Anexa nr. 6

Definițiile termenilor utilizați în elaborarea

Sistemului județean de monitorizare sol-teren pentru agricultură

și a Sistemului național de monitoring al

calității solului în rețeaua de profile 8x8 km

În sensul prezentelor norme, prin termenii și definițiile de mai jos se înțelege:

Sistem de monitorizare - supravegherea, evaluarea, prognoza și avertizarea cu privire la starea calității solurilor-terenurilor agricole, cu asigurarea de bănci de date la nivelul tării și al județelor, propuneri de măsuri necesare pentru protecția și ameliorarea terenurilor agricole, în scopul menținerii și creșterii capacității de producție, precum și al utilizării eficiente și durabile a acestora.

Sistemul de monitoring se desfășoară pe 3 niveluri:

Baza de date la nivel național va fi realizată de către Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - ICPA București (ICPA), care asigură și coordonarea științifică a acestor lucrări. Cheltuielile aferente coordonării științifice și avizării studiilor pedologice și de bonitare vor fi asigurate de către oficiile de studii pedologice și agrochimice, denumite în continuare OSPA, iar calculul acestora se stabilește prin însumarea manoperei (două zile de avizare pentru faza de birou, 3 zile de avizare pentru faza de teren, respectiv 4 zile de avizare pentru faza finală) cu cheltuielile de deplasare (cazare, diurnă, transport). Pentru realizarea bazei naționale de date de către ICPA cheltuielile vor fi suportate de către bugetul de stat, prin Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Studiul pedologic - constituie materialul științific prin care se concretizeaza o cartare pedologică sau o activitate de prelucrare a unor date pedologice deja existente (reambulare), cu sau fără studii de teren în completare. El cuprinde un text cu caracterizarea solurilor și a condițiilor în care se desfășoară activitatea de producție agricolă sau silvică, explicarea materialelor cartografice, o prognoză asupra evoluției solurilor, recomandări privind gospodărirea rațională, protecția și ameliorarea resurselor de sol, precum și hărți de soluri, hărți corelative, cartograme, hărți interpretative, diagrame.

Cartarea pedologică este o activitate științifică, desfășurată în primul rând pe teren, care se ocupă cu cercetarea, identificarea și delimitarea spațială pe hartă, plan sau aerofotogramă a unor unități de teritoriu cu soluri similare, în condiții de mediu similare. Ea cuprinde totalitatea observațiilor și studiilor în teren, laborator și birou în vederea caracterizării solului.

Dosarul ce conține datele culese în teren conform Metodologiei, 1986, elaborată de ICPA (partea I/1987 cap. 1 și 2), în forma de prezentare adecvată, constituie faza de teren a studiului.

Probele de sol recoltate în faza de teren, prelucrate, analizate și prezentate potrivit instrucțiunilor și metodelor impuse prin Metodologia, 1986 (partea I, cap. 3) constituie faza de laborator a studiului.

Rezultatele analizelor fizice și chimice sunt prezentate în tabele și constituie alături de memoriul pedologic, hărți și tabele parte componentă a studiului pedologic al terenurilor agricole, faza de birou. Prelucrarea datelor și informațiilor de teren și de laborator în vederea elaborării studiului pedologic se întocmește potrivit reglementărilor prevăzute în Metodologia, 1986 (vol. I, partea a III-a) și cuprinde memoriul pedologic ce însoțește și completează harta de soluri și terenuri, hărțile interpretative și tabelele din studiu. Memoriul pedologic descrie condițiile fizico-geografice din teritoriul studiat, solurile și aspectele de ordin practic legate de utilizarea resurselor de sol-teren.

Bonitarea terenurilor agricole reprezintă operațiunea complexă de cunoaștere aprofundată a condițiilor de creștere și dezvoltare a plantelor și de determinare a gradului de favorabilitate a acestor condiții pentru diferite folosințe și culturi prin intermediul unui sistem de indici tehnici și note de bonitare.

Condițiile de creștere și rodire a plantelor, gradul de favorabilitate a acestor condiții pentru fiecare folosință și cultură sunt interpretate prin intermediul unui sistem de indici tehnici, permițând cuantificarea acestora în note de bonitare.

Obiectul bonitării îl constituie unitățile de teritoriu ecologic omogene (TEO) identificate și delimitate pe hărți. Pentru constituirea și caracterizarea acestora este folosită o serie de caracteristici și indicatori de divizare, distincți, prin care se cuantifică fiecare factor sau condiție de mediu. În urma bonitării, fiecare TEO este evaluat în note (puncte) de bonitare, permițând astfel clasificarea terenurilor agricole în clase de favorabilitate, respectiv de calitate, și estimarea producției potențiale pentru condiții naturale și/sau potențate.

