Capitolul VIII — Regimul juridic aplicabil unor categorii speciale de străini

(1) Străinii, cetățeni ai unor state terțe sau apatrizi, cu drept de ședere pe termen lung în statele membre ale Uniunii Europene ori state care aplică integral dispozițiile acquis-ului Schengen, pot intra și rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere pe teritoriul României, fără obligativitatea obținerii unei vize de intrare.

(2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se poate prelungi dreptul de ședere temporară, fără îndeplinirea condiției prealabile de obținere a unei vize de lungă ședere, în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) se bucură de tratament egal în domeniile și în condițiile prevăzute la art. 80^1.

(4) Prin derogare de la prevederile alin. (3), accesul pe piața muncii pentru străinii cu drept de ședere pe termen lung într-un stat membru al Uniunii Europene se va realiza în raport cu legislația muncii în domeniu și cu necesitatea ocupării locurilor de muncă ce se încadrează în registrul ocupațional deficitar pe teritoriul României, stabilit de structura specializată din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

(1) Posesorul Cărții albastre a UE căruia i s-a respins cererea de mutare în al doilea stat membru este readmis imediat, fără formalități, pe teritoriul României. Readmisia este acceptată imediat, fără formalități, și pentru membrii de familie ai acestuia.

(1^1) În cazul respingerii cererii pentru eliberarea unei Cărți albastre a UE în cadrul unei mobilități pe termen lung, simultan cu notificarea prevăzută la art. 56^4 alin. (6), Inspectoratul General pentru Imigrări solicită primului stat membru readmisia posesorului Cărții albastre a UE și, după caz, a membrilor familiei acestuia, fără formalități și fără întârziere. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care Cartea albastră a UE eliberată de primul stat membru a expirat sau a fost retrasă în cursul examinării cererii.

(2) Titularul unui permis ICT, al unui permis de ședere temporară în scop de cercetare științifică sau de studii eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări este readmis imediat, fără formalități, la solicitarea statului membru al Uniunii Europene pe teritoriul căruia se află în cadrul unei mobilități. Readmisia este acceptată imediat, fără formalități, și în ceea ce privește membrii de familie ai acestuia.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și în cazul în care străinului, aflat în cadrul unei mobilități pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene care solicită readmisia, i-a încetat dreptul de ședere temporară pe teritoriul României, la expirarea termenului pentru care i-a fost acordat sau ca urmare a anulării ori revocării.

(1) Membrii de familie ai străinilor prevăzuți la art. 128, care au un drept de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei într-un stat membru al Uniunii Europene, pot intra în România în baza unei vize de lungă ședere acordate în același scop de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu îndeplinirea condițiilor generale de acordare a vizelor, precum și cu prezentarea dovezilor privind dreptul de ședere pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene în această calitate.

(2) Membrilor de familie ai străinilor prevăzuți la art. 128, care nu au un drept de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei într-un stat membru al Uniunii Europene, le sunt aplicabile prevederile art. 46.

(3) Străinilor prevăzuți la alin. (1) li se poate prelungi dreptul de ședere cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute de lege, dacă:

(4) Străinilor prevăzuți la alin. (2) li se poate prelungi dreptul de ședere, potrivit prevederilor art. 62.

(1) Membrii de familie ai beneficiarilor protecției internaționale readmiși pe teritoriul României, potrivit art. 20^1 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, sunt străinii care aveau un drept de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei beneficiarilor protecției internaționale în statul membru care a dispus îndepărtarea.

(2) Membrii de familie prevăzuți la alin. (1) pot intra pe teritoriul României fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b) și c), beneficiază de un drept de ședere temporară pentru 90 de zile, începând cu data intrării în România, și pot solicita prelungirea acestui drept pentru oricare dintre scopurile și în condițiile prevăzute la cap. IV, fără a mai fi necesară obținerea în prealabil a unei vize de lungă ședere.

(3) Prevederile alin. (2) nu aduc atingere situației mai favorabile dobândite de străinii în cauză pe teritoriul României în temeiul altor dispoziții legale.

(1) Dreptul de ședere temporară pentru victimele unor infracțiuni se acordă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, în condițiile prevăzute la alin. (2), străinilor victime ale:

(2) Dreptul de ședere temporară pentru victimele unor infracțiuni se acordă pentru o perioadă de 6 luni, fără obligativitatea obținerii unei vize și chiar dacă străinii au intrat ilegal în România, la solicitarea procurorului sau a instanței de judecată, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

(3) Dreptul de ședere temporară pentru victimele unor infracțiuni se prelungește de către Inspectoratul General pentru Imigrări succesiv, pentru noi perioade de câte 6 luni, la solicitarea procurorului sau a instanței de judecată, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute la alin. (2).

(4) În cazul în care nu se solicită prelungirea dreptului de ședere temporară potrivit alin. (3), la solicitarea străinilor victime ale infracțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. b), dreptul de ședere temporară acordat potrivit alin. (2) se prelungește de către Inspectoratul General pentru Imigrări succesiv, pentru noi perioade de câte 6 luni, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

(5) Permisul de ședere temporară se eliberează cu titlu gratuit.

