privind cerințele minime pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor din industria extractiva de suprafața sau subteran
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securității și sănătății în munca nr. 319/2006,
Guvernul României adopta prezenta hotărâre.
(1) Prezenta hotărâre stabilește cerințele minime de protecție a lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în munca din ramurile industriei extractive de suprafața sau subteran.
(2) Prevederile Legii securității și sănătății în munca nr. 319/2006 se aplică în întregime domeniului menționat la alin. (1), fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive și/sau specifice conținute în prezenta hotărâre.
Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos semnifica după cum urmează:
a) industria extractiva de suprafața sau subteran - toate ramurile industriei extractive în care se desfășoară activități de extracție la suprafața sau subteran a substanțelor minerale utile, în sensul strict al termenului, și/sau prospecțiuni și explorari în vederea extractiei, și/sau pregătirea materiilor prime extrase în vederea comercializării, exclusiv activitățile de prelucrare ori preparare a materiilor prime extrase, cu excepția ramurilor industriei extractive prin foraj definite prin prevederile legislației naționale care transpun Directiva 92/91/CEE ;
b) loc de muncă - ansamblul locurilor destinate amplasarii posturilor de lucru, în cadrul activităților și instalațiilor legate direct sau indirect de ramurile industriei extractive de suprafața sau subteran, inclusiv haldele de steril ori alte zone de depozitare, precum și locurile de cazare în care lucrătorii au acces în cadrul activității lor.
Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică industriei extractive prin dragare dacă se asigura protecția lucrătorilor, în conformitate cu principiile generale de protecție a sănătății și securității lucrătorilor cuprinse în prezenta hotărâre, avându-se în vedere riscurile specifice acestei activități.
Pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare, astfel încât:
a) locurile de muncă să fie proiectate, construite, echipate, date în folosință, exploatate și întreținute în asa fel încât să permită lucrătorilor efectuarea sarcinilor de muncă fără a pune în pericol securitatea și/sau sănătatea proprie și/sau a celorlalți lucrători;
b) exploatarea locurilor de muncă în prezenta lucrătorilor să se facă sub supravegherea unei persoane responsabile;
c) activitățile care comporta un risc special să fie încredințate numai personalului competent și să se execute conform instrucțiunilor date;
d) toate instrucțiunile de securitate să fie redactate astfel încât să poată fi înțelese de către toți lucrătorii la care se referă;
e) să fie prevăzute echipamente de prim ajutor adecvate;
f) toate exercițiile de securitate necesare să se efectueze periodic.
Angajatorul trebuie să se asigure ca este întocmit și ținut la zi un document referitor la securitate și sănătate, denumit în continuare document de securitate și sănătate, care îndeplinește cerințele prevăzute la art. 7, 12, 16 și 17 din Legea nr. 319/2006.
Documentul de securitate și sănătate face dovada în special ca:
a) sunt determinate și evaluate riscurile la care sunt expusi lucrătorii la locul de muncă;
b) se iau măsurile corespunzătoare pentru a se atinge obiectivele prezentei hotărâri;
c) proiectarea, utilizarea și întreținerea locului de muncă și ale echipamentelor prezintă securitate.
Documentul de securitate și sănătate trebuie întocmit înainte de începerea lucrării și trebuie revizuit dacă locul de muncă suferă modificări majore, extinderi sau transformări.
În situația în care la același loc de muncă sunt prezenți lucrători din diferite întreprinderi, fiecare angajator răspunde de toate problemele care țin de responsabilitatea sa.
Angajatorul pe teritoriul căruia se desfășoară activitatea răspunde pentru acel loc de muncă în care sunt prezenți lucrători din diferite întreprinderi, coordonează punerea în aplicare a tuturor măsurilor privitoare la securitatea și sănătatea lucrătorilor și înscrie în documentul de securitate și sănătate scopul, măsurile și modalitățile de punere în aplicare a acestei coordonari.
Dispozițiile art. 9 nu aduc atingere prevederilor referitoare la răspunderea individuală a angajatorilor din Legea nr. 319/2006.
Angajatorul trebuie să raporteze cat mai repede posibil autorităților prevăzute la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 orice accident de muncă grav și/sau mortal, precum și orice pericol grav.
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare în funcție de tipul și metoda de exploatare:
a) pentru a evita, detecta și combate declanșarea și propagarea incendiilor și exploziilor;
b) pentru a evita formarea atmosferelor explozive și/sau nocive pentru sănătate.
Angajatorul trebuie să prevadă, sa procure și sa întrețină mijloace corespunzătoare de evacuare și salvare pentru a asigura, în caz de pericol, evacuarea lucrătorilor de la locurile de muncă, rapid și în deplina securitate.
Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru prevederea sistemelor de alarma și a altor mijloace de comunicare necesare care să permită, în caz de nevoie, declanșarea imediata a operațiunilor de acordare de prim ajutor, evacuare și salvare.
Lucrătorii și/sau reprezentanții lor trebuie să fie informati asupra măsurilor luate cu privire la securitatea și sănătatea la locurile de muncă, în mod deosebit asupra celor privind punerea în aplicare a prevederilor art. 4-14, fără a aduce atingere prevederilor art. 16 și 17 din Legea nr. 319/2006.
Informațiile trebuie să fie pe înțelesul lucrătorilor cărora le sunt adresate.
Consultarea și participarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora trebuie să se facă în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 319/2006.
Pentru a asigura supravegherea medicală corespunzătoare a sănătății lucrătorilor, în funcție de riscurile privind securitatea și sănătatea lor la locul de muncă, se iau măsuri în conformitate cu reglementările legale în domeniu.
Supravegherea medicală a lucrătorilor se asigura în cadrul structurilor medicale de medicina muncii care funcționează potrivit reglementărilor Ministerului Sănătății Publice.
