Dacă natura activității o permite, angajatorul trebuie să evite utilizarea unui agent biologic periculos, inlocuindu-l printr-un agent biologic care, în funcție de condițiile de utilizare și de stadiul actual al cunoștințelor, nu este periculos sau este mai puțin periculos pentru sănătatea lucrătorilor.
(1) Dacă rezultatele evaluării releva existenta unui risc pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea acestora să fie evitata.
(2) Când acest lucru nu este tehnic posibil, ținând seama de activitate și de evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie să reducă riscul de expunere profesională la un nivel suficient de scăzut pentru a proteja adecvat sănătatea și securitatea lucrătorilor respectivi, prin aplicarea următoarelor măsuri:
a) limitarea, la un nivel cat mai scăzut posibil, a numărului de lucrători expusi sau care pot fi expusi;
b) conceperea proceselor de muncă și a măsurilor de control tehnic, astfel încât să se evite sau să se reducă la minimum diseminarea agenților biologici la locul de muncă;
c) măsuri de protecție colectivă și/sau măsuri de protecție individuală, atunci când expunerea nu poate fi evitata prin alte mijloace;
d) măsuri de igiena adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului ori diseminarii accidentale a unui agent biologic în afară locului de muncă;
e) utilizarea panourilor care semnalizeaza pericolul biologic, conform anexei nr. 2, și a altor semne de avertizare relevante;
f) elaborarea unor planuri care să fie puse în aplicare în caz de accidente ce implica prezenta agenților biologici;
g) dacă este necesar și tehnic posibil, detectarea în afară izolarii fizice primare a prezentei agenților biologici utilizați în procesul de muncă;
h) utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea și eliminarea deșeurilor în deplina securitate de către lucrători, dacă este cazul, după tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, ușor identificabile;
i) măsuri care să permită manipularea și transportul fără risc ale agenților biologici la locul de muncă.
Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale releva existenta unui risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziția inspectorului de muncă și a medicului de medicina muncii, la cererea acestora, informații privind:
a) rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
b) activitățile în cursul cărora lucrătorii au fost sau pot fi expusi la agenți biologici;
c) numărul de lucrători expusi;
d) numele și competența persoanei responsabile cu sănătatea și securitatea la locul de muncă;
e) măsurile de protecție și de prevenire luate, inclusiv procedeele și metodele de lucru;
f) un plan de urgenta pentru protecția lucrătorilor împotriva expunerii la un agent biologic din grupa 3 sau 4, în cazul unei defectari a izolarii fizice.
(1) Angajatorul trebuie să informeze imediat autoritatea de sănătate publică judeteana sau a municipiului București și medicul de medicina muncii cu care are relație contractuală despre orice accident sau incident care ar putea sa provoace diseminarea unui agent biologic care ar putea provoca lucrătorilor o infectie și/sau o boala grava.
(2) Lista lucrătorilor expusi la agenți biologici, menționată în art. 22 alin. (1), precum și dosarul medical al fiecărui lucrator sunt puse la dispoziția autorității de sănătate publică județene și/sau a municipiului București, atunci când întreprinderea își încetează activitatea, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
Pentru toate activitățile în care se utilizează agenți biologici ce constituie un risc pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat sa ia următoarele măsuri:
a) să asigure condițiile corespunzătoare ca lucrătorii sa nu servească masa și sa nu bea în zonele de lucru unde exista riscul de contaminare cu agenți biologici;
b) sa furnizeze lucrătorilor îmbrăcăminte de protecție adecvată sau alte tipuri de îmbrăcăminte specială adecvată;
c) să asigure lucrătorilor spații dotate cu instalații igienico-sanitare adecvate, care pot include soluții/picaturi pentru ochi și/sau substanțe antiseptice pentru piele;
d) să aibă în vedere ca echipamentul individual de protecție să fie:
1. așezat corect într-un loc stabilit separat de celelalte haine;
2. verificat și curatat, dacă este posibil, înainte și, în orice caz, după fiecare utilizare;
3. reparat sau schimbat înaintea unei noi utilizări, în cazul în care prezintă defectiuni;
e) sa stabilească proceduri privind prelevarea, manipularea și tratarea esantioanelor de origine umană sau animala.
(1) Îmbrăcămintea de lucru și echipamentele de protecție, inclusiv îmbrăcămintea de protecție prevăzută la art. 15 lit. b), care pot fi contaminate de agenți biologici, trebuie să fie scoase atunci când lucrătorul părăsește zona de lucru și trebuie păstrate separat de alta îmbrăcăminte.
