pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului de lege - Codul civil
În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 27 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Se aprobă Tezele prealabile ale proiectului de lege - Codul civil, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
---------------
p. Ministrul justiției
și libertăților cetățenești,
Alina Mihaela Bica,
secretar de stat
București, 11 martie 2009.
Nr. 277.
TEZE PREALABILE
ale proiectului de lege - Codul civil
I. Necesitatea elaborării unei noi legislații civile
Codul civil reprezintă unul dintre actele normative fundamentale ale oricărei ordini juridice, o lege care ordonează valorile perene ale unei societăți - relații interumane, familie, patrimoniu, circuitul bunurilor - și care, tocmai de aceea, se caracterizează prin stabilitate.
Cu toate acestea, perfecționarea normelor de drept civil a constituit în perioada recentă o preocupare continuă, realizarea acestui demers științific major fiind accelerată de transformările profunde ale societății românești, în contextul asimilării valorilor europene contemporane și al evoluției permanente a conceptelor ideologice consacrate.
Așa fiind, opera de armonizare a legislației naționale, alături de reformarea recentă a sistemelor de drept inspirate din Codul civil francez napoleonian, precum și însăși dinamica relațiilor sociale impun regândirea unora dintre principiile generale ale dreptului civil și reclamă ocrotirea unor noi valori sociomorale, culturale, economice și tehnico-științifice.
Elaborarea unui nou cod civil devine cu atât mai importantă în contextul angajamentelor asumate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare (Decizia Comisiei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 354 din 14 decembrie 2006). De altfel, în ultimul raport intermediar al Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene privind progresele realizate de România (Bruxelles, 12 februarie 2009) se subliniază deosebită importanță pentru sistemul judiciar a adoptării celor 4 noi coduri - Codul de procedură penală și Codul penal și Codul de procedură civilă și Codul civil.
Astfel, din perspectiva Comisiei Europene, actele normative de reformare a sistemului judiciar trebuie să răspundă necesității unui cadru legislativ modern, să reprezinte un răspuns coerent și articulat la nevoia de reformare atât a instituțiilor și a mecanismelor fundamentale ce țin de substanța relațiilor socioeconomice, cât și a instrumentelor procedurale.
Totodată, imperativul adoptării unui nou cod civil este determinat și de necesitatea unificării normelor care guvernează raporturile de drept privat, în contextul în care la momentul actual anumite materii sunt reglementate prin norme separate, ce au suferit modificări numeroase, operate, în special, în perioada comunistă.
Practic, în timpul regimului totalitar, Codul civil a fost "mutilat" prin abrogarea integrală a Cărții I "Despre persoane" și înlocuirea acesteia cu mai multe reglementări distincte și particulare, cele mai importante dintre acestea fiind Codul familiei și Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, sub pretextul că raporturile de familie trebuiau să facă obiectul unei ramuri noi de drept, specifică dreptului socialist - dreptul familiei -, iar materia persoanelor fizice și juridice trebuia așezată pe baze noi, în acord cu principiile acelei orânduiri sociale și politice.
În realitate, statutul juridic al persoanelor a fost și este eminamente o chestiune de drept privat, iar raporturile de familie sunt raporturi de drept civil, câtă vreme vizează raporturile născute din căsătorie, din filiație, adopție și alte raporturi asimilate celor de familie, iar aceste raporturi vizează atât drepturile și obligațiile nepatrimoniale (cele care alcătuiesc raporturile personale dintre soți, de exemplu), cât și drepturile și obligațiile cu conținut patrimonial (cele care determină regimul matrimonial ori care privesc obligația legală de întreținere). Pe cale de consecință, aceste raporturi nu pot fi sustrase acțiunii normelor de drept civil, iar ceea ce se cheamă dreptul familiei nu este altceva decât o parte a dreptului civil, iar nu o ramură de drept de sine stătătoare.
Aceeași este situația capacității civile a persoanelor fizice sau juridice, care, fiind reglementată cu caracter general în Decretul nr. 31/1954, nu poate fi determinată și cunoscută în mod complet decât dacă se ține seama și de alte reglementări având același obiect, multe din ele rămase în Codul civil.
Totodată, după înlăturarea regimului comunist, una dintre cele mai importante provocări la care au trebuit să răspundă, în egală măsură, legiuitorul, jurisprudența și doctrina a fost reconstrucția sistemului dreptului de proprietate. Înlăturarea dreptului de proprietate socialistă și revenirea la tradiția dreptului de proprietate privată au fost consacrate, în mod treptat, în legislația postdecembristă, în anii 1990 și 1991. Corolarul acestei evoluții a fost reglementarea constituțională a dreptului de proprietate. În legea fundamentală au fost statuate principiile care guvernează dreptul de proprietate privată și dreptul de proprietate publică. Ulterior, pe această bază, au fost adoptate noi reglementări care au completat regimul juridic al celor două forme ale dreptului de proprietate. Acestea formează însă un corpus de norme neunitar, care trebuie integrate, așa cum este firesc, în Codul civil.
În fine, vasta operă de reformare a dreptului procedural, în curs de înfăptuire, nu se poate realiza deplin fără o viziune unitară, de ansamblu, care presupune consecvență legislativă și o strânsă corelare cu reforma de substanță pe planul dreptului material.
II. Soluții legislative preconizate pentru noul Cod civil
Proiectul va promova o concepție monistă de reglementare a raporturilor de drept privat, un singur act normativ - Codul civil - urmând să încorporeze totalitatea reglementărilor privitoare la persoane, relațiile de familie și relațiile comerciale. În plus, consecvența a obligat ca opera de codificare să aibă în vedere și dispozițiile de drept internațional privat.
Proiectul de lege - Codul civil va fi structurat pe 7 cărți, precedate de un titlu preliminar: (i) Cartea I "Despre persoane", (îi) Cartea a II-a "Despre familie", (iii) Cartea a III-a "Despre bunuri", (iv) Cartea a IV-a "Despre moștenire și liberalități", (v) Cartea a V-a "Despre obligații", (vi) Cartea a VI-a "Despre prescripția extinctivă, decăderea și calculul termenelor", (vii) Cartea a VII-a "Dispoziții de drept internațional privat".
