Pe această pagină
§ 1. Dispoziții generale§ 2. Organizarea și funcționarea instanțelor disciplinare§ 3. Sesizarea Comisiei de disciplină a filialei Uniunii§ 4. Desfășurarea ședințelor comisiilor de disciplin㧠5. Suspendarea. Perimarea. Reabilitarea
privind analizarea abaterilor disciplinare și aplicarea sancțiunilor
(1) Protecția onoarei și prestigiului profesiei, respectarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, denumită în continuare O.U.G., a regulamentului profesiei și a deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt încredințate organelor constituite potrivit dispozițiilor legii.
(2) Fapta săvârșită de membrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (Uniune), prin care se încalcă dispozițiile O.U.G., ale regulamentului profesiei, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei, și care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului practicienilor în insolvență, constituie abatere disciplinară și se sancționează.
(3) Constituie abatere disciplinară gravă încălcarea dispozițiilor O.U.G. și ale Regulamentului de organizare și funcționare al Uniunii ce prevăd expres o astfel de calificare.
(1) Răspunderea disciplinară a membrului Uniunii nu exclude răspunderea civilă, penală, contravențională sau administrativă.
(2) Acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârșirii abaterii.
(3) Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanță agravantă, care va fi luată în considerare la aplicarea sancțiunii.
Comisiile de disciplină ale filialelor Uniunii sunt obligate să țină evidența sancțiunilor disciplinare aplicate fiecărui membru al acesteia și să comunice situația disciplinară a practicianului, la cererea organelor profesiei, constituite potrivit O.U.G.
Instanțele disciplinare sunt:
a) Comisia de disciplină a filialei Uniunii;
b) Comisia superioară de disciplină;
c) Consiliul național de conducere al Uniunii;
(1) În fiecare filială a Uniunii se organizează și funcționează o comisie de disciplină, independentă de organele de conducere ale filialei, alcătuită din 3 membri titulari, aleși de adunarea generală a filialei.
(2) Membrii comisiilor de disciplină se aleg dintre practicienii care se bucură de o autoritate profesională și morală deosebită.
(1) Comisia de disciplină a filialei Uniunii, precum și Comisia superioară de disciplină este coordonată de un președinte ales de către membrii acesteia.
(2) Comisia de disciplină a filialei Uniunii, precum și Comisia superioară de disciplină vor desemna un secretar care îndeplinește funcția de grefier, calitate în care păstrează, ține evidențele și efectuează lucrările necesare în vederea desfășurării activității comisiilor, sub îndrumarea președintelui.
(3) Alcătuirea comisiei, programarea ședințelor, organizarea evidențelor și a activităților cu caracter administrativ ale Comisiei de disciplină a filialei Uniunii sunt în sarcina președintelui.
Comisia de disciplină a filialei Uniunii soluționează, în prima instanță, în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârșite de membrii Uniunii înscriși în cadrul acesteia, cu excepția abaterilor săvârșite de membrii titulari ai comisiei, precum și de membrii consiliului de conducere al filialei.
Comisia superioară de disciplină soluționează:
a) ca instanță de fond, în complet de 3 membri, abaterile membrilor comisiilor de disciplină ale filialelor, precum și ale membrilor consiliilor de conducere ale filialei;
b) în contestație, în complet de 3 membri, contestațiile declarate de partea interesată împotriva deciziilor pronunțate de comisiile de disciplină ale filialelor.
Comisia superioară de disciplină face propuneri de sancționare disciplinară a membrilor consiliului de conducere al filialei, pe care le supune aprobării Congresului Uniunii.
Consiliul național de conducere al Uniunii, constituit ca instanță disciplinară, în plenul său, soluționează abaterile comise de membrii Comisiei superioare de disciplină, urmând ca acestea să fie supuse hotărârii Congresului Uniunii.
Congresul Uniunii, în plenul său, soluționează abaterile comise de membrii consiliilor de conducere ale filialelor, ai Comisiei superioare de disciplină, precum și ai Consiliului național de conducere al Uniunii.
(1) Membrul comisiei de disciplină a filialei Uniunii care știe că există un motiv de recuzare în privința sa sau se află în conflict de interese cu vreuna dintre părți trebuie să se abțină de la soluționarea pricinii.
(2) Nu poate lua parte la soluționarea pricinii membrul comisiei de disciplină care a fost desemnat administrator judiciar sau lichidator, avocat, consilier juridic, expert contabil, contabil autorizat, evaluator, auditor financiar, cenzor, arbitru, mediator, conciliator, expert financiar al unei părți din dosar, decât dacă a trecut o perioadă de minimum 2 ani.
(3) De asemenea, nu poate lua parte la soluționarea plângerii membrul comisiei de disciplină dacă soțul (soția), o rudă ori afin până la gradul al III-lea inclusiv a fost desemnat/desemnată administrator judiciar/lichidator sau a reprezentat o parte în cadrul procedurii în care s-a comis fapta supusă analizei, decât dacă a trecut o perioadă de minimum 2 ani.
(4) Alin. 2 se extinde și asupra asociaților/acționarilor, angajaților sau colaboratorilor societății profesionale de insolvență în care membrul comisiei își desfășoară activitatea.