(2) Angajatorul trebuie să aibă grija ca îmbrăcămintea prevăzută la alin. (1) și echipamentul de protecție să fie dezinfectate și curatate sau, la nevoie, distruse.
Costurile pentru măsurile ce trebuie aplicate conform art. 16 se suporta de angajator.
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucrătorii și/sau reprezentanții acestora sa primească, sub forma de informări și instructaj, o instruire suficienta și adecvată, bazată pe toate informațiile disponibile privind:
a) eventualele riscuri pentru sănătate;
b) măsurile care trebuie luate pentru a evita expunerea;
c) prescripții aplicabile din domeniul igienei;
d) purtarea și utilizarea echipamentelor și imbracamintei de protecție;
e) măsurile pe care lucrătorii trebuie să le ia în caz de evenimente și/sau incidente periculoase, precum și măsurile de prevenire a acestora.
Instruirea lucrătorului trebuie efectuată înainte de începerea unei activități care implica contactul cu agenți biologici, adaptată la apariția unor noi riscuri sau în cazul evoluției riscurilor și repetată periodic dacă este necesar.
(1) Angajatorul trebuie să asigure la locul de muncă instrucțiuni de securitate scrise și, după caz, afișe privind procedura de urmat în caz de:
a) accident sau incident grav datorat manipulării unui agent biologic;
b) manipularea unui agent biologic din grupa 4.
(2) Lucrătorii trebuie să semnaleze imediat superiorului lor sau persoanei responsabile cu securitatea și sănătatea la locul de muncă orice accident sau incident ce implica manipularea unui agent biologic.
(3) Angajatorul trebuie să informeze imediat lucrătorii și/sau reprezentanții lor cu raspunderi specifice în domeniul securității și sănătății în munca despre orice accident sau incident care ar fi putut conduce la diseminarea unui agent biologic și care este susceptibil sa producă la om infectii și/sau boli grave. De asemenea, trebuie să îi informeze, cat mai repede posibil, despre cauzele accidentelor sau incidentelor grave, precum și despre măsurile care au fost luate ori care trebuie luate pentru a remedia situația.
(4) Fiecare lucrator trebuie să aibă acces la informațiile conținute în lista lucrătorilor expusi la agenți biologici prevăzută la art. 22 și care îl privesc personal.
(5) Lucrătorii și/sau reprezentanții lor trebuie să aibă acces la informațiile colective anonime.
(6) Angajatorul trebuie să pună la dispoziția lucrătorilor și/sau reprezentanților lor, la cererea acestora, informațiile prevăzute la art. 13.
Angajatorul trebuie să asigure consultarea și participarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de sănătate și securitate în munca în cazul expunerii la agenți biologici în timpul activității, în conformitate cu prevederile secțiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006.
(1) Angajatorul trebuie să aibă lista lucrătorilor expusi la agenți biologici din grupele 3 și/sau 4 care indica activitatea efectuată și, atunci când este posibil, agentul biologic la care lucrătorii au fost expusi și, după caz, datele referitoare la expuneri, la accidente și incidente.
(2) Lista lucrătorilor expusi la agenți biologici din grupele 3 și/sau 4 este păstrată timp de cel puțin 10 ani de la terminarea expunerii, conform prevederilor legislației în vigoare.
(3) Lista este păstrată pe o perioadă mai îndelungată, care poate atinge 40 de ani de la ultima expunere cunoscută, în cazul expunerilor susceptibile sa antreneze infectii:
a) produse de agenți biologici despre care se știe ca pot provoca infectii persistente sau latente;
b) care, ținând seama de stadiul actual al cunoștințelor, nu pot fi diagnosticate înainte ca boala să se declanseze, mulți ani mai târziu;
c) a căror perioada de incubație prealabilă declanșării bolii este deosebit de lungă;
d) care produc boli ce pot prezenta recrudescenta după un timp îndelungat, în ciuda tratamentului aplicat;
e) care pot lasă sechele grave pe termen lung.
(4) Medicul de medicina muncii, inspectorul de muncă pe domeniul securității și sănătății în munca, precum și orice altă persoană responsabilă cu sănătatea și securitatea la locul de muncă trebuie să aibă acces la lista prevăzută la alin. (1).
