(1) Cererea de divorț pe cale administrativă se face în scris, se depune și se semnează personal de către ambii soți în fața ofițerului de stare civilă de la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căruia/căreia se află ultima locuință comună a soților.
(2) În cererea de divorț fiecare dintre soți declară pe propria răspundere că:
a) este de acord cu desfacerea căsătoriei;
b) nu are copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați împreună cu celălalt soț;
c) nu beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială;
d) nu a mai solicitat altor autorități desfacerea căsătoriei.
(3) În cererea de divorț soții declară pe propria răspundere:
a) adresa ultimei locuințe comune;
b) numele pe care fiecare dintre aceștia urmează să îl poarte după desfacerea căsătoriei.
(1) La depunerea cererii de divorț, ofițerul de stare civilă solicită soților următoarele documente:
a) certificatele de naștere și căsătorie ale soților, în original, doar în situația prevăzută la art. 33 alin. (7);
b) documentele cu care se face dovada identității, în original, în cazurile prevăzute la alin. (7) și (8);
c) dovada achitării taxei pentru îndeplinirea procedurii de divorț pe cale administrativă.
(2) În cazurile în care soțul/soția nu poate prezenta certificatul de naștere și/sau de căsătorie și actele de stare civilă în baza cărora acestea au fost eliberate nu sunt identificate în S.I.I.E.A.S.C., declară, în scris, motivul neprezentării; ofițerul de stare civilă extinde verificările în vederea identificării actelor de stare civilă indicate.
(3) În cazul cetățenilor străini și al cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și ai Confederației Elvețiene, certificatele de naștere trebuie să îndeplinească cerințele de legalizare prevăzute la art. 34.
(4) În cazul persoanelor care nu cunosc limba română, depunerea cererii de divorț și declarația de stăruință se fac în prezența unui interpret și traducător autorizat, iar în cazul persoanelor cu handicap auditiv sau surdocecitate, a unui interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(5) Ofițerul de stare civilă confruntă datele din documentele prezentate conform alin. (1) și, după caz, alin. (2), cu datele înscrise în cererea de divorț.
(6) Valabilitatea documentelor cu care se face dovada identității solicitanților se verifică de către ofițerul de stare civilă atât la momentul depunerii cererii, cât și la data eliberării certificatului de divorț.
(7) Documentele cu care se face dovada identității se solicită în situația în care din verificările efectuate în R.N.E.P. persoanele în cauză nu sunt identificate.
(8) Dacă în urma verificărilor efectuate în R.N.E.P. persoanele sunt identificate, însă nu au atașată fotografia ori aceasta nu corespunde cu fizionomia, se solicită prezentarea în original a documentelor cu care se face dovada identității.