Capitolul IV — Înregistrarea actelor de stare civilă

(1) Registrele de stare civilă sunt documentele în care se întocmesc actele de naștere, de căsătorie și de deces.

(2) Registrul de stare civilă exemplarul I al actelor de stare civilă se completează informatic și se păstrează în Registrul de stare civilă exemplarul I, pe suport hârtie, iar exemplarul II al actelor de stare civilă se întocmește numai electronic în S.I.I.E.A.S.C.

(3) Registrul de stare civilă exemplarul I se vizează pentru deschidere și pentru închidere de către primar și ofițerul de stare civilă/șeful misiunii diplomatice și funcționarul consular cu atribuții de stare civilă, potrivit proceselor-verbale prevăzute în anexa nr. 21.

(1) Registrul de stare civilă exemplarul I și II conține actele de stare civilă înregistrate într-un an calendaristic începând de la data de 1 ianuarie, cu numărul 1, și se termină la 31 decembrie, cu numărul ultimului act înregistrat; numerotarea actelor de stare civilă se face în momentul întocmirii acestora, consecutiv și neîntrerupt.

(2) În anul 2024, trecerea la înregistrarea în sistem informatic se realizează la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale prin înscrierea de la unu până la trei caractere egale cu cifra 9 reprezentând cifra miilor, a sutelor sau, după caz, a zecilor, înainte de numărul reprezentând actul consecutiv înregistrat în registrul de stare civilă. Registrele de stare civilă exemplarul I și II conținând actele de stare civilă înregistrate fizic până la trecerea la înregistrarea în sistem informatic se închid.

(3) Registrul de stare civilă exemplarul I se arhivează în registre constituite până la 300 de acte de stare civilă; dacă registrul nu se termină înainte de expirarea anului în curs, se încheie cu numărul de acte întocmite până la data de 31 decembrie.

(4) În situația în care într-un an calendaristic se întocmesc mai puțin de 50 de acte de stare civilă, registrul de stare civilă se poate constitui pe mai mulți ani, închiderea acestuia realizându-se la sfârșitul anului calendaristic, chiar dacă se depășește numărul de 300 de acte de stare civilă.

(1) Registrul de stare civilă exemplarul II conține:

(2) Constituirea în format electronic a Registrului de stare civilă exemplarul II se realizează prin procesul de verificare și validare a actelor de stare civilă menționate la alin. (1) lit. a) și b), în termen de 5 ani de la data operaționalizării S.I.I.E.A.S.C., în baza Registrului de stare civilă exemplarul I aflat în arhiva S.P.C.L.E.P./primăriei emitent(e).

(3) Verificarea și validarea actelor de stare civilă se fac progresiv, începând cu actele de naștere, de căsătorie și de deces, în ordinea inversă a întocmirii în timp a acestora, în condițiile prevăzute la alin. (2), sau în termen de 3 zile, la solicitarea nominală a D.G.E.P./S.P.C.J.E.P./ D.G.E.P.M.B./S.P.C.L.E.P./primăriei din cadrul unității administrativ-teritoriale unde aceste servicii nu sunt constituite/misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră a/al României, care are spre soluționare o solicitare de înregistrare a unui eveniment de stare civilă, de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă ale cetățenilor români eliberate de autoritățile străine sau de eliberare a certificatelor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă/adeverinței cu privire la statutul civil.

(4) Verificarea și validarea actelor de stare civilă presupun completarea tuturor datelor din imaginea scanată a actelor existente în arhiva electronică, inclusiv a mențiunilor înscrise pe marginea actelor, confruntarea acestora cu datele din exemplarul I al actelor de stare civilă corespondente și semnarea electronică de către ofițerul de stare civilă care are în păstrare Registrul de stare civilă exemplarul I; ulterior, dacă se constată că datele asociate din actele de stare civilă validate au fost completate eronat, se procedează la îndreptarea acestora și la semnarea electronică de către ofițerul de stare civilă.

(5) În situația în care se constată lipsa unui act de stare civilă din arhiva electronică digitizată, imaginea și datele asociate se preiau și se validează de pe exemplarul I al actelor de stare civilă aflat în arhiva S.P.C.L.E.P./primăriei emitent(e), potrivit alin. (4).

(6) S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B. organizează și monitorizează activitatea prevăzută la alin. (4) și (5) și, în situația în care aceasta nu poate fi realizată la nivel local, validează actele de stare civilă în aceleași condiții.

(7) La validarea actelor de stare civilă se respectă următoarele reguli:

(8) În procesul de validare pentru stabilirea exactă a numelui de familie al copiilor recunoscuți și apoi legitimați prin căsătoria ulterioară a părinților se va ține seama de următoarele:

(1) În arhiva S.P.C.L.E.P./primăriilor unității administrativ-teritoriale, registrele de stare civilă exemplarul I se ordonează și se organizează pe acte și fapte de stare civilă, cronologic.

(2) În evidența electronică, Registrul de stare civilă exemplarul II se ordonează pe unități administrativ-teritoriale, iar în cadrul acestora, pe acte și fapte de stare civilă, cronologic.

(3) În evidența S.P.C.J.E.P., registrele de stare civilă în format fizic, exemplarul II, se ordonează și se organizează pe unități administrativ-teritoriale, iar în cadrul acestora, pe acte și fapte de stare civilă, cronologic.

(1) Registrul de stare civilă exemplarul I se predă Serviciului Municipiului București/serviciilor județene al/ale Arhivelor Naționale, după 100 de ani de la crearea/întocmirea actelor de stare civilă în conformitate cu prevederile Legii nr. 16/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Registrul de stare civilă exemplarul II în format fizic se predă Serviciului Municipiului București/serviciilor județene al/ale Arhivelor Naționale, după 100 de ani de la crearea/întocmirea actelor de stare civilă acestora, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(3) Pentru registrele de stare civilă constituite după operaționalizarea S.I.I.E.A.S.C., o copie a Registrului de stare civilă exemplarul II se predă electronic Serviciului Municipiului București/serviciilor județene al/ale Arhivelor Naționale, după 100 de ani de la întocmirea actelor de stare civilă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(1) Documentele arhivate la nivelul S.P.C.J.E.P./S.P.C.L.E.P./primăriilor unităților administrativ-teritoriale, care au stat la baza înregistrării actelor și faptelor de stare civilă, precum și la înscrierea mențiunilor ulterioare se păstrează 50 de ani de la crearea lor; la expirarea termenului de păstrare, acestea pot fi scoase din evidența arhivei, prin selecționare, cu aprobarea serviciilor județene/Serviciului Municipiului București ale/al Arhivelor Naționale, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 16/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Documentele deținute electronic, care au stat la baza înregistrării actelor și faptelor de stare civilă, precum și la înscrierea mențiunilor ulterioare se păstrează în S.I.I.E.A.S.C.

(1) Declarațiile privind înregistrarea actelor de stare civilă se fac în fața ofițerului de stare civilă, verbal, pentru înregistrarea nașterii și decesului, și în scris, pentru căsătorie; declararea cu depășirea termenelor legale a nașterii, respectiv a decesului se face în scris, cu arătarea motivelor întârzierii.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), declarațiile făcute prin portalul extern pentru înregistrarea nașterii și decesului, precum și declarațiile de căsătorie se fac în scris, de către persoanele care se autentifică cu certificat calificat/certificat pentru semnătură electronică avansată emis de M.A.I. sau au un cont valid de identificare creat de către orice S.P.C.L.E.P./primărie a unității administrativ-teritoriale unde aceste servicii nu sunt constituite.

(3) Declarațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se înregistrează în Registrul local de intrare-ieșire, prevăzut la art. 16 lit. d).

(4) Ofițerul de stare civilă este obligat să verifice conținutul declarației și concordanța acesteia cu actele sau certificatele de stare civilă și cu celelalte înscrisuri prezentate în original de declarant sau existente în S.N.I.E.P. și S.I.I.E.A.S.C., după caz.

(5) Documentele în baza cărora se înregistrează actele de stare civilă sau se înscriu mențiuni pe acestea, prevăzute de prezentele norme metodologice, se solicită de ofițerul de stare civilă în original, se scanează, se încarcă în S.I.I.E.A.S.C. și se asociază la dosarul electronic constituit.

(6) Documentele preluate electronic de la emitenți, necesare înregistrării actelor de stare civilă sau înscrierii mențiunilor, se asociază la dosarul electronic constituit; în situația în care documentele nu există în format electronic, ofițerul de stare civilă este obligat să scaneze și să încarce originalul acestora și să le restituie deponentului imediat după confruntarea datelor.

(7) Actele de identitate și certificatele de stare civilă necesare înregistrării actelor de stare civilă sau înscrierii mențiunilor se solicită în situația în care din verificările efectuate în S.N.I.E.P. și S.I.I.E.A.S.C. persoanele sau actele de stare civilă în cauză nu sunt identificate.

(8) Dacă în urma verificărilor în S.N.I.E.P. nu sunt identificate persoanele sau sunt identificate însă nu au atașată fotografia ori aceasta nu corespunde cu fizionomia, se solicită prezentarea în original a actelor de identitate.

