NORME METODOLOGICE din 13 septembrie 2006

(1) Informarea prevăzută la art. 17 alin. (1) lit. f) din lege se face în scris de către funcționarul responsabil cu primirea cererii de azil, conform modelului stabilit prin dispoziția directorului general al Oficiului Național pentru Refugiați.

(1^1) Dacă este cazul pentru o înțelegere adecvată din partea solicitantului, informarea prevăzută la art. 17 alin. (1) lit. f) și la art. 118 din lege se poate realiza și oral în cadrul interviului preliminar prevăzut la art. 43 din lege.

(2) Funcționarii competenți sunt obligați să informeze solicitanții de azil cu privire la modalitățile în care pot contacta organizațiile neguvernamentale, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și cu privire la modul în care pot obține asistență și reprezentare juridică.

(3) Prin dispoziție a directorului general al Oficiului Național pentru Refugiați se desemnează funcționarul responsabil pentru asigurarea condițiilor de realizare a activităților prevăzute la alin. (2).

(1) Activitățile de adaptare culturală adresate solicitanților de azil constau în sesiuni de familiarizare a solicitanților de azil cu tradițiile, obiceiurile și valorile culturii române și oferirea de informații practice privind societatea românească și se asigură de către personalul specializat din cadrul Oficiului Național pentru Refugiați, în centrele de primire și cazare a solicitanților de azil.

(2) Oficiul Național pentru Refugiați poate colabora cu organizații neguvernamentale în vederea realizării activităților de adaptare culturală adresate solicitanților de azil.

(1) Personalul specializat din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări colaborează cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), precum și cu organizațiile neguvernamentale relevante în vederea identificării solicitanților de azil care pot fi incluși în categoria persoanelor vulnerabile prevăzute la art. 5^1 alin. (2) din lege.

(2) În vederea includerii solicitanților de azil în categoria persoanelor vulnerabile, specialiști din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări în colaborare, după caz, cu specialiști din cadrul altor instituții sau autorități cu competențe în domeniu realizează o evaluare a nevoilor speciale ale străinilor.

(3) În funcție de specificul nevoii fiecărui solicitant de azil identificat ca persoană vulnerabilă, Inspectoratul General pentru Imigrări sesizează și colaborează cu autoritățile și instituțiile specializate în vederea acordării asistenței necesare.

(4) Inspectoratul General pentru Imigrări poate colabora cu organizații neguvernamentale în vederea asistării solicitanților de azil identificați ca persoane vulnerabile.

(1) Accesul la educație al solicitanților de azil minori este liber, necondiționat și se exercită în aceleași condiții ca și pentru minorii cetățeni români.

(2) Metodologia, profesorii, manualele și materialele didactice necesare desfășurării cursului pregătitor în vederea înscrierii în sistemul național de învățământ a solicitanților de azil minori se asigură de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Oficiul Național pentru Refugiați poate pune la dispoziție spațiile necesare desfășurării cursului pregătitor, în centrele de primire și cazare a solicitanților de azil, precum și rechizite.

(4) Cererile de înscriere a minorilor la cursul pregătitor se depun de către părinți sau reprezentanții legali la sediul inspectoratelor școlare județene, respectiv al Inspectoratului Școlar al Municipiului București.

(5) În cazul în care accesul la sistemul educațional nu este posibil din cauza situației specifice a minorului solicitant de protecție internațională, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, la solicitarea Inspectoratului General pentru Imigrări, propune alte modalități de educație în conformitate cu legislația și practica națională.

(1) În vederea acordării de sprijin pentru ocuparea unui loc de muncă, solicitanții de azil care se află în situația prevăzută la art. 17 alin. (1) lit. o) și o^1) din lege pot beneficia gratuit, la cerere, de serviciile de mediere și serviciile de informare și consiliere profesională acordate, potrivit prevederilor legale, de agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

(2) Înregistrarea ca persoane în căutarea unui loc de muncă, în evidența agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București, a solicitanților de azil care se află în situația prevăzută la art. 17 alin. (1) lit. o) și o^1) din lege se face la agenția pentru ocuparea forței de muncă județeană, respectiv a municipiului București, în a cărei rază este stabilită reședința străinului în România, potrivit documentului temporar de identitate.

(3) Pentru înregistrarea ca persoane în căutarea unui loc de muncă, în evidența agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București, potrivit alin. (2), și pentru a beneficia de serviciile prevăzute la alin. (1), precum și, după caz, de celelalte măsuri de stimulare a ocupării forței de muncă, solicitanții de azil care se află în situația prevăzută la art. 17 alin. (1) lit. o) și o^1) din lege trebuie să prezinte documentele prevăzute de legislația în vigoare, cu excepția documentelor de stare civilă eliberate de autoritățile din țara de origine, precum și cele prevăzute la alin. (4). Diplomele sau certificatele de studii ori de absolvire, precum și certificatele de competență profesională, calificare sau alte documente relevante sunt acceptate numai în situația în care acestea sunt recunoscute pe teritoriul României, potrivit prevederilor legale aplicabile.

