, orice proiect de reglementare tehnică și motivele care au impus elaborarea sa, dacă acestea nu sunt suficient de clar specificate în proiect; excepție face situația în care proiectul de reglementare tehnică transpune integral textul unui standard internațional sau european, caz în care este suficient a se comunica informația referitoare la standardul în cauză. În situația în care proiectul are ca obiect limitarea comercializării sau utilizării unei substanțe chimice, a unui proces sau produs care poate aduce prejudicii legate de sănătatea publică, de protecția consumatorilor sau a mediului, transmite, de asemenea, un rezumat sau referințe la datele relevante referitoare la substanța, procesul ori produsul în cauză, inclusiv substituenții disponibili, atunci când asemenea informații există, și comunică efectele anticipate ale măsurilor referitoare la sănătatea publică, la protecția consumatorilor și a mediului, împreună cu o analiză a evaluării riscului, realizată conform principiilor generale de evaluare a riscului referitor la substanțe chimice existente sau, după caz, substanțe noi, prevăzute în legislația armonizată în vigoare;
b) transmite, o dată cu comunicarea prevăzută la lit. a), textul prevederilor legale și al dispozițiilor de reglementare de referință, la care se raportează în principal și direct proiectul, în situația în care pentru evaluarea implicațiilor proiectului de reglementare tehnică este necesară cunoașterea acestora și dacă acest text nu a fost transmis anterior;
c) retransmite proiectul de reglementare tehnică prevăzut la lit. a) în aceleași condiții, dacă acesta a suferit modificări care conduc la: schimbarea semnificativă a obiectului proiectului, scurtarea programului de implementare prevăzut inițial, adăugarea de specificații sau cerințe noi ori transformarea acestora în specificații sau cerințe mai restrictive;
d) primește observațiile formulate de către Comisie și statele membre ale Uniunii Europene în legătură cu proiectele de reglementări tehnice înaintate pentru analiză, conform prevederilor lit. a)-c), și transmite observațiile respective persoanelor de contact desemnate de către autoritatea responsabilă pentru elaborarea și promovarea proiectului de reglementare tehnică, pentru ca elaboratorul să țină cont, în măsura posibilităților, de acestea la definitivarea reglementării tehnice;
e) comunică fără întârziere Comisiei textul definitiv al reglementării tehnice;
f) transmite Comisiei, în legătură cu proiectele de reguli referitoare la servicii, informații cu privire la acțiunile propuse a se întreprinde ca urmare a primirii unor opinii detaliate formulate de către Comisie și statele membre ale Uniunii Europene și, dacă este cazul, informează Comisia cu privire la motivele pentru care o opinie detaliată nu poate fi luată în considerare;
g) transmite organelor administrației publice centrale, precum și autorităților cu funcție de reglementare din domeniu opiniile detaliate formulate de către Comisie și statele membre ale Uniunii Europene în legătură cu proiectele de reglementări tehnice elaborate de România;
h) informează Comisia cu privire la motivele ce determină situațiile de urgență, prevăzute de prezenta hotărâre, care impun adoptarea imediată și aplicarea de urgență a unor reglementări tehnice sau reguli referitoare la servicii și pentru care nu se pot respecta termenele stabilite prin prezenta hotărâre;
i) primește de la statele membre ale Uniunii Europene informații de tipul celor prevăzute la lit. a)-c);
j) solicită organelor administrației publice sau, după caz, autorităților cu funcție de reglementare din domeniu, prin reprezentanții lor desemnați conform prevederilor prezentei hotărâri, să formuleze observații și opinii detaliate în legătură cu proiectele prevăzute la lit. i) și transmite observațiile și opiniile detaliate formulate în legătură cu acestea Comisiei și statului membru al Uniunii Europene elaborator al proiectului.
(4) Observațiile sau punctele de vedere în legătură cu specificațiile tehnice sau cu alte cerințe ori cu regulile referitoare la servicii, așa cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 6 lit. c), vor avea în vedere numai aspectele care pot obstrucționa comerțul sau regulile referitoare la servicii, libera circulație a serviciilor ori libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii; observațiile nu vor avea în vedere aspectele fiscale sau financiare ale măsurii.
(5) În situația în care un proiect de reglementare tehnică este parte a unor măsuri ce trebuie comunicate Comisiei în stadiu de proiect, conform prevederilor unor alte acte normative, comunicarea prevăzută la alin. (2) lit. a)-c) poate fi făcută în baza prevederilor acestora, cu menționarea faptului că această comunicare constituie, de asemenea, o informare în înțelesul prezentei hotărâri. Pentru această categorie de proiecte de reglementări tehnice absența unui răspuns, formulat de către Comisie ca urmare a transmiterii proiectului, nu afectează deciziile care ar putea fi luate în conformitate cu alte acte normative.