(9) Pentru înregistrarea actelor de stare civilă și înscrierea mențiunilor, solicitările de verificare adresate instituțiilor implicate se generează electronic din S.I.I.E.A.S.C. și se transmit în mod similar.

(1) Forma, conținutul și datele cuprinse în actele de stare civilă, precum și mențiunile de pe marginea acestora se completează informatic.

(2) Sunt interzise ștersăturile, răzuirile, prescurtările, adăugirile și corecturile în cuprinsul actelor de stare civilă sau al documentelor primare care stau la baza întocmirii actelor, precum și în cuprinsul mențiunilor înscrise pe marginea acestora.

(3) Ofițerul de stare civilă care înregistrează actul de stare civilă exemplarul II aplică semnătura electronică și, în mod automat, se generează sigiliul S.I.I.E.A.S.C.; declarantul, viitorii soți și martorii semnează prin intermediul unor dispozitive de captare digitală a semnăturii olografe.

(4) Actul de stare civilă exemplarul I se generează informatic după exemplarul II și se semnează olograf de ofițerul de stare civilă, declarant, viitorii soți și martori, după caz, și se aplică sigiliul potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 22.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (4), în cazul în care dosarul de declarare a nașterii sau a decesului s-a depus la un alt S.P.C.L.E.P. sau altă primărie decât cel/cea competent/ă să soluționeze cererea ori în situațiile prevăzute la art. 3 alin. (8) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, actul de stare civilă nu se semnează de către declarant.

(1) În situația prevăzută la art. 2 alin. (5) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, actele de stare civilă exemplarul I completate olograf se arhivează în Registrul de stare civilă exemplarul I, iar imediat după încetarea forței majore sau înlăturarea disfuncționalităților de ordin tehnic se constituie dosarul electronic al actului prin completarea informatică a exemplarului II după exemplarul I, și încărcarea fotocopiilor conforme cu originalul ale documentelor care stau la baza înregistrării actelor și faptelor de stare civilă, păstrându-se consecutivitatea actelor.

(2) Dacă în timpul completării olografe a actului, înainte de a fi semnat de declarant, de soți ori de martori și de ofițerul de stare civilă, se constată o greșeală, pagina completată greșit se anulează prin două linii trasate în diagonală („X“), cu cerneală roșie, scriindu-se, cu majuscule de tipar, textul „PAGINĂ ANULATĂ“, iar numărul actului ce corespunde acesteia se trece pe fila următoare, unde se întocmește actul corect.

(3) Dispozițiile prevăzute la art. 30-32 se aplică în mod corespunzător.

(1) După întocmirea actelor de căsătorie și a celor de naștere în cazul adopției, respectiv după înscrierea mențiunilor, care atrag după sine schimbarea numelui de familie și/sau a prenumelui și a sexului, precum și în cazul întocmirii actului de deces, ofițerul de stare civilă este obligat să anuleze actul de identitate, după cum urmează:

(2) Documentele de identitate prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) se restituie titularului sau reprezentantului legal, respectiv declarantului decesului în cazul decesului persoanei, iar documentele prevăzute la alin. (1) lit. b) se trimit cu adresă la S.P.C.L.E.P. emitent, împreună cu colțurile documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c), lunar, până la data de 10 a lunii următoare.

(1) Înregistrarea nașterii se face ca urmare a unei declarații verbale a persoanelor prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau din oficiu, de către ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P./din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, ca urmare a unei declarații verbale a persoanelor prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către ofițerul de stare civilă din cadrul misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră a/al României acreditată/acreditat să exercite funcții consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul.

(2) În situațiile prevăzute la art. 3 alin. (8) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrarea nașterii se face în S.I.I.E.A.S.C. de către ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B. de la sediul acestora, în baza documentelor existente în S.I.I.E.A.S.C. sau prezentate de declarant ori de către ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale competent/e să înregistreze nașterea; exemplarul I al actelor de naștere se transmite, în original, cu adresă, S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale competent/e, în vederea constituirii Registrului de stare civilă exemplarul I.

(3) Declararea nașterii se poate face la oricare S.P.C.L.E.P., respectiv primărie din cadrul unității administrativ-teritoriale unde nu sunt constituite S.P.C.L.E.P., care va transmite dosarul electronic ofițerului de stare civilă competent potrivit alin. (1).

(4) În registrele de nașteri se înregistrează nașterea copilului născut viu și nașterea copilului născut mort.

(5) Înregistrarea nașterii gemenilor se face prin întocmirea actului de naștere, separat, pentru fiecare copil. În același mod se procedează și în cazul nașterii gemenilor siamezi.

(1) Termenul pentru declararea nașterii copilului este de:

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d) se socotesc de la data nașterii, respectiv a găsirii sau, după caz, a întocmirii procesului-verbal de constatare a părăsirii și cuprind atât ziua nașterii, respectiv a găsirii sau a întocmirii procesului-verbal de constatare a părăsirii, cât și ziua în care se face declarația.

(3) Înregistrarea din oficiu se face în ultima zi a termenului de declarare, în baza certificatului medical constatator al nașterii, comunicat electronic de către emitent, precum și a verificărilor efectuate în S.I.I.E.A.S.C. și R.N.E.P.

(1) Înregistrarea nașterii în termenele prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. a) și c) se face în baza următoarelor documente:

(2) În situația în care unul dintre părinți sau ambii sunt cetățeni străini sau apatrizi, înregistrarea nașterii se face în baza documentelor prevăzute la alin. (1), precum și a următoarelor:

(3) În situația în care ambii părinți au vârsta sub 14 ani sunt necesare documentul prevăzut la alin. (1) lit. a), certificatul de naștere al mamei, precum și actul de identitate al părintelui, tutorelui sau, după caz, al reprezentantului legal al acesteia sau al declarantului, dacă declararea nașterii nu este făcută de părintele, tutorele sau, după caz, de reprezentantul legal al mamei copilului.

(4) În situația în care mama copilului are vârsta sub 14 ani, iar tatăl nu recunoaște copilul, sunt necesare documentul prevăzut la alin. (1) lit. a), precum și următoarele:

(5) În cazul în care căsătoria părinților a fost înregistrată de autoritățile străine competente și actul de căsătorie nu a fost transcris în registrele de căsătorie române, se procedează la transcrierea în regim de urgență a certificatului/extrasului de căsătorie/extrasului multilingv al actului de căsătorie eliberat de autoritățile străine în registrele de căsătorie române; nașterea copilului se înregistrează după transcrierea actului de căsătorie a părinților.

(6) C.N.P. se atribuie doar copiilor cetățeni români.

(7) În cazul în care prenumele copilului trecut în certificatul medical constatator al nașterii este diferit de cel declarat sau este format din mai mult de trei cuvinte, înregistrarea nașterii se face în baza declarației scrise, semnată de ambii părinți, dată în fața ofițerului de stare civilă care înregistrează actul, a notarului public ori a misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de carieră ale României, din care să rezulte prenumele copilului.

(8) În lipsa acordului părinților cu privire la numele de familie al copilului, instanța de tutelă hotărăște numele copilului și comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unității administrativ-teritoriale unde aceste servicii nu sunt constituite, care a înregistrat nașterea; certificatul de naștere se eliberează numai după înscrierea mențiunii privind stabilirea numelui de familie de către instanța de tutelă.

(9) Dacă ulterior înregistrării nașterii copilului, dar înainte de sesizarea instanței de tutelă, părinții se înțeleg cu privire la numele de familie, acesta se înscrie prin mențiune, în baza declarației ambilor părinți, dată în fața ofițerului de stare civilă care a înregistrat actul sau a notarului public.

(10) În cazul întocmirii actului de naștere din oficiu de către ofițerul de stare civilă sau în condițiile art. 15 alin. (3^1) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă părintele/părinții dorește/doresc să schimbe prenumele copilului, acesta se înscrie prin mențiune pe marginea actului de naștere, în baza declarației ambilor părinți, dată în fața ofițerului de stare civilă care a înregistrat actul sau a notarului public.

(11) Prevederile alin. (8) se aplică și în cazul în care ofițerul de stare civilă a refuzat înscrierea prenumelui, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar părinții nu vor să opteze pentru un alt prenume.

(12) Când declarația nașterii este făcută de un cetățean străin, apatrid sau cetățean al statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene necunoscător al limbii române ori de o persoană cu handicap auditiv sau surdocecitate, documentele necesare înregistrării actului se solicită prin intermediul unui interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual ori al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, fapt consemnat într-un proces-verbal.

(13) Dacă părinții au domicilii diferite, părintele care declară nașterea va da o declarație din care să rezulte la care dintre părinți are domiciliul copilul.

(14) În cazul în care declararea nașterii se face de către o persoană, alta decât unul dintre părinți, se prezintă declarația autentificată a oricăruia dintre părinți, din care să rezulte domiciliul copilului; în situația în care niciunul dintre părinți nu este identificat la adresa de domiciliu prin intermediul unităților de poliție, pentru a declara în scris domiciliul, copilul este înregistrat în R.N.E.P., cu domiciliul mamei.