A. Cartea I "Despre persoane"
Cartea I va avea ca obiect de reglementare capacitatea civilă a persoanei fizice și juridice și va reintroduce în Codul civil dispozițiile principalelor legi speciale în această materie.
Se vor urmări recunoașterea, ocrotirea și apărarea, în mod egal și efectiv, a drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri, precum și crearea unui cadru legal general, modern și unitar, aplicabil tuturor persoanelor juridice, indiferent de regimul lor juridic (persoane juridice de drept public sau persoane juridice de drept privat) ori de categoria sau forma lor juridică.
Totodată, se va ține seama de necesitatea armonizării soluțiilor cu cele cuprinse în alte reglementări interne și internaționale referitoare la instituția persoanei fizice și a celei juridice, din perspectiva creării unui cadru legislativ unitar care să constituie dreptul comun în materie, cu respectarea particularităților juridice și a normelor speciale aplicabile fiecărei categorii de persoane, în special celor aflate într-un dinamism accentuat, determinat de evoluția dreptului comunitar și a altor norme internaționale incidente.
În principiu, se vor avea în vedere:
- regândirea capacității de folosință anticipate a copilului conceput;
- perfecționarea regimului lipsei capacității de exercițiu;
- revizuirea instituțiilor tutelei și curatelei, în scopul asigurării unei protecții reale a minorului;
- includerea unor reglementări specifice referitoare la ocrotirea drepturilor la viață, la sănătate și integritate, a dreptului la viața privată și la demnitatea persoanei, precum și la respectul memoriei persoanei decedate;
- consolidarea protecției drepturilor personal-nepatrimoniale, prin reglementarea expresă a dreptului celui vătămat ori amenințat cu o atingere ilicită adusă personalității sale de a cere oricând instanței: (i) interzicerea încălcării, dacă ea este iminentă; (îi) încetarea încălcării și interzicerea ei pentru viitor, dacă ea durează încă; (iii) constatarea caracterului ilicit al încălcării aduse, dacă tulburarea pe care ea a creat-o subzistă încă; consacrarea, ca mijloc specific de apărare, a dreptului la replică; instituirea unor măsuri provizorii specifice;
- consacrarea dreptului la domiciliu și reședință, a unicității domiciliului și reședinței;
- revizuirea dispozițiilor referitoare la starea civilă;
- revizuirea reglementării persoanei juridice;
- introducerea unor prevederi exprese privitoare la funcționarea persoanei juridice, la regimul special al nulității acesteia, cu luarea în considerare a prevederilor din dreptul comparat, dreptul comunitar al societăților comerciale și legislația internă specială în domeniul societăților comerciale și al asociațiilor și fundațiilor.
B. Cartea a II-a "Despre familie"
Cartea a II-a va propune, în primul rând, o regândire a modalității de reglementare a materiei familiei, renunțându-se la ideea unui cod distinct care să guverneze acest domeniu, așa cum există în prezent.
Printre cele mai importante noutăți avute în vedere, menționăm:
- întărirea obligației statului de a sprijini, prin măsuri economice și sociale, încheierea căsătoriei, precum și dezvoltarea și consolidarea familiei;
- consacrarea principiului interesului superior al copilului în concordanță cu prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului și cu cele ale Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare;
- stabilirea competenței privind aplicarea dispozițiilor din materia familiei în sarcina instanței tutelare.
În materia căsătoriei, ca noutăți absolute, vor fi reglementate:
- instituția logodnei; condițiile pentru încheierea logodnei vor fi, în principiu, similare celor cerute pentru încheierea căsătoriei, cu excepția avizului medical și a autorizării date de organul administrativ; proiectul nu va prevedea formalități aparte, speciale, pentru logodnă, aceasta putând fi dovedită cu orice mijloc de probă; se vor prevedea restituirea darurilor făcute în considerarea logodnei, precum și sancționarea ruperii abuzive a acesteia;
- alegerea regimului matrimonial; pentru prima dată după 1954 se va oferi soților posibilitatea de a alege între regimul comunității legale, cel al comunității convenționale și cel al separației de bunuri; spre deosebire de reglementarea în vigoare, cei care nu vor dori să li se aplice comunitatea legală vor putea încheia convenții matrimoniale, care vor fi autentificate de notar și care, pentru a fi opozabile terților, vor fi înscrise în Registrul național al regimurilor matrimoniale (la cererea soților, convențiile pot fi notate și în cartea funciară sau înscrise în registrul comerțului, precum și în alte registre de publicitate prevăzute de lege);
- efectele patrimoniale generale ale căsătoriei (așa-numitul regim primar imperativ), cum sunt cele privitoare la locuința familiei, locuință care va avea un regim identic, indiferent de regimul matrimonial ales de soți;
- regimul separației de bunuri, în care fiecare dintre soți este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum și a celor pe care le dobândește în nume propriu după această dată;
- aspecte noi generate de pluralitatea de regimuri matrimoniale; în timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite fără nicio restricție; regimul matrimonial poate fi modificat fie pe cale convențională, fie pe cale judiciară;
- instituția divorțului pe cale administrativă; competența pronunțării acestuia va aparține ofițerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau de la ultima locuință comună a soților.
În materia rudeniei, elementele de noutate vor fi următoarele:
- lărgirea sferei subiectelor care pot fi titulare ale acțiunii în tăgada paternității, respectiv: soțul mamei, mama, precum și copilul în cauză;
- reglementarea reproducerii umane asistate medical cu terț donator;
- reglementarea detaliată a condițiilor de fond, efectelor și încetării adopției.
Va fi consacrată noțiunea de autoritate părintească (după modelul Codului civil francez și al celui al provinciei Quebec din Canada), iar ca elemente de noutate se va prevedea că, în principiu, părinții vor exercita împreună această autoritate, chiar și atunci când sunt divorțați; va fi definită noțiunea de locuință a copilului și va fi stabilit regimul juridic al administrării bunurilor copilului.
C. Cartea a III-a "Despre bunuri"
Cartea a III-a va unifica dispozițiile în materia bunurilor, a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale, unele existente în reglementări disparate, ținând cont de soluțiile din doctrină și jurisprudență în acest domeniu.
