(1) Reparațiile capitale reprezintă complexul de lucrări ce se executa asupra fondurilor fixe, după expirarea fiecărui ciclu de funcționare prevăzut în normativele tehnice pentru repararea fondurilor fixe în funcțiune și care au drept scop să asigure menținerea caracteristicilor tehnico-economice ale acestora pe întreaga durata de serviciu normata.
(2) Activitatea de reparații capitale cuprinde și partea de reparații capitale care se efectuează în cadrul reviziilor generale ale utilajelor și instalațiilor tehnologice, precum și modernizarea acestora ori de cîte ori este posibil, în condiții economice, care să conducă la îmbunătățirea parametrilor tehnico-economici corespunzător tipurilor similare care se produc în perioada efectuării reparatiei capitale, la mărirea randamentelor, reducerea consumurilor energetice și de materii prime, sporirea gradului de automatizare, creșterea capacității de producție și îmbunătățirea calității produselor.
(3) La realizarea reparațiilor capitale de clădiri, construcții speciale, utilaje, instalații, mijloace de transport, precum și la celelalte fonduri fixe se vor avea în vedere prevederile din prezentul capitol și din normativele tehnice pentru repararea fondurilor fixe prevăzute de lege.
(1) Sarcinile de reparații capitale se înscriu în planurile anuale, în liste distincte, ținînd seama de realizarea ciclurilor de funcționare a fondurilor fixe, prevăzute în normativele tehnice pentru repararea fondurilor fixe și de necesitatea executării acestora la termenele scadente; prin plan se stabilesc, pe titulari, volumele totale de reparații capitale cu defalcarea lor pentru construcții și utilaje.
(2) Listele se prezintă la aprobare odată cu adoptarea planului național unic și au la baza justificarea necesității, oportunității, eficientei și alte elemente caracteristice fiecărei poziții.
(3) Listele se întocmesc pe ministere, celelalte organe centrale și comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, pe centrale și întreprinderi și cuprind reparațiile capitale pentru principalele utilaje tehnologice, clădiri și construcții, precum și pentru grupele de utilaje standardizate mai importante, costul lucrărilor, executanții și termenele de realizare a acestora.
(4) Etapele și modul de elaborare și aprobare a planurilor de reparații capitale și revizii generale sînt cele prevăzute în Legea cu privire la dezvoltarea economico-socială planificata a României.
(1) Cheltuielile necesare executării la timp și de buna calitate a lucrărilor de reparații capitale, stabilite în conformitate cu prevederile normativelor tehnice pentru repararea fondurilor fixe, se prevăd în planurile de reparații capitale și în bugetele de venituri și cheltuieli. Pentru unitățile bugetare, fondurile necesare se asigura potrivit bugetului de venituri și cheltuieli.
(2) Cheltuielile efectuate pentru executarea lucrărilor de reparații capitale se includ în costurile de producție, de prestări de servicii sau în cheltuielile de circulație, după caz, în condițiile stabilite de lege.
(3) Pentru evitarea încărcării neuniforme a costurilor anuale de producție, cheltuielile de reparații capitale ale unor utilaje importante pot fi eșalonate prin cote anuale corespunzătoare ciclului de reparații capitale; titularii de plan vor prezenta, odată cu propunerile anuale de plan, lista acestor utilaje.
(1) Ministerele, celelalte organe centrale și locale ale administrației de stat, centralele industriale, întreprinderile și celelalte unități au obligația să asigure executarea la timp în condiții de calitate a tuturor reparațiilor capitale prevăzute în plan; în acest scop vor asigura dezvoltarea capacităților din sectoarele de reparații capitale ale întreprinderilor deținătoare de fonduri fixe, a capacităților întreprinderilor specializate în repararea mașinilor și utilajelor, precum și extinderea și diversificarea rețelei de întreprinderi specializate în efectuarea de reparații capitale ale diverselor categorii de utilaje.
(2) Reparațiile capitale de mașini-unelte și utilaje de uz general vor fi efectuate centralizat, pe zone geografice, ministere, centrale industriale sau grupe de întreprinderi.
(3) Centralele industriale care coordonează activitatea întreprinderilor producătoare de utilaje, precum și cele care au în subordine întreprinderi deținătoare de mașini, utilaje și instalații tehnologice importante, vor asigura asistența tehnica necesară executării în termenele planificate a unor reparații capitale de buna calitate.
(1) Ministerele, centralele industriale și întreprinderile producătoare de mașini, utilaje, instalații și aparate de măsura și control, precum și cele care cooperează la realizarea acestora, sînt obligate să asigure piesele și subansamblele de schimb pentru repararea și întreținerea fondurilor fixe respective, în cantitățile, de calitatea și în condițiile stabilite prin lege.
(2) La contractarea importurilor de mașini, utilaje și instalații, unitățile beneficiare au obligația să asigure prin contracte piesele de schimb necesare pentru prima dotare, precum și documentațiile tehnice de execuție pentru piesele de schimb a căror fabricație urmează să fie asimilată în țara. Răspunderea fabricării în țara a pieselor de schimb necesare repararii mașinilor, utilajelor și instalațiilor importate revine beneficiarilor care, împreună cu Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini, elaborează în acest scop programe de asimilare și asigura organizarea fabricării pieselor de schimb necesare în secții proprii sau, după caz, prin cooperare au alte unități economice.
(3) Pentru mașinile și utilajele de serie, precum și pentru părțile din instalațiile tehnologice supuse în timpul funcționarii unui regim de uzura mai pronunțat se vor asigura din timp subansamblele care să le înlocuiască pe cele uzate din cadrul lucrărilor de reparații capitale, urmînd ca subansamblele uzate să fie reparate și pregătite pentru a fi utilizate la următoarea reparatie capitala.
(4) Executanții de reparații, coordonatorii de balanța împreună cu ministerele, celelalte organe centrale și locale au obligația să asigure reconditionarea cu maximum de eficienta a pieselor de schimb uzate, rezultate în urma lucrărilor de reparații capitale, precum și a celor rezultate din dezmembrarea fondurilor fixe scoase din funcțiune.