(15) În situația în care părintele/părinții beneficiar/beneficiari al/ai unei forme de protecție internațională în România sau, după caz, solicitant/solicitanți de azil nu deține/nu dețin pașaport sau actul de identitate eliberat de statul de cetățenie/pașaportul emis în baza Convenției privind statutul apatrizilor din anul 1954, în cazul apatrizilor, aflat în termen de valabilitate, la rubrica mențiuni din actul și certificatul de naștere al copilului se înscrie mențiunea: „Identitatea părinților/tatălui/mamei este declarată.“

(16) Dispozițiile alin. (15) se aplică după efectuarea în prealabil a verificărilor la centrele regionale de cazare și proceduri pentru solicitanții de azil, pentru confirmarea identității declarate a părintelui/părinților.

(1) La înregistrarea nașterii în termenul prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. a), în lipsa actului de identitate al mamei, declarantul prezintă:

(2) În situația prevăzută la alin. (1), ofițerul de stare civilă efectuează verificări în S.I.I.E.A.S.C. și R.N.E.P., pentru identificarea mamei.

(3) Dacă procesul-verbal prevăzut la alin. (1) lit. b) este identificat în S.I.I.E.A.S.C., întrucât forma electronică a acestuia a fost introdusă în sistem de medic, ofițerul de stare civilă nu solicită prezentarea acestuia.

(1) În cazul în care nașterea mamei nu este înregistrată în registrele de stare civilă, pentru întocmirea actului de naștere al copilului se prezintă următoarele documente:

(2) Ofițerul de stare civilă desfășoară următoarele activități:

(3) Actul de naștere al copilului se întocmește cu numele de familie și prenumele stabilite prin dispoziție a primarului unității administrativ-teritoriale unde se înregistrează nașterea, iar celelalte date sunt preluate din certificatul medical constatator al nașterii; rubrica privind datele mamei se completează doar cu numele de familie și prenumele mamei rezultate din procesul-verbal prevăzut la alin. (1) lit. b).

(4) Pe marginea actului de naștere și la rubrica „MENȚIUNI“ din certificatul de naștere se înscriu mențiunile corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 20.

(5) Domiciliul copilului este cel declarat de mamă potrivit procesului-verbal prevăzut la alin. (1) lit. b), iar în cazul recunoașterii de către tată, domiciliul copilului se stabilește potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (13) și (14).

(6) Dacă procesul-verbal privind identitatea declarată de mamă este identificat în S.I.I.E.A.S.C., întrucât forma electronică a acestuia a fost introdusă în sistem de criminalist și/sau de medic, ofițerul de stare civilă nu solicită prezentarea acestuia.

(1) După împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. a), dar înăuntrul termenului de un an de la data nașterii, întocmirea actului de naștere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, respectiv a șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră al României acreditate/acreditat să exercite funcții consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul, în termen de până la 30 de zile de la data solicitării.

(2) Pentru înregistrarea nașterii după termenul legal, ofițerul de stare civilă aplică în mod corespunzător dispozițiile prevăzute la art. 43.

(1) Pentru înregistrarea tardivă a nașterii copiilor cu vârsta de până la 14 ani, ofițerul de stare civilă aplică în mod corespunzător prevederile art. 43 și efectuează verificări privind persoana pentru care se solicită înregistrarea nașterii, precum și părinții acesteia în S.I.I.E.A.S.C. și, după caz, în R.N.E.P.

(2) În situația în care declarantul nu prezintă certificatul medical constatator al nașterii sau acesta nu se identifică în S.I.I.E.A.S.C., ofițerul de stare civilă efectuează verificări în evidențele unității sanitare unde s-a produs nașterea sau ale medicului de familie, în situația în care nașterea a avut loc la domiciliu, pentru obținerea acestuia; dacă certificatul medical constatator al nașterii nu se identifică, se solicită reprezentantului S.P.A.S. întreprinderea demersurilor pentru efectuarea expertizei medico-legale.

(3) În cazul în care din verificările efectuate la unitatea sanitară nu se identifică certificatul medical constatator al nașterii sau documente care să dovedească nașterea, locul nașterii este cel declarat.

(4) Dacă înregistrarea nașterii este solicitată de reprezentantul S.P.A.S., acesta prezintă următoarele documente:

(1) Pentru înregistrarea tardivă a nașterii persoanei majore, cererea scrisă a declarantului este însoțită de următoarele documente:

(2) Ofițerul de stare civilă desfășoară activitățile prevăzute la art. 49 alin. (1) și la art. 50 lit. a) și b).

(3) În situația în care declarantul nu prezintă certificatul medical constatator al nașterii sau acesta nu este identificat electronic, ofițerul de stare civilă procedează conform prevederilor art. 49 alin. (2) și (3).

(4) Ofițerul de stare civilă solicită reprezentantului S.P.A.S., cu adresă, întreprinderea demersurilor pentru efectuarea anchetei sociale.

(1) Dacă nașterea s-a produs în străinătate și nu a fost declarată și înregistrată la autoritățile locale competente/misiunea diplomatică ori oficiul consular de carieră al României în străinătate competent sau a fost înregistrată cu date nereale privind identitatea părinților, întocmirea actului de naștere se face în țară, în baza certificatului medical constatator al nașterii eliberat de autoritățile medicale străine sau, după caz, în baza certificatului de naștere, cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 34, după ce ofițerul de stare civilă emite din S.I.I.E.A.S.C. adresă de verificare, către M.A.E.-DCons, pentru a stabili dacă nașterea nu a fost înregistrată sau, după caz, cu ce date a fost înregistrată în străinătate.

(2) Dacă în urma verificărilor s-a stabilit că nașterea a fost înregistrată corect în străinătate, se parcurge procedura prevăzută la art. 41 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă procurate din străinătate.

(3) Dacă în urma verificărilor s-a constatat că nașterea a fost înregistrată cu date nereale, ofițerul de stare civilă stabilește în ce anume constă diferența dintre datele consemnate în actul întocmit și datele de identificare reale ale părinților copilului, pe bază de documente și declarații ale persoanelor care pot da relații, inclusiv ale părinților copilului, date în fața ofițerului de stare civilă sau a notarului public, în condițiile prevăzute la art. 415 alin. (1) și (2) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(4) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), întocmirea actului de naștere se face la S.P.C.L.E.P./ primăria în raza căruia/căreia își are domiciliul unul dintre părinți/persoana majoră; dispozițiile art. 49-51 se aplică în mod corespunzător.

(1) După finalizarea verificărilor privind înregistrarea tardivă a nașterii, ofițerul de stare civilă întocmește un referat, care trebuie să conțină datele necesare întocmirii actului de naștere.

(2) Referatul cuprinzând rezultatul verificărilor efectuate se transmite electronic S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B., împreună cu documentele aferente.

(3) După verificarea documentelor de către S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B., întreaga documentație împreună cu avizul conform prevăzut la art. 47 se transmit S.P.C.L.E.P./primăriei unității administrativ-teritoriale competent/e.

(4) La primirea avizului conform dat de S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B., ofițerul de stare civilă întocmește un referat, pe care îl prezintă primarului pentru aprobare.

(5) În baza referatului aprobat, ofițerul de stare civilă întocmește actul de stare civilă și eliberează certificatul de naștere persoanei îndreptățite.

(6) Este interzisă înregistrarea tardivă a nașterii fără avizul conform al S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B. și fără aprobarea primarului pe referatul prevăzut la alin. (4).

(7) În cazul în care nu se emite avizul conform, S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B. restituie motivat întreaga documentație în vederea completării sau cu indicarea procedurii de urmat.

(1) În toate cazurile în care o persoană de sex feminin cu vârsta peste 14 ani solicită înregistrarea nașterii sale, ofițerul de stare civilă efectuează verificări în R.P.I.D. pentru identificarea acesteia.

(2) Dacă persoana este înregistrată în R.P.I.D., ofițerul de stare civilă efectuează verificări în S.I.I.E.A.S.C. pentru identificarea actului de naștere al copilului și solicită unității de poliție colectarea imaginii faciale și a impresiunilor papilare.

(3) Expertul/Specialistul criminalist desemnat compară imaginea facială și impresiunile papilare colectate cu cele ale persoanei în cauză, existente în R.P.I.D., și comunică cu adresă S.P.C.L.E.P./primăriei unității administrativ-teritoriale solicitante aspectele rezultate în urma comparării.

(4) După înregistrarea nașterii mamei în registrele de stare civilă, ofițerul de stare civilă comunică primăriei unității administrativ-teritoriale unde s-a înregistrat nașterea copilului mențiunea corespunzătoare prevăzută în anexa nr. 20.

(5) Datele mamei se înscriu prin mențiune în actul de naștere al copilului; în mod similar se procedează și la numele de familie al copilului, dacă necesită schimbare, înscriindu-se mențiunea corespunzătoare prevăzută în anexa nr. 20.

(1) Întocmirea actului de naștere pentru copilul găsit se face în baza următoarelor documente:

(2) Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) lit. b) se înregistrează la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria care urmează să înregistreze nașterea și cuprinde următoarele date:

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care persoana găsită și a cărei naștere nu a fost înregistrată are vârsta mai mare de 18 ani.