Locurile de muncă ce se vor crea după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerințele minime de securitate și sănătate prevăzute în anexele nr. 1-3 Locurile de muncă ce se vor crea după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să îndeplinească cerințele minime de securitate și sănătate prevăzute în anexele nr. 1-3.
Locurile de muncă existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie să fie adaptate cerințelor minime de securitate și sănătate prevăzute în anexele nr. 1-3.
În situația în care, după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, locurile de muncă sunt supuse unor modificări, extinderi și/sau transformări, angajatorul ia măsurile necesare pentru ca aceste modificări, extinderi și/sau transformări să fie în conformitate cu cerințele minime corespunzătoare prevăzute în anexe.
Anexele nr. 1-3 se adapteaza în funcție de evoluția aquis-ului comunitar și a standardizarii cu privire la industria extractiva de suprafața sau subteran și/sau progresul tehnic, evoluția reglementărilor sau specificatiilor internaționale ori a noilor descoperiri în domeniul industriei extractive de suprafața sau în subteran.
Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Dispozițiile din anexe se aplică ori de câte ori acestea sunt cerute de caracteristicile locului de muncă, în funcție de activitate, de împrejurări sau de un risc specific.
De la data aderării României la Uniunea Europeană, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei va raporta, la fiecare 5 ani, Comisiei Europene despre aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, prezentând totodată punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
*
Prezenta hotărâre transpune Directiva nr. 92/104/CEE privind cerințele minime pentru îmbunătățirea securității și protecției sănătății lucrătorilor din industria extractiva de suprafața sau subteran, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 404/1992.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
───────────────
Ministrul muncii,
solidarității sociale și familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei și comerțului,
Codruț Ioan Sereș
Ministrul sănătății publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
p. Ministrul integrării europene,
Adrian Ciocanea,
secretar de stat
București, 9 august 2006.
Nr. 1.049
CERINȚE MINIME COMUNE
care se aplică industriei extractive de suprafața sau subteran, precum și instalațiilor auxiliare de la suprafața
1. Supraveghere și organizare
1.1. Organizarea locurilor de muncă
1.1.1. Locurile de muncă trebuie să fie astfel organizate încât să asigure o protecție adecvată împotriva riscurilor.
Ele trebuie menținute în stare corespunzătoare, iar substantele ori depunerile periculoase trebuie indepartate sau ținute sub supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea și sănătatea lucrătorilor.
1.1.2. Posturile de lucru trebuie proiectate și realizate după principii ergonomice, ținându-se seama de necesitatea lucrătorilor de a urmări derularea operațiunilor de la postul lor de lucru.
1.1.3. Lucrătorii izolati din posturile de lucru trebuie să beneficieze de supraveghere adecvată sau de mijloace de telecomunicație.
1.2. Persoana responsabilă
La orice loc de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permanenta o persoană responsabilă care să aibă calitățile și competența acestei funcții, desemnată de angajator.
Angajatorul poate să își asume însuși responsabilitatea pentru locul de muncă la care se face referire în paragraful anterior, dacă are calitățile și competența cerute.
1.3. Supravegherea
Pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor pe parcursul desfășurării tuturor activităților, trebuie asigurata supravegherea prin persoane care au calitățile și competența cerute de aceasta funcție, desemnate de către angajator sau în numele acestuia, actionand în interesul acestuia.
Supraveghetorul trebuie să efectueze vizite de control la posturile de muncă ocupate cel puțin o dată pe parcursul unui schimb, dacă documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru.
Angajatorul poate să își asume personal responsabilitatea supravegherii la care se face referire în primul și al doilea paragraf, dacă are calitățile și competența necesare.
1.4. Lucrători competenți
La fiecare lot de muncă ocupat de lucrători trebuie să existe în permenenta un număr suficient de lucrători care să aibă calitățile, experienta și pregătirea necesare pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredințate.
1.5. Informare, instruire și pregătire
Lucrătorii trebuie să beneficieze de informare, instruire și pregătire sau de reciclare profesională necesare pentru asigurarea securității și sănătății lor.
Angajatorul trebuie să se asigure ca lucrătorii primesc instrucțiuni pe înțelesul lor, astfel încât sa nu pună în pericol propria securitate și sănătate sau pe a celorlalți lucrători.
1.6. Instrucțiuni scrise
Pentru fiecare loc de muncă trebuie elaborate instrucțiuni scrise, care să cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul asigurării securității și sănătății lucrătorilor și al utilizării în siguranța a utilajelor.
Aceste instrucțiuni trebuie să includă informații cu privire la utilizarea echipamentelor de intervenție, precum și la măsurile ce trebuie luate la locul de muncă sau în apropierea acestuia, în caz de urgenta.
1.7. Metode sigure de lucru
La fiecare loc de muncă sau pentru fiecare activitate trebuie aplicate metode sigure de lucru.
1.8. Permise de lucru
Atunci când documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru, trebuie introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrărilor periculoase și pentru executarea lucrărilor care în mod normal nu sunt periculoase, dar care, în interactiune cu alte activități, pot genera pericole grave.
Permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de către persoana desemnată în acest scop și trebuie să specifice condițiile ce trebuie îndeplinite și măsurile ce trebuie luate înainte, în timpul lucrului și după lucru.
1.9. Revizuirea periodică a măsurilor de securitate și de sănătate
Angajatorul are obligația să asigure revizuirea periodică a măsurilor referitoare la securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a securității și sănătății.
2. Utilaje și instalații mecanice și electrice
2.1. Generalitati
În momentul alegerii, instalării, punerii în funcțiune, exploatării și întreținerii utilajelor mecanice și electrice trebuie să se acorde atenția cuvenită securității și sănătății lucrătorilor, luându-se în considerare prevederi din prezenta hotărâre, din Hotărârea Guvernului nr. 119/2004 privind stabilirea condițiilor pentru introducerea pe piața a mașinilor industriale, precum și ale legislației naționale care transpun Directiva 89/655/CEE .
