În scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 16/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedura civilă.
(1) Cu excepția citării părții pentru primul termen de judecată sau pentru primul termen ulterior repunerii cauzei pe rol, precum și a comunicării hotărârilor judecătorești prin care se soluționează procesul în curs, oricare dintre părți poate îndeplini, prin intermediul executorului judecătoresc, procedura de citare sau de comunicare a cererilor ori înscrisurilor către cealaltă parte.
(2) În acest caz, partea nu poate, cu excepția situației prevăzute la art. 118 alin. (3) din Codul de procedură civilă, să ceară amânarea judecării cauzei pentru pregătirea apărării sau pentru a lua la cunoștința de cererile ori înscrisurile comunicate, dacă dovada citării ori a comunicării făcute cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată este depusă la acel termen.
(1) Pentru propunerea și administrarea probelor vor fi aplicate următoarele reguli:
a) expertiza tehnică nu va fi încuviințată decât dacă partea solicitantă depune în ședința publică respectiva obiectivele de expertiza solicitate;
b) proba cu martori nu va fi încuviințată decât dacă partea depune la termenul la care admiterea probei urmează a fi pusă în discuție numele și adresa complete ale martorilor propuși;
c) proba cu interogatoriu nu va fi încuviințată decât dacă partea care propune această proba pune la dispoziție la termenul la care se dezbate admisibilitatea acestei probe lista întrebărilor la care trebuie să răspundă cealaltă parte.
(2) Martorii nu vor fi citați în vederea audierii, prezentarea lor la termenul de judecată fiind în sarcina părții care i-a propus.
(3) Raportul de expertiză tehnică va putea fi comunicat de către expert, concomitent cu depunerea la instanță, și direct părților în proces, cu respectarea termenelor procedurale.
(4) Nedepunerea raportului de expertiza, din culpa expertului tehnic, cu mai puțin de 7 zile înainte de termenul de judecată acordat în acest scop, atrage obligarea sa la plata unei amenzi civile, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă, chiar dacă instanța nu i-a pus în vedere anterior posibilitatea aplicării unei asemenea sancțiuni. În situația în care expertul dovedește că nedepunerea expertizei la termen nu se datorează culpei sale, acesta va fi exonerat de la plata amenzii, cu condiția depunerii raportului la termenul de judecată stabilit. Dacă întârzierea depășește termenul fixat de instanță, expertul va putea fi obligat și la plata unei amenzi cominatorii către stat de cel puțin 100.000 lei/zi de întârziere, începând cu ziua următoare termenului de judecată.
(5) Expertizele extrajudiciare prezentate de către părți în cadrul proceselor funciare au aceeași valoare probantă ca și expertizele ordonate de către instanța de judecată, cu condiția ca acestea să fie efectuate de către experți autorizați de către Ministerul Justiției.
(1) Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în prima instanță sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive și irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanța de judecată birourilor de carte funciară.
(2) Prin derogare de la art. 264 din Codul de procedură civilă, motivarea hotărârilor pronunțate în cadrul proceselor funciare trebuie făcută în maxim 7 zile de la pronunțare.
(3) Punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în procesele funciare este scutită de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar. Creditorul va achită până la 20% din cheltuielile de executare silită, inclusiv onorariul executorului judecătoresc, urmând ca diferența să fie obținută de executorul judecătoresc direct de la debitor, o dată cu avansul achitat.