Se preconizează că principalele elemente de noutate în această materie vor fi:
- în cazul accesiunii, realizarea distincției dintre lucrările autonome și lucrările adăugate, precum și dintre lucrările cu caracter durabil și lucrările cu caracter provizoriu; în sfera lucrărilor adăugate, se va face diferențierea dintre lucrările necesare, cele utile și cele voluptuare, fiecăreia dintre aceste categorii de lucrări stabilindu-i-se un regim juridic specific;
- reconsiderarea soluțiilor juridice în materia dreptului de proprietate comună pe cote-părți obișnuită;
- reglementarea instituției proprietății periodice și instituirea sancțiunii excluderii, aplicabilă în cazul în care unul dintre coproprietari tulbură în mod grav exercitarea proprietății periodice - excludere constând în vânzarea forțată a cotei-părți din dreptul de proprietate aparținând celui exclus;
- limitarea duratei dreptului de superficie;
- reglementarea, în mod nuanțat, a regimului juridic al lucrărilor și al îmbunătățirilor realizate de uzufructuar asupra bunului dat în uzufruct;
- introducerea în dreptul civil român a instituției fiduciei, operațiune juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari care le administrează cu un scop determinat, în folosul unuia sau al mai multor beneficiari; acest concept cunoaște o aplicare foarte largă în sistemul de drept anglo-saxon, fiind deja receptat în dreptul continental, în unele sisteme juridice naționale (de exemplu, Franța, Elveția, Luxemburg);
- reglementarea generală, după modelul Codului civil al provinciei Quebec din Canada, a instituției administrării bunurilor altuia; dispozițiile în această materie se vor aplica în fiecare situație în care nu există reglementări speciale privitoare la administrarea bunurilor unei alte persoane, precum și în completarea eventualelor reglementări speciale;
- integrarea în Codul civil a reglementării în materia cărții funciare, cu reconsiderarea unora dintre soluțiile actualmente în vigoare; în acest sens, se are în vedere consacrarea caracterului constitutiv al înscrierii în cartea funciară.
D. Cartea a IV-a "Despre moștenire și liberalități"
Cartea a IV-a din proiectul de lege - Codul civil va reglementa materia succesiunilor și liberalităților, în redactarea acesteia pornindu-se de la necesitatea revizuirii unor instituții precum testamentul, rezerva succesorală sau raportul succesoral.
Se va propune regândirea structurii reglementării, păstrându-se, în linii generale, actualele soluții legislative, cu valorificarea unor aspecte consacrate jurisprudențial sau doctrinar, precum și cu preluarea unor elemente din dreptul comparat.
Astfel, se au în vedere:
- gruparea aspectelor comune tuturor tipurilor de succesiuni;
- definirea noțiunii de moștenire legală și precizarea caracterului moștenirii legale ca regulă supletivă în raport cu moștenirea testamentară;
- consacrarea capacității anticipate de a moșteni;
- cu titlu de noutate, urmându-se norma similară din Codul civil francez și din cel al provinciei Quebec din Canada, vor fi reglementate cazurile de nedemnitate absolută și nedemnitate judiciară, efectele nedemnității, precum și faptul că aceste efecte pot fi înlăturate prin manifestarea expresă a voinței defunctului;
- în materia devoluțiunii legale a moștenirii, se intenționează menținerea celor 4 clase tradiționale de moștenitori, stabilindu-se și ordinea în care aceștia vin la succesiune;
- în privința reprezentării succesorale, se va urmări, pe de o parte, să se consacre expres unele reguli deduse până acum numai pe cale de interpretare doctrinară și jurisprudențială, iar pe de altă parte, să se dea o reglementare unitară acestei materii;
- vor fi integrate în cod dispozițiile privind drepturile de moștenire ale soțului supraviețuitor, prevăzute actualmente în Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor;
- în materia liberalităților, va fi consacrat principiul potrivit căruia orice liberalitate trebuie să îmbrace forma donațiilor - inter vivos - sau a legatului - cuprins în testament;
- în materia donațiilor, se va menține cerința ad validitatem a formei autentice, dar va fi reglementată expres instituția darului manual;
- pentru reglementarea testamentului, se vor propune soluții noi vizând, printre altele, modernizarea materiei testamentelor privilegiate și valorificarea opiniilor exprimate de doctrină în materia dezmoștenirii;
- va fi adusă o serie de îmbunătățiri în domeniul partajului și transmisiunii moștenirii, urmărindu-se clarificarea actualelor soluții controversate.
E. Cartea a V-a "Despre obligații"
e.1) Noua reglementare va urmări o abordare unitară a raporturilor obligaționale.
Se intenționează renunțarea la diviziunea tradițională în raporturi civile și raporturi comerciale, urmând a se consacra diferențieri de regim juridic în funcție de calitatea de profesionist, respectiv nonprofesionist a celor implicați în raportul juridic obligațional. Se va avea în vedere și asigurarea unei protecții corespunzătoare a consumatorilor, perspectivă ce se va reflecta în dispozițiile referitoare la formarea contractului, integrarea clauzelor-standard în contract, reducerea clauzei penale, repararea prejudiciului nepatrimonial etc.