(6) Dreptul de ședere temporară acordat potrivit alin. (2) sau prelungit potrivit alin. (3) se revocă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizie motivată, la solicitarea procurorului sau a instanței de judecată, în oricare dintre următoarele situații:

(7) Dreptul de ședere temporară prelungit potrivit alin. (4) se revocă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizie motivată, în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (6) lit. a)-d) sau în situația în care străinii au primit remunerațiile restante.

(8) Deciziile de revocare a dreptului de ședere temporară pentru victimele unor infracțiuni se comunică străinilor potrivit art. 78.

(9) Străinii victime ale infracțiunilor prevăzute la alin. (1), cărora nu le-a fost acordat dreptul de ședere temporară, nu pot face obiectul măsurii interdicției de intrare decât atunci când reprezintă o amenințare pentru ordinea publică ori securitatea națională sau nu au respectat decizia de returnare.

(1) În situația străinilor minori care intră neînsoțiți sau care rămân neînsoțiți pe teritoriul României, atunci când nu există dubii serioase cu privire la minoritatea acestora, Inspectoratul General pentru Imigrări și formațiunile sale teritoriale procedează după cum urmează:

(2) În scopul găsirii soluțiilor adecvate, Oficiul Român pentru Imigrări cooperează cu alte instituții, precum și cu organizații naționale și internaționale specializate în domeniul ocrotirii minorilor.

(3) Procedura prevăzută la alin. (1) se consideră finalizată în următoarele situații:

(4) Pe perioada derulării procedurii prevăzute la alin. (1), minorilor li se prelungește dreptul de ședere în scopul prevăzut la art. 69 alin. (1) lit. g), fără a fi necesară îndeplinirea condițiilor generale și speciale prevăzute de prezenta ordonanță.

(5) Permisele de ședere pentru minorii neînsoțiți se acordă cu scutire de la plata taxelor.

(6) În situațiile prevăzute la alin. (3) lit. c) și d), minorului i se poate acorda dreptul de ședere pe termen lung pe teritoriul României.

(1) În situația în care străinul declară că este minor și nu poate să își probeze vârsta, dar există dubii serioase cu privire la minoritatea sa, acesta va fi considerat major.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) Inspectoratul General pentru Imigrări solicită efectuarea unei expertize medico-legale de evaluare a vârstei solicitantului, cu consimțământul prealabil, în scris, al acestuia.

(3) În cazul în care străinul refuză efectuarea expertizei medico-legale de evaluare a vârstei și nu sunt aduse dovezi concludente cu privire la vârsta sa, acesta va fi considerat major.

(4) În situația prevăzută la alin. (3) se va considera că persoana în cauză a împlinit vârsta de 18 ani la data constatării șederii ilegale a acestuia.

(5) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care la baza refuzului efectuării expertizei medico-legale de stabilire a vârstei stau motive întemeiate, constatate în urma evaluării de către un psiholog din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări.

(6) Interpretarea rezultatului expertizei medico-legale de evaluare a vârstei străinului se realizează cu luarea în considerare a principiului interesului superior al minorului.

(1) Străinii minori care locuiesc în România au acces la învățământul școlar obligatoriu în aceleași condiții ca și minorii cetățeni români.

(2) Ministerul Educației stabilește, potrivit legii, limitele și condițiile recunoașterii și echivalării studiilor efectuate în țara de origine, pentru înscrierea elevilor străini în sistemul național de învățământ.

(1) Pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României, în baza permiselor de ședere pe care le dețin, străinii din următoarele categorii:

(2) Străinii titulari ai dreptului de ședere temporară pentru studii pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României numai cu contract individual de muncă cu timp parțial, cu durata muncii de maximum 6 ore pe zi.

(3) Străinii titulari ai dreptului de ședere temporară în scop de muncă, încadrați în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă activ, cu normă întreagă, pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României la un alt angajator numai cu contract individual de muncă cu timp parțial, cu durata muncii de maximum 4 ore pe zi.

(4) Pentru categoriile de lucrători enumerate la art. 27^2, prevederile alin. (1) lit. i) și n) se aplică doar pentru încadrarea în muncă în activități compatibile cu ocupațiile deficitare cuprinse în «Lista ocupațiilor deficitare», prevăzută la art. 1 alin. (2) din titlul I al Ordonanței de urgență a Guvernului privind accesul străinilor pe piața muncii din România, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

(5) Contractele individuale de muncă încheiate de străinii cu ședere legală pe teritoriul României încetează de drept de la data la care angajatorul are cunoștință despre faptul că Inspectoratul General pentru Imigrări a stabilit obligația de returnare a străinului în cauză potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.

(6) Angajatorul care are încadrat în muncă/detașat un străin din categoria celor prevăzuți la alin. (1) are obligația de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în cel mult 10 zile de la data începerii activității acestora pe teritoriul României, copia contractului individual de muncă, precum și a înscrisurilor care atestă apartenența la una dintre categoriile prevăzute la alin. (1).

(7) Angajatorul prevăzut la alin. (1) are obligația de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 5 zile lucrătoare, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detașării acestuia.