(1) Angajatorul trebuie să notifice în prealabil autorității de sănătate publică județene și inspectoratului teritorial de muncă utilizarea pentru prima data a agenților biologici din grupele 2, 3 și 4, cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea activității. Sub rezerva alin. (2), se notifica, de asemenea, în prealabil utilizarea pentru prima data a oricărui alt agent biologic din grupa 4, precum și utilizarea oricărui alt agent biologic nou din grupa 3, care este clasificat provizoriu astfel chiar de către angajator.
(2) Laboratoarele care furnizează servicii de diagnostic pentru agenții biologici din grupa 4 trebuie doar sa notifice intenția lor.
(3) De fiecare data când procedeele și/sau procedurile suferă modificări importante din punctul de vedere al securității și sănătății la locul de muncă, trebuie efectuată o noua notificare.
(4) Notificarea prevăzută la alin. (1)-(3) va conține:
a) denumirea și adresa întreprinderii și/sau unității;
b) numele și competentele lucrătorului desemnat cu securitatea și sănătatea la locul de muncă;
c) rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
d) specia agentului biologic;
e) măsurile de protecție și de prevenire avute în vedere.
(1) Ministerul Sănătății Publice elaborează măsurile necesare pentru desfășurarea supravegherii medicale a lucrătorilor pentru care evaluarea prevăzută la art. 8 și 9 releva un risc pentru sănătatea sau securitatea lor.
(2) Aceste măsuri trebuie să asigure ca fiecare lucrator să fie supravegheat medical corespunzător înainte de expunere profesională și, în continuare, periodic, făcând astfel posibila aplicarea directa a măsurilor de medicina generală și de medicina muncii.
(3) Evaluarea riscurilor profesionale prevăzută la art. 8 și 9 trebuie să identifice lucrătorii pentru care sunt necesare măsurile de protecție speciale.
(4) Dacă este cazul, angajatorii trebuie să pună la dispoziția lucrătorilor vaccinuri eficace, dacă aceștia nu sunt încă imunizati împotriva agentului biologic la care ei sunt sau pot fi expusi. Atunci când angajatorii pun la dispoziția lucrătorilor vaccinuri, ei trebuie să țină seama de Codul de conduita recomandat pentru vaccinare, prevăzut în anexa nr. 7.
În cazul în care se confirma ca un lucrator prezintă o infectie și/sau o boala care ar fi putut rezultă din expunerea la agenți biologici, medicul de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii aflat într-o relație contractuală cu angajatorul trebuie să propună și celorlalți lucrători care au fost expusi în mod similar să se supună supravegherii medicale; în acest caz angajatorul efectuează o reevaluare a riscului de expunere.
Toate datele obținute în cursul supravegherii medicale a fiecărui lucrator trebuie ținute și/sau consemnate într-un dosar medical individual, care va fi păstrat de către serviciul de medicina muncii cel puțin 10 ani după încetarea expunerii.
În cazurile prevăzute la art. 22 alin. (3), dosarul medical individual trebuie păstrat o perioadă mai mare de 10 ani, care poate ajunge până la 40 de ani de la ultima expunere cunoscută. În cazul în care unitatea se desființează sau lucrătorul își schimba locul de muncă, dosarul medical individual va fi preluat de autoritatea teritorială de sănătate publică pe raza căreia se afla întreprinderea și/sau unitatea respectiva sau de serviciul de medicina muncii de la noul loc de muncă.
Serviciul sau medicul de medicina muncii aflat într-o relație contractuală cu angajatorul trebuie:
a) sa propună măsuri de protecție sau de prevenire utile individual, pentru fiecare lucrator;
b) sa dea informații și sfaturi medicale lucrătorilor privind supravegherea medicală la care ei vor fi supuși după ce a încetat expunerea la agenți biologici.
(1) Lucrătorii în cauza trebuie să aibă acces la rezultatele supravegherii medicale care îi privesc personal și pot solicita o reexaminare a rezultatelor acesteia.
(1) Lucrătorii în cauza trebuie să aibă acces la rezultatele supravegherii medicale care îi privesc personal și pot solicita o reexaminare a rezultatelor acesteia.
(3) Costul reexaminarilor rezultatelor prevăzute la alin. (1) și (2) se suporta de către solicitant.
(1) Recomandările practice pentru supravegherea medicală a lucrătorilor sunt prevăzute în anexa nr. 4.
(2) Toate cazurile de boala sau de deces care au fost confirmate ca fiind cauzate de o expunere profesională la agenți biologici se declara, se înregistrează și/sau se notifica conform normelor metodologice referitoare la bolile profesionale, elaborate în aplicarea Legii nr. 319/2006.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.