(4) Pentru încadrarea în muncă pe teritoriul României, conform prevederilor legale, precum și pentru participarea la un program de formare profesională ori pentru evaluarea competențelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, în condițiile legislației privind formarea profesională a adulților și ale legislației privind evaluarea competențelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele formale, solicitantul de azil care se află în situația prevăzută la art. 17 alin. (1) lit. o) și o^1) din lege trebuie să prezinte documentele prevăzute de legislația în vigoare, cu excepția documentelor de stare civilă eliberate de autoritățile din țara de origine, precum și:

(5) Adeverința prevăzută la alin. (4) lit. a) se eliberează de Inspectoratul General pentru Imigrări, la cerere, în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii.

(1) Pentru obținerea autorizației prevăzute la art. 19 lit. g) din lege, solicitantul de azil trebuie să se adreseze Oficiului Național pentru Refugiați sau, după caz, structurilor sale teritoriale, cu o cerere motivată care trebuie soluționată de îndată.

(2) Dacă prezența solicitantului de azil este necesară în fața autorităților și instanțelor de judecată în altă localitate decât cea de reședință a acestuia, nu mai este necesară autorizarea Oficiului Național pentru Refugiați.

(3) Cu privire la obligația prevăzută la art. 19 lit. g) din lege se face mențiune în documentul temporar de identitate, după cum urmează: «Titularul documentului poate părăsi localitatea de reședință numai cu acordul Inspectoratului General pentru Imigrări»

(1) În cazul în care după depunerea de către străin a unei cereri de protecție internațională, dar nu mai târziu de luarea unei hotărâri în procedura de azil națională, Inspectoratul General pentru Imigrări constată existența criteriilor, respectiv a principiilor prevăzute la art. 95 alin. (1), art. 96 alin. (1) sau art. 97 alin. (1) din lege, declanșează procedura în vederea determinării primei țări de azil, a țării terțe europene sigure sau a țării terțe sigure, în aplicarea art. 97^1 din lege.

(2) Analiza cazurilor în procedura primei țări de azil, a țării terțe europene sigure și a țării terțe sigure revine funcționarilor anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General pentru Imigrări.

(1) În cazurile prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. e) și f) din lege, dacă schimbarea împrejurărilor nu este substanțială și are caracter temporar, atunci temerea de persecuție a beneficiarului statutului de refugiat este considerată bine întemeiată.

(2) În cazurile prevăzute la art. 99 din lege, dacă schimbarea împrejurărilor nu este substanțială și are caracter temporar, atunci se va considera că beneficiarul protecției subsidiare este expus la un risc serios, în sensul art. 26 alin. (1) din lege.

(1) În cazul în care survin modificări majore în situația din țara de origine sau în tratamentul aplicat unei categorii de persoane din acea țară, Oficiul Național pentru Refugiați poate demara o procedură de reanalizare a situației persoanelor care au dobândit statutul de refugiat sau protecția subsidiară și care provin din țara respectivă.

(2) În situația prevăzută la art. 103 alin. (1) din lege, solicitarea adresată beneficiarului formei de protecție de a se prezenta la sediul Oficiului Național pentru Refugiați sau, după caz, la structurile sale teritoriale în vederea efectuării interviului pentru clarificarea situației acestuia trebuie să fie însoțită de o informare conform modelului stabilit prin dispoziție a directorului general al Oficiului Național pentru Refugiați.

(1) În aplicarea corespunzătoare a art. 98 alin. (1) lit. g) și a art. 99 alin. (1) din lege, funcționarul Inspectoratului General pentru Imigrări realizează informarea prevăzută la art. 98 alin. (4) și art. 99 alin. (3) din lege, de îndată ce beneficiarul și-a manifestat intenția de renunțare expresă.

(2) Renunțarea expresă la protecția internațională acordată de statul român se materializează prin completarea unui formular al cărui model este stabilit prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General pentru Imigrări. Formularul cuprinde actul de renunțare și informarea cu privire la consecințele acestuia, iar după completare se semnează atât de beneficiarul protecției internaționale, cât și de funcționarul care a realizat informarea.

(3) Un exemplar al formularului completat potrivit alin. (2) se înmânează persoanei care a renunțat la protecția internațională oferită de statul român.

(1) În cazul prevăzut la art. 17 alin. (1) lit. h) din lege, străinului i se eliberează un document temporar de identitate pentru solicitanții de azil, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 898/2011.

(2) Prelungirea valabilității documentului temporar de identitate pentru solicitanții de azil se face în mod succesiv pe toată perioada procedurii de azil și până la expirarea termenului de 15 zile de la finalizarea procedurii de azil, în cazul cererilor de azil care au fost respinse, respectiv până la finalizarea procedurii de azil, în cazul cererilor respinse ca evident nefondate în urma soluționării în cadrul procedurii accelerate.

(3) În vederea eliberării documentului temporar de identitate prevăzut la art. 17 alin. (1) lit. h) din lege, în scopul atestării reședinței, solicitantul de azil care locuiește în afara centrului regional de proceduri și cazare a solicitanților de azil are obligația de a depune la structura competentă a Inspectoratului General pentru Imigrări unul dintre următoarele documente: titlu de proprietate, contract de locațiune înregistrat la administrația fiscală, contract de comodat încheiat în formă autentică sau orice alte acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare privind titlul locativ, care fac dovada dobândirii unor drepturi locative.

(4) În situația în care a fost dispusă măsura prevăzută la art. 19^3 din lege, prelungirea valabilității documentului temporar de identitate nu poate depăși perioada stabilită în decizia motivată.

