Capitolul VII

(1) Siguranța rutieră se definește prin totalitatea reglementărilor privind circulația rutieră, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească infrastructura rutieră, mijloacele de transport, persoanele cu atribuții care concură la siguranța circulației și ceilalți participanți la trafic pentru a se asigura desfășurarea transportului rutier în condiții de siguranță și de protecție a mediului.

(2) Reglementările privind circulația rutieră sunt stabilite prin lege specială.

(1) Persoanele cu funcții care concură la siguranța circulației trebuie să facă dovada că sunt apte din punct de vedere medical și psihologic pentru ocuparea și menținerea pe funcție.

(2) Avizul medical și avizul psihologic se obțin în urma unei examinări, inițiale și periodice, efectuată în unități specializate, stabilite obligatoriu în fiecare județ, din rețeaua sanitară proprie a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii sau agreate de acesta.

(3) Cazurile pentru care se impune efectuarea examinării medicale și/sau psihologice, precum și periodicitatea avizelor medicale și/sau psihologice se stabilesc prin norme.

(1) Persoanele cu funcții care concură la siguranța rutieră trebuie să dețină un certificat de pregătire profesională eliberat de autoritatea competentă.

(2) Prin lege se pot stabili și alte categorii de conducători auto care trebuie să dețină certificat de competență profesională.

(1) Pentru prevenirea evenimentelor rutiere, întreprinderile care execută transport rutier public sau transport rutier în cont propriu au obligația de a asigura pregătirea profesională și instruirea periodică a personalului care concură la siguranța circulației.

(2) Instruirea personalului cu atribuții în siguranța circulației se realizează în condițiile stabilite de autoritatea competentă.

(1) Școlile de conducători auto autorizate fac parte din cadrul instituțional național în domeniul siguranței rutiere, care asigură pregătirea persoanelor în vederea obținerii permiselor de conducere, în baza programelor de școlarizare și a metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică, aprobate de autoritatea competentă.

(2) Pentru a putea funcționa, școlile de conducători auto vor fi autorizate de către autoritatea competentă pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.

(1) Pregătirea teoretică și practică a unei persoane în vederea obținerii permisului de conducere sau a unei noi categorii ori subcategorii a acestuia se realizează numai într-o școală de conducători auto autorizată, în condițiile existenței unui contract încheiat între persoană și școala respectivă, potrivit dispozițiilor legale.

(2) Pregătirea teoretică și practică se efectuează, în școlile prevăzute la alin. (1), cu propriii profesori de legislație rutieră atestați și propriii instructori de pregătire practică atestați.

(3) Pregătirea practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere sau a unei noi categorii ori subcategorii a acestuia se efectuează numai cu autovehicule care îndeplinesc condițiile normelor prevăzute la art. 48^12 alin. (2).

(4) Persoana prevăzută la alin. (1) poate efectua pregătirea practică numai după finalizarea pregătirii teoretice în școala respectivă.

(5) Activitățile școlii de conducători auto realizate în vederea obținerii permisului de conducere sau a unei noi categorii ori subcategorii a acestuia, cu excepția activității de pregătire practică, se desfășoară numai în locațiile pentru care a fost obținută autorizație de școală de conducători auto.

(1) Pregătirea practică în vederea obținerii permisului de conducere pentru categoriile A, B și BE și subcategorii ale acestora, efectuată de școlile autorizate, se poate realiza și cu instructori de pregătire practică atestați, care sunt persoane fizice înregistrate la oficiul registrului comerțului, atestate și autorizate de către autoritatea competentă, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.

(2) Instructorii prevăzuți la alin. (1) pot efectua pregătirea practică a persoanelor numai cu autovehicule deținute în proprietate sau cu contract de leasing, care îndeplinesc condițiile normelor prevăzute la art. 48^12 alin. (2).

(3) Instructorul prevăzut la alin.(1) poate efectua activitate de pregătire practică a persoanelor, în condițiile prevăzute la art. 48^13 alin. (4), numai pe baza unui contract de prestări de servicii încheiat de instructor cu școala respectivă, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2008

(4) Instructorul de pregătire practică prevăzut la alin. (1) poate fi autorizat numai dacă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, a fost angajat cel puțin 3 ani cu normă întreagă sau a activat cel puțin 6 ani ca instructor auto atestat în cadrul școlilor autorizate sau dacă face dovada că a deținut autorizație pentru activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de autoritatea competentă și nu a avut suspendat permisul de conducere și/sau atestatul în ultimii 3 ani.

(1) Transportul rutier poate fi efectuat numai cu vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor specifice în vigoare, având inspecția tehnică periodică valabilă, acestea fiind clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare.

(2) Pentru accesul pe infrastructura rutieră vehiculele rutiere fabricate în țară sau în străinătate, înmatriculate sau care urmează să fie înmatriculate în România, sunt supuse omologării în vederea înmatriculării sau înregistrării și/sau inspecției tehnice periodice, după caz, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(3) Transportul rutier de mărfuri și/sau de persoane se efectuează numai cu vehicule rutiere destinate prin construcție tipului respectiv de transport și dotate cu tahografe și limitatoare de viteză, în conformitate cu reglementările în vigoare.

(1) Omologarea în vederea înmatriculării sau înregistrării vehiculelor rutiere se acordă de către autoritatea competentă, care eliberează și cartea de identitate a vehiculului rutier, în condițiile stabilite prin prevederile legale în vigoare.

(2) Certificarea autenticității și omologarea vehiculelor rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora se realizează în condițiile stabilite prin prevederile legale în vigoare.

(3) Producătorii de vehicule rutiere, reprezentanții autorizați ai acestora sau persoanele fizice ori juridice care importă vehicule rutiere, după caz, au obligația să solicite omologarea vehiculelor rutiere în vederea înmatriculării sau înregistrării acestora, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(1) În scopul facilitării controlului vehiculelor care fac obiectul prezentei ordonanțe, utilizate de către operatorii de transport/întreprinderi, aceștia au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime admise/autorizate ale vehiculului.

(2) Modelul și locul de aplicare a plăcuțelor se stabilesc de autoritatea competentă prin norme.

(3) Plăcuțele prevăzute la alin. (1) fac dovada conformității vehiculului respectiv cu prevederile legislației comunitare referitoare la dimensiunile maxime admise și masele maxime admise/autorizate.

(1) Operatorii economici care efectuează servicii de reparații, reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, de dezmembrare a vehiculelor rutiere scoase din uz, precum și de inspecție tehnică periodică a vehiculelor rutiere pot desfășura aceste activități numai pe baza autorizației tehnice eliberate de autoritatea competentă, în condițiile stabilite prin prevederile legale în vigoare.

(2) Condițiile de desfășurare a activităților de reparații, reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, de dezmembrare a vehiculelor rutiere scoase din uz sau de inspecție tehnică periodică a vehiculelor rutiere, precum și condițiile de acordare a autorizațiilor tehnice operatorilor economici care efectuează asemenea servicii se stabilesc de autoritatea competentă, în condițiile stabilite prin prevederile legale în vigoare.

(1) Pentru asigurarea siguranței circulației și fluenței traficului în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale, precum și în alte perioade, se pot institui restricții de circulație pentru anumite categorii de vehicule.

(2) Restricțiile, tipurile de vehicule, perioadele de aplicare și excepțiile se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii sau prin ordine comune ale ministerelor interesate, după caz.