LEGE nr. 81 din 11 mai 1999

a) finanțarea deficitului bugetului de stat;

b) refinantarea datoriei publice;

c) susținerea balanței de plati și consolidarea rezervei valutare a statului;

d) finanțarea proiectelor de investiții pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei;

e) finanțarea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii cu capital majoritar românesc;

f) finanțarea achiziționării de bunuri și servicii, inclusiv importul de materii prime și resurse energetice;

g) îndeplinirea obligațiilor legate de garanțiile de stat pentru împrumuturi;

h) amortizarea și achitarea împrumuturilor guvernamentale și răscumpărarea datoriei neachitate, incluzând capitalul, dobânda și alte costuri;

i) finanțarea necesităților pe termen scurt ale bugetului de stat;

j) finanțarea cheltuielilor legate de lichidarea consecințelor dezastrelor naturale și ale altor calamitati;

k) menținerea în permanenta a unui sold corespunzător în contul general al trezoreriei statului, stabilit de Ministerul Finanțelor;

l) alte necesitați aprobate prin legi speciale.

(1) Rambursarea împrumuturilor de stat se asigura, după caz, din surse stabilite prin dispoziții legale, din surse ale contului general al trezoreriei statului și din împrumuturi de stat pentru refinantarea datoriei publice.

(2) Rambursarea ratelor de capital, plata dobânzii și a altor costuri aferente datoriei publice au prioritate față de alte obligații ale statului.

(3) În situația în care la împrumuturile contractate sau garantate de stat fondurile bănești sunt insuficiente pentru acoperirea integrală a plăților scadente, toate responsabilitățile asumate de agentul/agenții mandatari desemnați încetează prin preluarea simultană a obligațiilor de către Ministerul Finanțelor.

(1) Împrumuturile contractate de autoritățile administrației publice locale fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă datorii sau raspunderi ale Guvernului, iar plata serviciului aferent acestor împrumuturi se va efectua exclusiv din veniturile prin care s-au garantat împrumuturile respective de către autoritățile administrației publice locale.

(2) Autoritățile administrației publice locale pot angaja împrumuturi interne fără garanția Guvernului, cu condiția informării prealabile a Ministerului Finanțelor.

(3) Împrumuturile externe vor fi contractate numai cu aprobarea comisiei de autorizare a acestor împrumuturi, constituită din reprezentanți ai autorităților administrației publice locale, ai Guvernului și ai Băncii Naționale a României, a carei componenta se aproba de Guvern.

(4) Contractarea de împrumuturi de către autoritățile administrației publice locale se face conform prevederilor Legii nr. 189/1998 privind finanțele publice locale și ale prezentei legi; raportarea și înregistrarea datoriei publice locale se fac conform normelor metodologice emise de Ministerul Finanțelor.

(1) Datoria publică interna reprezintă o obligație necondiționată și irevocabilă a statului de rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor și a altor costuri aferente.

(2) În vederea plății dobânzilor aferente datoriei publice interne se acordă autorizarea bugetară permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli.

a) titlurile de stat în moneda naționala;

b) împrumuturile de stat de la Banca Naționala a României, acordate în condițiile stabilite prin Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României;

c) împrumuturile de stat de la băncile comerciale din România;

d) împrumuturile de stat de la alte instituții de credit din România și de la agenții guvernamentale.

(1) Ministerul Finanțelor este autorizat sa emita titluri de stat, exprimate în moneda naționala și în valută.

(2) Titlurile de stat pot fi emise:

a) în forma materializata, ca înscrisuri imprimate, cuprinzând mențiuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominală, rata dobânzii, scadenta, modul de transmisiune și alte elemente specifice fiecărei categorii de titluri;

b) în forma dematerializată, ca titluri pentru care emisiunea, probațiunea și transmisiunea drepturilor încorporate se evidențiază prin înscriere în sistemul de înregistrare în cont.