(1) După acordarea protecției internaționale, străinului i se eliberează, gratuit, un permis de ședere, al cărui model este stabilit în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 898/2011, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Permisul de ședere atestă identitatea, dreptul de ședere pe teritoriul României și reședința titularului.

(3) Permisul de ședere se eliberează în baza actelor doveditoare privind reședința legală.

(4) În vederea atestării reședinței, beneficiarul formei de protecție are obligația de a depune unul dintre documentele prevăzute la art. 50 alin. (3).

(5) În funcție de opțiunea beneficiarului de protecție internațională, permisul de ședere se ridică de la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări unde a fost depusă cererea sau poate fi expediat, prin servicii de curierat, la reședința titularului, cu suportarea de către acesta a cheltuielilor de expediere.

(1) Beneficiarii unei forme de protecție au obligația de a declara la Oficiul Național pentru Refugiați următoarele:

(2) Beneficiarii unei forme de protecție care își schimbă reședința sunt obligați ca, în termen de 15 zile de la data mutării la noua adresă, să se prezinte la structurile Oficiului Național pentru Refugiați în a căror rază teritorială își au reședința sau, după caz, la formațiunile teritoriale ale Autorității pentru Străini, pentru luarea în evidență și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în documentul de identitate.

(1) Documentele de călătorie pentru beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare se eliberează, contra cost, în condițiile prevăzute de lege.

(2) Documentele de călătorie, precum și permisele de ședere eliberate persoanelor cărora le-a fost recunoscut statutul de refugiat sau le-a fost acordată protecția subsidiară se anulează în cazul în care forma de protecție acordată a încetat ori a fost anulată în urma finalizării procedurii de încetare sau, după caz, de anulare.

(3) Forma, conținutul și elementele de siguranță ale documentelor de călătorie sunt prevăzute în anexele nr. 5 și 6 la Hotărârea Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulație pașapoartele electronice, precum și a formei și conținutului acestora, cu modificările și completările ulterioare.

(4) Forma și conținutul documentului de identitate pentru refugiați și persoanele cărora li s-a acordat protecție subsidiară sunt prevăzute în anexa nr. 3.

(5) În funcție de opțiunea beneficiarului de protecție internațională, documentul de călătorie se ridică de la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări unde a fost depusă cererea sau poate fi expediat, prin servicii de curierat, la reședința titularului, cu suportarea de către acesta a cheltuielilor de expediere.

(1) Solicitantul de azil beneficiază, la cerere, de hrană în limita sumei de 20 de lei/persoană/zi, de îmbrăcăminte în limita sumei de 135 de lei/persoană/sezon vară și de 200 de lei/persoană/sezon iarnă și de alte cheltuieli, în limita sumei de 12 lei/persoană/zi, reprezentând cheltuieli cu transportul local, servicii culturale, presa, servicii de reparații și întreținere, cheltuieli cu produse de igienă personală.

(2) Sumele necesare asigurării condițiilor materiale de primire:

(3) Solicitantul de azil cazat în centrele prevăzute la art. 87 alin. (2) din lege și în spațiile prevăzute la art. 19^9 din lege beneficiază gratuit, în condițiile art. 87 alin. (3) și art. 19^10 alin. (3) din lege, de o alocație de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, care constituie norme de hrană, după cum urmează:

(4) Pentru solicitanții de azil aflați în situația prevăzută la art. 17 alin. (8) din lege, Inspectoratul General pentru Imigrări poate acorda, la cerere, sub forma unor sume forfetare, asistență materială pentru închirierea unei locuințe, în valoare de 808 lei/persoană/lună, și asistență materială pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere, în valoare de 145 lei/lună/persoană pe perioada sezonului de vară și de 185 lei/lună/persoană pe perioada sezonului de iarnă. În cazul familiilor cu 2 membri, suma acordată lunar unei persoane scade cu 30%. În cazul familiilor compuse din 3 membri sau mai mult, suma acordată lunar unei persoane scade cu 40%.

(5) Suma alocată pentru închirierea unei locuințe potrivit alin. (4) se acordă în prima lună, după depunerea cererii, fără a fi necesară prezentarea unor documente justificative privind închirierea, urmând ca din a doua lună aceste documente să fie prezentate în mod obligatoriu. În măsura în care din a doua lună nu sunt prezentate documentele solicitate, acordarea ajutorului se suspendă.

(6) În cursul execuției bugetului de stat, la o creștere a ratei inflației de cel puțin 5% față de ultima lună când s-a efectuat o actualizare a cuantumurilor prevăzute la alin. (1), (2) și (4), acestea se majorează cu rata inflației.

(7) La momentul depunerii unei cereri de acordare a condițiilor materiale de primire și ori de câte ori este necesar, Inspectoratul General pentru Imigrări analizează, de la caz la caz, acordarea condițiilor materiale de primire în funcție de mijloacele materiale și financiare deținute de solicitant.

(8) În cazul în care Inspectoratul General pentru Imigrări constată că solicitantul de protecție internațională deține mijloacele necesare asigurării unui nivel de trai adecvat și poate contribui la suportarea costurilor aferente condițiilor materiale de primire și îngrijirilor medicale, poate suspenda acordarea condițiilor materiale de primire și poate impune solicitanților de protecție internațională rambursarea și suportarea pe viitor a respectivelor costuri.