Dacă instalațiile sunt amplasate într-o zona în care exista sau poate exista riscul de incendiu ori de explozie datorat aprinderii unor gaze, vapori sau lichide volatile, atunci ele trebuie să corespundă utilizării într-o astfel de zona.
Utilajele trebuie să fie prevăzute, dacă este necesar, cu dispozitive de protecție corespunzătoare și sisteme de securitate în caz de avarie.
2.2. Dispoziții specifice
Instalațiile și utilajele mecanice trebuie să prezinte o rezistenta suficienta, fără defecte evidente și sa corespundă scopului pentru care au fost realizate.
Utilajele și instalațiile electrice trebuie să fie de capacitatea și puterea corespunzătoare scopului pentru care au fost realizate.
Utilajele și instalațiile mecanice și electrice trebuie să fie instalate și protejate astfel încât sa prevină pericolele.
3. Întreținere
3.1. Întreținere generală
Verificarea sistematica, întreținerea, precum și testarea utilajelor și instalațiilor mecanice și electrice se fac în baza unui program (grafic) de revizii și reparații stabilit conform reglementărilor tehnice.
Întreținerea, verificarea și testarea oricărei părți a instalației sau utilajului trebuie efectuate de către o persoană competența.
Procesele-verbale de verificare și testare trebuie întocmite și păstrate în mod corespunzător.
3.2. Întreținerea echipamentului de protecție
Echipamentul de protecție trebuie să fie adecvat, pregătit pentru utilizare și în stare de funcționare în orice moment.
Întreținerea trebuie efectuată ținându-se seama de activitățile exercitate.
4. Protecția împotriva riscului de explozie, a atmosferelor nocive și a riscului de incendiu
4.1. Generalitati
4.1.1. Trebuie luate măsuri pentru evaluarea prezentei substanțelor nocive și/sau potențial explozive în atmosfera și pentru măsurarea concentratiei acestora.
Atunci când documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de supraveghere care să înregistreze și sa masoare concentratiile de gaze, automat și continuu, în punctele menționate, dispozitive de alarma automate, sisteme de decuplare automată a instalațiilor electrice și sisteme de oprire automată a motoarelor cu ardere interna.
Dacă sunt prevăzute măsurători automate, valorile determinate trebuie înregistrate și păstrate asa cum este prevăzut în documentul de securitate și sănătate.
4.1.2. Se interzice fumatul în zonele care prezintă pericole specifice de incendiu sau explozie.
Executarea unor lucrări cu flacara deschisă la locurile de muncă care pot prezenta un risc de incendiu sau explozie este interzis, cu excepția cazurilor când au fost luate măsurile de securitate corespunzătoare pentru prevenirea declanșării incendiilor sau exploziilor, precum și a propagarii acestora.
4.2. Protecția împotriva riscului exploziilor
4.2.1. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru combaterea formării și acumularii atmosferelor explozive.
4.2.2. În interiorul zonelor care prezintă risc de explozie trebuie luate toate măsurile necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive.
4.2.3. Pentru prevenirea exploziilor se stabilește un plan detaliat cu privire la echipamentele de lucru și măsurile necesare ce trebuie luate.
4.3. Protecția împotriva atmosferelor nocive
4.3.1. Acolo unde se acumuleaza sau exista riscul să se acumuleze în atmosfera substanțe nocive, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a se asigura:
a) reținerea lor la sursa; sau
b) captarea la sursa ori eliminarea; sau
c) diminuarea acumularilor acestor substanțe, astfel încât sa nu existe riscuri pentru lucrători.
Sistemul trebuie să fie capabil sa disperseze aceste substanțe nocive astfel încât sa nu prezinte niciun risc pentru lucrători.
4.3.2. În zonele în care lucrătorii pot fi expusi atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, pe lângă echipamentele individuale de protecție respiratorie, trebuie să existe un număr suficient de aparate respiratorii și echipamente de reanimare corespunzătoare.
În asemenea cazuri, trebuie să fie prezent la locul de muncă un număr suficient de lucrători instruiti care să folosească asemenea echipamente.
Aparatele respiratorii și echipamentele de reanimare trebuie să fie depozitate și întreținute corespunzător.
4.3.3. În cazul în care gazele toxice sunt sau pot aparea în atmosfera locului de muncă, trebuie să existe un plan de apărare care să precizeze echipamentele disponibile și măsurile preventive adoptate.
4.4. Protecția împotriva incendiilor
4.4.1. Oriunde se proiectează, se construiesc, se doteaza, se dau în folosință, se exploatează sau se întrețin locuri de muncă, trebuie luate măsurile adecvate pentru prevenirea declanșării și propagarii incendiilor care provin de la sursele identificate în documentul de securitate și sănătate.
Trebuie să fie stabilite prevederi pentru stingerea rapida și eficienta a oricărui incendiu.
4.4.2. Locurile de muncă trebuie să fie dotate cu echipamente adecvate pentru stingerea incendiului și, dacă este necesar, cu detectoare de incendiu și sisteme de alarma.
4.4.3. Echipamentele neautomate de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile și simplu de manipulat și, dacă este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare.
4.4.4. La locul de muncă trebuie păstrat un plan de prevenire și stingere a incendiilor care să precizeze măsurile ce trebuie luate, în conformitate cu prevederile art. 4-14 din hotărâre, pentru prevenirea declanșării și propagarii, detectarea și stingerea incendiilor.
4.4.5. Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie să fie semnalizat în conformitate cu prevederile legislației naționale care transpun Directiva 92/58/CEE .
Aceste panouri de semnalizare trebuie să fie rezistente și amplasate în puncte corespunzătoare.
5. Explozivi și dispozitive de amorsare
Operațiunile de depozitare, transport și utilizare a explozivilor și dispozitivelor de amorsare trebuie să fie executate de către persoane competente, autorizate corespunzător.