(1) Actul de naștere privind copilul găsit/părăsit de mamă într-o maternitate/unitate sanitară se completează cu datele care rezultă din expertiza medico-legală/certificatul medical constatator al nașterii; în situația în care identitatea părintelui/părinților înscrisă în certificatul medical constatator al nașterii nu poate fi stabilită, rubricile corespunzătoare din actul de naștere referitoare la mamă și/sau tată nu se completează.

(2) La rubrica „mențiuni“ se înscrie textul corespunzător prevăzut în anexa nr. 20.

(1) În situația în care copilul este recunoscut de mamă în condițiile art. 415 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înscrie mențiunea corespunzătoare prevăzută în anexa nr. 20 pe marginea actului de naștere întocmit inițial; copilul poartă numele de familie al mamei.

(2) Dacă ulterior se constată că nașterea a fost înregistrată, ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. ori al primăriei unității administrativ-teritoriale unde a fost înregistrată nașterea copilului găsit/părăsit de mamă într-o maternitate/unitate sanitară solicită instanței judecătorești anularea actului de naștere.

(1) Când mama declară că este căsătorită, ofițerul de stare civilă efectuează verificări în S.I.I.E.A.S.C. și în R.N.E.P., iar înregistrarea nașterii se face numai după identificarea actului de căsătorie al părinților.

(2) Dacă mama declară că nu este căsătorită, în urma verificărilor prevăzute la alin. (1), copilul se înregistrează cu numele de familie al mamei, iar rubricile referitoare la „tată“ nu se completează.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și în cazul în care declarația este făcută de o altă persoană.

(1) În situația în care copilul născut viu a decedat și nașterea nu a fost înregistrată se înregistrează mai întâi nașterea și apoi decesul.

(2) În cazul în care ofițerul de stare civilă care înregistrează decesul nu are competența teritorială pentru întocmirea actului de naștere, trimite electronic S.P.C.L.E.P., respectiv primăriei competent/competente să înregistreze nașterea declarația motivată a persoanei care a solicitat înregistrarea decesului, împreună cu certificatul medical constatator al nașterii, și comunică datele referitoare la deces, pentru înscrierea mențiunii.

(3) Întocmirea actului de naștere se face cu aprobarea primarului, dacă înregistrarea nașterii are loc după expirarea termenului prevăzut la art. 42 alin. (1) lit. c), dar înăuntrul termenului de un an de la data nașterii.

(4) În cazul persoanei decedate a cărei naștere nu a fost înregistrată în termenul legal de 30 de zile, actul de deces se întocmește în baza certificatului medical constatator al decesului și a celui de naștere, a verificărilor efectuate de poliție și a declarației persoanei care solicită înregistrarea, care să cuprindă datele de identificare; ulterior întocmirii actului de deces ofițerul de stare civilă informează declarantul decesului cu privire la necesitatea solicitării înregistrării nașterii.

(5) În lipsa certificatului medical constatator al nașterii, în actul de deces se înscrie mențiunea corespunzătoare prevăzută în anexa nr. 20; după înregistrarea tardivă a nașterii se operează mențiuni cu privire la datele de identificare pe marginea actului de deces.

(6) În toate cazurile de înregistrare a nașterii se aplică prevederile prezentelor norme metodologice.

(1) Pentru copilul născut mort se întocmește numai actul de naștere; în acest caz nu se completează rubricile privind „prenumele“, „cetățenia“ și „codul numeric personal“, iar în rubrica „din care rezultă că s-a născut un copil .............“ se înscrie cuvântul „mort“.

(2) La cerere, în baza actului de naștere, se eliberează certificat de naștere cu mențiunea „COPIL NĂSCUT MORT“ sau adeverința de înhumare/incinerare, fapt despre care se precizează în Registrul privind eliberarea adeverințelor de înhumare/incinerare.

(3) După împlinirea termenului de 3 zile pentru copilul născut mort, dar nu mai târziu de un an de la data nașterii, întocmirea actului de naștere se face cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, respectiv a șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră al României acreditate/acreditat să exercite funcții consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul.

(4) În cazul prevăzut la alin. (3), dacă nașterea nu a fost înregistrată în termen de un an de la producerea acesteia, se aplică dispozițiile privind înregistrarea tardivă a nașterii.

(1) Declarația de căsătorie se face personal, de către viitorii soți, un bărbat și o femeie, în scris, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria locului de domiciliu ori de reședință al unuia dintre ei și se publică în ziua în care a fost primită, prin afișare, în extras, la sediul primăriei, pe pagina de internet a acesteia și pe portalul S.I.I.E.A.S.C., și după caz, la sediul primăriei unde celălalt soț are domiciliul sau reședința.

(2) Prin excepție, căsătoria poate fi încheiată în altă unitate administrativ-teritorială decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau își au reședința viitorii soți, în baza documentelor justificative, numai cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria și cu obligativitatea înștiințării primăriei de domiciliu sau de reședință a viitorilor soți, în vederea publicării declarației de căsătorie.

(3) Prevederile alin. (1) se aplică și în situația căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României, unde cetățenii români pot depune declarația de căsătorie dacă cel puțin unul dintre viitorii soți, cetățean român, are domiciliul sau reședința în statul în care acestea sunt acreditate să exercite funcții consulare și dacă legislația statelor acreditare nu se opune expres în acest sens sau dacă statele acreditare recunosc aceste căsătorii și niciunul dintre viitorii soți nu deține și cetățenia statului în care misiunea diplomatică/ oficiul consular de carieră este acreditată/acreditat să exercite funcții consulare.

(4) În cazul în care unul dintre viitorii soți nu se află în unitatea administrativ-teritorială unde urmează a se încheia căsătoria, el poate face declarația de căsătorie la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unității administrativ-teritoriale pe raza căruia/căreia își are domiciliul sau reședința, care o va transmite, în termen de 48 de ore, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul unității administrativ-teritoriale unde urmează a se încheia căsătoria, cu excepția căsătoriei încheiate în condițiile prevăzute la alin. (2).

(5) Declarația de căsătorie se poate face în afara sediului S.P.C.L.E.P. sau, după caz, al primăriei, cu aprobarea primarului, dacă unul dintre viitorii soți se află în imposibilitatea de a se deplasa, din motive temeinice, cum sunt motivele medicale, aflarea în arest preventiv sau executarea unei pedepse privative de libertate/unei măsuri educative privative de libertate, la adresa/locul de deținere unde/în care acestea se află, cu respectarea prevederilor alin. (1) teza a II-a.

(6) Dacă de la data depunerii declarației de căsătorie au trecut 30 de zile și căsătoria nu a fost încheiată ori dacă viitorii soți doresc să modifice declarația inițială la datele privind numele de familie și/sau regimul matrimonial, aceștia vor face o nouă declarație de căsătorie, dispunându-se publicarea acesteia; la depunerea declarației de căsătorie ofițerul de stare civilă are obligația de a informa viitorii soți că modificarea conținutului acesteia presupune curgerea unui nou termen pentru publicitate, opoziție și oficiere.

(7) După încheierea căsătoriei ori, după caz, la expirarea termenului de 30 de zile de la data depunerii declarației de căsătorie, dacă aceasta nu a fost încheiată, afișul care conține declarația de căsătorie în extras se elimină de la sediul primăriei, respectiv al misiunii diplomatice/oficiului consular de carieră a/al României, de pe pagina de internet a acestora și de pe portalul S.I.I.E.A.S.C.

(1) Odată cu declarația de căsătorie viitorii soți prezintă următoarele documente:

(2) Dovada desfacerii căsătoriei anterioare se poate face cu unul dintre următoarele documente:

(3) Dovada încetării căsătoriei anterioare se face, pentru cetățeanul străin, cu certificatul de deces al fostului soț, iar pentru cetățeanul român, cu certificatul de deces al fostului soț emis de autoritățile române sau, după caz, cu certificatul de naștere/căsătorie cu mențiunile/mențiunea corespunzătoare.

(4) Dovada identității se poate face cu unul dintre următoarele documente:

(5) Cetățenii străini fac dovada identității:

(6) Cetățenii străini cărora li s-a acordat o formă de protecție internațională în România fac dovada identității cu următoarele documente:

(7) Cetățenii străini solicitanți de azil în România fac dovada identității cu pașaport emis de statul ai cărui cetățeni sunt, însoțit de documentul temporar de identitate.

(8) În cazul în care beneficiarii protecției internaționale în România nu pot prezenta certificatul de naștere prevăzut la alin. (1) lit. b), aceștia depun o declarație autentică dată pe propria răspundere din care să rezulte datele lor de stare civilă. În cuprinsul declarației se menționează faptul că este utilizată exclusiv în scopul încheierii/înregistrării căsătoriei. Notarul public identifică declarantul în baza documentelor care fac dovada identității, valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României, prevăzute de prezentul articol.

(9) Documentele cu care se face dovada identității trebuie să fie valabile atât la data depunerii declarației de căsătorie, cât și la data oficierii căsătoriei.