(9) Inspectoratul General pentru Imigrări poate implica solicitanții de azil în desfășurarea unor activități în folosul centrelor regionale de proceduri și cazare a solicitanților de azil, sens în care să contribuie la întreținerea, amenajarea și/sau reamenajarea spațiilor interioare și exterioare ori acordarea de sprijin personalului din centru în activități de informare și consiliere.

(10) Solicitanții de azil care prestează activități din cele prevăzute la alin. (9) beneficiază de o suplimentare a alocației de hrană potrivit alin. (2) lit. b).

(1) Inspectoratul General pentru Imigrări poate limita sau retrage condițiile materiale de primire, potrivit art. 19^1 alin. (1) din lege, în următoarele cazuri:

(2) Pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), atunci când solicitantul este depistat în afara centrului sau se prezintă de bunăvoie în fața autorităților competente, Inspectoratul General pentru Imigrări decide, motivat, cu privire la reluarea acordării tuturor condițiilor materiale de primire de care beneficia solicitantul anterior sau numai a unei părți din respectivele condiții materiale de primire.

(3) Decizia de limitare sau de retragere a condițiilor materiale de primire în cazurile prevăzute la alin. (1) se ia de la caz la caz, obiectiv și imparțial, se motivează în fapt și în drept și se pune în aplicare de îndată ce a fost emisă.

(1) Pentru acordarea sumelor prevăzute la art. 55 alin. (1), (2) și (4) pe dispozitive bancare de tip card nominal, Inspectoratul General pentru Imigrări poate încheia, la nivel național sau local, contracte de achiziții publice și/sau acorduri-cadru, după caz, cu furnizorul de servicii, cu respectarea prevederilor legale privind atribuirea contractelor de achiziție publică.

(2) Cheltuielile ocazionate de emiterea și administrarea dispozitivelor prevăzute la alin. (1) sunt suportate din bugetul Inspectoratului General pentru Imigrări, aprobat în condițiile legii.

(1) Asistența materială pentru întreținere, potrivit art. 17 alin. (5) din lege, cuprinde drepturile prevăzute la art. 55 din prezentele norme metodologice.

(2) Prin cazare în centrele de primire și cazare a solicitanților de azil pe întreaga durată a procedurii de azil se înțelege asigurarea condițiilor de cazare, de consiliere, de spații de recreere, întreținerea spațiilor, igienă personală și spălarea lenjeriei și îmbrăcămintei, precum și a condițiilor pentru pregătirea și servirea hranei.

(2^1) Decontarea cheltuielilor de transport prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. q) din lege se face în baza unei cereri formulate de solicitantul de azil, însoțită de bilete/tichete de călătorie, depusă în termen de 5 zile lucrătoare de la data termenului de judecată la centrul regional de proceduri și cazare a solicitanților de azil în care este cazat solicitantul de azil. Decontarea se va face după efectuarea verificărilor în vederea atestării prezenței solicitantului de azil la instanța de judecată.

(3) Materialele necesare pentru asigurarea condițiilor prevăzute la alin. (2), durata lor de folosință, precum și lista bunurilor care au fost distribuite solicitantului de azil și nu mai pot fi recuperate întrucât, din diverse motive, au fost deteriorate sau pierdute se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(4) Drepturile de masă și alte cheltuieli prevăzute la art. 55 se acordă solicitantului de azil, la cerere, prin plata bilunară, în avans și în numerar sau pe dispozitive bancare de tip card nominal, a sumelor stabilite.

(5) În cazul în care procedura de azil s-a finalizat, sumele prevăzute la alin. (4), acordate în avans solicitanților de azil, nu se mai recuperează.

(6) Prin durata procedurii se înțelege perioada cuprinsă între momentul manifestării de voință în condițiile art. 34 alin. (1) din lege și momentul finalizării procedurii de azil în condițiile art. 17 alin. (7) din lege.

(1) Centrele regionale de proceduri și cazare a solicitanților de azil, constituite potrivit art. 3 alin. (2) din lege, funcționează cu respectarea standardelor minime de calitate prevăzute de Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare.

(2) La stabilirea locurilor de cazare în centrele regionale de proceduri și cazare a solicitanților de azil se are în vedere menținerea, pe cât posibil, a unității familiale. Măsurile adoptate în acest sens sunt dispuse cu acordul solicitanților de azil, cu excepția situației în care a fost dispusă măsura prevăzută la art. 19^4 din lege, caz în care nu mai este necesar acordul persoanei.

(3) Inspectoratul General pentru Imigrări se asigură, în măsura posibilului, ca solicitanții adulți cu nevoi speciale de primire să fie cazați împreună cu membrii de familie apropiați, de care depind, dacă aceștia sunt la rândul lor solicitanți de azil sau beneficiază de protecție internațională în România, se află pe teritoriul național, sunt de acord ca solicitantul cu nevoi speciale să fie cazat împreună cu aceștia și pot asigura îngrijirea adecvată a persoanei.

(4) Cazarea persoanelor în spațiile închise special amenajate se realizează separat, ținând cont, printre altele, de minoritate, sex, relații de familie, asigurându-se un nivel corespunzător de intimitate.

(5) Inspectoratul General pentru Imigrări ia măsurile necesare pentru asigurarea protejării vieții de familie, prevenirii agresiunii, violenței de gen, violenței sexuale și hărțuirii solicitanților de azil cazați în centrele regionale de proceduri și cazare a solicitanților de azil, inclusiv în spațiile închise special amenajate. Măsurile care sunt luate în acest sens se stabilesc prin regulamentul de ordine interioară al centrelor regionale de proceduri și cazare a solicitanților de azil.