Aceste operațiuni trebuie organizate și efectuate astfel încât sa nu constituie niciun pericol pentru lucrători.
6. Cai de circulație
6.1. La locul de muncă accesul trebuie să se facă fără pericol și, în caz de urgenta, evacuarea trebuie să se efectueze rapid și în condiții de siguranță.
6.2. Căile de circulație, inclusiv scarile, scarile fixe, cheiurile și rampele de încărcare, trebuie să fie calculate, dimensionate și amplasate astfel încât pietonii sau vehiculele să le poată utiliza ușor, în deplina securitate și conform destinației lor, iar lucrătorii aflați în vecinătatea acestor cai de circulație sa nu fie periclitati de niciun pericol.
6.3. Căile utilizate pentru traficul pietonal și/sau traficul de mărfuri trebuie să fie dimensionate în concordanta cu numărul de utilizatori potențiali și cu tipul de întreprindere.
Dacă pe căile de circulație sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanta de securitate corespunzătoare pentru pietoni.
6.4. Între căile de circulație destinate vehiculelor și porți, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare și scări trebuie să existe o distanta de securitate.
6.5. Traseul căilor de circulație și acces pentru vehicule și pentru pietoni trebuie să fie semnalizat vizibil pentru a se asigura protecția lucrătorilor.
6.6. Atunci când vehiculele sau mașinile intra la locurile de muncă, trebuie stabilite regulile de circulație necesare.
7. Locuri de muncă în aer liber
7.1. Posturile de lucru, căile de circulație și alte amplasamente sau instalații în aer liber, care sunt ocupate ori utilizate de către lucrători în decursul activității lor, trebuie să fie astfel organizate încât circulația pietonilor sau a vehiculelor să se facă în condiții de securitate.
7.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător prin lumina artificiala, atunci când lumina zilei este insuficienta.
7.3. Atunci când lucrătorii își desfășoară activitatea la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie să fie amenajate astfel încât lucrătorii:
a) să fie protejati contra condițiilor atmosferice nefavorabile și, dacă este necesar, contra caderii de obiecte;
b) sa nu fie expusi la niveluri sonore nocive și nici la influente exterioare nocive;
c) să poată părăsi rapid locul de muncă și sa li se poată acorda rapid ajutor în caz de pericol;
d) sa nu alunece sau sa cada.
8. Zone periculoase
8.1. Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil.
8.2. Atunci când locurile de muncă cuprind zone periculoase în care, datorită naturii muncii, exista riscuri, inclusiv de cadere a lucrătorilor sau a obiectelor, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive care să împiedice intrarea în zona a lucrătorilor fără atribuții de serviciu.
8.3. Trebuie luate măsuri corespunzătoare care să protejeze lucrătorii care sunt autorizați să între în zonele de pericol.
9. Cai și iesiri de urgenta
9.1. În caz de pericol, lucrătorii trebuie să poate evacua rapid și în condiții de securitate maxima toate locurile de muncă.
9.2. Căile și ieșirile de urgenta trebuie să fie libere și sa conducă în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zona de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur.
9.3. Numărul, distribuția și dimensiunile căilor și iesirilor de urgenta se fac în funcție de folosirea, dotarea și dimensiunile locurilor de muncă, precum și de numărul maxim de persoane prezente.
9.4. Ușile de la ieșirile de urgenta trebuie să se deschidă spre exterior.
Ușile de la ieșirile de urgenta trebuie să fie închise astfel încât să poată fi deschise ușor și repede de către persoanele care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgenta.
9.5. Ușile de la ieșirile de urgenta nu trebuie incuiate cu lacat, broasca cu cheie sau alt sistem de zavorare.
Căile și ieșirile de urgenta, precum și căile de circulație și ușile de acces către acestea trebuie să fie libere, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment, fără piedici.
9.6. Căile și ieșirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute și cu iluminare de siguranță de intensitate corespunzătoare, în eventualitatea unei întreruperi a alimentarii cu energie electrica.
9.7. Căile și ieșirile de urgenta specifice trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislației naționale care transpun Directiva 92/58/CEE .
10. Mijloace de evacuare și salvare
10.1. Lucrătorii trebuie să fie instruiti cu privire la măsurile corespunzătoare ce trebuie luate în caz de urgenta.
10.2. Echipamentele de salvare trebuie pregătite în vederea utilizării și depozitate în spații corespunzătoare, ușor accesibile. Aceste spații trebuie să fie semnalizate în conformitate cu prevederile legislației naționale care transpun Directiva 92/58/CEE .
11. Exercitii de securitate
La toate locurile de muncă ocupate în mod obișnuit de lucrători trebuie să se efectueze periodic exercitii de securitate.
Scopul principal al acestor exercitii este de a forma deprinderile și de a verifica aptitudinile lucrătorilor desemnați sa utilizeze, sa manipuleze sau sa exploateze echipamentul de salvare în caz de pericol.
De asemenea, lucrătorii trebuie să exerseze asupra modului de folosire, manipulare sau exploatare corecta a acestor echipamente.
12. Echipamente de prim ajutor
12.1. Echipamente de prim ajutor trebuie să se găsească în permanenta acolo unde condițiile de muncă impun acest lucru și să fie corespunzătoare, în funcție de activitatea desfășurată.
Aceste echipamente trebuie să fie semnalizate corespunzător și ușor accesibile.
12.2. În funcție de importanța locurilor de muncă, a tipului de activitate care se desfășoară și de frecventa accidentelor presupuse a avea loc, trebuie să fie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor.
În aceste încăperi instrucțiunile de prim ajutor trebuie să fie lizibile și afișate la loc vizibil.
12.3. Încăperile de prim ajutor trebuie dotate cu instalații și echipamente de prim ajutor indispensabile și ușor accesibile brancardierilor.