(10) Următoarele categorii de documente de identitate ale cetățenilor străini nu sunt valabile pentru încheierea căsătoriei pe teritoriul României:

(11) În situația în care viitorii soți sunt cetățeni străini/apatrizi, ofițerul de stare civilă efectuează verificări după cum urmează:

(12) În situația în care beneficiarul protecției internaționale în România nu prezintă pașaportul, certificatul de naștere sau actul de identitate eliberat de statul al cărui cetățean este, la rubrica mențiuni din actul și certificatul de căsătorie se înscrie mențiunea „Identitatea soților/soției/soțului este declarată“.

(13) Documentele prezentate de cetățenii străini, eliberate de statele ai căror cetățeni sunt, vor fi legalizate conform prevederilor art. 34.

(1) În situația încheierii căsătoriei în cazul existenței unor impedimente rezultate din condițiile de vârstă, minorul care dorește să se căsătorească face o cerere la instanța de tutelă de la locul de domiciliu în vederea obținerii autorizării prevăzute la art. 272 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Avizul medical nu înlătură prezentarea certificatelor medicale privind starea sănătății prevăzute de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Încuviințarea căsătoriei minorilor de către părinți, tutore ori, după caz, de către reprezentantul legal se face printr-o declarație dată la S.P.C.L.E.P. sau primăria competent/competentă odată cu declarația de căsătorie; dacă părinții, tutorele ori, după caz, reprezentantul legal locuiesc/ locuiește în altă localitate decât cea în care se încheie căsătoria, încuviințarea se dă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din localitatea de domiciliu sau de reședință a acestora, care o înaintează în termen de 48 de ore la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria competent/competentă pentru încheierea căsătoriei; din declarație trebuie să rezulte că părinții, tutorele sau, după caz, reprezentantul legal sunt/este de acord cu încheierea căsătoriei de către copilul său/lor minor, care a împlinit vârsta de 16 ani.

(2) În situația în care numai unul dintre părinți încuviințează căsătoria minorului, iar celălalt refuză, instanța de tutelă decide ținând seama de interesul superior al copilului.

(3) În cazul în care părinții sunt divorțați, pentru încheierea căsătoriei este necesar consimțământul ambilor părinți, dacă nu sunt decăzuți din drepturile părintești.

(4) Dacă unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și manifesta voința, fapt stabilit printr-un raport de anchetă socială, încuviințarea celuilalt părinte este suficientă.

(1) Odată cu depunerea declarației, viitorii soți declară, în fața ofițerului de stare civilă, numele de familie pe care s-au învoit să îl poarte în căsătorie, potrivit dispozițiilor art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea, după caz, a dispozițiilor art. 2.589 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Dacă înțelegerea referitoare la numele de familie a intervenit după depunerea declarației, se procedează conform art. 63 alin. (6).

(1) Căsătoria se încheie după expirarea termenului de 10 zile, respectiv începând cu a 11-a zi de la depunerea declarației de căsătorie, dar nu mai târziu de a 30-a zi de la data când a fost făcută declarația de căsătorie.

(2) În cazul prevăzut de art. 63 alin. (4), termenul de 10 zile se socotește de la data când s-a primit declarația la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unde urmează a se încheia căsătoria.

(3) Căsătoria se poate încheia înaintea expirării termenului de 10 zile, pentru motive temeinice, numai cu aprobarea primarului, în România, sau a șefului misiunii diplomatice sau oficiului consular de carieră în cazul căsătoriilor încheiate la misiunile diplomatice și oficiile consulare de carieră ale României competente; documentele justificative se arhivează la dosarul de căsătorie.

(1) Oficierea căsătoriei se face la sediul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, al primăriei competente ori la un alt sediu destinat acestui scop stabilit prin dispoziția primarului.

(2) Căsătoria se poate încheia în afara sediului S.P.C.L.E.P. sau, după caz, al primăriei competente, în locuri cum ar fi grădinile publice, parcurile, muzeele și alte locuri în aer liber, la cererea viitorilor soți, cu aprobarea primarului.

(3) Oficierea căsătoriei se face în limba română de către ofițerul de stare civilă având o ținută vestimentară adecvată caracterului solemn al acestui act.

(4) Persoanele care aparțin minorităților naționale pot solicita, prin cerere scrisă, celebrarea căsătoriei în limba lor maternă, cu condiția ca cel care oficiază căsătoria să cunoască această limbă, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.

(5) La oficierea căsătoriei, ofițerul de stare civilă este obligat să poarte eșarfa, în culorile drapelului național român, așezată pe umărul stâng, cu banda albastră în sus.

(1) După luarea consimțământului viitorilor soți, liber și deplin exprimat, în fața a 2 martori, ofițerul de stare civilă îi declară căsătoriți, citește dispozițiile art. 258 alin. (1) - (3), art. 308 și art. 309 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind drepturile și obligațiile soților și întocmește, de îndată, actul de căsătorie.

(2) Actul de căsătorie se semnează de către soți, cu numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte în timpul căsătoriei, de către ofițerul de stare civilă și de către martori.

(3) În rubrica „Văzând că publicația cerută de lege s-a efectuat în termen și că nu s-a făcut opoziție la această căsătorie, în temeiul consimțământului exprimat personal de fiecare dintre viitorii soți, noi ...................., ofițer de stare civilă, am încheiat prezentul act de căsătorie“, se înscriu numele de familie și prenumele celui care a oficiat căsătoria.

(1) Ofițerul de stare civilă nu poate încheia căsătoria dacă constată că nu sunt îndeplinite cerințele legii.

(2) Refuzul privind încheierea căsătoriei se consemnează într-un proces-verbal motivat, întocmit în două exemplare, dintre care unul se înmânează fizic sau se transmite electronic persoanelor care intenționau să se căsătorească, iar celălalt exemplar, electronic, se atașează la dosarul de căsătorie.

(3) Dacă se formulează opoziție cu privire la căsătoria persoanei care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, ofițerul de stare civilă sesizează de îndată instanța de tutelă, care va hotărî cu privire la temeinicia opoziției.

(1) Actul de deces se întocmește ca urmare a unei declarații verbale sau din oficiu, de către ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs decesul ori s-a găsit cadavrul ori, după caz, ca urmare a unei declarații verbale, de către ofițerul de stare civilă din cadrul misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră a/al României acreditate/acreditat să exercite funcții consulare în statul pe teritoriul căruia s-a produs evenimentul.

(2) În situațiile prevăzute la art. 3 alin. (8) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrarea decesului se face în S.I.I.E.A.S.C. de către ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B. de la sediul acestora, în baza documentelor existente în S.I.I.E.A.S.C. sau prezentate de declarant ori de către ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale competent/e să înregistreze decesul; exemplarul I al actelor de deces se transmite, în original, cu adresă, S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale competent/e, în vederea constituirii Registrului de stare civilă exemplarul I.

(3) Înregistrarea din oficiu a actului de deces se face în ultima zi a termenului de declarare, în baza certificatului medical constatator al decesului, comunicat electronic de către emitent, precum și a verificărilor efectuate în S.I.I.E.A.S.C. și R.N.E.P. de către S.P.C.L.E.P./primăria competent/ă potrivit alin. (1).

(4) Declararea decesului se poate face la oricare S.P.C.L.E.P., respectiv primărie din cadrul unității administrativ-teritoriale unde aceste servicii nu sunt constituite, care va transmite dosarul electronic ofițerului de stare civilă competent potrivit alin. (1).

(5) Declararea decesului, pentru situația în care cauza decesului este naturală, se face în termen de 3 zile de la data încetării din viață a persoanei, de către persoanele prevăzute la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum și în cazul găsirii unui cadavru, termenul de 3 zile de declarare a decesului se calculează de la data eliberării certificatului medical constatator al decesului, iar înregistrarea actului de deces se face în baza certificatului medical constatator al decesului și a dovezii eliberate de poliție sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorități a fost sesizată despre deces.

(7) În cazul în care decesul nu a fost declarat și înregistrat în termenul prevăzut la alin. (5) și (6), întocmirea actului de deces se face, în România numai cu aprobarea parchetului, cu precizarea motivelor întârzierii și, în străinătate, dacă autoritățile competente din statul unde s-a produs decesul confirmă că nu au obiecții cu privire la înregistrarea decesului cetățeanului român la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră a/al României din acel stat acreditată/acreditat să exercite funcții consulare.

(8) În cazul în care decesul nu a fost declarat și înregistrat în termenul prevăzut la alin. (5) și (6) și s-a produs incinerarea/înhumarea cadavrului în lipsa certificatului medical constatator al decesului, întocmirea actului de deces se face numai în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă.

(1) Odată cu declararea decesului, declarantul depune următoarele documente:

(2) În cazurile în care declarantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă și/sau actul de identitate ale/al persoanei decedate, declară, în scris, motivul neprezentării acestora, precum și datele de identificare ale decedatului.

(3) După întocmirea actului de deces, pe certificatul de naștere și/sau căsătorie, după caz, se aplică mențiunile corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 20.