În proiectul noului Cod civil materia obligațiilor va fi restructurată, pentru a conferi o ordine logică principalelor instituții și concepte. Astfel, se intenționează ca titlurile I- VI să cuprindă dispoziții generale referitoare la conținutul raportului de obligație, dispoziții cu privire la izvoare, modalități și tipuri de obligații, executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor, precum și un capitol special destinat restituirii prestațiilor. Titluri distincte vor fi destinate contractelor speciale și modalităților de garantare a obligațiilor.
e.2) Noua reglementare în materia obligațiilor va propune:
- lărgirea sferei izvoarelor obligațiilor (alături de contract, actul unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată și fapta ilicită a fost adăugat "orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații");
- reglementarea în detaliu a aspectelor referitoare la încheierea contractului - capacitatea, consimțământul, obiectul, cauza și forma (vor fi incluse dispoziții speciale referitoare la forma contractelor electronice) -, la nulitate (se va consacra prezumția de nulitate relativă) și interpretare (va fi introdus conceptul de "voință concordantă" a părților), la cesiunea contractului; se vor urmări simplificarea și clarificarea definițiilor tipurilor de contracte, precum și definirea altor tipuri de contracte (cum ar fi contractul de adeziune sau contractul-cadru); se va consacra răspunderea precontractuală, îndeosebi pentru negocierea cu rea-credință, divulgarea sau folosirea neautorizată a informațiilor confidențiale, retragerea intempestivă a ofertei;
- ca mecanismul încheierii contractelor să fie analizat tot prin prisma conceptelor tradiționale de ofertă și acceptare, urmând însă a fi avansate și o serie de soluții pentru cazurile în care această teorie se aplică cu dificultate (negocieri îndelungate ori manifestări de voință implicite);
- consacrarea soluției irevocabilității ofertei de a contracta, detalierea regimului juridic al ofertei revocabile distinct de cel al ofertei irevocabile, modificarea momentului încheierii contractului prin consacrarea sistemului recepțiunii care se regăsește în majoritatea sistemelor de drept civil (contractul se va încheia în momentul și în locul în care acceptarea ajunge la ofertant, indiferent dacă acesta a cunoscut sau nu conținutul acceptării);
- reglementarea clauzelor standard și a celor neuzuale;
- modificarea semnificativă a reglementării în materia viciilor de consimțământ - urmând modelul legislațiilor moderne, numai eroarea esențială va deschide calea unei acțiuni în anularea contractului; eroarea asupra naturii sau obiectului contractului va fi tratată ca fiind o cauză de nulitate relativă; vor fi incluse dispoziții exprese cu privire la eroarea de drept, ca fiind o cauză de anulare, și se va recunoaște expres una dintre varietățile dolului, dolul prin reticență; leziunea va dobândi o vocație generală de protejare a părții defavorizate într-un raport contractual și de remediere a dezechilibrelor contractuale grave provocate prin comportamentul incorect al celeilalte părți;
- referitor la obiectul contractului - imposibilitatea inițială a obiectului obligației să nu atragă întotdeauna nulitatea contractului; se va reglementa posibilitatea de a contracta cu privire la bunurile care, la data încheierii contractului, aparțin unei terțe persoane;
- în materia efectelor contractului, introducerea unor soluții inovatoare, dintre care amintim: strămutarea riscului în contractele translative de proprietate odată cu predarea bunului, reglementarea expresă a impreviziunii și a denunțării unilaterale ca modalitate de încetare a oricărui tip de contract încheiat pe durată nedeterminată. Vor primi o reglementare detaliată și clauza de dezicere, pactul de opțiune, promisiunea de a contracta, stipulația pentru altul, promisiunea faptei altuia și simulația. În privința reprezentării se va urmări, în principal, clarificarea condițiilor și a efectelor acesteia, mai ales a efectelor actelor încheiate de reprezentant fără indicarea numelui reprezentatului și a celor încheiate în lipsa sau cu depășirea puterii de a reprezenta;
- în materia răspunderii civile delictuale, includerea unor soluții consacrate în doctrină și jurisprudență, cum ar fi: răspunderea pentru vătămarea unui interes, iar nu numai a unui drept subiectiv, răspunderea în cazul neîndeplinirii unei activități impuse de lege sau de ordinul superiorului, extinderea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, definirea pazei juridice etc.;
- în materia obligațiilor complexe, preluarea regulii solidarității legale în obligațiile comerciale (consacrată, în prezent, în art. 42 din Codul comercial), introducerea solidarității pasive legale între debitorii unor obligații contractate pentru exploatarea unei întreprinderi. Vor fi prevăzute și soluții menite să clarifice anumite probleme controversate, cum ar fi precizarea consecințelor imposibilității executării în natură a obligațiilor asupra solidarității pasive ori enunțarea criteriilor de stabilire a contribuției codebitorilor solidari la plata obligației;
- în cadrul dispozițiilor speciale referitoare la executarea voluntară, detalierea regimului juridic al obligațiilor de mijloace și rezultat, recunoașterea plăților efectuate cu mijloace moderne de plată, introducerea principiului nominalismului monetar și a unor reguli noi în privința anatocismului.
e.3) În ceea ce privește executarea silită a obligațiilor, se propune, față de reglementarea actuală, o restructurare a acestei materii. Astfel, după enunțarea principiului că orice obligație trebuie îndeplinită în mod integral și la timp, vor fi enumerate mijloacele puse la dispoziția creditorului pentru a remedia consecințele neexecutării obligației, respectiv: executarea în natură a obligației; rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative, dacă obligația este contractuală; alte mijloace prevăzute de lege pentru realizarea dreptului (măsuri conservatorii, acțiunea oblică, acțiunea revocatorie).
Totodată, noțiunea de "neexecutare a obligațiilor" va fi definită în sens larg, spre a reuni toate formele de neexecutare, precum neexecutarea totală sau parțială, executarea defectuoasă ori executarea cu întârziere a obligației.
În același timp, se va reglementa, în detaliu, punerea în întârziere a debitorului (se prevede acordarea unui termen suplimentar debitorului, pentru obținerea unei executări voluntare a obligației, descurajându-se declanșarea imediată a procedurilor judiciare). Față de reglementarea actuală din art. 1079, vor fi fost extinse situațiile în care debitorul se află de drept în întârziere, precizându-se că sarcina probei unui caz de întârziere de drept revine întotdeauna creditorului, pentru a proteja debitorul de un eventual comportament abuziv al creditorului.
Prevederile proiectului păstrează regula actuală a executării în natură a obligațiilor, debitorul putând fi silit să ofere creditorului prestația promisă atât timp cât acest lucru este posibil, însă noțiunea de imposibilitate va fi interpretată în sens larg, cuprinzând atât o imposibilitate de fapt, cât și o imposibilitate de drept.
Proiectul va aduce ca noutate reglementarea neexecutării obligației de a face. Astfel, față de reglementarea actuală, creditorul nu va mai fi obligat să ceară încuviințarea instanței judecătorești pentru a trece la executarea silită, fiind însă dator să îl înștiințeze pe debitor prin cererea de punere în întârziere.