Acestea trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislației naționale care transpun Directiva 92/58/CEE .
12.4. Materialele de prim ajutor trebuie să existe la locurile de muncă unde condițiile de muncă impun acest lucru.
Acestea trebuie să fie semnalizate corespunzător și să fie ușor accesibile.
12.5. Un număr suficient de lucrători trebuie să fie instruiti cu privire la utilizarea echipamentelor și materialelor de prim ajutor prevăzute.
13. Iluminarea naturala și artificiala
13.1. Fiecare loc de muncă trebuie să dispună de o iluminare suficienta care să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor.
13.2. Locurile de muncă trebuie să primească, pe cat posibil, lumina naturala suficienta și, ținându-se seama de condițiile climaterice, să fie prevăzute cu dispozitive de iluminare artificiala adecvată pentru a se asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor.
13.3. Instalațiile de iluminat din încăperile de lucru și de pe căile de acces trebuie să fie amplasate astfel încât tipul iluminarii sa nu prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.
13.4. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt expusi în mod deosebit riscurilor în caz de întrerupere a iluminarii artificiale trebuie să fie prevăzute cu iluminare de siguranță cu o intensitate suficienta.
Dacă nu este posibil, lucrătorii trebuie să fie dotati cu lampi individuale.
14. Instalații sanitare
14.1. Vestiare și dulapuri pentru îmbrăcăminte
14.1.1. Lucrătorii trebuie să aibă la dispoziție vestiare corespunzătoare, dacă aceștia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru specială și dacă, din motive de sănătate sau de decenta, nu li se poate cere să se schimbe în alte încăperi.
Vestiarele trebuie să fie ușor accesibile, să aibă o capacitate suficienta și să fie prevăzute cu scaune.
14.1.2. Vestiarele trebuie să fie de dimensiuni suficient de mari și să aibă dotările care să permită fiecărui lucrator să-și țină hainele incuiate în timpul lucrului.
Dacă împrejurările o justifica (de exemplu, substanțe periculoase, umiditate, murdarie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie să fie separate de cele pentru îmbrăcămintea personală.
Trebuie sa existe dotările necesare pentru ca fiecare lucrator să poată să își pună la uscat hainele de lucru.
14.1.3. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbați și pentru femei.
14.1.4. Dacă nu sunt necesare vestiare, în conformitate cu prevederile pct. 14.1.1, atunci fiecare lucrator trebuie să dispună de un loc pentru păstrarea imbracamintei.
14.2. Dușuri și chiuvete
14.2.1. La dispoziția lucrătorilor trebuie puse dușuri corespunzătoare în număr suficient, ținându-se seama de tipul de activitate sau din ratiuni de igiena.
Trebuie prevăzute sali de dușuri separate pentru bărbați și femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbați și femei.
14.2.2. Sălile de dușuri trebuie să fie suficient de incapatoare încât să permită fiecărui lucrator să își facă toaleta în condiții de igiena corespunzătoare, fără să fie deranjat.
Dusurile trebuie să dispună de apa rece și calda.
14.2.3. Dacă, în conformitate cu prevederile pct. 14.2.1 primul paragraf, nu sunt necesare dușuri, trebuie să existe chiuvete corespunzătoare în număr suficient, cu apa rece și calda, plasate în apropierea posturilor de lucru și a vestiarelor.
Dacă este necesar, din motive de decenta, vor fi prevăzute chiuvete separate pentru bărbați și femei sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către bărbați și femei.
14.3. Toalete și chiuvete
În apropierea posturilor de lucru lucrătorii trebuie să dispună de camere de repaus, vestiare și sali de dușuri sau chiuvete, precum și de încăperi dotate cu un număr suficient de toalete și chiuvete.
Trebuie prevăzute toalete separate pentru femei și bărbați sau utilizarea acestora trebuie să se facă separat de către femei și bărbați.
În cazul industriei extractive în subteran, instalațiile sanitare la care se referă prezentul punct pot fi amplasate la suprafața.
15. Haldele de steril și alte zone de descărcare a sterilului
Depozitele de steril, haldele și alte zone de depozitare a sterilului, precum și bazinele de decantare trebuie să fie proiectate, construite, exploatate și întreținute astfel încât să se asigure stabilitatea lor, precum și securitatea și sănătatea lucrătorilor.
16. Instalații auxiliare de suprafața (dispoziții suplimentare speciale)
16.1. Stabilitate și soliditate
Locurile de muncă trebuie să fie proiectate, construite, instalate, exploatate, supravegheate și întreținute de o asemenea maniera pentru a rezista forțelor exterioare la care ar putea fi supuse.
Ele trebuie să aibă o structura și o rezistenta corespunzătoare destinației lor.
16.2. Pardoselile, pereții, plafoanele și acoperisurile încăperilor
16.2.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminente, de găuri sau de planuri înclinate periculoase; ele trebuie să fie fixe, stabile și nealunecoase.
Locurile de muncă în care sunt instalate posturi de lucru trebuie să prezinte o izolatie termica suficienta, ținându-se seama de tipul întreprinderii și de efortul fizic al lucrătorilor.
16.2.2. Suprafețele pardoselilor, pereților și plafoanelor din încăperi trebuie să fie curatate și renovate ori de câte ori este nevoie pentru a se obține condiții de igiena corespunzătoare.
16.2.3. Pereții transparenti sau translucizi, în special cei complet din sticlă, din încăperile sau din apropierea locurilor de muncă și a căilor de acces trebuie să fie semnalizati vizibil și confectionati din material securizat sau separati de aceste locuri de muncă și de căile de acces, astfel încât lucrătorii sa nu vina în contact cu glasvandurile sau să fie răniți în cazul spargerii lor.
16.2.4. Accesul pe acoperisurile din materiale insuficient de rezistente este permis numai dacă se realizează dotarea cu echipamente care să asigure desfășurarea lucrului în deplina securitate.