(1) În cazul decesului unui cetățean român cu domiciliul în străinătate, pentru care se prezintă pașaport drept document de legitimare, acesta se va transmite serviciului public comunitar de pașapoarte teritorial, iar în cazul actelor de deces întocmite în țară se transmite electronic și un extras pentru uz oficial de pe actul de deces.

(2) În cazul decesului unui cetățean străin, pașaportul, cartea de rezidență, actul de identitate, permisul de ședere pe termen lung sau permisul de ședere temporară se înaintează de îndată, cu adresă, structurii teritoriale a I.G.I. și se transmite electronic un extras pentru uz oficial de pe actul de deces.

(3) În lipsa documentelor prevăzute la alin. (1) sau (2), la serviciul public comunitar de pașapoarte teritorial, respectiv structura teritorială a I.G.I. se transmite electronic extrasul pentru uz oficial după actul de deces, împreună cu forma electronică a declarației motivate a declarantului.

(1) În situația în care decesul s-a produs în străinătate și nu s-a înregistrat la autoritățile străine competente sau la misiunile diplomatice ori oficiile consulare de carieră ale României, actul de deces se întocmește la cererea scrisă a declarantului, de către ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P./primăriei unității administrativ-teritoriale pe a cărui/cărei rază a avut domiciliul persoana decedată, după ce se verifică electronic prin intermediul M.A.E. - DCons dacă decesul nu a fost înregistrat în străinătate.

(2) Dacă decesul nu a fost înregistrat în străinătate, ofițerul de stare civilă din cadrul SPCLEP/primăriei unității administrativ-teritoriale unde aceste servicii nu sunt constituite desfășoară următoarele activități:

(3) Actul de deces se întocmește în baza documentelor menționate la alin. (2) și a următoarelor documente:

(4) În cazurile în care declarantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă și/sau actul de identitate ale/al persoanei decedate, se procedează potrivit art. 77 alin. (2); după întocmirea actului de deces, pe certificatul de naștere și/sau căsătorie, după caz, se aplică mențiunea prevăzută la art. 77 alin. (3).

(5) Este interzisă întocmirea actului de deces fără avizul conform al șefului S.P.C.J.E.P./D.G.E.P.M.B. și fără aprobarea parchetului și a primarului.

(6) Dacă decesul nu a fost înregistrat în străinătate, în lipsa certificatului medical constatator eliberat de autoritățile străine, instanța judecătorească dispune cu privire la înregistrarea decesului.

(7) Dacă decesul a fost înregistrat în străinătate se procedează la transcrierea certificatului/extrasului de deces în registrele de stare civilă române.

(1) Întocmirea actului de deces privind cadavrul cu identitate necunoscută se face la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale în raza căruia/căreia a fost găsit, în baza certificatului medical constatator al decesului, a dovezii eliberate de poliție sau de parchet și a procesului-verbal întocmit de medicul legist, care cuprinde:

(2) Pe marginea actului de deces se aplică mențiunea corespunzătoare prevăzută în anexa nr. 20.

(3) Dacă, ulterior întocmirii actului de deces privind cadavrul cu identitate necunoscută, parchetul sau poliția stabilește identitatea cadavrului, pe baza comunicării făcute de acestea, datele privind identitatea se înscriu, prin mențiune, pe actul respectiv, conform textului prevăzut la anexa nr. 20; mențiunea se transmite S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăriei care are în păstrare actul de naștere al persoanei identificate.

(1) În actul de deces, întocmit ca urmare a unei hotărâri judecătorești declarative de moarte, definitivă, se înscriu datele de stare civilă și data decesului, așa cum rezultă din hotărâre; întocmirea actului de deces, în acest caz, se face la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria competent/competentă, din oficiu ori la cererea persoanei interesate, potrivit art. 39 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În cazul în care în cuprinsul hotărârii judecătorești declarative de moarte nu sunt precizate data decesului în format an, lună, zi și/sau domiciliul decedatului se procedează conform dispozițiilor art. 39^1 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1) În vederea declarării judecătorești a morții unei persoane, ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau al primăriei competent/e, la cererea instanțelor de judecată efectuează următoarele activități:

(2) D.G.E.P. comunică despre înregistrarea decesului Institutului Național de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., până la data de 5 a lunii următoare înregistrării decesului.

(1) Înhumarea sau incinerarea persoanelor decedate se face în baza certificatului de deces.

(2) În cazul în care declarantul nu este persoana îndreptățită să primească certificatul de deces, acestuia i se eliberează de către ofițerul de stare civilă care a înregistrat decesul, la cerere, adeverință de înhumare sau de incinerare a cadavrului.

(3) Adeverința de înhumare sau de incinerare a cadavrului se eliberează într-un singur exemplar, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 23, și se înregistrează în Registrul privind eliberarea adeverințelor de înhumare/incinerare.

(4) Duplicatul adeverinței de înhumare sau de incinerare pierdute ori distruse se poate elibera numai cu aprobarea primarului unității administrativ-teritoriale, la solicitarea scrisă a declarantului sau a unei persoane care justifică un interes legitim.

(5) Eliberarea adeverinței de înhumare sau de incinerare privind un cetățean român sau de origine română al cărui deces s-a produs în străinătate se face de către ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază administrativ-teritorială urmează să se facă înhumarea ori incinerarea, la cererea scrisă a persoanei interesate, în baza certificatului de deces eliberat de autoritățile străine, în original, și a traducerii legalizate în limba română sau a extrasului multilingv al actului de deces.

(6) Când decesul cetățeanului român s-a înregistrat la misiunea diplomatică ori la oficiul consular de carieră a/al României, înhumarea sau incinerarea se face în baza certificatului de deces întocmit de una dintre aceste autorități.

(7) Dacă decesul unui cetățean român s-a produs pe o aeronavă înmatriculată în România aflată în afara spațiului aerian al României sau pe o navă sub pavilionul României aflată în afara apelor teritoriale române, iar cadavrul este transportat în țară, eliberarea adeverinței de înhumare sau de incinerare se face pe baza dovezii eliberate de comandantul navei ori aeronavei, prevăzută la art. 7 alin. (6) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(8) Când decesul nu a fost înregistrat sau nu a fost eliberat certificatul de deces, adeverința de înhumare ori incinerare se eliberează numai cu aprobarea parchetului.

(9) În cazul copilului născut mort adeverința de înhumare ori incinerare se eliberează în baza actului de naștere cu mențiunea „copil născut mort“.

(10) La înregistrarea din oficiu a actului de deces se eliberează numai adeverință de înhumare ori incinerare, certificatul de deces urmând a se elibera la solicitarea persoanelor îndreptățite.

(1) Dacă nașterea sau decesul are loc în tren, pe o navă ori aeronavă, sau într-un alt mijloc de transport, în timpul unei călătorii care nu depășește granițele statului român, înregistrarea nașterii ori a decesului se face de ofițerul de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. sau, după caz, primăriei unității administrativ-teritoriale al/a locului de coborâre ori de debarcare.

(2) Nu pot fi încheiate căsătorii în timpul unei călătorii sau staționării în interiorul granițelor țării, în tren, pe o navă ori o aeronavă.

(1) În cazul în care nașterea, căsătoria sau decesul are loc pe o navă sub pavilionul României, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, înregistrarea se face de către comandantul navei, în jurnalul de bord.

(2) Dacă nașterea sau decesul are loc pe o aeronavă înmatriculată în România, în timpul unei călătorii în afara spațiului aerian al României, evenimentul se înregistrează de comandantul aeronavei, în carnetul de drum.

(1) Prevederile prezentului capitol referitoare la actele și condițiile necesare înregistrării nașterii, căsătoriei sau decesului se aplică în mod corespunzător și în cazul înregistrării nașterii, căsătoriei ori decesului pe o navă sub pavilionul României, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române, respectiv în cazul înregistrării nașterii ori decesului pe o aeronavă înmatriculată în România, în timpul unei călătorii în afara spațiului aerian al României.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), comandantul navei nu poate încheia căsătorii în situațiile prevăzute la art. 272 alin. (2) și art. 274 alin. (2) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Înregistrările făcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum vor cuprinde datele necesare întocmirii actului de stare civilă, precum și semnăturile cerute de lege, acestea făcând dovada evenimentului până la întocmirea actului de stare civilă.

(2) Comandantul navei sau aeronavei eliberează persoanelor îndreptățite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar în termen de 30 de zile de la sosirea în țară înaintează, prin căpitănia portului, respectiv comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum la D.S.C. - Sector 1, care va întocmi actul de stare civilă.

(3) Înregistrarea actelor de stare civilă se poate face și la cererea titularilor sau a reprezentanților legali de către D.S.C. - Sector 1, în baza dovezii eliberate de comandantul navei/ aeronavei, precum și a verificărilor efectuate în R.N.E.P. și S.I.I.E.A.S.C.

(4) Comandanții de nave sub pavilionul României pot proceda la încheierea unei căsătorii, în afara apelor teritoriale române, conform prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția ca viitorii soți să fie cetățeni români.

(5) În timpul călătoriei ce depășește apele teritoriale române, comandanții de nave sub pavilionul României nu pot încheia căsătoria între un cetățean străin și un cetățean român, precum și între cetățeni străini care se află pe navă, chiar dacă viitorii soți prezintă dovezile cerute de lege.