(1) În scopul armonizării punctelor de vedere cu cele ale Comisiei și statelor membre ale Uniunii Europene în legătură cu un proiect de reglementare tehnică, organele administrației publice și celelalte autorități cu funcție de reglementare trebuie:
a) să amâne adoptarea unui proiect de reglementare tehnică pentru o perioadă de 3 luni de la data la care acesta a fost primit de către Comisie, ca urmare a comunicării prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a)-c);
b) să amâne adoptarea unui proiect de reglementare tehnică, având forma unui acord, definit conform prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 6 lit. b), pentru o perioadă de 4 luni de la data la care Comisia a primit comunicarea prevăzută la art. 6 alin. (2) lit. a)-c), dacă Comisia sau un stat membru al Uniunii Europene transmite o opinie detaliată, în termen de 3 luni de la data aceleiași comunicări, în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul pieței interne europene;
c) să amâne cu 6 luni de la data la care Comisia a primit comunicarea prevăzută la art. 6 alin. (2) lit. a)-c) adoptarea oricăror proiecte de reglementări tehnice, fără a se încălca prevederile lit. e)-g), cu excepția proiectelor de reguli referitoare la servicii, dacă în termen de 3 luni de la data aceleiași comunicări Comisia sau un stat membru al Uniunii Europene transmite o opinie detaliată în sensul că măsura avută în vedere poate crea obstacole în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul pieței interne europene;
d) să amâne cu 4 luni de la data la care Comisia a primit comunicarea prevăzută la art. 6 alin. (2) lit. a)-c), fără încălcarea prevederilor lit. f) și g), adoptarea oricăror proiecte de reguli referitoare la servicii, dacă în termen de 3 luni de la data aceleiași comunicări Comisia sau un stat membru al Uniunii Europene transmite o opinie detaliată în sensul că măsura avută în vedere poate crea un obstacol în calea liberei circulații a serviciilor sau a stabilirii prestatorilor de servicii în cadrul pieței interne europene. Opiniile detaliate formulate nu pot afecta în nici un fel măsurile din domeniul politicii culturale, în special din domeniul audiovizualului, adoptate în conformitate cu legislația comunitară, având în vedere diversitatea lingvistică, caracteristicile specifice naționale și regionale, precum și patrimoniul cultural. Transmiterea informațiilor cu privire la acțiunile propuse pentru luarea în considerare a opiniilor detaliate sau, după caz, motivația pentru care o opinie detaliată nu este luată în considerare se comunică conform prevederilor art. 6 alin. (2) lit. f);
e) să amâne adoptarea proiectelor de reglementări tehnice cu 12 luni de la data la care acestea au fost primite de către Comisie, ca urmare a comunicării prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a)-c). Excepție fac proiectele de reguli referitoare la servicii, dacă în termen de 3 luni de la acea dată Comisia comunică intenția de a propune sau de a adopta o directivă, un regulament ori o decizie referitoare la subiectul respectiv;
f) să amâne adoptarea proiectelor de reglementări tehnice cu 12 luni de la data la care au fost primite de către Comisie, ca urmare a comunicării prevăzute la art. 6 alin. (2) lit. a)-c), dacă în intervalul de 3 luni calculat de la această dată Comisia face cunoscut că respectivul proiect de reglementare tehnică face obiectul unei propuneri de directivă, regulament sau decizie, pentru elaborare și prezentare Consiliului;
g) să prelungească perioada prevăzută la lit. e) și f) la 18 luni, în situația în care Consiliul adoptă o poziție comună, alta decât una dintre cele prevăzute la alin. (2).
(2) Prevederile alin. (1) lit. e)-g) nu se aplică în următoarele situații:
- Comisia informează că nu mai intenționează să propună sau să adopte un act comunitar obligatoriu;
- Comisia informează cu privire la decizia retragerii proiectului sau a propunerii sale;
- Comisia sau Consiliul a adoptat un act comunitar obligatoriu.
(3) Obligațiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cazurile în care:
a) se impune pregătirea reglementărilor tehnice într-un interval de timp foarte scurt pentru adoptare și aplicare de urgență, nefiind posibile consultări datorită unor situații urgente, generate de circumstanțe grave și imprevizibile referitoare la protecția sănătății publice sau a securității, protecția animalelor ori a plantelor, iar pentru regulile referitoare la servicii și la ordinea publică, în special la protecția minorilor;
b) trebuie să se adopte și să se aplice imediat reguli referitoare la servicii financiare, datorită unor situații de urgență, generate de circumstanțe grave referitoare la protecția securității și integrității sistemului financiar, în special la protecția depunătorilor, investitorilor și a persoanelor asigurate.