În studiile pedologice întocmite în vederea realizării și reactualizării Sistemului național și județean de monitorizare sol-teren pentru agricultură, terenurile sunt grupate după numărul punctelor de bonitare în clase de favorabilitate și clase de calitate. Bonitarea terenurilor agricole la nivel de TEO pentru teritoriul studiat, pe folosințe, este parte componentă a studiului pedologic.

Favorabilitatea - stabilită pe baza notei de bonitare, reprezintă măsura în care un teren satisface cerințele de viață ale unei plante de cultură date, în condiții climatice normale și în cadrul folosirii raționale.

Pentru categoria de folosință arabil nota de bonitare naturală reprezintă media aritmetică a notelor de bonitare pentru 8 culturi cu aria de răspândire cea mai mare, și anume: grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof, soia și mazăre/fasole, iar pentru livezi este media aritmetică a notelor pentru speciile măr, păr, prun, la care se adaugă, după caz, nota speciei cireș-vișin ori piersic sau cais. Pentru vița de vie nota de bonitare naturală este media aritmetică a celor două categorii. Clasele de favorabilitate vor fi cele din Metodologia, 1986 (vol. II, pag. 67) de la 1 la 10.

Pentru folosințe (arabil, pășune, fânețe, vii și livezi) se va stabili și clasa de calitate de la 1 la 5.

Gruparea terenurilor în 5 clase de calitate se va face după cum urmează:

clasa I - 81-100 de puncte de bonitare;

clasa a II-a - 61-80 de puncte de bonitare;

clasa a III-a - 41-60 de puncte de bonitare;

clasa a IV-a - 21-40 de puncte de bonitare;

clasa a V-a - 1-20 de puncte de bonitare,

în funcție de nota de bonitare naturală pentru categoria de folosință existentă în momentul cartării, calculată pentru fiecare TEO.

Fertilitatea - (naturală) este însușirea globală a solului de a furniza elementele nutritive în cantități și proporții corespunzătoare pentru creșterea acelor categorii de culturi pentru care temperatura și ceilalți factori ai mediului sunt favorabili.

Calitatea solurilor - cuprinde totalitatea însușirilor solului care îi asigură acestuia un anumit grad de fertilitate naturală.

Calitatea terenurilor - cuprinde atât fertilitatea solului, cât și modul de manifestare față de plante a celorlalți factori de mediu, cum sunt cei cosmico-atmosferici (lumină, căldură, precipitații etc.), continuând cu cei geomorfologici și hidrologici. Toate acestea au ca efect productivitatea diferențiată a muncii omenești în raport cu modul de satisfacere a cerințelor fiziologice ale plantelor. Din acest punct de vedere calitatea terenurilor este reprezentată de favorabilitatea, respectiv nota de bonitare pentru condiții naturale, privind o anumită folosință.

Unitatea de pretabilitate a terenului - reprezintă arealul rezultat prin gruparea unităților de teren conform unui anumit set de caracteristici specifice, în vederea stabilirii categoriilor de folosință. Studiul pedologic cuprinde gruparea terenurilor agricole productive în clase de pretabilitate după folosință (arabil, vii, livezi, pășuni, fânețe). Din acest punct de vedere terenurile variază de la cele mai bune și ușor utilizabile în agricultură până la cele fără valoare agricolă, dar care pot fi folosite în alte scopuri. Gruparea terenurilor după unitatea de pretabilitate cuprinde 6 clase de teren.

Aceste clase sunt definite ținându-se seama de intensitatea limitărilor și restricțiilor la folosințe agricole și se exprimă succint în formula unității de pretabilitate.

Capacitatea de producție a terenului - este expresia calitativă a modului de manifestare conjugată a tuturor factorilor de vegetație care acționează independent fată de plante și determină nivelul de satisfacere a cerințelor fiziologice ale acestora, într-un anumit loc și într-un anumit interval de timp. Capacitatea de producție a terenului (potențialul de producție al acestuia) reprezintă calitatea terenului măsurată în kg/ha.

Studiul pedologic elaborat în vederea realizării și reactualizării Sistemului național și județean de monitorizare sol-teren pentru agricultură - definit prin prezenta metodologie - este un studiu special pentru delimitarea, inventarierea și evaluarea resurselor de sol, pentru delimitarea și inventarierea factorilor limitativi sau restrictivi ai utilizării terenurilor pentru producția agricolă, pentru delimitarea și inventarierea zonelor poluate, precum și pentru estimarea nivelurilor de producție pentru terenurile agricole, exprimate în baza notelor (punctelor) de bonitare pentru condiții naturale.