(3) Ministerul Finanțelor poate delega unor agenți sau altor instituții desemnate în acest scop atribuții operationale privind emisiunea de titluri de stat.

(1) Titlurile de stat dematerializate și cele emise în forma materializata sunt instrumente negociabile în regimul consacrat de prevederile prezentei legi, precum și potrivit clauzelor contractului încheiat cu mandatarul, dacă titlurile de stat sunt deținute de un mandatar.

(2) Ministerul Finanțelor elaborează regulamente care stabilesc regimul titlurilor de stat și care trebuie să cuprindă, în special, dar nu exclusiv, norme cu privire la:

a) emisiunea titlurilor de stat în forma materializata sau prin înregistrarea în cont și la condițiile de emisiune;

b) valoarea nominală, rata dobânzii, prime, scadente, rascumparari și plati;

c) proceduri de oferta, condiții și modalități de vânzare a titlurilor de stat;

d) înregistrarea și administrarea titlurilor de stat.

(3) Plata capitalului și a dobânzii titlurilor de stat, emise în forma materializata, se efectuează în conformitate cu dispozițiile legale privind asemenea titluri de credit și cu prevederile regulamentelor elaborate în limitele prevederilor prezentei legi.

(4) Plata capitalului și a dobânzii titlurilor de stat dematerializate se efectuează prin intermediul sistemului de înregistrare în cont, în conformitate cu prevederile regulamentelor elaborate în limitele prevederilor prezentei legi.

(1) Titlurile de stat exprimate în moneda naționala pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung.

(2) Titlurile de stat pe termen scurt sunt bonurile de tezaur și certificatele de trezorerie, fie purtătoare de dobânda, fie cu discont, precum și alte instrumente ce pot fi create de emitent în condițiile legii.

(3) Titlurile de stat pe termen mediu sau lung sunt obligațiunile de stat cu o scadenta de peste un an și maximum 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, fie purtătoare de dobânda, fie cu discont, emise conform clauzelor împrumutului de stat.

(1) Titlurile de stat vor fi oferite spre vânzare sub condiția ca oferta sa includă cel puțin următoarele elemente:

a) denumirea, data emisiunii și valoarea titlurilor de stat oferite;

b) forma împrumutului de stat reprezentat prin titlurile aferente - cu discont sau purtător de dobânda;

c) rata dobânzii, metoda de calcul și datele la care se plătește dobânda, dacă este cazul;

d) data scadentei și clauza rambursarii în avans, dacă este cazul.

(2) Sunt interzise orice acorduri sau practici concertate ale participanților la piața titlurilor de stat, care au ca obiect sau ar putea avea ca efect distorsiuni ale concurentei pe piața, în special cele privind:

a) randamentul și prețul titlurilor de stat;

b) volumul titlurilor de stat oferite sau cerute;

c) structura portofoliului de titluri de stat ale fiecărui participant la piața și strategia de gestiune a portofoliului;

d) implicarea în tranzacții care ar putea constitui acte de concurenta neloială față de alți participanți la piața.

(3) Ministerul Finanțelor stabilește și aplica reglementarea activităților și operațiunilor pe piața primara a titlurilor de stat. Ministerul Finanțelor, Banca Naționala a României și Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare vor elabora, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, norme de reglementare a activităților și operațiunilor pe piața secundară a titlurilor de stat.

(1) Valoarea titlurilor de stat se rambursează în conformitate cu condițiile de emisiune și cu prevederile prezentei legi; la data rambursarii obligațiile statului se sting.

(2) Ministerul Finanțelor poate rambursa, înainte de data scadentei obligației de stat, titlurile de stat cu o scadenta mai mare de un an, dacă aceasta este stipulată în clauzele înscrise în titlu sau în actul de emisiune a împrumutului de stat, iar răscumpărarea se efectuează conform prevederilor prezentei legi.