În cazul în care, datorită abținerii sau din alte motive, consiliul va fi nevoit să soluționeze cauza cu un număr mai mic de 3 membri, se va convoca un membru supleant. Niciodată comisia nu va funcționa cu un număr mai mic de 3 membri.
În intervalul cuprins între data formulării propunerilor de sancționare a unor membri ai consiliului de conducere al filialei, ai Consiliului național de conducere al Uniunii și, respectiv, ai Comisiei superioare de disciplină și data întrunirii primului Congres al Uniunii, persoanele în cauză sunt suspendate din funcție, locul lor fiind ocupat de unul dintre membrii supleanți ai respectivului organ.
(1) Orice cerere adresată Comisiei de disciplină a filialei Uniunii trebuie să fie făcută în scris, să cuprindă numele, domiciliul sau reședința părților, după caz, denumirea și sediul societății, abaterea săvârșită de membrul Uniunii și semnătura. Lipsa numelui, domiciliului sau reședinței părților duce la respingerea reclamației formulate.
(2) Lipsa calității de membru al Uniunii a persoanei reclamate duce la respingerea acțiunii.
(3) Plângerea îndreptată împotriva unui membru al Uniunii se adresează Comisiei de disciplină a filialei Uniunii din care acesta face parte.
(4) Atât Comisia superioară de disciplină, dar în special comisiile de disciplină ale filialelor Uniunii au obligația de a monitoriza mass-media locală și națională privind eventualele abateri săvârșite de membrii Uniunii, caz în care se autosesizează.
(5) Comisiile de disciplină ale filialelor Uniunii pot fi sesizate de președintele Uniunii, Consiliul național de conducere al Uniunii sau de consiliul de conducere al filialei.
(1) Cercetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.
(2) Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a membrului Uniunii cercetat, trimisă la domiciliul/sediul său profesional înscris în Tabloul Uniunii. Convocarea se poate face și prin înștiințare în scris printr-un mijloc de comunicare ce asigură conservarea dovezii și a datei la care s-a făcut înștiințarea ori prin luarea la cunoștință prin semnătură.
(3) Cercetarea se efectuează numai după efectuarea demersurilor de la alin. (2). Membrul Uniunii cercetat poate da explicații scrise.
(4) Refuzul de a da curs convocării nu împiedică desfășurarea acțiunii disciplinare.
(5) În cursul cercetărilor, președintele Comisiei de disciplină a filialei Uniunii va convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea, precum și orice alte persoane ale căror declarații pot elucida cazul, va dispune efectuarea de verificări de înscrisuri și va culege informații prin mijloacele prevăzute de lege.
Soluționarea sesizării disciplinare de către Comisiile de disciplină ale filialelor Uniunii se desfășoară după cum urmează:
- se ascultă părțile și se administrează probele;
- în caz de amânare a soluționării cauzei, se redactează o încheiere, arătându-se motivele care au determinat amânarea. Încheierea se semnează de către președintele completului.
(1) În fața instanței disciplinare membrul Uniunii se va înfățișa personal sau prin reprezentantul legal. Membrul Uniunii poate fi asistat de un apărător ales.
(2) Ședința instanței disciplinare nu este publică.
(3) Lipsa părților regulat citate nu împiedică soluționarea, instanța disciplinară putându-se pronunța pe baza actelor și a dovezilor administrate în cauză.
(4) Instanța disciplinară hotărăște cu majoritate de voturi și pronunță o decizie disciplinară.
(5) La stabilirea sancțiunii se va ține seama de gravitatea faptei, de cauzele și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de gradul de vinovăție a practicianului, dacă acesta a avut și alte abateri în trecut, precum și de urmările abaterii.
(1) Decizia disciplinară rămasă definitivă este obligatorie față de părți și de organele profesiei.
(2) Decizia Comisiei de disciplină a filialei Uniunii se va comunică părților în cauză.
(3) Contestațiile declarate împotriva măsurilor luate de Comisia de disciplină a filialei Uniunii se depun la filiala din care face parte comisia care a aplicat sancțiunea, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, sub sancțiunea decăderii. După declararea contestației, Comisia de disciplină a filialei Uniunii, care a pronunțat hotărârea, va înainta contestația, împreună cu dosarul cauzei, instanței disciplinare superioare.
(1) Instanța disciplinară va suspenda soluționarea sesizării:
a) când ambele părți o cer;
b) dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la termenul stabilit pentru soluționarea sesizării.
(2) Cu toate acestea, pricina se soluționează dacă una dintre părți a cerut în scris acest lucru în lipsă.
(1) Instanța disciplinară poate dispune suspendarea sesizării:
a) când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;
b) când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
(2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.
Soluționarea sesizării disciplinare reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți.
Reclamantul poate oricând să renunțe la soluționarea sesizării, fie verbal, în ședința comisiei, fie prin cerere scrisă.
(1) Orice sesizare disciplinară se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.
(2) Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea pronunțată în baza art. 20 alin. (1).
(3) În cazul art. 20 alin. (1), cursul perimării este suspendat până la 3 luni de la data când s-au soluționat cererile ce au făcut obiectul judecății sau pronunțării soluției penale.
(4) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.
(1) Orice sesizare disciplinară se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.
(2) Pe durata urmăririi penale sau când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei judecăți, soluționarea plângerii disciplinare se suspendă.
Persoana fizică sau juridică se reabilitează de drept în termen de un an de la terminarea executării sancțiunii.