(6) Transferurile solicitanților de azil dintr-un loc de cazare în altul se fac numai atunci când este necesar și cu acordul conducerii Inspectoratului General pentru Imigrări.

(7) În vederea continuării acordării consilierii și asistenței juridice, centrul regional de proceduri și cazare a solicitanților de azil de la care se efectuează transferul informează solicitanții de azil care fac obiectul măsurii prevăzute la alin. (6), precum și organizațiile neguvernamentale cu care aceștia colaborează și care le acordă asistență, cu privire la datele legate de transfer.

(8) Pe toată perioada cazării solicitanților de azil în spațiile închise special amenajate prevăzute la art. 19^9 din lege, deplasarea acestora în afara acestor spații se efectuează sub escortă.

(9) Personalul centrelor regionale de proceduri și cazare a solicitanților de azil beneficiază de pregătire corespunzătoare și este obligat să respecte principiul confidențialității, în condițiile legislației în vigoare, în legătură cu orice informație obținută în desfășurarea activității.

(1) Cazarea solicitanților de azil minori se face împreună cu rudele care îi însoțesc, indiferent de gradul de rudenie.

(2) Cazarea solicitanților de azil minori neînsoțiți, care au împlinit vârsta de 16 ani și care nu dispun de mijloacele materiale necesare pentru întreținere, se face în centrele regionale de proceduri și cazare a solicitanților de azil până la expirarea termenului de 15 zile de la data finalizării procedurii de azil potrivit art. 17 alin. (7) din lege, în cazul în care acestora nu le-a fost acordată o formă de protecție, sau până la data efectuării transferului, în cazul procedurii de determinare a statului membru responsabil.

(3) Cazarea solicitanților de azil minori neînsoțiți, care nu au împlinit vârsta de 16 ani, se face potrivit dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3^1) În cazul minorilor neînsoțiți frați care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (2) și (3), decizia de cazare este luată prin consultarea de către Inspectoratul General pentru Imigrări a reprezentantului legal, cu respectarea principiului unității familiei, ținând cont de vârsta și gradul de maturitate al fratelui mai mare.

(4) Opinia solicitantului de azil minor neînsoțit cu privire la locul în care va fi cazat este luată în considerare și i se acordă importanța cuvenită, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate ale acestuia.

(5) Minorii neînsoțiți care au primit o formă de protecție pe teritoriul României conform legii, în urma finalizării procedurii de azil prevăzute la art. 17 alin. (1) din lege, se preiau în sistemul de servicii destinate protecției copilului, organizate la nivelul consiliilor județene, respectiv al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, și beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru copilul aflat în dificultate. Minorii neînsoțiți cu vârsta cuprinsă între 16-18 ani pot opta pentru rămânerea în centrele de primire și cazare administrate de Oficiul Național pentru Refugiați.

(6) În situația în care cererea de azil depusă de minorul neînsoțit a fost respinsă în urma finalizării procedurii de azil prevăzute la art. 17 alin. (7) din lege, direcția generală de asistență socială și protecția copilului competentă potrivit legislației în vigoare întreprinde demersurile prevăzute de lege pentru stabilirea unei măsuri de protecție specială pentru acesta și informează structura competentă pe linie de migrație a Inspectoratului General pentru Imigrări cu privire la situația acestuia, care procedează potrivit legii.

(7) Măsura de protecție prevăzută la alin. (6) durează până la returnarea copilului în țara de reședință a părinților ori în țara în care au fost identificați alți membri ai familiei dispuși să ia copilul.

(1) Activitatea centrelor de primire și cazare a solicitanților de azil se desfășoară în baza regulamentului de ordine interioară care stabilește drepturile și obligațiile persoanelor cazate în centrul de primire și cazare respectiv.

(2) Persoanei cazate în centrul de primire și cazare i se aduc la cunoștință de către personalul din centru prevederile regulamentului de ordine interioară, sub semnătură, într-o limbă pe care o cunoaște.

(2^1) Împotriva solicitanților de azil cazați în centre, care nu respectă obligațiile stabilite în regulamentul de ordine interioară al centrelor regionale de proceduri și cazare a solicitanților de azil, precum și pentru protejarea vieții sau a integrității fizice a personalului centrelor, a celorlalte persoane cazate sau a altor persoane, pentru a preîntâmpina producerea de pagube materiale, părăsirea neautorizată a spațiului închis special amenajat sau pentru restabilirea ordinii interioare, se pot lua măsurile necesare, inclusiv măsuri de constrângere. Aplicarea măsurilor de constrângere trebuie să fie proporțională, să se aplice numai pe perioada necesară și doar atunci când nu există o altă modalitate de determinare a solicitantului de azil să coopereze cu personalul Inspectoratului General pentru Imigrări și să nu aibă niciodată caracterul unei sancțiuni.

(3) Pentru abateri grave sau repetate de la prevederile regulamentului de ordine interioară al centrului regional de proceduri și cazare a solicitanților de azil, conducerea acestuia poate aproba evacuarea din centru a persoanei în cauză, urmând ca aceasta să beneficieze de condiții materiale de primire limitate. În situația în care împotriva persoanei în cauză a fost dispusă măsura prevăzută la art. 19^2 alin. (1) lit. b) din lege, iar din cauza abaterilor aplicarea acesteia devine imposibilă, se analizează posibilitatea aplicării măsurii prevăzute la art. 19^2 alin. (1) lit. c) din lege.

