Anexa nr. I

– forma de așezare stabilă a populației în teritoriu, alcătuind un nucleu de viață umană, cu structuri și marimi variabile, diferențiate în funcție de specificul activităților de producție dominante ale locuitorilor, caracteristicile organizării administrativ-teritoriale, numărul de locuitori, caracterul fondului construit, gradul de dotare social-culturală și de echipare tehnico-edilitară.

– localitate în care majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activități neagricole cu un nivel diversificat de dotare și echipare, exercitând o influența socioeconomică constantă și semnificativă asupra zonei înconjurătoare.

– localitate în care:

– potrivit legii unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele și județele.

– unitate administrativ-teritorială de bază definită potrivit prevederilor art. 99 din Codul administrativ, declarată ca atare prin lege.

– unitate administrativ-teritorială definită potrivit art. 100 din Codul administrativ, declarată ca atare prin lege.

– unitate administrativ-teritorială de bază definită potrivit art. 98 din Codul administrativ.

– suprafața delimitată prin lege pentru județe, municipii, orașe și comune. Este constituit din suprafața agricolă (teren arabil, pășuni și fânețe, vii și livezi), suprafața fondului forestier, suprafața ocupată de construcții și amenajări de infrastructură (căi de comunicație, altele decât cele aparținând domeniului public al statului, echipare energetică, lucrări de gospodărire a apelor), ape și bălți și suprafața aferentă intravilanului (constructii și amenajari), delimitată prin planurile urbanistice.

– totalitatea localitatilor de pe un teritoriu (național, judetean, zona functionala), ale caror existenta și dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relatii desfășurate pe multiple planuri (politico-administrativ, social-cultural, economic etc.). Reteaua de localități este constituita din localități urbane și localități rurale.

– clasificarea localitatilor pe ranguri în functie de importanța în retea și de rolul teritorial,

– asigurându-se un sistem de servire a populației eficient din punct de vedere economic și social și o dezvoltare echilibrată a localităților în teritoriu.

– expresie a importantei actuale și în perspectiva imediata a unei localități în cadrul retelei din punct de vedere administrativ, politic, social, economic, cultural etc., în raport cu dimensiunile ariei de influența polarizate și cu nivelul de decizie pe care îl implica în alocarea de resurse. Aceasta importanța trebuie să își gaseasca corespondentul și în nivelul de modernizare.

– perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în cadrul unei zone metropolitane în care se propun unele facilități de natură fiscală, în scopul favorizarii dezvoltării economice prin atragerea de investiții de capital străin sau autohton.

– teritoriul și localitățile care înconjoară un centru urban și care sunt influențate direct de evoluția orașului și de relațiile de intercondiționare și de cooperare care se dezvoltă pe linia activităților economice, a aprovizionării cu produse agroalimentare, a accesului la dotările sociale și comerciale, a echipării cu elemente de infrastructură și cu amenajări pentru odihnă, recreere și turism. Dimensiunile zonei de influență sunt în relație directă cu marimea și cu funcțiunile centrului urban polarizator.

– sistem de localități invecinate între care se stabilesc relații de cooperare economică, socială și culturală, de amenajare a teritoriului și de protecție a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare pastrandu-și autonomia administrativă.