LEGE Nr. 6 din 5 februarie 1992

(1) Salariații au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă plătit, cu o durată minima de 18 zile lucrătoare.

(2) Pentru ținerii în vîrsta de pînă la 18 ani, durata minima a concediului de odihnă este de 24 de zile lucrătoare.

(3) Durata concediului de odihnă, stabilită în condițiile prezentei legi, este corespunzătoare activității desfășurate timp de un an.

(1) Salariații care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care exista astfel de condiții, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul, în fiecare an, la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată minima de 3 zile lucrătoare.

(2) Salariații nevăzători au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată de 6 zile lucrătoare.

(3) Salariații încadrați în grade de invaliditate au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă suplimentar de 3 zile lucrătoare.

(4) Concediile de odihnă suplimentare acordate potrivit alin. (1) se cumulează cu cele acordate potrivit alin. (2) sau, după caz, potrivit alin. (3).

(1) Durata concediului de odihnă, inclusiv a concediului de odihnă suplimentar, și cuantumul indemnizației cuvenite pe durata acestuia pentru fiecare salariat se stabilesc prin contractul individual de muncă, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi și a clauzelor convenite prin contractele colective de muncă.

(2) La stabilirea duratei concediului de odihnă în cadrul negocierilor, partenerii sociali pot avea în vedere și vechimea în munca a salariaților.

(1) Regulile privind efectuarea concediilor de odihnă și compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat se stabilesc prin contractele colective de muncă.

(2) Programarea efectuării concediilor de odihnă se stabilește anual de conducerea unității, împreună cu reprezentanții sindicatelor sau, după caz, ai salariaților.

(3) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă doar în cazurile în care:

a) contractul de muncă al salariatului a încetat;

b) salariatul este chemat pentru îndeplinirea serviciului militar;

c) este prevăzut în mod expres într-o lege specială.

a) hotărîre a Guvernului, pentru salariații din administrația publică, regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare;

b) regulamente, pentru salariații din justiție, procuratura și alte organe de stat.

(1) Personalul didactic beneficiază de un concediu de odihnă cu o durată egala cu vacanta de la sfîrșitul anului școlar, dar nu mai puțin de 62 zile calendaristice.

(2) Personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă cu durata integrală, dacă a funcționat în tot cursul anului școlar sau universitar. În cazul în care angajarea s-a făcut după începerea anului școlar sau universitar, durata concediului este proporțională cu timpul cuprins între data angajării și sfîrșitul anului școlar sau universitar.

(3) Personalul din activitatea de cercetare științifică, atestat, beneficiază de un concediu de odihnă de minimum 24 zile lucrătoare.

(1) În afară concediului de odihnă, salariații au dreptul la zile libere, plătite, în cazul unor evenimente familiale deosebite.

(2) Pentru rezolvarea unor situații personale, salariații au dreptul la concedii fără plata.

(3) Situațiile în care salariații beneficiază de zile libere plătite sau de concedii fără plata, procedura de acordare a acestora și numărul de zile se stabilesc potrivit art. 5 alin. (1) sau, după caz, art. 7, care se aplică în mod corespunzător.

(1) Prezenta lege se aplică începînd cu anul 1992.

(2) Se abroga actele normative și prevederile referitoare la concediul de odihnă, concediul suplimentar de odihnă și concedii fără plata, cuprinse în anexa la prezenta lege, precum și orice dispoziții contrare.