(4) Oficiul Național pentru Refugiați, prin personalul specializat din centrele de primire și cazare, asigură ordinea și liniștea publică, protecția solicitanților de azil cazați și întreprinde măsuri pentru prevenirea actelor de violență în spațiile de cazare.

(1) Ajutorul nerambursabil prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. m) din lege se acordă pentru o perioadă inițială de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la 12 luni, potrivit legii. Pentru a beneficia de ajutorul nerambursabil, străinii trebuie să fie înscriși în programul de integrare prevăzut la art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 44/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările și completările ulterioare. Sunt exceptați de la această obligativitate străinii aflați în situațiile prevăzute la art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 44/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Cererea pentru acordarea ajutorului nerambursabil se întocmește de către fiecare beneficiar al protecției internaționale care îndeplinește condițiile prevăzute de lege și de prezentele norme metodologice sau, după caz, de către reprezentantul legal ori curator, conform modelului stabilit prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General pentru Imigrări.

(3) Cererile pentru acordarea ajutorului nerambursabil se depun, în maximum 3 luni de la acordarea protecției internaționale, la Inspectoratul General pentru Imigrări, care le trimite spre soluționare, până la data de 5 a fiecărei luni, la agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, denumite în continuare agenții teritoriale. Cererile sunt însoțite de copii ale hotărârii privind acordarea protecției internaționale în România, ale documentului de ședere temporară, precum și de o adeverință care atestă înscrierea în programul de integrare, eliberată de centrul regional de cazare și proceduri al Inspectoratului General pentru Imigrări din raza teritorială de competență a agenției teritoriale.

(4) Acordarea ajutorului nerambursabil se aprobă prin decizie a directorului executiv al agenției teritoriale, începând cu luna următoare celei în care cererea a fost înregistrată la agenția teritorială, pe baza documentelor transmise de Inspectoratul General pentru Imigrări.

(5) În vederea stabilirii dreptului la ajutorul nerambursabil, directorul executiv al agenției teritoriale dispune efectuarea anchetei sociale, în termen de maximum 10 zile de la primirea cererii, care să confirme că solicitantul este lipsit de mijloacele de existență necesare. Pentru întocmirea anchetei sociale poate fi utilizat și modelul prevăzut în anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Personalul Inspectoratului General pentru Imigrări analizează semestrial situația fiecărui beneficiar al ajutorului nerambursabil și, în funcție de participarea activă a persoanei la activitățile prevăzute în planul individual prevăzut la art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 44/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările și completările ulterioare, formulează către agențiile teritoriale competente propuneri de prelungire a perioadei de acordare, de suspendare sau de încetare a plății ajutorului nerambursabil.

(1) În situația absentării repetate, nemotivate, a beneficiarului de protecție internațională de la activitățile cuprinse în planul individual constituit potrivit art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 44/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 185/2004, cu modificările și completările ulterioare, Inspectoratul General pentru Imigrări poate propune, motivat, către agențiile teritoriale suspendarea acordării ajutorului nerambursabil pe o perioadă de maximum 6 luni sau, după caz, încetarea acordării acestuia.

(2) Beneficiarul protecției internaționale are dreptul de a solicita, la cerere, suspendarea ajutorului nerambursabil pentru o perioadă de maximum 3 luni pentru motive întemeiate. Cererea, care conține motivele care stau la baza solicitării, se depune la centrul regional de cazare și proceduri al Inspectoratului General pentru Imigrări din raza de competență a agenției teritoriale, care are obligația de a o înregistra de îndată.

(3) În termen de maximum 10 zile de la data înregistrării cererii prevăzute la alin. (2), Inspectoratul General pentru Imigrări notifică agenția teritorială, în vederea suspendării acordării ajutorului nerambursabil pe perioada solicitată de beneficiarul de protecție internațională. La împlinirea termenului pentru care a fost solicitată suspendarea sau anterior, acordarea ajutorului nerambursabil se reia, pe bază de cerere, care se depune de beneficiar la centrul regional de proceduri și cazare a solicitanților de azil al Inspectoratului General pentru Imigrări din raza teritorială de competență a agenției teritoriale, dispozițiile art. 60 alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) În cazuri justificate, altul decât cel prevăzut la alin. (1), la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări adresată agențiilor teritoriale, acestea pot suspenda, pentru o perioadă de 6 luni, acordarea ajutorului nerambursabil sau pot înceta acordarea acestuia. În luarea deciziei de suspendare sau de încetare a plății ajutorului nerambursabil se ține cont de situația familială a persoanelor vizate.

(5) Perioada aferentă acordării plății ajutorului nerambursabil se prelungește proporțional cu perioada suspendării aprobată de agenția teritorială, la solicitarea Inspectoratului General pentru Imigrări.

(1) Ajutorul nerambursabil se acordă lunar, pentru fiecare persoană care a dobândit o formă de protecție. Pentru minorii care au primit o formă de protecție și care nu au împlinit vârsta de 14 ani, ajutorul se acordă reprezentantului lor legal.

