Titlul V — MINORITATEA

Limitele răspunderii penale

Minorul care nu a împlinit vîrsta de 14 ani nu răspunde penal. Minorul care are vîrsta între 14 și 16 ani răspunde penal, numai dacă se dovedește ca a savirsit fapta cu discernămînt. Minorul care a împlinit vîrsta de 16 ani răspunde penal.

Consecințele răspunderii penale

Fața de minorul care răspunde penal se poate lua o măsura educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuală și morala, de comportamentul lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază ca luarea unei măsuri educative nu este suficienta pentru îndreptarea minorului.

Măsurile educative

Măsurile educative care se pot lua față de minor sînt:

Mustrarea

Măsura educativă a mustrării consta în dojenirea minorului, în arătarea pericolului social al faptei săvîrșite, în sfătuirea minorului să se poarte în asa fel încît sa dea dovadă de îndreptare, atrăgîndu-i-se totodată atenția ca dacă va savirsi din nou o infracțiune, se va lua față de el o măsura mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.

Libertatea supravegheată

Măsura educativă a libertății supravegheate consta în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredințată, după caz, părinților minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța dispune încredințarea supravegherii minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferința unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor. Instanța pune în vedere celui căruia i s-a încredințat supravegherea îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se pune în vedere ca are obligația sa înștiințeze instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de le supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele, ori a savirsit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

Totodată instanța atrage atenția minorului asupra consecințelor comportării sale. După luarea măsurii libertății supravegheate, instanța încunoștințează școala unde minorul învață sau unitatea la care este angajat, pentru ca acestea sa colaboreze la reeducarea minorului împreună cu persoana căreia acesta i-a fost încredințat. Dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele, ori săvîrșește o faptă prevăzută de legea penală, instanța revoca libertatea supravegheată și ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare.

Dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracțiune, instanța ia măsura internării sau aplica o pedeapsă. Termenul de un an prevăzut în alin. 1 curge de la data punerii în executare a libertății supravegheate.

Internarea într-un centru de reeducare

Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeducării minorului, căruia i se asigura posibilitatea de a dobîndi învățătura necesară și o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. Măsura internării se ia față de minorul în privința căruia celelalte măsuri educative sînt neîndestulătoare.

Internarea într-un institut medical-educativ

Măsura internării într-un institut medical-educativ se ia față de minorul care, din cauza stării sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical și de un regim special de educație.

Durata măsurilor

Măsurile prevăzute în art. 104 și 105 se iau pe timp nedeterminat, însă nu pot dura decît pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani. Măsura prevăzută în art. 105 trebuie să fie ridicată de îndată ce a dispărut cauza care a impus luarea acesteia. Instanța, dispunînd ridicarea măsurii prevăzute în art. 105, poate, dacă este cazul, sa ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare. La data cînd minorul devine major, instanța poate dispune prelungirea internării pe o durată de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.

Liberarea minorului înainte de a deveni major

Dacă a trecut cel puțin un an de la data internării în centrul de reeducare și minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, de sîrguința la învățătura și la însușirea pregătirii profesionale, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.

Revocarea liberării sau internării minorului

Dacă în perioada liberării acordate potrivit articolului precedent, minorul are o purtare necorespunzătoare, se poate dispune revocarea liberării. Dacă în perioada internării într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori a liberării înainte de a deveni major, minorul săvîrșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază ca este cazul sa i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revoca internarea. În cazul cînd nu este necesară o pedeapsă, se menține măsura internării și se revoca liberarea.

Pedepsele pentru minori

Pedepsele ce se pot aplica minorului sînt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracțiunea săvîrșită. Limitele acestor pedepse se reduc cu o treime. În urma reducerii, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăși 5 ani. Cînd legea prevede pentru infracțiunea săvîrșită pedeapsa cu moartea, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 ani. Pedepsele complimentare nu se aplică minorului. Condamnările pronunțate pentru fapte săvîrșite în timpul minorității nu atrag incapacități sau decăderi.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei

În caz de suspendare condiționată a executării pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adauga un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanța. Dacă pedeapsa aplicată este amenda, termenul de încercare este de 6 luni. Odată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se poate dispune încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate în art. 103, căreia îi revin obligațiile prevăzute de același articol. Aceasta măsura nu poate dura decît pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani.