Capitolul 5 — INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR

Criteriile generale de individualizare

La stabilirea și aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cînd pentru infracțiunea săvîrșită legea prevede pedepse alternative, se tine seama de dispozițiile alineatului precedent atît pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cît și pentru proporționalizarea acesteia.

Circumstanțe atenuante

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe atenuante:

Împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante

Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanțe atenuante:

Circumstanțe agravante

Următoarele împrejurări constituie circumstanțe agravante:

Efectele circumstanțelor atenuante

În cazul în care exista circumstanțe atenuante, pedeapsa principala se reduce sau se schimba după cum urmează:

Circumstanțe atenuante în cazul pedepsei detențiunii pe viața

Cînd pentru infracțiunea săvîrșită legea prevede pedeapsa cu moartea, dacă exista circumstanțe atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani.

Efectele circumstanțelor agravante

În cazul în care exista circumstanțe agravante se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adauga un spor pînă la 3 ani, care nu poate depăși o treime, din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica o pedeapsă pînă la maximul general al amenzii sau închisoarea de la 15 zile la 3 luni. Sporul prevăzut în alineatul precedent este pînă la 5 ani în cazul infracțiunilor contra securității statului, contra avutului obștesc, ori al infracțiunii de omor, sau în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii, ori în cazul infracțiunilor prin care s-a adus o paguba importanța economiei naționale.

Indicarea circumstanțelor

Orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă sau ca circumstanță agravantă trebuie arătată în hotărîre.

Concursul între cauzele de agravare și cauzele de atenuare

În caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa se stabilește tinindu-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidiva. În caz de concurs între circumstanțele agravante și atenuante, coborirea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie. În cazul aplicării concomitente a dispozițiilor cu privire la circumstanțe agravante, recidiva și la concurs de infracțiuni, pedeapsa nu poate depăși 20 de ani, dacă maximul special pentru fiecare infracțiune este de 10 ani sau mai mic, și 25 de ani dacă maximul special pentru cel puțin una dintre infracțiuni este mai mare de 10 ani.

Condițiile de aplicare a suspendării condiționate

Instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durata, dacă sînt întrunite următoarele condiții:

Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranță și a obligațiilor civile prevăzute în hotărîrea de condamnare. Suspendarea condiționată a executării pedepsei trebuie motivată.

Termenul de încercare

Durata suspendării condiționate a executării pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat și se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp de 2 ani. În cazul cînd pedeapsa a carei executare a fost suspendată este amenda, termenul de încercare este de un an. Termenul de încercare se socotește de la data cînd hotărîrea prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei a rămas definitivă.

Revocarea în cazul săvîrșirii unei infracțiuni

Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a savirsit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revoca suspendarea condiționată, dispunînd executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvîrșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Dacă infracțiunea ulterioară este săvîrșită din culpa, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvîrșită după rămînerea definitivă a hotărîrii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidiva.

Revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile

Dacă pînă la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărîrea de condamnare, instanța poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul cînd cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații.

Anularea suspendării pentru infracțiuni săvîrșite anterior

Dacă se descoperă ca cel condamnat mai savirsise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărîrii prin care s-a dispus suspendarea sau pînă la rămînerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicîndu-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidiva. Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc, dacă infracțiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. În cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma contopirii nu depășește un an, instanța aplica dispozițiile art. 81 alin. 2. În cazul cînd se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare se calculează de la data rămînerii definitive a hotărîrii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Reabilitarea în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei

Dacă condamnatul nu a savirsit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 și 84, el este reabilitat de drept.

Durata executării

Durata executării pedepsei închisorii se socotește din ziua în care condamnatul începe să execute hotărîrea definitivă de condamnare. Ziua în care începe executarea pedepsei și ziua în care încetează se socotesc în durata executării. Timpul în care condamnatul, în cursul executării pedepsei, se afla bolnav în spital, intră în durata executării, afară de cazul în care și-a provocat în mod voit boala, iar aceasta împrejurare se constata în cursul executării pedepsei.

Computarea reținerii și a arestării preventive

Timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate. Scăderea se face și atunci cînd condamnatul a fost urmărit sau judecat, în același timp ori în mod separat, pentru mai multe infracțiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reținerea sau arestarea preventivă. Scăderea reținerii și arestării preventive se face și în caz de condamnare la amenda, prin înlăturarea în totul sau în parte a executării amenzii.

Computarea privațiunii de libertate executată în afară tarii

În cazul infracțiunilor săvîrșite în condițiile art. 4, 5 sau 6, partea din pedeapsa precum și reținerea și arestarea preventivă executate în afară teritoriului tarii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune de instanțele române.