HOTĂRÂRE nr. 804 din 25 iulie 2007 (*actualizată*)

(1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică amplasamentelor în cadrul cărora sunt prezente substanțe periculoase în cantități egale sau mai mari decât cele prevăzute în anexa nr. 1, partea 1 și partea a 2-a, coloana 2, cu excepția prevederilor art. 10, 12 și 14, care se aplică oricărui amplasament în cadrul căruia există substanțe periculoase în cantități egale sau mai mari decât cele prevăzute în anexa nr. 1, partea 1 și partea a 2-a, coloana 3.

(2) În sensul prezentei hotărâri, prin prezența substanțelor periculoase se înțelege existența efectivă sau anticipată a acestor substanțe pe amplasament sau a acelora care se consideră că pot fi generate dacă se pierde controlul asupra unui proces chimic industrial, în cantități egale sau mai mari decât valorile limită prevăzute în anexa nr. 1, partea 1 și partea a 2-a.

(3) Prevederile prezentei hotărâri se aplică fără a aduce atingere prevederilor legislației naționale referitoare la mediul de muncă și ale Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

a) accident major - producerea unei emisii importante de substanță, a unui incendiu sau a unei explozii, care rezultă dintr-un proces necontrolat în cursul exploatării oricărui amplasament, care intră sub incidența prezentei hotărâri și care conduce la apariția imediată sau întârziată a unor pericole grave asupra sănătății populației și/sau asupra mediului, în interiorul sau în exteriorul amplasamentului, și în care sunt implicate una sau mai multe substanțe periculoase;

b) amplasament - zona aflată sub controlul aceluiași operator în care, în una sau mai multe instalații, inclusiv în activitățile și infrastructurile comune, sunt prezente substanțe periculoase;

c) avarie/incident - eveniment care nu generează consecințe majore asupra sănătății populației și/sau asupra mediului, dar care are potențial să producă un accident major;

d) depozit - prezența unei cantități de substanțe periculoase în scop de înmagazinare, păstrare în condiții de siguranță sau de menținere în stoc;

e) efectul "Domino" - rezultatul unei serii de evenimente în care consecințele unui accident ce are loc la o instalație sau un amplasament de tip Seveso sunt amplificate de următorul accident la o/un altă/alt instalație/amplasament, ca urmare a distanțelor și proprietăților substanțelor prezente, și care conduce în final la un accident major;

f) instalație - unitate tehnică din cadrul unui amplasament, unde sunt produse, utilizate, manipulate și/sau depozitate substanțe periculoase. Instalația cuprinde toate echipamentele, structurile, sistemul de conducte, utilajele, dispozitivele, căile ferate interne, docurile, cheiurile de descărcare care deservesc instalația, debarcaderele, depozitele sau structurile similare, plutitoare ori de altă natură, necesare pentru exploatarea instalației;

g) operator - orice persoană fizică sau juridică care exploatează ori deține cu orice titlu un amplasament sau o instalație;

h) hazard/pericol - proprietatea intrinsecă a unei substanțe periculoase sau a unei situații fizice, cu potențial de a induce efecte negative asupra sănătății populației și/sau mediului;

i) risc - probabilitatea producerii unui efect specific într-o perioadă sau în circumstanțe precizate; riscul rezidual se referă la riscul rămas după înlăturarea unora dintre factorii cauzatori de risc;

j) substanță periculoasă - o substanță, un amestec sau un preparat, prevăzute în anexa nr. 1, partea 1, sau care îndeplinesc criteriile din anexa nr. 1, partea a 2-a, și care sunt prezente sub formă de materii prime, produse, produse secundare, reziduale sau intermediare, inclusiv acele substanțe despre care se presupune că pot fi generate în cazul producerii unui accident.