(3) Ministerul Finanțelor este autorizat să ofere compensații pentru titlurile de stat, emise în forma materializata, care au fost pierdute, furate, distruse sau deteriorate, sub condiția ca titlul de stat să fie identificabil prin serie, număr și descriere, în conformitate cu regulamentele în vigoare, iar deținătorul sa fi efectuat opoziția sau publicarea cerută de lege.

(4) Dacă data la care trebuie efectuată una dintre plățile aferente titlului de stat este o zi de sărbătoare sau o zi nelucrătoare, plata va fi efectuată în următoarea zi lucrătoare, fără obligarea la dobânzi moratorii.

(1) Datoria publică externa reprezintă o obligație necondiționată și irevocabilă a statului de rambursare a împrumuturilor contractate de pe piața externa, de plată a dobânzilor și a altor costuri aferente.

(2) În vederea plății serviciului datoriei publice externe se acordă autorizarea bugetară permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli.

(3) Sursele de plată pentru serviciul datoriei publice externe sunt, după caz, următoarele:

a) cheltuielile prevăzute cu aceasta destinație în bugetul de stat;

b) Fondul de rezerva la dispoziția Guvernului, potrivit legii bugetului de stat;

c) sumele rezultate din recuperarea creanțelor statului român, definite prin Legea nr. 29/1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperării creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internationala, derulata înainte de 31 decembrie 1989, după deducerea cheltuielilor cuvenite agenților economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar S.U.A. și a cotei de 25% pentru stimularea exporturilor, definite conform Ordonanței Guvernului nr. 14/1995 privind unele măsuri pentru stimularea realizării de obiective complexe și a producției cu ciclu lung de fabricație, destinate exportului, aprobată prin Legea nr. 70/1995;

d) sumele încasate de către instituțiile financiare mandatate de Ministerul Finanțelor pentru a administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele și în contul statului de la beneficiarii finali de împrumuturi, destinate investițiilor și importurilor;

e) sumele încasate de Ministerul Finanțelor de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în baza acordurilor subsidiare de împrumut, încheiate în condițiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român și organismele financiare internaționale;

f) sumele prevăzute în bugetele beneficiarilor de împrumuturi, în baza acordurilor subsidiare de împrumut și de garanție încheiate între Ministerul Finanțelor, consiliile județene sau locale și agenții economici de sub autoritatea acestora, în condițiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român și organismele financiare internaționale;

g) sumele prevăzute în bugetele autorităților publice județene sau locale pentru împrumuturile externe contractate direct de către acestea, în condițiile legii;

h) sumele prevăzute în bugetele agenților economici care au contractat împrumuturi externe cu garanția statului;

i) fondul de risc, pentru situațiile în care sunt executate garanțiile emise de Ministerul Finanțelor pentru împrumuturile externe contractate de agenții economici.

a) titlurile de stat în valută, emise pe piețele financiare externe;

b) împrumuturile de la guverne străine, agenții guvernamentale străine, instituții financiare multilaterale sau de la alte organizații internaționale;

c) împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;

d) împrumuturile directe de la investitori privati, pe termen scurt, mediu sau lung;

e) împrumuturile de la băncile străine sau de la companii străine;

f) alte împrumuturi, după caz.

a) contractarea direct în numele statului, administrarea și rambursarea împrumuturilor de stat, inclusiv a costurilor aferente;

b) contractarea de credite externe prin lansarea de emisiuni de obligațiuni pe piețele externe de capital, administrarea și rambursarea acestora;

c) examinarea oportunității și a necesității contractării de împrumuturi externe de pe piețele externe de capital;

d) emiterea de garanții de stat pentru împrumuturi externe;

e) analizarea condițiilor pentru refinantarea datoriei publice externe și asigurarea ca noile împrumuturi să se încadreze în plafonul anual de îndatorare externa;

f) elaborarea proiectului legii anuale privind plafonul de îndatorare publică externa și a altor acte normative ce decurg din prezenta lege;

g) administrarea, împreună cu Banca Naționala a României, a rezervei valutare a statului, în vederea asigurării resurselor necesare pentru creșterea acesteia, utilizarea, împreună cu Banca Naționala a României, a rezervei valutare pentru plata serviciului datoriei publice și pentru susținerea monedei naționale;

h) prezentarea semestriala, Guvernului și Parlamentului, a situației împrumuturilor externe contractate direct de stat și a celor garantate de stat;

i) elaborarea de norme privind metodologia de angajare și de rambursare a împrumuturilor externe contractate direct de stat și a celor garantate de stat.