(4) În situațiile prevăzute la alin. (3) Comisia este informată cu privire la motivele care au determinat măsurile luate, conform prevederilor art. 6 alin. (2) lit. h).
(1) Dispozițiile art. 6 alin. (2), (4) și (5), art. 7 și ale art. 13 alin. (2) nu se aplică prevederilor legale și administrative sau acordurilor voluntare în baza cărora România și, după caz, statele membre ale Uniunii Europene:
a) se supun prevederilor actelor comunitare obligatorii care au ca rezultat adoptarea de specificații tehnice sau de reguli referitoare la servicii în Comunitatea Europeană;
b) îndeplinesc obligațiile ce decurg din acorduri internaționale care au ca rezultat adoptarea de specificații tehnice comune sau de reguli comune referitoare la servicii în Comunitatea Europeană;
c) fac uz de clauzele de salvgardare prevăzute de acte comunitare obligatorii;
d) aplică prevederile referitoare la schimbul de informații din legislația privind securitatea generală a produsului;
e) se limitează la a executa o sentință a Curții de Justiție a Comunităților Europene;
f) se limitează la a modifica o reglementare tehnică, definită conform prevederilor art. 4 alin. (1) pct. 6, în baza unei solicitări formulate de către Comisie în scopul eliminării unui obstacol în calea comerțului sau, în cazul regulilor referitoare la servicii, în calea liberei circulații a serviciilor ori a libertății de stabilire a prestatorilor de servicii.
(2) Dispozițiile art. 7 nu se aplică prevederilor legislative și administrative care privesc interzicerea fabricației, atât timp cât ele nu obstrucționează libera circulație a produselor, precum și specificațiilor tehnice sau altor cerințe ori reguli referitoare la servicii, definite la art. 4 alin. (1) pct. 6 lit. c).
(3) Prevederile art. 7 alin. (1) lit. e)-g) și alin. (2) nu se aplică acordurilor definite la art. 4 alin. (1) pct. 6 lit. b).
Anexa 3
serviciilor care nu sunt cuprinse în definiția prevăzută
la art. 4 alin. (1) pct. 2 din hotărâre
1. Servicii care nu sunt furnizate "la distanță"
Serviciile furnizate în prezența fizică a prestatorului și a beneficiarului, chiar dacă acest lucru presupune utilizarea echipamentului electronic:
a) examinarea medicală sau tratamentul efectuat cu utilizarea echipamentului electronic, la cabinetul medicului, în cazul în care pacientul este prezent fizic;
b) consultarea unui catalog electronic într-un magazin, clientul fiind la fața locului;
c) rezervarea biletelor de avion la o agenție, prin intermediul rețelei de computere, în prezența fizică a clientului;
d) punerea la dispoziție de jocuri electronice într-un club specializat, în cazul în care clientul este prezent fizic.
2. Servicii care nu sunt furnizate prin "mijloace electronice"
2.1. Servicii cu conținut material, chiar dacă sunt furnizate prin intermediul dispozitivelor electronice, cum sunt:
a) furnizarea prin mașini automate de numerar, bancnote sau de bilete, bilete de transport;
b) accesul la rețelele de șosele și parcări auto etc., chiar dacă la intrare/ieșire există dispozitive electronice care controlează accesul și/sau asigură corectitudinea plăților;
2.2. Servicii off-line: distribuire de CD-rom sau de soft-uri pe dischete.
2.3. Servicii care nu sunt furnizate prin sisteme electronice de stocare și prelucrare a datelor;
a) servicii de telefonie vocală;
b) servicii de telefax/telex;
c) servicii prestate via telefonie vocală sau telefax;
d) consultarea unui medic prin telefon/telefax;
e) consultarea unui avocat prin telefon/telefax;
f) comercializare directă prin telefon/telefax.
3. Servicii care nu sunt furnizate "la solicitarea individuală a destinatarului serviciului".
Servicii furnizate prin transmiterea de date fără solicitare individuală, în scopul recepției simultane de către un număr nelimitat de destinatari individuali, transmisie punct multipunct:
a) servicii de difuzare a programelor de televiziune, inclusiv servicii de difuzare a programelor de televiziune locală, la cerere, conform legislației în vigoare;
b) servicii de difuzare a programelor de radio;