(2) Pentru copiii pentru care s-a stabilit măsura de protecție specială prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, ajutorul nerambursabil se acordă pe bază de cerere completată și semnată de conducătorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului din subordinea consiliului județean, respectiv din subordinea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, denumită în continuare direcție generală, inclusiv pentru copiii încredințați organismului privat acreditat și licențiat în condițiile legii. Sumele reprezentând ajutor nerambursabil se plătesc în contul deschis în numele copilului de către direcția generală pentru plata alocației de stat pentru copii, aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 6, 13 și 14 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru reglementarea modalităților de stabilire și plată a alocației de stat pentru copii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2008, cu modificările ulterioare.

(3) Pentru copiii prevăzuți la alin. (2) pentru care nu este deschis cont pentru plata alocației de stat, direcția generală are obligația să deschidă un cont respectând prevederile art. 6 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru reglementarea modalităților de stabilire și plată a alocației de stat pentru copii, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2008, cu modificările ulterioare.

(4) Plata ajutorului nerambursabil pentru persoanele care au dobândit o formă de protecție în România, altele decât cele prevăzute la alin. (2), se efectuează de către agențiile teritoriale pe bază de stat de plată.

(5) În vederea asigurării plății ajutorului nerambursabil, agențiile teritoriale întocmesc lunar fundamentarea creditelor bugetare necesare, pe care o transmit Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială. Necesarul lunar de credite bugetare este centralizat de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și transmis Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice pentru efectuarea deschiderii de credite bugetare.

(6) Abrogat.

(1) Prelungirea perioadei de acordare a ajutorului nerambursabil se face până la expirarea celor 6 luni prevăzute la art. 60 alin. (1), dacă persoanele apte de muncă, beneficiare ale protecției internaționale în România, fac dovada că s-au prezentat la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București, pentru solicitarea unui loc de muncă și nu au refuzat un loc de muncă oferit de acestea.

(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru prelungirea perioadei de acordare a ajutorului nerambursabil persoanele aflate în una dintre următoarele situații:

(3) Prelungirea perioadei de acordare a ajutorului nerambursabil și reluarea plății în caz de suspendare a acesteia potrivit art. 60^1 alin. (4) se fac prin decizie a directorului executiv al agenției teritoriale, doar la cererea scrisă a Inspectoratului General pentru Imigrări, care se înregistrează la agenția teritorială.

(4) Pe parcursul acordării ajutorului, agenția teritorială poate solicita orice documente justificative din partea beneficiarului sau poate solicita informații din partea instituțiilor competente.

(1) Modelele broșurilor de informare pentru solicitanții de protecție internațională, prevăzute la art. 118 din lege, sunt prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 118/2014 al Comisiei din 30 ianuarie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.560/2003 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe, denumit în continuare Regulamentul de punere în aplicare nr. 118/2014.

(2) Modelul broșurii de informare pentru străinii cu ședere ilegală, prevăzută la art. 122 alin. (3) din lege, este prevăzut în Regulamentul de punere în aplicare nr. 118/2014.

(3) Modelul informării solicitanților de protecție internațională, prevăzută la art. 144 din lege, este prevăzut în Regulamentul de punere în aplicare nr. 118/2014.

(1) România comunică Consiliului Uniunii Europene și Comisiei Europene - în cifre sau în termeni generali - capacitatea statului român de a primi persoane care sunt eligibile pentru protecție temporară.

(2) După adoptarea deciziei prevăzute la art. 131 alin. (1) din lege, România poate indica o capacitate de primire adițională prin notificarea Consiliului Uniunii Europene și a Comisiei Europene. Această informație va fi trimisă către Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR).

(3) Autoritățile competente ale statului român, acționând în cooperare cu organizațiile internaționale competente, se asigură că persoanele eligibile definite în decizia Consiliului Uniunii Europene prevăzută la art. 131 alin. (1) din lege, care nu au ajuns încă pe teritoriul Uniunii Europene, și-au exprimat dorința de a fi primiți pe teritoriul României.

(1) În situația prevăzută la art. 140 din lege, Oficiul Național pentru Refugiați coordonează și implementează transferul beneficiarilor protecției temporare în și din România.

(2) Sumele necesare în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate de transportul intern și internațional al persoanelor transferate, paza și escortarea acestora pe parcursul transportului, eliberarea documentului prevăzut la art. 140 alin. (7) din lege se suportă din bugetul Ministerului Administrației și Internelor, prin Oficiul Național pentru Refugiați, în funcție de costurile efective, în limita fondurilor alocate cu această destinație de la bugetul de stat.

(3) În cazul prevăzut la art. 140 alin. (7) din lege, străinului i se eliberează un document al cărui model este stabilit în anexa nr. 7 lit. c) la Hotărârea Guvernului nr. 898/2011.

(1) Informarea prevăzută la art. 138 alin. (1) din lege se face în scris, potrivit modelului stabilit la nivelul Oficiului Național pentru Refugiați.

(2) În situația prevăzută la art. 138 alin. (1) din lege, persoanele care beneficiază de protecție temporară și care renunță la forma de protecție acordată în vederea repatrierii voluntare se supun legislației privind regimul juridic al străinilor în România de la data la care Oficiul Național pentru Refugiați a fost informat cu privire la această renunțare.

(3) În situația prevăzută la art. 138 alin. (2) din lege, Oficiul Național pentru Refugiați analizează dacă durata protecției temporare nu a expirat și dacă în țara de origine persistă circumstanțele care au stat la baza acordării formei de protecție.

