(1) Salariații au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, cu o durată minima de 18 zile lucrătoare.
(2) Pentru ținerii în vîrsta de pînă la 18 ani, durata minima a concediului de odihnă este de 24 de zile lucrătoare.
(3) Durata concediului de odihnă, stabilită în condițiile prezentei legi, este corespunzătoare activității desfășurate timp de un an.
(1) Salariații care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care exista astfel de condiții, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul, în fiecare an, la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată minima de 3 zile lucrătoare.
(2) Salariații nevăzători au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată de 6 zile lucrătoare.
(3) Salariații încadrați în grade de invaliditate au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă suplimentar de 3 zile lucrătoare.
(4) Concediile de odihnă suplimentare acordate potrivit alin. (1) se cumulează cu cele acordate potrivit alin. (2) sau, după caz, potrivit alin. (3).
(1) Durata concediului de odihnă, inclusiv a concediului de odihnă suplimentar, și cuantumul indemnizației cuvenite pe durata acestuia pentru fiecare salariat se stabilesc prin contractul individual de muncă, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi și a clauzelor convenite prin contractele colective de muncă.
(2) La stabilirea duratei concediului de odihnă în cadrul negocierilor, partenerii sociali pot avea în vedere și vechimea în munca a salariaților.
(1) Regulile privind efectuarea concediilor de odihnă și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat se stabilesc prin contractele colective de muncă.
(2) Programarea efectuării concediilor de odihnă se stabilește anual de conducerea unității, împreună cu reprezentanții sindicatelor sau, după caz, ai salariaților.
(3) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă doar în cazurile în care:
a) contractul de muncă al salariatului a încetat;
b) salariatul este chemat pentru îndeplinirea serviciului militar;
c) este prevăzut în mod expres într-o lege specială.
Regulile privind durata concediului de odihnă, inclusiv a concediului de odihnă suplimentar, cuantumul indemnizației cuvenite, programarea, efectuarea, întreruperea și amînarea concediului de odihnă, precum și compensarea în bani a concediului neefectuat se stabilesc, în limitele și cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, prin:
a) hotărîre a Guvernului, pentru salariații din administrația publică, regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare;
b) regulamente, pentru salariații din justiție, procuratura și alte organe de stat.
(1) Personalul didactic beneficiază de un concediu de odihnă cu o durată egala cu vacanta de la sfîrșitul anului școlar, dar nu mai puțin de 62 zile calendaristice.
(2) Personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă cu durata integrală, dacă a funcționat în tot cursul anului școlar sau universitar. În cazul în care angajarea s-a făcut după începerea anului școlar sau universitar, durata concediului este proporțională cu timpul cuprins între data angajării și sfîrșitul anului școlar sau universitar.
(3) Personalul din activitatea de cercetare științifică, atestat, beneficiază de un concediu de odihnă de minimum 24 zile lucrătoare.
(1) În afară concediului de odihnă, salariații au dreptul la zile libere, plătite, în cazul unor evenimente familiale deosebite.
(2) Pentru rezolvarea unor situații personale, salariații au dreptul la concedii fără plata.
(3) Situațiile în care salariații beneficiază de zile libere plătite sau de concedii fără plata, procedura de acordare a acestora și numărul de zile se stabilesc potrivit art. 5 alin. (1) sau, după caz, art. 7, care se aplică în mod corespunzător.
Societățile comerciale, regiile autonome, celelalte unități economice cu capital de stat mixt sau privat, instituțiile publice, administrația publică centrala și locală și celelalte organe de stat vor asigura ca pînă la 31 decembrie 1992 toți salariații să efectueze concediul de odihnă pe anul 1992 și pe anii anteriori. Dacă efectuarea concediului de odihnă nu este posibila, se va asigura compensarea în bani a concediului neefectuat, potrivit dispozițiilor legale în vigoare în perioada pentru care era aferent concediul neefectuat.
Anexa 1
actelor normative și prevederilor referitoare la concediul de odihnă, concediul suplimentar de odihnă și concedii fără plata acordate pentru interese personale, care se abroga
I. Acte normative care se abroga în totalitate:
- Decretul nr. 338/1983 pentru modificarea Legii nr. 26/1967 privind concediul de odihnă al angajaților.
- H.C.M. nr. 1149/1968 privind stabilirea criteriilor pentru determinarea locurilor de muncă cu condiții deosebite pentru care se acordă concedii suplimentare de odihnă și a locurilor de muncă pentru care durata concediului suplimentar de odihnă poate depăși 12 zile lucrătoare.
- Hotărîrea Guvernului nr. 436/1990 privind stabilirea locurilor de muncă sau activităților ce dau dreptul la concediu suplimentar de odihnă, precum și durata acestuia.
- Hotărîrea Guvernului nr. 650/1990 privind acordarea concediului de odihnă pentru personalul din unitățile subordonate Ministerului Industriei Ușoare.
II. Prevederile referitoare la concediul de odihnă, concediul suplimentar de odihnă și concedii fără plata acordate pentru interese personale, care se abroga, cuprinse în următoarele acte normative:
- Decretul-lege nr. 98/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din transporturile pe calea ferată.
- Hotărîrea Guvernului nr. 163/1990 în legătură cu unele drepturi privind activitățile și întreprinderile din cadrul Ministerului Industriei Electrotehnice și Electronice.
- Hotărîrea Guvernului nr. 164/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din cadrul combinatelor din metalurgia neferoasa.
- Hotărîrea Guvernului nr. 178/1990 privind acordarea unor drepturi personalului de la Întreprinderea chimica "Carbosim" Copsa Mica, a celui de la fabricarea și ambalarea negrului de fum din cadrul C.P. Pitesti.
- Hotărîrea Guvernului nr. 199/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din cadrul Combinatului metalurgic de metale neferoase Copsa Mica.
- Hotărîrea Guvernului nr. 266/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria extractiva, de petrol și gaze.
- Hotărîrea Guvernului nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria miniera.
- Hotărîrea Guvernului nr. 268/1990 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității în unitățile subordonate Ministerului Industriei Metalurgice.
- Hotărîrea Guvernului nr. 314/1990 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și acordarea unor drepturi personalului din activitatea geologica.
- Hotărîrea Guvernului nr. 542/1990 privind stabilirea unor drepturi pentru personalul care își desfășoară activitatea în unități, subunitati și formații de lucru cu profil de otelarii, turnatorii, forje, tratamente termice și acoperiri metalice din ramura construcții de mașini.
- Hotărîrea Guvernului nr. 610/1990 privind acordarea unor drepturi nevazatorilor.
- Hotărîrea Guvernului nr. 672/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din întreprinderile, unitățile și subunitatile de producție industriala, exploatare portuara și de servicii tehnice, aparținînd Departamentului industriei materialelor de construcții și instalații din cadrul Ministerului Construcțiilor.
- Hotărîrea Guvernului nr. 811/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din cadrul Departamentului industriei lemnului.