(1) În caz de mobilizare, război ori participare a forțelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, actele și faptele de stare civilă ale militarilor, personalului civil și ale altor categorii de participanți din unitățile forțelor armate se înregistrează de ofițerii anume desemnați prin ordin al ministrului apărării naționale ori, după caz, al ministrului afacerilor interne.

(2) Modalitățile de instruire a ofițerilor desemnați și de aprovizionare cu registrele de stare civilă necesare se stabilesc, prin protocol, de către M.A.I., prin D.G.E.P., și celelalte instituții care desfășoară activitățile prevăzute la alin. (1).

(1) Actele de naștere, de căsătorie și de deces se întocmesc cu respectarea regulilor prevăzute de prezentele norme metodologice.

(2) Despre actele și faptele de stare civilă înregistrate se face mențiune și în jurnalul acțiunilor de luptă.

(3) Dispozițiile art. 63 referitoare la înregistrarea căsătoriei se aplică în mod corespunzător.

(4) Aprobările prevăzute la art. 46 alin. (1), precum și dovada prevăzută la art. 76 alin. (6) se dau și, respectiv, se eliberează de către comandantul unității din care face parte ofițerul de stare civilă desemnat prin ordin al ministrului apărării naționale ori, după caz, al ministrului afacerilor interne.

(1) Ofițerii de stare civilă desemnați prin ordin al ministrului apărării naționale ori, după caz, al ministrului afacerilor interne, încheie căsătorii între personalul român, militar și/sau civil, după caz, și, în cazul în care convențiile internaționale sau legislația statului de reședință permit/permite căsătoria între un cetățean român și un cetățean străin.

(2) Regulile privind încheierea căsătoriei sunt cele prevăzute în secțiunea a 4-a.

(1) În baza actelor de naștere și de căsătorie întocmite se eliberează celor îndreptățiți adeverințe doveditoare; în cazul celor decedați, adeverința se trimite familiei sau aparținătorilor.

(2) Adeverința va cuprinde, obligatoriu, rubricile prevăzute pentru extrasele de naștere, de căsătorie sau de deces, potrivit modelelor prevăzute în anexele nr. 24-26, precum și unitatea din care fac parte, după caz, mama copilului, soții și, respectiv, defunctul.

(3) În baza adeverințelor prevăzute la alin. (2) și a mențiunilor făcute în jurnalul acțiunilor de luptă al unității pot fi reconstituite actele de stare civilă pierdute sau distruse.

(1) Actele de stare civilă întocmite în afara teritoriului național se trimit în țară, lunar, părții sedentare a unității militare dislocate în teatre de operațiuni, care le înaintează, de îndată, pe bază de adresă, D.S.C. - Sector 1.

(2) Actele de stare civilă întocmite pe teritoriul național în caz de mobilizare sau de război se trimit lunar, pe bază de adresă, D.G.E.P.

(3) În situația prevăzută la alin. (1), Registrul de stare civilă exemplarul II se constituie după Registrul de stare civilă exemplarul I, de către D.S.C. - Sector 1, care eliberează și certificate de stare civilă, la cererea persoanelor îndreptățite.

(4) Actele menționate la alin. (2) se păstrează la D.G.E.P., până la încetarea mobilizării sau a stării de război, după care se trimit pentru constituirea Registrului de stare civilă exemplarul II de către S.P.C.L.E.P sau, după caz, primăria unității administrativ-teritoriale competent/ă, astfel:

(1) Actele de stare civilă ale cetățenilor români, întocmite în străinătate la autoritățile locale competente, se transcriu, obligatoriu, în registrele de stare civilă române, la cererea persoanei îndreptățite potrivit legii, formulată în termen de 6 luni de la înregistrarea actului sau faptului de stare civilă la autoritățile străine, respectiv de la data dobândirii/redobândirii cetățeniei române.

(2) Cererile de transcriere se soluționează de către S.P.C.L.E.P. sau de către primăria unității administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu/ultimul domiciliu avut în România al titularului sau al solicitantului, după caz, cu aprobarea primarului și cu avizul conform al șefului S.P.C.J.E.P./S.P.C.L.E.P. al sectorului municipiului București.

(3) Cererile de transcriere privind cetățenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România, cu excepția celor care au redobândit cetățenia română sau cărora li s-a acordat cetățenia română, în temeiul prevederilor art. 10 și 11 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se soluționează cu aprobarea primarului sectorului 1 al municipiului București și cu avizul conform al șefului D.S.C. - Sector 1.

(4) În situațiile prevăzute la alin. (2) și (3) cererile de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se pot depune la oricare S.P.C.L.E.P./primărie din cadrul unității administrativ-teritoriale unde aceste servicii nu sunt constituite, care va transmite dosarul electronic ofițerului de stare civilă competent.

(5) Cererile de transcriere privind cetățenii români care au redobândit sau cărora li s-a acordat cetățenia română se depun și se soluționează potrivit art. 41 alin. (7) - (10) din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(6) După înregistrarea cererii, ofițerul de stare civilă efectuează verificări pentru a stabili:

(7) Cetățenii care dobândesc/redobândesc cetățenia română și solicită transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă fac dovada cetățeniei române cu documentele prevăzute la art. 22 și 23 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Cererile de transcriere se fac în nume propriu sau prin împuternicit cu procură specială, cu excepția celor prevăzute la art. 98 alin. (5).

(2) Pentru minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani, transcrierea certificatelor/extraselor de naștere/extraselor multilingve ale actelor de naștere se solicită de unul dintre părinți, tutore sau, după caz, de reprezentantul legal, în nume propriu ori prin împuternicit cu procură specială; minorii care au împlinit vârsta de 14 ani solicită transcrierea certificatelor/extraselor de naștere/extraselor multilingve ale actelor de naștere în nume propriu, asistați de unul dintre părinți, tutore sau, după caz, de reprezentantul legal, ori prin împuternicit cu procură specială.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (2), dacă părinții au domicilii diferite în țară, competența privind transcrierea certificatului/ extrasului de naștere/extrasului multilingv al actului de naștere aparține oricărui/oricărei din cele două S.P.C.L.E.P. sau primării pe raza cărora au domiciliul părinții minorului.

(4) Pentru cetățenii români care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ai căror părinți au domiciliul în străinătate, cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de naștere/extraselor multilingve ale actelor de naștere se soluționează de S.P.C.L.E.P. sau primăria ultimului loc de domiciliu avut de părinți în România, iar în cazul în care au avut domicilii diferite, de S.P.C.L.E.P. sau primăria de la ultimul domiciliu al unuia dintre părinți.

(5) Pentru cetățenii români care au împlinit vârsta de 18 ani, ai căror părinți au avut domiciliul în România pe perioada minorității, cererea se soluționează de S.P.C.L.E.P. sau primăria unității administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al părinților, iar dacă nu au avut domiciliul în România sau titularul se legitimează cu document eliberat de autoritățile străine, de D.S.C. - Sector 1.

(6) În cazul transcrierii certificatului/extrasului de căsătorie/extrasului multilingv al actului de căsătorie, cererea se soluționează de S.P.C.L.E.P. sau primăria unității administrativ-teritoriale de la domiciliul comun al soților, iar dacă soții au domicilii diferite în țară, la oricare dintre cele două S.P.C.L.E.P. sau primării pe raza cărora aceștia își au domiciliul.

(7) În cazul transcrierii certificatului/extrasului de deces/ extrasului multilingv al actului de deces, cererea se soluționează fie de S.P.C.L.E.P. sau primăria unității administrativ-teritoriale a locului de domiciliu al solicitantului, fie de S.P.C.L.E.P. sau primăria ultimului domiciliu avut în țară de către persoana decedată; în cazul solicitanților cu statut de cetățean român cu domiciliul în străinătate, cererea se poate soluționa de S.P.C.L.E.P. sau primăria de la ultimul domiciliu avut în țară de către decedat.

(8) Persoanele care dobândesc cetățenia română și fac dovada domiciliului în România cu permis de ședere pe termen lung eliberat de I.G.I. sau cartea de rezidență permanentă pentru membrii de familie depun cerere de transcriere la S.P.C.L.E.P. sau primăria unității administrativ-teritoriale a locului de domiciliu, potrivit datelor înscrise în permisul de ședere/cartea de rezidență permanentă pentru membrii de familie.

(9) În cazul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate care se legitimează cu pașaportul expirat sau titlu de călătorie fără mențiunea „identitate incertă“, verificările pentru stabilirea competenței teritoriale se efectuează în R.N.E.P. de către ofițerul de stare civilă care înregistrează cererea de transcriere.

(10) Pentru copiii cetățeni români născuți în străinătate față de care s-a dispus o măsură de protecție specială, în condițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ai căror părinți nu solicită transcrierea certificatului/extrasului de naștere/extrasului multilingv al actului de naștere, acesta se transcrie la cererea D.G.A.S.P.C.

(11) Pentru copiii cetățeni români născuți în străinătate și aflați în țară cu părinții sau cu persoana desemnată în condițiile art. 104 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru care părinții nu solicită transcrierea certificatului/extrasului de naștere/extrasului multilingv al actului de naștere, aceasta se face la cererea S.P.A.S.