Se va menționa, în mod expres, că prejudiciul nepatrimonial este susceptibil de reparație, formularea din proiect fiind menită să permită integrarea tendințelor moderne privind formele prejudiciului nepatrimonial (a se vedea Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene Simone Leitner c. TUI Deutschland GmbH amp;Co. KG din 12 martie 2002).
O modificare importantă va privi momentul de la care vor începe să curgă dobânzile moratorii în cazul obligațiilor bănești. Spre deosebire de soluția actuală conținută în art. 1088 din Codul civil, proiectul va stabili că daunele moratorii vor curge din ziua scadenței, fără a fi nevoie de vreo punere în întârziere. Această soluție este menită să stimuleze executarea la timp a obligațiilor bănești, răspunzând mai bine exigențelor comerțului și corespunzând totodată tendințelor moderne din dreptul european și din proiectele de unificare a dreptului privat.
În ceea ce privește clauza penală, față de reglementarea actuală din art. 1070, proiectul va prevedea că instanțele judecătorești, chiar dacă pot reduce clauza penală, nu o pot suprima; în plus, pe de o parte, instanțele judecătorești nu pot reduce clauza penală sub valoarea obligației principale, chiar dacă creditorul nu dovedește existența unui prejudiciu și, pe de altă parte, nu au puterea de a majoră penalitatea atunci când aceasta este inferioară prejudiciului efectiv suferit.
Modificări importante vor fi aduse și în ceea ce privește rezoluțiunea și rezilierea contractului, regula urmând a fi rezoluțiunea convențională, și nu cea judiciară, ca în prezent.
e.4) Titlul al VI-lea al Cărții a V-a, "Transmisiunea și transformarea obligațiilor", va fi restructurat pentru a permite o expunere sistematică a reglementării. În materia cesiunii de creanță, se vor urmări clarificarea și simplificarea regulilor aplicabile, mai ales în ceea ce privește opozabilitatea cesiunii de creanță față de debitorul cedat. Va fi reglementată, în mod distinct, cesiunea unei universalități de creanțe pentru a permite astfel realizarea unor operațiuni esențiale în raporturile de credit, cum sunt operațiunile de factoring. De asemenea, proiectul intenționează a completa o lacună importantă în legislația noastră actuală, detaliind regulile aplicabile creanțelor constatate printr-un titlu la purtător în ceea ce privește transferul titlurilor, drepturile deținătorului titlului, mijloacele de apărare și acțiunea deținătorului deposedat de titlul său în mod nelegitim.
O altă noutate privește reglementarea preluării de datorie, acest mecanism permițând simplificarea și accelerarea schimburilor economice prin realizarea concomitentă a mai multor raporturi obligaționale, fără a se recurge la mecanismul novației prin schimbare de debitor.
e.5) Ca o consecință a abandonării dualismului Cod civil Cod comercial, se propune includerea în Codul civil a cât mai multor contracte, într-un titlu distinct, "Contracte speciale". Vor fi astfel reglementate inclusiv contractele considerate ca fiind apanajul exclusiv al comercianților. Astfel, vor fi reglementate în Codul civil contractul de comision, de consignație, de expediție, de transport, de agenție, de intermediere, antrepriză, contractul de report, de furnizare, contractul de depozit hotelier, o serie de contracte bancare.
Se preconizează ca fiecărui contract special să îi fie destinat un capitol distinct, iar contractele concepute ca variațiuni ale unui tip special de contract vor constitui subdiviziuni ale unui capitol (de exemplu: depozitul necesar, depozitul hotelier, sechestrul convențional sunt reglementate ca subdiviziuni ale contractului de depozit; contractul de comision, contractul de consignație și contractul de expediție sunt analizate ca subdiviziuni ale contractului de mandat fără reprezentare).
În materia vânzării, se vor reglementa aspecte precum promisiunea de vânzare, vânzarea bunului altuia, obligațiile vânzătorului și ale cumpărătorului și vor fi stabilite reguli speciale referitoare la exercitarea drepturilor părților la contract. Vor fi incluse dispoziții privitoare la dreptul de preempțiune și la vânzarea cu pact de răscumpărare, vânzarea cu drept de opțiune, reguli speciale în materia vânzării bunurilor mobile și imobile. Vor fi reglementate și diferite varietăți de vânzare, precum vânzarea cu plata prețului în rate, vânzarea la licitație publică, vânzarea de drepturi litigioase.
Vor fi introduse prevederi legale referitoare la contracte ce nu cunosc la acest moment o reglementare de principiu în dreptul românesc, un exemplu în acest sens fiind contractul de furnizare.
Dispozițiile ce vor fi propuse în materia contractului de report se intenționează a constitui dreptul comun pentru reglementările speciale care guvernează astfel de operațiuni, cum ar fi regulamente bursiere. Potrivit concepției proiectului, contractul de report va cuprinde în structura sa o vânzare care se execută imediat, cu plata la vedere și cu predarea titlurilor care fac obiectul vânzării, și o revânzare între aceleași părți, de data aceasta având calități inverse, pe un preț determinat și la un termen determinat, a unor titluri de aceeași specie cu cele care au făcut obiectul primei vânzări.
În cazul contractului de locațiune, proiectul va stabili, în primul rând, reguli referitoare la natura locațiunii, drepturile și obligațiile rezultând din contract, precum și condiții de încetare a acestuia. Reguli particulare sunt preconizate a fi introduse cu privire la contractul de închiriere a unei locuințe și cu privire la locațiunea unui teren (contractul de arendare).
În materia societății, proiectul va propune structurarea sistemului societăților pe următoarele principii: societățile pot fi simple (reglementate de Codul civil, fără a le denumi însă ca atare, deși o astfel de tehnică este întâlnită în Codul elvețian al obligațiilor care reglementează societatea simplă) sau speciale (reglementate de legi speciale); societățile simple (civile) sunt cele constituite prin contractul de societate, exclusiv în condițiile Codului civil; societățile speciale sunt toate celelalte societăți, altele decât cele simple, constituite pentru exercițiul unor activități economice sau diverse profesii, reglementate de legi speciale. Prevederile proiectului noului Cod civil privind societatea simplă constituie și dreptul comun cu privire la societățile speciale. Societățile simple pot fi cu sau fără personalitate juridică, în funcție de voința asociaților, și pot dobândi personalitate juridică prin înscrierea în registrul comerțului (în Codul civil elvețian orice persoană morală dobândește personalitatea prin înscrierea în registrul comerțului, chiar și asociațiile și fundațiile, cu excepția persoanelor de interes public care dobândesc personalitate exclusiv prin efectul legii).