a) amplasamentelor, instalațiilor sau depozitelor militare;

b) pericolelor induse de radiații ionizante;

c) transportului de substanțe periculoase și depozitării temporare intermediare pe căi rutiere, căi ferate, căi interne de navigație, căi maritime sau căi aeriene, din afara amplasamentelor care intră sub incidența prezentei hotărâri, inclusiv operațiile de încărcare, descărcare și transport la sau de la alte mijloace de transport, în docuri, punți sau stații de triaj;

d) transportului de substanțe periculoase prin conducte, inclusiv în stații de pompare, situate în afara amplasamentelor care intră sub incidența prevederilor prezentei hotărâri;

e) exploatării, respectiv: explorarea, extracția și prelucrarea minereurilor în mine, cariere sau foraje, cu excepția operațiunilor de prelucrare chimică și termică și depozitării, aferente operațiilor care implică substanțe periculoase, așa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1;

f) explorării și exploatării maritime ale mineralelor, inclusiv ale hidrocarburilor;

g) depozitelor de deșeuri, cu excepția instalațiilor funcționale de eliminare a sterilului, inclusiv iazurile de decantare sau barajele, conținând substanțe periculoase așa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1, în mod special, când sunt folosite la prelucrarea chimică și termică a mineralelor.

(1) Autoritățile publice învestite la nivel central în aplicarea prezentei hotărâri sunt:

a) Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, prin:

b) Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, denumit în continuare IGSU.

(2) Autoritățile publice învestite la nivel regional în aplicarea prezentei hotărâri sunt:

a) agențiile regionale pentru protecția mediului, prin secretariatul de risc, denumite în continuare SRARPM;

b) comisariatele regionale din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, denumite în continuare CRGNM.

(3) Autoritățile publice învestite la nivel județean în aplicarea prezentei hotărâri sunt:

a) agențiile județene pentru protecția mediului, prin secretariatul de risc, denumite în continuare SRAPM;

b) comisariatele județene din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, denumite în continuare CJGNM;

c) inspectoratele județene pentru situații de urgență, denumite în continuare ISU.

(1) Operatorul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a preveni accidentele majore și de a limita consecințele acestora asupra sănătății populației și mediului.

(2) Operatorul are obligația de a dovedi autorităților competente prevăzute la art. 5, în orice moment și în special în cadrul activităților de inspecție și control, așa cum sunt prevăzute în art. 18, că a luat toate măsurile necesare, potrivit prevederilor prezentei hotărâri.

(1) Operatorul are obligația de a transmite SRAPM o notificare după cum urmează:

a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii construcției acestora cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, potrivit prevederilor legislației specifice;

b) pentru amplasamentele existente, în termen de cel mult 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri;

c) pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidența domeniului de reglementare a prezentei hotărâri în condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 30 de zile de la data încadrării.

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) cuprinde obligatoriu următoarele informații:

a) denumirea sau, după caz, numele comercial al operatorului și adresa completă a amplasamentului în cauză;

b) adresa completă a sediului social al operatorului;

c) numele și funcția persoanei care administrează amplasamentul, dacă acestea sunt diferite de cerințele de la lit. a);

d) informații suficiente în vederea identificării substanțelor periculoase sau categoriilor de substanțe implicate;

e) cantitatea și starea fizică sub care se prezintă substanțele periculoase sau substanțele implicate;

f) activitatea curentă sau, în cazul modificărilor, activitatea propusă a instalației ori a unității de stocare;

g) condițiile de mediu din imediata vecinătate a amplasamentului, cu prioritate acele elemente care pot provoca accidente majore sau care pot agrava consecințele acestora.

(3) Operatorul trebuie să informeze imediat SRAPM în următoarele situații:

a) în cazul creșterii semnificative a cantității sau al schimbării semnificative a naturii ori a stării fizice a substanțelor periculoase prezente, în raport cu notificarea transmisă de operator, întocmită cu respectarea prevederilor alin. (2), sau la apariția oricărei modificări în procesele în care acestea sunt utilizate;

b) în cazul modificării unui amplasament sau a unei instalații care ar putea duce la creșterea pericolelor de a provoca un accident major;

c) în cazul închiderii definitive a instalației/amplasamentului.