16.3. Dimensiunile și volumul de aer al încăperilor - libertatea de mișcare la posturile de lucru
16.3.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafața, înălțime și un volum de aer corespunzătoare, permitand lucrătorilor să își execute sarcinile fără risc pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.
16.3.2. Dimensiunile suprafeței neocupate a postului de lucru trebuie să permită lucrătorilor suficienta libertate de mișcare și să le dea posibilitatea să își desfășoare munca în deplina securitate.
16.4. Ferestre și luminatoare
16.4.1. Ferestrele, luminatoarele și sistemele de ventilație prevăzute cu dispozitive de deschidere, reglare și blocare trebuie proiectate astfel încât funcționarea acestora să se facă în deplina siguranța.
Amplasarea lor trebuie să nu constituie un risc pentru lucrători atunci când sunt deschise.
16.4.2. Ferestrele și luminatoarele trebuie să fie curatate fără riscuri pentru personalul care efectuează astfel de lucrări.
16.5. Uși și porți
16.5.1. Poziția, numărul și dimensiunile ușilor și portilor, precum și materialele din care sunt confectionate sunt prevăzute în funcție de natura și utilizarea încăperilor sau incintelor.
16.5.2. Ușile transparente trebuie semnalizate corespunzător la nivelul vederii.
16.5.3. Ușile și porțile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute cu panouri transparente.
16.5.4. Dacă suprafețele transparente sau translucide ale ușilor și portilor nu sunt din materiale securizate și dacă exista posibilitatea ca lucrătorii să fie răniți prin spargerea lor, suprafețele trebuie protejate împotriva spargerii.
16.5.5. Ușile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranță care să împiedice ieșirea acestora de pe sine și căderea în mod neasteptat.
16.5.6. Ușile și porțile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranță care să împiedice căderea acestora în mod neasteptat.
16.5.7. Ușile și porțile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie semnalizate corespunzător.
Trebuie sa existe posibilitatea de a fi deschise în orice moment, cu usurinta, din interior și fără ajutor special.
Atunci când locurile de muncă sunt ocupate de lucrători trebuie să existe posibilitatea de a fi deschise.
16.5.8. În imediata apropiere a portilor destinate în principal traficului de vehicule, dacă acestea nu sunt sigure pentru pietoni, trebuie să fie prevăzute porți pentru pietoni semnalizate vizibil și libere în permanenta.
16.5.9. Ușile și porțile mecanice trebuie să funcționeze fără risc de accidentare a lucrătorilor. Ele trebuie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenta ușor de identificat și accesibile, să se deschidă automat în caz de întrerupere a alimentarii cu energie sau să poată fi deschise manual.
16.6. Aerisirea locurilor de muncă închise.
16.6.1. În locurile de muncă închise trebuie să se asigure o cantitate suficienta de aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru folosite și eforturile fizice ale lucrătorilor.
Dacă se utilizează o instalatie de ventilație, ea trebuie menținută în stare de funcționare.
Un sistem de control trebuie să semnalizeze orice defectiune, dacă acest lucru poate afecta sănătatea lucrătorilor.
16.6.2. Dacă sunt utilizate instalațiile de aer condiționat sau de ventilație mecanică, ele trebuie să funcționeze astfel încât lucrătorii sa nu fie expusi la curenți de aer care să le creeze disconfort.
Orice depunere sau murdarie care poate antrena un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminata fără întârziere.
16.7. Temperatura din încăperi
16.7.1. În timpul lucrului temperatura din încăperile unde exista posturi de lucru trebuie să fie adecvată pentru organismul uman, avându-se în vedere metodele de lucru aplicate și eforturile fizice impuse lucrătorilor.
16.7.2. Temperatura din camerele de repaus, din încăperile pentru personalul de serviciu permanent, din grupurile sanitare, din cantine și din camerele de prim ajutor trebuie să corespundă destinațiilor specifice ale acestor încăperi.
16.7.3. Ferestrele, luminatoarele și glasvandurile trebuie să permită evitarea unor efecte excesive ale luminii solare la locurile de muncă, în funcție de tipul activității și de natura locului de muncă.
16.8. Camerele de repaus
16.8.1. Atunci când securitatea și sănătatea lucrătorilor o cer, ținându-se seama de tipul activității sau de efectivele care depășesc un anumit număr de persoane, lucrătorii trebuie să dispună de o camera de repaus ușor accesibila.
Aceasta dispoziție nu se aplică dacă lucrătorii își desfășoară activitatea în birouri sau în camere de lucru similare, care oferă posibilitatea de relaxare în timpul pauzelor.
16.8.2. Camerele de repaus trebuie să fie suficient de mari și să fie dotate cu un număr corespunzător de mese și scaune cu spatar, în funcție de numărul lucrătorilor.
16.8.3. În camerele de repaus trebuie luate măsuri pentru protecția nefumatorilor împotriva disconfortului creat de fumul de tigara.
16.8.4. Atunci când în timpul programului de lucru se produc întreruperi cu regularitate și în mod frecvent și nu exista camera de repaus, trebuie puse la dispoziție alte alte camere în care lucrătorii să poată sta în timpul intreruperilor, ori de câte ori securitatea și sănătatea lucrătorilor o justifica.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecția nefumatorilor împotriva disconfortului provocat de fumul de tigara.
17. Femei gravide și mame care alapteaza
Femeile gravide și mamele care alapteaza trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziție orizontala, în condiții corespunzătoare.
18. Lucrători cu handicap
La organizarea locurilor de muncă trebuie să se țină seama de lucrătorii cu handicap, dacă este cazul.
Aceasta dispoziție se referă, în special, la ușile, căile de comunicație, scarile, dusurile, chiuvetele, toaletele și posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucrătorii cu handicap.