(1) Pe lângă scopurile enumerate la art. 2, datoria publică externa poate fi contractată și pentru:

a) crearea unor noi locuri de muncă și susținerea societăților comerciale privatizate sau cu capital majoritar de stat, pe baza prioritatilor economice și sociale stabilite de Guvern;

b) finanțarea restructurării economiei și constituirea stocurilor strategice, inclusiv producția de bunuri și servicii pentru piața interna și pentru export;

c) finanțarea proiectelor de investiții în infrastructura, inclusiv a celor pentru serviciile sociale;

d) finanțarea achizițiilor publice.

(2) Împrumuturile externe destinate scopurilor prevăzute la alin. (1), cu excepția lit. d), precum și împrumuturile externe destinate scopurilor prevăzute la art. 2 lit. d)-f) sunt prezentate spre avizare Comitetului interministerial de garanții și credite de comerț exterior.

(3) Transmiterea împrumuturilor externe, contractate de Ministerul Finanțelor în numele statului, utilizatorilor finali se face pe baza unor contracte de subimprumut, încheiate între Ministerul Finanțelor și aceștia.

(1) Ministerul Finanțelor poate mandata instituțiile financiare ca, în numele și pe seama statului român, sa administreze împrumuturile externe contractate de Ministerul Finanțelor în numele și în contul statului, destinate investițiilor și importurilor.

(2) Instituțiile financiare și utilizatorii finali ai împrumuturilor externe contractate de Ministerul Finanțelor în numele statului sunt obligați să asigure integral sursele necesare pentru rambursarea respectiva, conform clauzelor stipulate în contractele externe, precum și în acordurile subsidiare de împrumut.

(1) Împrumuturile externe care sunt utilizate pentru finanțarea proiectelor de investiții vor fi distribuite agenților economici, cu respectarea următoarelor reguli:

a) agenții economici vor prezenta proiecte de investiții cu planurile de afaceri și alte documente necesare, relevante pentru instituțiile financiare specializate;

b) instituțiile financiare specializate vor analiza proiectele de investiții, planurile de afaceri și capacitatea agenților economici de a rambursa fondurile obținute din împrumuturile externe și vor adopta deciziile referitoare la utilizarea acestor împrumuturi;

c) în baza deciziilor adoptate, instituțiile financiare specializate vor incasa sumele de la creditori, conform procedurilor stabilite prin contractele de credit încheiate cu beneficiarii de credite. În contractul încheiat de instituțiile financiare internaționale cu Ministerul Finanțelor se va stipula ca transferul de resurse valutare către beneficiarii finali să fie operat numai după obținerea acordului Ministerului Finanțelor privind obiectivul de investiții și a avizului Comitetului interministerial de garanții și credite de comerț exterior, pe baza analizelor efectuate de Banca de Import-Export a României - S.A. (Eximbank).

(2) Împrumuturile externe, contractate de stat pentru finanțarea proiectelor de investiții care sunt finanțate de la bugetul de stat, vor fi analizate și administrate direct de către Ministerul Finanțelor.

(1) Împrumuturile externe pentru finanțarea importurilor stabilite de Guvern vor fi subimprumutate agenților economici prin încheierea de contracte de subimprumut.

(2) Împrumuturile externe pentru finanțarea importurilor stabilite de Guvern se distribuie de către Ministerul Finanțelor, direct sau prin agentul sau desemnat. Criteriile de repartizare vor fi stabilite prin norme metodologice aprobate de Guvern.