(1) Cererea de transcriere este însoțită de certificatul de stare civilă, extrasul multilingv al actului de stare civilă sau extrasul de stare civilă eliberat de autoritățile străine, în original, care trebuie să îndeplinească cerințele de legalizare prevăzute la art. 34, traducerea în limba română legalizată sau, după caz, formularul standard multilingv, precum și, după caz, de următoarele documente:

(2) În cazul în care titularul certificatului/extrasului de stare civilă/extrasului multilingv al actului de stare civilă ce urmează a fi transcris nu este în posesia niciunui document cu care să facă dovada cetățeniei române, întrucât a plecat din țară odată cu părinții, în perioada minorității sale, sau nu s-a născut în România, S.P.C.L.E.P./primăria/misiunea diplomatică sau oficiul consular a/al României care primește cererea de transcriere efectuează verificări la D.G.P. sau A.N.C., după caz.

(3) În situația în care, la depunerea cererilor de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă procurate din străinătate, se stabilește că au intervenit modificări la numele de familie și/sau prenumele titularului actului, față de documentele ce însoțesc cererea de transcriere, se solicită documentele necesare clarificării neconcordanțelor privind numele de familie și/sau prenumele; cererea pentru transcriere se depune și se soluționează după clarificarea neconcordanțelor.

(4) În situația în care se stabilește că în certificatul/extrasul de stare civilă/extrasul multilingv al actului de stare civilă eliberat de autoritățile străine au fost înscrise date care nu sunt în concordanță cu cele înscrise în registrele de stare civilă române, în documentele prezentate, R.N.E.P. și S.I.I.E.A.S.C., transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autoritățile străine emitente, cu excepția următoarelor situații:

(5) În situațiile prevăzute la alin. (4) lit. a) și b), numele de familie al titularului actului de naștere sau cel al soților după căsătorie din actul de căsătorie se stabilește, după caz, potrivit art. 37 lit. e).

(6) În situația transcrierii certificatelor/extraselor de naștere/extraselor multilingve ale actelor de naștere ale copiilor, dispozițiile art. 43 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(7) În situația în care în certificatul/extrasul de căsătorie/extrasul multilingv al actului de căsătorie procurat din străinătate se face referire la regimul matrimonial ales, acesta se înscrie în actul de căsătorie fără a fi necesară prezentarea declarației prevăzute la alin. (1) lit. f) sau o convenție matrimonială.

(8) Ofițerul de stare civilă înscrie pe marginea actului de căsătorie transcris mențiunea despre regimul matrimonial ales, potrivit textului prevăzut în anexa nr. 20, și transmite un extras pentru uz oficial, electronic, la Centrul Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale, pentru a fi comunicat notarului public care a autentificat convenția matrimonială în România, după caz.

(9) Dispozițiile art. 43 alin. (5) din prezentele norme metodologice se aplică în mod corespunzător.

(1) După efectuarea verificărilor de către ofițerul de stare civilă competent, dosarul de transcriere se transmite autorității competente, respectiv D.S.C. - Sector 1 sau S.P.C.J.E.P./S.P.C.L.E.P. al sectorului municipiului București, împreună cu referatul ce conține rezultatul acestora, din care să rezulte cetățenia română a titularului actului, competența teritorială, faptul că nu mai există un alt act înregistrat în registrele de stare civilă române și, după caz, propunerile privind conținutul rubricilor care trebuie completate în actul care se transcrie; referatul va fi însoțit de documentele prevăzute la art. 100, după caz.

(2) În cazul transcrierii certificatului/extrasului de deces/extrasului multilingv al actului de deces, verificările se vor referi atât la solicitant, cât și la decedat.

(3) Pe baza referatului ofițerului de stare civilă, a documentelor depuse de solicitant și a verificărilor efectuate în evidențele informatizate, autoritatea competentă, după caz D.S.C. - Sector 1, S.P.C.J.E.P./S.P.C.L.E.P. al sectorului municipiului București indică, odată cu avizul conform, conținutul rubricilor ce trebuie completate în actul care se transcrie; în situația prevăzută la art. 100 alin. (1) lit. d) rubricile necompletate se barează.

(4) În situațiile prevăzute la art. 100 alin. (4) actul de stare civilă se întocmește cu datele rezultate din registrele de stare civilă; autoritatea competentă, după caz, D.S.C. - Sector 1, S.P.C.J.E.P./S.P.C.L.E.P. al sectorului municipiului București indică, odată cu avizul conform, mențiunea ce se înscrie pe marginea actului de stare civilă transcris, potrivit textului prevăzut în anexa nr. 20.

(5) În cazul transcrierii certificatului/extrasului de deces/extrasului multilingv al actului de deces în cuprinsul căruia este precizată perioada și nu data certă a decesului titularului, în actul transcris se înscrie ca dată a decesului ultima zi din perioada menționată; autoritatea competentă, după caz, D.S.C. - Sector 1, S.P.C.J.E.P./S.P.C.L.E.P. al sectorului municipiului București indică, odată cu avizul conform, mențiunea ce se înscrie pe marginea actului de stare civilă transcris, potrivit textului prevăzut în anexa nr. 20.

(6) După verificarea documentelor, autoritățile prevăzute la art. 98 alin. (2), (3) și (5) transmit întreaga documentație, împreună cu avizul conform, S.P.C.L.E.P., respectiv primăriei unității administrativ-teritoriale competent(e) să soluționeze cererea.

(1) La primirea avizului conform de la autoritatea competentă ofițerul de stare civilă prezintă primarului, spre aprobare, referatul privind transcrierea actului de stare civilă și documentele menționate la art. 100, după caz.

(2) În baza aprobării referatului privind transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, precum și a documentelor depuse de solicitant și a evidențelor proprii, ofițerul de stare civilă întocmește actul de stare civilă, aplică mențiunile corespunzătoare și eliberează certificatul de stare civilă persoanei îndreptățite, potrivit legii.

(3) Este interzisă transcrierea certificatelor, extraselor de stare civilă și extraselor multilingve ale actelor de stare civilă procurate din străinătate fără avizul conform al D.S.C. - Sector 1, S.P.C.J.E.P./S.P.C.L.E.P. al sectorului municipiului București, după caz, și fără aprobarea primarului.

(4) În cazul transcrierii certificatelor, extraselor de stare și extraselor multilingve ale actelor de stare civilă procurate din străinătate cu încălcarea prevederilor alin. (3), actele de stare civilă întocmite sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța competentă care poate fi sesizată de orice instituție/autoritate sau persoană interesată.

(1) Cetățenii ale căror acte de stare civilă au fost înregistrate în localități care au aparținut României, iar în prezent se găsesc pe teritoriul altor state pot solicita, potrivit legii, întocmirea actelor de stare civilă la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unității administrativ-teritoriale pe raza căruia/căreia își au domiciliul, pe baza extrasului de pe actul de stare civilă ce se găsește în păstrarea serviciilor județene ale Arhivelor Naționale/Serviciului Municipiului București al Arhivelor Naționale.

(2) Transcrierea extraselor prevăzute la alin. (1) se face cu aprobarea primarului și avizul conform al instituției competente, respectiv D.S.C. - Sector 1, S.P.C.J.E.P./S.P.C.L.E.P. al sectorului municipiului București, după caz, în condițiile prezentelor norme metodologice.

(1) Cetățenii români aflați în străinătate pot solicita transcrierea certificatelor, extraselor de stare civilă sau extraselor multilingve ale actelor de stare civilă eliberate de autoritățile străine, în registrele de stare civilă române de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României în statul în care actele sau faptele de stare civilă s-au produs și dacă s-au înregistrat în prealabil la autoritatea locală competentă; transcrierea se face cu aprobarea șefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare, iar refuzul acestora se motivează.

(2) Cererea va fi însoțită de documentele prevăzute la art. 100, după caz; cererea având număr de înregistrare atribuit de misiunea diplomatică sau oficiul consular a/al României competentă/competent și documentele care o însoțesc se încarcă electronic în S.I.I.E.A.S.C.

(3) La rubrica „Mențiuni“ din actul de stare civilă se înscrie textul corespunzător prevăzut în anexa nr. 20.

(4) Actele de stare civilă - exemplarul II se transmit la Registrul de stare civilă exemplarul II definit la art. 16 lit. a).

(5) În baza actului de stare civilă transcris la misiunea diplomatică sau oficiul consular de carieră a/al României din străinătate, se eliberează certificatul de stare civilă persoanelor îndreptățite, potrivit legii.

(6) Actele de stare civilă întocmite pentru cetățenii români aflați în străinătate de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României se trimit prin M.A.E., pe măsura constituirii unui registru sau la sfârșitul fiecărui an cu actele aferente anului încheiat, la D.S.C. - Sector 1.

(7) Dispozițiile prezentelor norme metodologice privind transcrierea certificatelor, extraselor de stare civilă și extraselor multilingve ale actelor de stare civilă se aplică în mod corespunzător la nivelul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de carieră ale României.