În ceea ce privește contractul de transport (cap. VIII), vor fi reglementate în detaliu aspecte precum: noțiunea, dovada, transportul succesiv, domeniul de aplicare, încheierea contractului de transport, pluralitatea de exemplare, recipisa de primire, transmisibilitatea documentelor de transport, efectele transmiterii documentului de transport, ambalajul, obligațiile expeditorului la predarea bunurilor spre transport, suspendarea transportului și contraordinul, împiedicări la executarea transportului, modificările aduse de transportator contractului de transport, dreptul de dispoziție ulterioară al expeditorului, dreptul de refuz al transportatorului, obligația de predare și informare care incumbă transportatorului, drepturile și obligațiile esențiale ale destinatarului, prețul și alte cheltuieli, obligațiile esențiale ale destinatarului, imposibilitatea predării bunurilor, dreptul de retenție aparținând transportatorului, răspunderea transportatorului, raporturile dintre cărăușii succesivi, obligațiile esențiale ale transportatorului în transportul de călători și bagaje, obligații ale părților, răspunderea pentru călători și bagaje, răspunderea în transportul succesiv.
În cadrul contractului de mandat vor fi reglementate distinct, ca variațiuni ale acestuia, contractele de comision, consignație și expediție.
În materia contractului de agenție vor fi integrate principiile consacrate de Legea nr. 509/2002 privind agenții comerciali permanenți, de Convenția asupra agenției în vânzarea internațională de bunuri, încheiată la Geneva la 17 februarie 1983, avându-se totodată în vedere respectarea standardelor minimale fixate de Directiva Consiliului nr. 86/653/CEE privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți.
Complexitatea economiei și a piețelor, fenomenul de specializare economică a operatorilor economici și de globalizare a schimburilor comerciale a impus cu necesitate apariția intermedierii ca operațiune prin care se pun în legătură mai multe părți, cu scopul de a se facilita încheierea unor acte juridice. În consecință, proiectul va propune o reglementare distinctă a contractului de intermediere.
Un capitol distinct va fi consacrat contractului de depozit, care va reglementa separat depozitul obișnuit, depozitul necesar, depozitul hotelier, precum și sechestrul convențional.
În materia contractului de împrumut, noutățile vor viza, în principal, prevederile referitoare la promisiunea de împrumut, pieirea bunului dat în comodat, obligația comodantului de informare, transferul proprietății și al riscurilor în contractul de împrumut de consumație, restituirea împrumutului, regimul dobânzilor.
Proiectul va include și reglementarea contractului de cont curent, precum și a unor contracte bancare, folosite în mod uzual de instituțiile financiare.
Necesitatea unei reglementări a contractului de cont curent bancar se justifică, pe de o parte, prin particularitățile pe care acesta le prezintă față de contractul de cont curent comercial, iar pe de altă parte, prin faptul că răspunde unei realități caracterizate prin "bancarizarea" raporturilor de acest tip.
În proiect se va propune includerea reglementării revizuite a materiei contractului de asigurare (actualmente, Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare).
În ceea ce privește contractul de rentă, principalele noutăți privesc stipularea rentei în beneficiul unui terț, rezoluțiunea contractului de rentă viageră, modurile de constituire a rentei.
Principalele noutăți ale contractului de joc și prinsoare privesc lipsa dreptului la acțiune în justiție atunci când acestea nu au fost autorizate de autoritatea competentă.
În materia contractului de tranzacție, prevederile noi vizează efectele tranzacției încheiate pe baza unor documente false și introducerea instituției tranzacției asupra unui proces terminat.
e.6) Reglementarea privitoare la garantarea obligațiilor urmează a fi structurată în garanții personale (fideiusiunea și garanțiile autonome) și privilegii și garanții reale. În cadrul garanțiilor autonome vor fi reglementate distinct scrisoarea de confort și scrisoarea de garanție.
Referitor la privilegii și garanții reale, proiectul va consacra regula egalității creditorilor și va defini noțiunea de cauză de preferință.
Privilegiile vor fi definite ca preferințe acordate de lege unor creditori, în considerarea calității creanței lor, acestea nereprezentând un drept distinct în patrimoniul beneficiarilor, care s-ar adăuga creanței, ci doar o ameliorare a statutului juridic al acesteia în cazul unui concurs între creditori.
Totodată, noțiunea de garanție reală include toate instrumentele prin care un creditor dobândește un drept cu privire la unul sau mai multe bunuri ale debitorului său ori, în anumite cazuri, cu privire la bunurile unei alte persoane și care se adaugă dreptului său de creanță.
Garanțiile reale ce vor fi reglementate în proiect vor fi ipoteca, gajul și dreptul de retenție.
În ceea ce privește ipoteca, proiectul va propune o unificare și o completare a soluțiilor actuale din Codul civil și din titlul VI din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificările ulterioare, prevăzând, ca noutate, că și bunurile mobile pot face obiectul unei ipoteci. Totodată, se va înlătura restricția actuală din Codul civil și se va dispune că, în materie imobiliară, este posibilă constituirea ipotecii asupra unei universalități de bunuri imobile.
Referitor la gaj, proiectul va prevedea că această garanție reală nu poate avea ca obiect decât bunuri mobile susceptibile de detenție materială; spre deosebire de reglementarea actuală, gajul nu poate purta asupra bunurilor incorporale, cum sunt drepturile de creanță, decât dacă sunt încorporate într-un titlu de valoare, ele putând face însă obiectul ipotecii mobiliare.
În absența unei reglementări generale în Codul civil actual a dreptului de retenție, proiectul va prevedea în mod expres acest tip de garanție reală imperfectă.