(3) Împrumuturile externe pentru finanțarea importurilor stabilite de Guvern pot fi distribuite de către Ministerul Finanțelor prin instituțiile financiare sau prin agenți desemnați de acesta, pe baza unui contract de subimprumut cuprinzând clauzele conforme contractului extern și legislației în vigoare.

(1) Toate împrumuturile externe contractate de către Ministerul Finanțelor în numele statului român și acordate spre administrare instituțiilor financiare pentru finanțarea proiectelor de investiții sau importurilor stabilite de Guvern vor fi achitate Ministerului Finanțelor de către agenții economici, în conformitate cu prevederile contractului de subimprumut încheiat între instituțiile financiare, în numele și pe seama statului român, și agenții economici.

(2) În contractele de subimprumut cu instituțiile financiare sau cu agenții economici Ministerul Finanțelor va specifică valuta în care vor fi calculate și rambursate ratele de capital și valuta în care vor fi calculate și achitate dobânda și alte costuri aferente, după caz.

(3) Ministerul Finanțelor este autorizat sa perceapă un comision de la instituțiile financiare sau de la agenții economici, beneficiari ai împrumuturilor, pentru a alimenta fondul de risc.

(1) Emiterea garanțiilor de stat pentru împrumuturi interne este condiționată de acceptarea de către Ministerul Finanțelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice și instituțiile creditoare.

(2) Între Ministerul Finanțelor, în calitate de garant, și persoana juridică ce contractează un împrumut cu garanția statului, în calitate de garantat, se încheie o convenție în care sunt stipulate drepturile și obligațiile părților semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

(3) Ministerul Finanțelor emite, în favoarea instituției creditoare, scrisoarea de garanție, în care se specifică termenii și condițiile în care se acordă garanția.

(4) Procedura emiterii garanțiilor de stat pentru împrumuturi interne se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finanțelor și aprobate de Guvern.

(1) Garanția de stat pentru un împrumut intern reprezintă o obligație indirecta a statului român, care se executa în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea sa achite, în întregime sau parțial, împrumutul, dobânda și alte costuri stabilite în conformitate cu condițiile împrumutului garantat.

(2) În cazul în care o garanție de stat pentru un împrumut intern devine exigibilă, statul este obligat să efectueze către instituția creditoare plata sau plățile datorate de debitorul garantat, în conformitate cu stipulațiile scrisorii de garanție emise.

(3) Dacă obligațiile de plată depășesc disponibilitățile fondului de risc și sumele prevăzute în bugetul de stat cu aceasta destinație, iar plata sau plățile sunt asigurate prin contractarea unui împrumut de stat, numai în aceasta situație și doar pentru suma neacoperita garanția de stat interna pentru împrumuturi este convertită în datorie publică interna.

(1) Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituțiile creditoare, în condițiile prezentei legi, se constituie fondul de risc.

(2) Fondul de risc se constituie din sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate, din dobânzile obținute din plasamentele sumelor aflate în depozite, din majorările de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate în acest scop, precum și din alte surse legal constituite.

(3) Sumele aflate ca depozite în fondul de risc se plaseaza de către Ministerul Finanțelor sau de agentul desemnat de acesta, avându-se în vedere siguranța, lichiditatea și rentabilitatea lor, în aceasta ordine și prioritate. Sumele aflate în depozit în fondul de risc sunt destinate achitării obligațiilor generate de garanțiile de stat pentru împrumuturi interne.

(4) Fondul de risc se gestionează în regim extrabugetar de către Ministerul Finanțelor, prin contul general al trezoreriei statului. Modul de gestionare a fondului de risc, precum și reflectarea în contabilitatea trezoreriei statului și în contabilitatea persoanelor juridice a operațiunilor legate de acordarea de garanții de stat pentru împrumuturi interne vor fi stabilite prin norme elaborate de către Ministerul Finanțelor.