(4) În cazul prevăzut la alin. (3), funcționarul desemnat, prevăzut la art. 48 alin. (2) din lege, emite o hotărâre motivată.

(5) Atunci când solicitarea de reprimire în România este admisă, străinul va primi accesul pe teritoriul României în baza hotărârii emise de funcționarul desemnat, prevăzut la art. 48 alin. (2) din lege.

(6) Împotriva hotărârii de respingere a cererii de reprimire se pot exercita căile de atac potrivit dispozițiilor art. 85-87 din lege.

(1) În situația prevăzută la art. 141 alin. (1) lit. a) pct. (ii) din lege, severitatea persecuției trebuie apreciată în raport cu natura infracțiunii de care persoana în cauză este suspectată. Pot fi calificate drept infracțiuni nonpolitice grave în special acțiunile inumane, chiar dacă sunt comise cu un anumit obiectiv politic.

(2) Regula prevăzută la alin. (1) se aplică tuturor participanților la săvârșirea infracțiunii.

(1) Excepțiile prevăzute la art. 4 din lege se referă la situațiile prevăzute la art. 91 alin. (2) lit. b), art. 95 alin. (3) și la art. 120 alin. (2) lit. a) din lege.

(2) În toate cazurile, hotărârea de respingere a accesului la procedura de azil este de competența Oficiului Național pentru Refugiați.

(3) Hotărârea prevăzută la alin. (2) se poate ataca la instanța de judecată competentă, în condițiile legii.

(1) În cazul solicitanților de azil care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, Oficiul Național pentru Refugiați dispune retragerea documentului temporar de identitate, iar autoritățile competente dispun, dacă este cazul, luarea în custodie publică, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Măsura de expulzare, extrădare sau returnare forțată este pusă în executare de îndată ce a fost respinsă cererea de azil, printr-o hotărâre executorie.

(1) Inspectoratul General pentru Imigrări din subordinea Ministerului Afacerilor Interne este punctul național de contact pentru domeniul azilului în relația cu instituțiile Uniunii Europene și autoritățile similare ale celorlalte state membre. Ministerul Afacerilor Interne transmite o notificare Comisiei Europene cu privire la punctul național de contact.

(2) Inspectoratul General pentru Imigrări este desemnat punctul național de contact pentru comunicări și coordonarea activităților organizate în România de Biroul European de Sprijin pentru Azil, denumit în continuare BESA.

(3) Inspectoratul General pentru Imigrări ia măsurile adecvate pentru a asigura cooperarea directă și schimbul de informații cu autoritățile competente în domeniul azilului din celelalte state membre.

(1) Inspectoratul General pentru Imigrări comunică periodic Comisiei Europene datele referitoare la numărul de persoane, clasificate pe sex și vârstă, care beneficiază de condițiile de primire, precum și o informare completă cu privire la tipul, denumirea și formatul documentului prevăzut la art. 17 alin. (1) lit. h) din lege.

(2) În cazul aplicării prevederilor art. 36^1 alin. (3) și art. 52 alin. (5) lit. b) din lege, Inspectoratul General pentru Imigrări informează Comisia Europeană de îndată ce motivele care au determinat aplicarea măsurilor excepționale au încetat să subziste. În orice caz, informarea Comisiei Europene pentru scopurile legii și ale prezentelor norme metodologice se realizează cel puțin o dată pe an. Atunci când este posibil, informările includ date referitoare la procentul cererilor de azil pentru care s-au aplicat derogări din numărul total de cereri prelucrate în cursul respectivei perioade.

(3) Inspectoratul General pentru Imigrări comunică periodic BESA indicatori statistici în domeniul azilului.

(4) Inspectoratul General pentru Imigrări comunică periodic Comisiei Europene lista țărilor sigure de origine, a țărilor terțe europene sigure și a țărilor terțe sigure.

(1) Plata serviciilor prestate de persoanele prevăzute la art. 3 alin. (3^1) și (3^4) din lege, precum și a expertizelor solicitate de structurile specializate pe probleme de azil ale Inspectoratului General pentru Imigrări se asigură de la bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetul Inspectoratului General pentru Imigrări.

(2) În situația în care asigurarea serviciilor de interpretare/traducere necesită deplasarea interpretului, traducătorului sau a persoanei de încredere în afara localității de domiciliu, cheltuielile pentru transportul și, după caz, pentru cazare și indemnizația de delegare se asigură potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, cu modificările și completările ulterioare. Sumele necesare se asigură de la bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetul Inspectoratului General pentru Imigrări.

(3) Structurile specializate pe probleme de azil ale Inspectoratului General pentru Imigrări asigură întocmirea listei cu interpreții și traducătorii utilizați în cadrul activităților desfășurate pentru aplicarea dispozițiilor legii.

(1) Oficiul Național pentru Refugiați asigură accesul personalului organizațiilor neguvernamentale cu care are încheiate protocoale de cooperare, în spațiul necesar desfășurării activității de consiliere și asistență juridică a solicitanților pe parcursul procedurii de acordare a unei forme de protecție sau în scopul acordării altor forme de asistență.

(2) Reprezentanții Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) au acces în toate spațiile de cazare ale Oficiului Național pentru Refugiați.

(3) În vederea desfășurării activității de consiliere, Oficiul Național pentru Refugiați asigură personalului organizațiilor neguvernamentale cu care are încheiate protocoale de cooperare spațiul necesar în centrele de primire și cazare aflate în administrarea sa.