F. Cartea a VI-a "Despre prescripția extinctivă, decăderea și calculul termenelor"
Proiectul noului Cod civil va rezerva o carte distinctă regulilor aplicabile prescripției extinctive (alături de decăderea din exercițiul unui drept subiectiv civil), în timp ce uzucapiunea urmează a fi tratată în Cartea a III-a ("Despre bunuri"), ca un efect al posesiei; se va prevedea totuși, spre a se asigura corelarea între aceste materii, că dispozițiile aplicabile uzucapiunii se completează, în mod corespunzător, cu cele de la materia prescripției extinctive.
Din punct de vedere normativ, noua reglementare preia, cu îmbunătățiri substanțiale, prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, sistematizate pe probleme specifice (dispoziții generale, termenul prescripției extinctive, cursul prescripției extinctive, împlinirea prescripției extinctive), la care se va adăuga o reglementare generală a termenelor de decădere, aceasta din urmă constituind o noutate absolută în dreptul civil român.
Proiectul va delimita prescripția dreptului material la acțiune de prescripția dreptului de a cere executarea silită, instituție de drept procesual civil supusă dispozițiilor Codului de procedură civilă.
De asemenea, se va propune reglementarea termenului de prescripție extinctivă în materia răspunderii civile delictuale, prin fixarea unui termen de prescripție de 10 ani, în cazul în care prejudiciul este cauzat prin tortură sau acte de barbarie, prin violență sau agresiuni sexuale comise nu numai contra unui minor, ci și contra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința, precum și pentru pagubele aduse mediului înconjurător.
În sfârșit, se mai are în vedere instituirea unui nou caz de suspendare a prescripției extinctive foarte util în practică, și anume acela al negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți. Se va lua în considerare faptul că, într-o asemenea situație, continuarea curgerii prescripției ar fi nejustificată și chiar inechitabilă pentru cel care a încercat să evite un litigiu judiciar, purtând cu bună-credință negocieri de rezolvare a diferendului.
G. Cartea a VII-a "Dispoziții de drept internațional privat"
În această materie vor fi integrate prevederile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, revizuite însă, pentru a fi puse în acord cu noua concepție în materia dreptului familiei, cuprinsă în proiect, și cu instrumentele comunitare și internaționale în domeniul dreptului internațional privat.
Proiectul va consacra autonomia de voință a soților, în sensul posibilității de a alege, în anumite limite, legea aplicabilă regimului matrimonial, reflectându-se astfel principiul instituit prin Convenția de la Haga din 1978 cu privire la legea aplicabilă regimurilor matrimoniale și reafirmat în Cartea verde a Comisiei Europene privind conflictul de legi în materia regimurilor matrimoniale, inclusiv în ceea ce privește competența și recunoașterea hotărârilor judecătorești.
De asemenea, reglementarea propusă va distinge între efectele personale și cele patrimoniale generale ale căsătoriei (regimul primar imperativ), pe de o parte, și regimurile matrimoniale propriu-zise, pe de altă parte.
În materia divorțului, se va inversa binomul "cetățenie comună - domiciliu comun", legea aplicabilă fiind, în principal, legea reședinței obișnuite comune, iar în lipsă, legea cetățeniei comune a soților.
Referitor la legea reședinței obișnuite comune se va propune o apropiere de norma de competență în materia divorțului consacrată în dreptul român de art. 607 din Codul de procedură civilă și menținută în proiectul noului Cod de procedură civilă.
Se va propune aplicarea legii române în alte cazuri în care nu se pot aplica celelalte criterii care să asigure previzibilitatea soluției în această materie, urmând, în acest sens, cele statuate în Cartea verde a Comisiei Europene privind legea aplicabilă și competența în materia divorțului, lansată la 14 martie 2005, și în Cartea verde a Comisiei Europene privind conflictul de legi în materia regimurilor matrimoniale, inclusiv în ceea ce privește competența și recunoașterea hotărârilor judecătorești.
Proiectul va propune, ca instituție nouă, "înlăturarea excepțională a legii aplicabile", care permite judecătorului, în mod excepțional, să stabilească legea aplicabilă cea mai adecvată în speță, independent de norma conflictuală în materie.
În ceea ce privește soluționarea conflictelor de legi în diferite materii, proiectul va propune soluții noi, de natură să asigure compatibilitatea dreptului internațional privat român cu dreptul comunitar, precum și cu cele mai recente reglementări adoptate în cadrul Conferinței de drept internațional privat de la Haga.
Astfel, sunt de remarcat următoarele modificări semnificative ce se au în vedere:
- referitor la ocrotirea persoanei fizice, spre deosebire de actuala reglementare (art. 36-39 din Legea nr. 105/1992), proiectul va distinge între ocrotirea minorului și ocrotirea majorului;
- în materia legii aplicabile obligației de întreținere, va fi consacrată, ca regulă generală, aplicarea legii reședinței obișnuite a creditorului, dar va fi prevăzută și posibilitatea părților de a alege, în anumite limite, legea aplicabilă;
- în materia moștenirii, se va propune aplicarea legii ultimei reședințe obișnuite a defunctului, iar prin excepție, pentru bunurile imobile, legea locului unde sunt situate;
- se va lărgi autonomia de voință a testatorului, prin instituirea posibilității acestuia de a alege legea aplicabilă moștenirii, singura îngrădire fiind aceea de a nu se aduce atingere drepturilor moștenitorilor rezervatari;
- în materia bunurilor, o atenție specială va fi acordată garanțiilor, în efortul de corelare cu noile reglementări propuse în materia ipotecilor mobiliare și imobiliare, precum și în scopul de a reformula soluțiile privind ipotecile mobiliare consacrate în Legea nr. 99/1999, cu modificările ulterioare.