(1) Pe baza analizei economice și financiare a documentației prezentate de persoana juridică ce solicita o garanție de stat pentru împrumutul intern, Ministerul Finanțelor sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determina gradul de risc care se exprima în procente. Gradul de risc astfel determinat poate fi acceptat dacă nivelul acestuia nu depășește 10% din valoarea împrumutului.

(2) În funcție de gradul de risc, stabilit conform alin. (1), Ministerul Finanțelor determina cuantumul comisionului de risc care trebuie virat în contul fondului de risc de către beneficiarul creditului garantat. Suma datorată se determina prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului garantat.

(3) Comisionul de risc reprezintă suma datorată de beneficiarul unui împrumut garantat de stat, în cuantumul și la termenele stipulate în convenția încheiată cu Ministerul Finanțelor.

(1) Dacă beneficiarul împrumutului nu își îndeplinește obligația de plată conform contractului de împrumut și instituția creditoare a întreprins toate măsurile stipulate în prezenta lege, în contractul de împrumut și în scrisoarea de garanție pentru a acoperi plățile care îi sunt datorate, atunci instituția creditoare poate prezenta Ministerului Finanțelor o cerere de plată, pentru ca acesta din urma sa plătească, conform garanției de stat, pentru împrumutul intern.

(2) Cererea de plată va include: ratele de credit restante, dobânzile și alte costuri, precum și data plăților ce urmează să fie făcute instituției creditoare de către Ministerul Finanțelor, în conformitate cu termenii scrisorii de garanție.

(3) În cazul în care specificățiile din cererea de plată sunt în conformitate cu dispozițiile prezentei legi și cu clauzele scrisorii de garanție, Ministerul Finanțelor va transfera suma sau sumele solicitate în contul indicat de instituția creditoare, în decurs de 30 de zile bancare de la data depunerii cererii.

(1) Încetarea valabilității garanției de stat pentru împrumuturi interne se produce atunci când:

a) împrumutul acoperit de garanție este achitat în totalitate de către beneficiarul acestuia;

b) Ministerul Finanțelor efectuează plata sau plățile, în totalitate, instituției creditoare, în numele garantatului;

c) termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garanție a expirat.

(2) Stingerea obligațiilor ce decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilității scrisorii de garanție, care se restituie emitentului, respectiv Ministerului Finanțelor, în termen de 10 zile de la întrunirea uneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1).

(1) După efectuarea de către Ministerul Finanțelor a plății sau a plăților generate de execuția garanției de stat pentru împrumutul intern, beneficiarul împrumutului are obligația sa restituie Ministerului Finanțelor echivalentul cheltuielilor efectuate de acesta, în conformitate cu prevederile convenției încheiate între beneficiarul împrumutului și Ministerul Finanțelor. Convenția încheiată între Ministerul Finanțelor, în calitate de garant, și beneficiarul împrumutului intern constituie titlu executoriu.

(2) Pentru recuperarea sumelor plătite, conform garanției de stat, Ministerul Finanțelor are prioritate asupra activelor și veniturilor beneficiarului împrumutului intern, pe baza legislației în vigoare privind obligațiile datorate bugetului de stat.

(3) Sumele recuperate de către Ministerul Finanțelor, în condițiile prezentului articol, reprezintă fonduri disponibile pentru fondul de risc, în vederea reintregirii acestuia.

(1) Ministerul Finanțelor, în numele statului, este autorizat sa acorde garanții de stat pentru împrumuturi externe.

(2) Garanțiile de stat pentru împrumuturile externe, reglementate de prezenta lege, vor fi acordate numai pentru a finanta obiective ale căror criterii de selecție sunt aceleași ca și în cazul contractării datoriei publice externe.

(3) Valoarea totală a garanțiilor de stat pentru împrumuturi externe care pot fi acordate într-un singur an se încadrează în plafonul de îndatorare publică externa.

(1) Guvernul va stabili proiectele care au o importanța prioritara pentru România.