CERINȚE MINIME SPECIALE
aplicabile industriei extractive de suprafața
1. Generalitati
1.1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 5-7 din hotărâre, angajatorul care răspunde de locul de muncă trebuie să se asigure ca documentul de securitate și sănătate precizează ca s-au luat toate măsurile necesare pentru protecția sănătății și securității lucrătorilor atât în situații normale, cat și în situații critice.
1.2. Documentul de securitate și sănătate trebuie actualizat periodic și ori de câte ori este nevoie și prezentat la inspecția locului de muncă.
Lucrările trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate și sănătate.
2. Exploatarea
2.1. Lucrările trebuie planificate ținându-se seama de prevederile din documentul de securitate și sănătate referitoare la riscurile de surpare și alunecare de teren.
Ca măsura preventivă, trebuie să se definească înălțimea și panta fronturilor de descoperta și de extracție în funcție de natura și stabilitatea terenului, precum și de metodele de exploatare.
2.2. Treptele și căile de circulație trebuie să prezinte stabilitate adaptată utilajelor utilizate.
Ele trebuie să fie amenajate și întreținute astfel încât deplasarea utilajelor să se facă în condiții de securitate.
2.3. Înainte de începerea sau reluarea lucrărilor, fronturile de descoperta și extracție de deasupra suprafețelor de lucru sau căilor de circulație trebuie controlate pentru a se asigura că nu exista blocuri sau roci dislocate.
În cazul în care este necesar, trebuie efectuată îndepărtarea acestora.
2.4. Exploatarea fronturilor și zonelor de descărcare a sterilului trebuie efectuată astfel încât sa nu creeze instabilitate.
CERINȚE MINIME SPECIALE
aplicabile industriei extractive de subteran
1. Generalitati
1.1. Fără a aduce atingere prevederilor art. 5-7 din hotărâre, angajatorul care răspunde de locul de muncă trebuie să se asigure ca documentul de securitate și sănătate precizează ca au fost luate toate măsurile necesare pentru protecția securității și sănătății lucrătorilor atât în situații normale, cat și în situații critice.
Documentul de securitate și sănătate trebuie actualizat periodic și ori de câte ori este nevoie și prezentat la inspecția locului de muncă.
Lucrările trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate și sănătate.
2. Planul abatajelor din subteran
2.1. Planurile lucrărilor miniere subterane trebuie să fie întocmite la o scara care să ofere o reprezentare clara, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei și comerțului și al președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie miniera.
În afară de galerii și zonele de extracție, trebuie reprezentate toate lucrările miniere cunoscute, care pot influența exploatarea și securitatea.
Ele trebuie să fie ușor accesibile și să fie păstrate atât timp cat este necesar, din motive de securitate.
2.2. Planurile și desenele abatajelor, precum și ale altor lucrări miniere subterane trebuie să fie actualizate periodic și ori de câte ori este nevoie și să se găsească în permanenta la locul de muncă.
3. Iesiri
Orice exploatare subterana trebuie să aibă acces la suprafața prin cel puțin două iesiri separate, construite solid și ușor accesibile lucrătorilor din subteran.
Când circulația prin aceste iesiri necesita un efort important din partea lucrătorilor, ele trebuie să fie prevăzute cu mijloace mecanice pentru transportul lucrătorilor.
4. Lucrări miniere
Lucrările miniere subterane în care se executa diverse activități trebuie să fie construite, exploatate, echipate și întreținute astfel încât lucrătorii să poată lucra și circula în ele cu riscuri minime.
Galeriile trebuie să fie prevăzute cu panouri indicatoare pentru a permite orientarea lucrătorilor.
5. Transport
5.1. Instalațiile sau mijloacele de transport trebuie să fie instalate, amenajate, exploatate și întreținute astfel încât să se asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor care le conduc, le utilizează sau se afla în vecinătatea lor.
5.2. Transportul cu ajutorul instalațiilor mecanice trebuie să facă obiectul unei montari corespunzătoare și al unor instrucțiuni scrise, afișate la locul de exploatare.
6. Susținerea și stabilitatea lucrărilor miniere
Susținerea lucrărilor miniere trebuie efectuată cat mai repede posibil după excavare, în afară cazurilor în care stabilitatea lucrării nu condiționeaza securitatea lucrătorilor. Aceasta sustinere trebuie să fie realizată în conformitate cu monografiile de armare și instrucțiunile scrise și elaborate în acest sens.
Lucrările miniere în care este permis accesul lucrătorilor trebuie să fie controlate periodic din punctul de vedere al sustinerii și stabilitatii lucrării și întreținute în mod corespunzător.
7. Aeraj
7.1. Toate lucrările din subteran la care este permis accesul trebuie să fie aerisite în mod corespunzător.
Trebuie prevăzut un aeraj permanent pentru a se menține cu o marja suficienta de securitate:
a) o atmosfera sanatoasa;
b) o atmosfera în care riscurile de explozie și de prafuri respirabile sunt sub control;
c) o atmosfera în care condițiile de muncă sunt corespunzătoare în timpul lucrului, ținându-se seama de metodele de lucru aplicate și de eforturile fizice impuse lucrătorilor.
7.2. Când aerajul natural nu permite îndeplinirea prevederilor pct. 7.1, aerajul principal trebuie să fie asigurat cu una sau mai multe stații de ventilatoare principale.
Trebuie luate măsuri pentru asigurarea stabilitatii și continuității aerajului.
Depresiunea ventilatoarelor principale trebuie să fie supravegheată în mod continuu și pentru semnalizarea opririlor intempestive trebuie prevăzut un dispozitiv automat de alarma.
7.3. Parametrii de aeraj trebuie masurati și înregistrați periodic.
Proiectul de aeraj, care să indice parametrii caracteristici utili ai sistemului de aeraj, trebuie elaborat, actualizat periodic și să fie disponibil la locul de muncă.