Alți termeni de specialitate și noțiuni utilizate în studiile pedologice în scopul amintit sunt cei definiți în Metodologia, 1986, partea I, sau acceptați ulterior și însușiți de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, după cum urmează:

Profil de sol - secțiune în teren (obținută prin săparea unei gropi sau pe peretele unei deschideri naturale) pe care se examinează alcătuirea verticală a învelișului de sol. Profilul de sol (sau pedonul, dacă este considerat în suprafață) constituie unitatea elementară de bază în cercetarea și cartarea solului, care permite studierea orizonturilor și a caracteristicilor morfologice, fizice și chimice ale solului, precum și interpretări genetico-evolutive, geografice, agrosilvoproductive sau ameliorative. Pedonul reprezentativ al unei unități elementare (areal) de sol constituie obiectul care este studiat, clasificat și grupat în diferite moduri.

Unitatea taxonomică (tipologică) de sol - un concept care se referă atât la clasificarea, cât și la denumirea solului, cuprinzând soluri caracterizate prin proprietăți și însușiri morfologice, fizice, chimice, mineralogice, hidrologice etc. egale sau foarte apropiate, care variază în limite precis definite prin Sistemul român de clasificare a solurilor și Sistemul român de taxonomie a solurilor, în acord cu rangul unității de sol, adaptat conform scării de lucru (tip, subtip, varietate).

Unitatea teritorială de sol - arealele de sol în care este răspândită o unitate taxonomică de sol în natură, într-o anumită regiune.

Unitatea cartografică de sol (US) - reprezentarea grafică pe hartă a unei unități teritoriale de sol sau a unui grup (asociații) de unități teritoriale de sol (US complex).

Ea este redată pe hartă prin unul sau mai multe areale.

Unitatea cartografică de sol simplă poate cuprinde până la 10-15% din suprafața ei incluziuni de alte soluri care nu se pot evidenția cartografic la scara de referință.

Unitatea de teren (pedotopul) - o porțiune de teren omogenă sub aspectul însușirilor solului, climei, reliefului și condițiilor hidrogeologice, conform scării cartografice.

Unitatea teritorială de teren care se ia în considerare în studii de detaliu este denumită și teritoriu ecologic omogen (TEO) sau unitate elementară de teren.

Unitatea cartografică de teren sau de pedotop (UT) - reprezentarea pe hartă a unei unități teritoriale de teren omogene (caz în care se numește UT simplu) sau a unui grup (asociații) de astfel de unități (caz în care se numește UT complex), respectiv a unui TEO (TEO simplu) sau asociații de TEO-uri (TEO complex).

O unitate cartografică de teren poate fi constituită din unul sau mai multe areale, aceasta putând cuprinde până la 10-15% incluziuni de alte terenuri.

Hartă pedologică - lucrare cartografică ce prezintă grafic distribuția geografică a tipurilor, asociațiilor, complexelor sau a altor unități de sol și/sau teren, înscrise în legenda hărții, definite și numite conform nomenclaturii stabilite prin sistemul de clasificare adoptat (SRCS/1980).

Cartogramă - reprezentarea pe o hartă (prin culori, hașuri, coduri sau simboluri) a unor suprafețe ce indică răspândirea, intensitatea unor fenomene, procese etc. În studiul solurilor se întocmesc cartograme cu valori ale stării de aprovizionare cu nutrienți, pentru anumite însușiri fizice, hidrofizice sau chimice, pentru anumite pretabilități, diferite favorabilități etc.

Reambularea - acțiunea prin care se actualizează informația pedologică și agrochimică din studiu. Proporția în care va fi efectuată actualizarea datelor (procentul de reambulare) într-un studiu pedologic este prevăzută în S.C.S./1982 "Norme de timp și elemente de calculație ale tarifelor pentru studii și cercetări de sol", cap. 1.2.4 (Norme de timp pentru reambularea studiilor pedologice).

Studiu agrochimic al terenurilor agricole - constă în ansamblul de lucrări de delimitare a unor parcele omogene în raport cu tipul de sol, cultura și tratamentele de fertilizare, de recoltare a probelor medii agrochimice din fiecare parcelă astfel delimitată, de efectuarea în laborator a analizelor agrochimice și de reprezentare în funcție de acestea pe cartograme a suprafețelor de teren cu însușiri agrochimice asemănătoare, în vederea aplicării diferențiate a îngrășămintelor și amendamentelor.