(2) Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank) va analiza și va supune spre avizare Comitetului interministerial de garanții și credite de comerț exterior proiectele susținute de ministere.

(3) Comitetul interministerial de garanții și credite de comerț exterior va aviza proiectele pentru care se vor emite scrisori de garanție.

(4) Ministerul Finanțelor este autorizat sa emita garanții de stat pentru împrumuturi externe contractate de agenții economici și de autoritățile publice române.

(1) Emiterea garanțiilor de stat pentru împrumuturi externe este condiționată de acceptarea de către Ministerul Finanțelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice și instituțiile creditoare.

(2) Între Ministerul Finanțelor, în calitate de garant, și persoana juridică care contractează un împrumut extern cu garanția statului, în calitate de garantat, se încheie o convenție în care sunt stipulate drepturile și obligațiile părților semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

(3) Ministerul Finanțelor emite scrisoarea de garanție în favoarea instituției creditoare.

(4) Procedura emiterii garanției de stat pentru împrumuturi externe se va stabili prin norme elaborate de către Ministerul Finanțelor și aprobate de Guvern.

(1) Pe baza analizei economice și financiare, realizată de către Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank) sau de alt agent desemnat, a documentației prezentate de persoana juridică care solicită o garanție de stat pentru împrumuturi externe, Ministerul Finanțelor sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determina gradul de risc, care se exprima în procente. Gradul de risc, astfel determinat, poate fi acceptat, dacă nivelul acestuia nu depășește 10% din valoarea împrumutului extern.

(2) În funcție de gradul de risc stabilit conform alin. (1), Ministerul Finanțelor determina cuantumul comisionului de risc care trebuie virat în contul fondului de risc de către beneficiarul creditului garantat. Suma datorată se determina prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului extern garantat.

(3) Comisionul de risc reprezintă suma datorată de beneficiarul unui împrumut extern garantat de stat, în cuantumul și la termenele stipulate în convenția încheiată cu Ministerul Finanțelor.

(1) Pentru acoperirea riscurilor financiare ce decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor externe contractate de persoanele juridice de la instituțiile creditoare, în condițiile prezentei legi, se constituie fondul de risc.

(2) Fondul de risc este constituit din sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor externe garantate, din dobânzile obținute din plasamentele sumelor aflate în depozite, din majorările de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate în acest scop, precum și din alte surse legal constituite. În cazul în care se efectuează plati din fondul de risc aferente unor scadente neonorate de garantat, veniturile fondului de risc se reintregesc cu sumele recuperate de la acesta.

(3) Sumele aflate ca depozite în fondul de risc se plaseaza de către Ministerul Finanțelor sau de agentul desemnat de acesta, având în vedere siguranța, lichiditatea și rentabilitatea lor, în aceasta ordine și prioritate. Sumele aflate în depozit în fondul de risc sunt destinate achitării obligațiilor generate de garanțiile de stat pentru împrumuturile externe acordate.

(4) Fondul de risc se gestionează în regim extrabugetar de către Ministerul Finanțelor, prin contul general al trezoreriei statului. Modul de gestionare a fondului de risc, precum și reflectarea în contabilitatea trezoreriei statului a operațiunilor legate de acordarea de garanții de stat pentru împrumuturi externe vor fi stabilite prin norme elaborate de Ministerul Finanțelor.

(1) În cazul în care beneficiarul garanției de stat nu își îndeplinește obligațiile de plată stipulate în acordul de împrumut, instituția creditoare, în conformitate cu clauzele prevăzute în acesta, va înștiința, în scris, Ministerul Finanțelor, în vederea exercitării obligației de garant.

(2) Înștiințarea va include: rata de capital, valoarea dobânzii și alte costuri care urmează să fie rambursate instituției creditoare, conform acordului de împrumut.

(3) Beneficiarul garanției de stat va informa și va proba, în scris, în timp util, garantul asupra lipsei disponibilităților bănești necesare achitării sumelor scadente la extern.