8. Mine grizutoase
8.1. Se considera grizutoasa orice exploatare subterana în care exista posibilitatea degajarii de metan într-o cantitate care nu exclude riscul formării unei atmosfere explozive.
8.2. Aerajul principal trebuie să fie asigurat prin una sau mai multe stații de ventilatoare mecanice.
8.3. Exploatarea trebuie să se facă ținându-se seama de degajarile de metan.
Trebuie luate măsuri pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor generate de metan.
8.4. Aerajul parțial trebuie să fie limitat la lucrările de pregătire și de salvare, precum și la locurile de muncă legate direct la curentul principal de aeraj.
Abatajele aflate în exploatare pot fi aerisite cu instalații de aeraj parțial numai dacă au fost luate măsuri corespunzătoare pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor.
8.5. Parametrii de aeraj prevăzuți la pct. 7.3 trebuie să fie completati prin determinări ale concentratiei de metan.
Dacă documentul de securitate și sănătate prevede, concentrația de metan trebuie să fie masurata continuu în curentul de ieșire al aerului din abatajele la care depilarea substanței minerale utile se face mecanizat, precum și la lucrările de pregătire în fund de sac, la care avansarea se face, de asemenea, mecanizat.
8.6. În minele grizutoase se pot folosi numai explozivi și mijloace de inițiere de siguranță.
8.7. Prevederile pct. 4.1.2 din anexa nr. 1 se înlocuiesc după cum urmează:
a) sunt interzise fumatul, deținerea de tutun pentru fumat și orice obiect care poate fi folosit la producerea flacarii;
b) lucrările de tăiere cu flacara, de sudura sau alte activități similare la care se impune folosirea flacarii deschise sunt permise numai în împrejurări excepționale și în condițiile unor măsuri specifice care să garanteze securitatea și sănătatea lucrătorilor.
9. Mine sau cariere care conțin praf inflamabil
9.1. Minele de cărbuni sunt considerate mine cu praf inflamabil dacă documentul de securitate și sănătate precizează ca orice strat exploatat poate produce praf astfel încât sa propage o explozie.
9.2. În minele cu praf inflamabil, prevederile prevăzute la pct. 8.6 și 8.7 se aplică mutatis mutandis.
9.3. Pentru reducerea depunerilor de praf inflamabil, îndepărtarea și neutralizarea sau fixarea acestora se iau măsuri corespunzătoare.
9.4. Propagarea exploziilor de praf inflamabil și/sau metan, care pot declansa alte explozii de praf inflamabil, trebuie să fie limitată prin instalarea unui sistem de baraje pentru limitarea exploziilor.
Amplasarea acestor baraje trebuie să fie precizată într-un document actualizat periodic și disponibil la locul de muncă.
10. Degajari instantanee de gaz, lovituri de acoperis și eruptii de apa
10.1. În zonele în care se pot produce degajari instantanee de gaz cu sau fără eruptii de material marunt, lovituri de acoperis sau eruptii de apa, trebuie conceput și pus în aplicare un program de exploatare astfel încât să se asigure, pe cat posibil, un sistem de muncă sigur, precum și protecția lucrătorilor.
10.2. Trebuie luate măsuri pentru identificarea zonelor de risc, pentru protejarea lucrătorilor în lucrările miniere care se afla în apropiere sau traverseaza aceste zone, precum și pentru controlarea acestor riscuri.
11. Incendii, arderi și încălzire
11.1. Trebuie luate măsuri pentru prevenirea și detectarea la timp a aprinderilor spontane.
11.2. Introducerea materialelor inflamabile în lucrările miniere subterane trebuie să fie limitată la cantitatea strict necesară.
11.3. Atunci când este necesară utilizarea fluidelor hidraulice (fluide pentru transmiterea energiei mecanice hidrostatice și/sau hidrocinetice) trebuie utilizate numai fluide greu inflamabile, în scopul evitării riscului de incendiu și propagarii sale.
Fluidele hidraulice trebuie să corespundă specificatiilor și condițiilor de testare referitoare la rezistenta la foc, precum și criteriilor de igiena.
Când se utilizează fluide hidraulice care nu corespund specificatiilor, condițiilor și criteriilor prevăzute la al doilea paragraf, trebuie luate măsuri suplimentare pentru evitarea riscului sporit de incendiu și propagarea sa.
12. Măsuri de precautie privind evacuarea lucrătorilor
Pentru a se putea retrage în siguranța atunci când este necesar, fiecare lucrator trebuie să dispună de o masca de autosalvare pentru protecția respiratorie pe care trebuie să o aibă permanent la indemana.
Ei trebuie să fie instruiti cu privire la utilizarea acestor masti de autosalvare.
Aceste masti de autosalvare trebuie să rămână permanent la locul de muncă, iar starea lor de funcționare trebuie să fie controlată cu regularitate.
13. Iluminare
Prevederile pct. 13 din anexa nr. 1 se înlocuiesc după cum urmează:
a) lucrătorii trebuie să dispună de o lampa individuală, adaptată utilizării;
b) pe cat posibil, posturile de lucru trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să permită o iluminare artificiala corespunzătoare, în scopul protejării securității și sănătății lucrătorilor;
c) instalațiile de iluminat trebuie să fie astfel plasate încât tipul de iluminare prevăzut sa nu antreneze riscuri de accidentare pentru lucrători.
14. Controlul prezentei în subteran
În orice moment trebuie să fie posibila cunoașterea cu exactitate a persoanelor aflate în subteran.
15. Organizarea salvării
Pentru a permite desfășurarea unei acțiuni rapide și eficiente în eventualitatea unui incident major, trebuie să fie organizată o echipa de salvare corespunzătoare.
Aceasta echipa de salvare trebuie să dispună de un număr suficient de salvatori antrenati și dotati cu echipament de salvare corespunzător, pentru a putea interveni în toate locurile exploatării subterane sau a lucrărilor de exploatare în curs.
_________
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.