III. Principalele surse de documentare avute în vedere la elaborarea Tezelor prealabile privind proiectul de lege Codul civil, precum și la elaborarea proiectului de lege Codul civil
a) Constituția României, republicată;
b) Coduri:
- Codul civil;
- Codul civil al provinciei Quebec din Canada;
- Codul civil francez;
- Codul civil italian;
- Codul civil spaniol;
- Codul civil elvețian;
- Codul elvețian al obligațiilor;
- Codul civil german;
- Codul civil brazilian.
c) Coduri - proiecte:
- Proiectul Codului civil român din 1940;
- Proiectul Codului civil român din 1971.
d) Acte normative comunitare:
- Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 95 din 21 aprilie 1993;
- Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 149 din 11 iunie 2005;
- Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CE și a directivelor 97/7/CE și 98/27/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 271/2002;
- Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 171 din 7 iulie 1999;
- Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 144/1997;
- Directiva 94/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 1994 privind protecția dobânditorilor în ceea ce privește anumite aspecte ale contractelor privind dobândirea dreptului de folosință pe durată limitată a bunurilor imobile, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 280 din 29 octombrie 1994;
- Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006;
- Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 30 iunie 2006;
- Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind reorganizarea și lichidarea instituțiilor de credit, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 125 din 5 mai 2001;
- Convenția de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 27 din 26 ianuarie 1998;
- Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 199 din 31 iulie 2007;
- Regulamentul (CE) nr. 2.201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 338 din 23 decembrie 2003;
- Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 177 din 4 iulie 2008;
- Cartea verde a Comisiei Europene privind conflictul de legi în materia regimurilor matrimoniale, inclusiv în ceea ce privește competența și recunoașterea hotărârilor judecătorești, lansată la data de 17 iulie 2006.
e) Alte documente internaționale:
- Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994;
- Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001 (convenție adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989);
- Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
- Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, Convenția privind drepturile omului și biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, și Protocolul adițional la Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, referitor la interzicerea clonării ființelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998, ratificate prin Legea nr. 17/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 28 februarie 2001;
- Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948;
- Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, adoptat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la data de 16 decembrie 1966, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974;
- Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, adoptat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la data de 16 decembrie 1966, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974;
- Convenția privind consimțământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie și înregistrarea căsătoriilor, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la data de 10 decembrie 1962, ratificată de România prin Legea nr. 116/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 24 decembrie 1992;
- Convenția europeană în materia adopției de copii, încheiată la Strasbourg la data de 24 aprilie 1967, ratificată de România prin Legea nr. 15/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 martie 1993;
- Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975;
- Convenția asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, încheiată la Haga la data de 25 octombrie 1980, ratificată de România prin Legea nr. 100/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 septembrie 1992;
- Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale, încheiată la Haga la data de 29 mai 1993, ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
- Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la data de 15 mai 2003, ratificată de România prin Legea nr. 87/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2007;
- Convenția asupra legii aplicabile regimurilor matrimoniale, încheiată la Haga la 14 martie 1978, neratificată de România;
- Convenția Națiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri, la care România a aderat prin Legea nr. 24/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 19 martie 1991;
- Convenția asupra prescripției în materie de vânzare internațională de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, și Protocolul de modificare a convenției, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 24/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 martie 1992;
- Principiile dreptului european al contractelor, elaborate de Comisia privind dreptul european al contractelor.
f) Legi interne relevante:
- Legea din 30 iulie 1934 pentru reglementarea contractului de consignație, publicată în Monitorul Oficial, nr. 173 din 30 iulie 1934;
- Legea nr. 153/1937 pentru magazinele generale și garantarea mărfurilor și cerealelor, publicată în Monitorul Oficial, nr. 81 din 7 aprilie 1937;
- Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, publicată în Monitorul Oficial, nr. 133 din 10 iunie 1944;
- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30 ianuarie 1954;
- Decretul nr. 32/1954 de punere în aplicare a Codului familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 32 din 31 ianuarie 1954;
- Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 11 din 15 iulie 1960;
- Legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 47 din 31 martie 1973, republicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 122 din 31 decembrie 1980, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 8 august 2007;
- Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992;
- Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 20 decembrie 2007;
- Ordonanța Guvernului nr. 15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activității regiilor autonome, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 23 august 1993, cu modificările ulterioare;
- Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 25 mai 1994, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 24 ianuarie 1995, cu modificările ulterioare;
- Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006;
- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea locuinței nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 19 iunie 1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 207/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 18 decembrie 1997, cu modificările ulterioare;
- Ordonanța Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 14 mai 1998;
- Ordonanța Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța Guvernului nr. 42/1997 privind navigația civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 10 martie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, cu modificările ulterioare;
- Ordonanța Guvernului nr. 116/1998 privind instituirea regimului special pentru activitatea de transport maritim internațional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 29 august 1998, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 231/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 8 iunie 2004, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 septembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, cu modificările ulterioare;
- Ordonanța Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în afara spațiilor comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 5 martie 2008;
- Ordonanța Guvernului nr. 22/1999 privind administrarea porturilor și a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum și desfășurarea activităților de transport naval în porturi și pe căile navigabile interioare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 3 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța Guvernului nr. 88/1999 privind stabilirea unor reguli pentru transportul combinat de mărfuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 31 august 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 401/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 27 iunie 2002;
- Ordonanța Guvernului nr. 130/2000 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008;
- Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 356/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 18 iunie 2002;
- Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea patronatelor nr. 356/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 12 iulie 2001, cu modificările ulterioare;
- Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 509/2002 privind agenții comerciali permanenți, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 6 august 2002;
- Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 19 iulie 2002, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 1 martie 2007;
- Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 8 august 2002, cu completările ulterioare;
- Ordonanța Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 323/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 15 iulie 2003, cu modificările ulterioare;
- Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, cu completările ulterioare;
- Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003;
- Legea nr. 282/2004 privind protecția dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 30 iunie 2004;
- Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 23 aprilie 2008, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 25 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea cooperației agricole nr. 566/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.236 din 22 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 februarie 2005;
- Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, precum și de către persoanele juridice străine, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005;
- Ordonanța Guvernului nr. 7/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind transportul pe căile ferate din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 11 octombrie 2006;
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 102/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 290/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările și completările ulterioare;
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 22/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 ianuarie 2007;
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 18 iulie 2007, cu modificările ulterioare;
- Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2008;
- Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007.
----
Source: legislatie.just.ro (Official Gazette). The text shown is the current consolidated form (in Romanian).
We use cookies to analyze site traffic. See our Privacy Policy for details.