(4) Ministerul Finanțelor va solicita Băncii Naționale a României plata la extern a sumelor scadente către instituția creditoare. Ministerul Finanțelor va deconta contravaloarea în lei a sumelor plătite de Banca Naționala a României, în a doua zi lucrătoare de la primirea confirmării de plată la extern.

(1) Încetarea valabilității garanției de stat pentru împrumuturi externe se produce atunci când:

a) împrumutul acoperit de garanția de stat este achitat în totalitate de către beneficiarul acestuia;

b) Ministerul Finanțelor efectuează plata sau plățile, în totalitate, instituției creditoare străine, în numele garantatului;

c) termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garanție a expirat.

(2) Stingerea obligațiilor care decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilității scrisorii de garanție.

(1) După efectuarea de către Ministerul Finanțelor a plății sau plăților cuvenite, conform garanției de stat pentru împrumutul extern, beneficiarul împrumutului extern trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru a restitui Ministerului Finanțelor sumele plătite, în conformitate cu prevederile convenției încheiate între beneficiarul împrumutului și Ministerul Finanțelor. Convenția încheiată de Ministerul Finanțelor, în calitate de garant, și beneficiarul împrumutului extern constituie titlu executoriu.

(2) Ministerul Finanțelor va întreprinde toate măsurile legale pentru a recupera plata sau plățile efectuate, ca rezultat al execuției garanției de stat.

(3) Pentru recuperarea sumelor plătite conform garanției de stat Ministerul Finanțelor are prioritate asupra activelor și veniturilor beneficiarului împrumutului extern, pe baza legislației în vigoare privind obligațiile datorate bugetului de stat.

(4) Sumele recuperate de către Ministerul Finanțelor în condițiile prezentului articol reprezintă venituri pentru fondul de risc în vederea reintregirii acestuia.

a) analizează și evalueaza mărimea împrumutului, astfel încât nivelul de îndatorare sa corespundă necesităților României și capacității statului de a gestiona datoria;

b) tine evidența contabilă a datoriei publice contractate și evidenta statistica a garanțiilor de stat emise;

c) urmărește derularea împrumuturilor garantate de stat;

d) supraveghează lichiditatile din contul general al trezoreriei statului pentru plata la termenele stabilite a obligațiilor;

e) elaborează anual contul general al datoriei publice.

(1) Ministerul Finanțelor tine registre în care sunt înscrise mențiuni privind datoria publică și garanțiile de stat pentru împrumuturi ale României.

(2) Registrele vor cuprinde date privind situația datoriei publice, a scrisorilor de garanție, inclusiv valoarea acestora, nivelul dobânzilor, comisioanelor, precum și alte informații.

(3) Ministerul Finanțelor este autorizat sa elaboreze norme metodologice privind registrul datoriei publice și registrul garanțiilor de stat pentru împrumuturi.

(1) Constituie contravenții la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate infracțiuni:

a) neprezentarea documentelor prin care s-au contractat împrumuturi generatoare de datorie publică în termenele stabilite de Ministerul Finanțelor;

b) neraportarea datelor referitoare la derularea împrumuturilor privind datoria publică;

c) refuzul de a pune la dispoziție organelor de control documentele, datele și informațiile solicitate privind datoria publică.

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.

(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către Ministerul Finanțelor și unitățile sale teritoriale, împuternicite în acest scop.

(2) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la art. 47 li se aplică prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25-27.

(1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani următoarele fapte:

a) utilizarea fondurilor în lei și în valută, provenite din contractarea datoriei publice, în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate;

b) furnizarea de date eronate pentru fundamentarea documentației prezentate, în vederea obținerii avizelor necesare pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi externe, care face obiectul prezentei legi.

(2) Constatarea faptelor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Finanțelor, unitățile sale teritoriale, precum și de către organele abilitate în acest scop prin lege.