(1) Operatorul are obligația să elaboreze un document care să stabilească politica sa de prevenire a accidentelor majore și care să garanteze că aceasta este implementată în mod corespunzător în scopul protejării, la un nivel ridicat, a sănătății populației și mediului, prin mijloace, structuri și sisteme de management adecvate.

(2) Pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidența domeniului de reglementare a prezentei hotărâri, în condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1), operatorul elaborează documentul prevăzut la alin. (1) în termen de 90 de zile de la data încadrării.

(3) Documentul prevăzut la alin. (1) trebuie să respecte principiile prevăzute în cuprinsul anexei nr. 3 și este pus la dispoziția SRAPM.

(4) Prevederile acestui articol nu se aplică amplasamentelor prevăzute la art. 10.

(1) Autoritățile publice învestite la nivel regional și județean, prevăzute la art. 5, utilizând informațiile primite de la operator, conform art. 7 și 10, identifică amplasamentele sau grupurile de amplasamente unde există posibilitatea producerii unui accident major, precum și pericolul amplificării acestuia prin efectul "Domino", din cauza amplasării și a proximității unor astfel de locații, precum și a inventarului de substanțe periculoase de pe aceste amplasamente.

(2) Operatorii amplasamentelor identificate conform alin. (1) au obligația să ia următoarele măsuri:

a) să demonstreze că au realizat un schimb reciproc adecvat de informații, astfel încât în elaborarea politicilor de prevenire a accidentelor majore, a sistemelor de management al securității, a rapoartelor de securitate și a planurilor de urgență internă pentru aceste amplasamente să fie avute în vedere natura și amploarea pericolului global de accident major;

b) să furnizeze informațiile necesare ISU în vederea întocmirii planului de urgență externă;

c) să asigure cooperarea pentru informarea publicului asupra acestor categorii de amplasamente.

(1) Operatorul este obligat să elaboreze un raport de securitate în scopul:

a) de a demonstra că a implementat politica de prevenire a accidentelor majore, precum și planul de management al securității pentru aplicarea acestei politici, potrivit prevederilor anexei nr. 3;

b) de a demonstra că a identificat pericolele potențiale de accidente majore și au fost luate măsurile necesare pentru prevenirea unor astfel de accidente și limitarea consecințelor acestora asupra sănătății populației și mediului;

c) de a demonstra că au fost incluse măsuri adecvate de siguranță în proiectarea, construcția, exploatarea și întreținerea instalațiilor, unităților de stocare, echipamentului și infrastructurii din interiorul amplasamentului, care prezintă riscuri de accidente majore;

d) de a demonstra că planul de urgență internă a fost elaborat, iar informațiile necesare pentru elaborarea planului de urgență externă au fost furnizate ISU, în vederea luării măsurilor necesare în cazul producerii unui accident major;

e) de a asigura informațiile necesare autorităților publice competente la nivel regional și județean și autorităților publice locale responsabile cu planificarea amenajării teritoriului, pentru a permite luarea deciziilor cu privire la amplasarea de noi activități sau dezvoltarea ulterioară în jurul amplasamentelor existente.

(2) Raportul de securitate trebuie să cuprindă:

a) cel puțin datele și informațiile prevăzute în anexa nr. 2;

b) principalele organizații care au contribuit la elaborarea acestuia;

c) inventarul actualizat al substanțelor periculoase prezente în cadrul amplasamentului.

(3) În scopul evitării repetării sau dublării informațiilor, rapoartele de securitate, părți ale acestor rapoarte sau orice alte rapoarte echivalente, realizate ca urmare a unor alte dispoziții legale, sunt prezentate sub forma unui raport de securitate unic, cu condiția ca toate prevederile acestui articol să fie respectate.

(4) Raportul de securitate prevăzut la alin. (1) este înaintat SRAPM după cum urmează:

a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii construcției acestora, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, potrivit prevederilor legislației specifice;

b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidența domeniului de reglementare a prezentei hotărâri în condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 180 de zile de la data încadrării;

c) în cazul revizuirilor raportului de securitate, în termen de cel mult 10 zile de la data operării modificărilor și/sau completărilor.

(5) În condițiile prevăzute la alin. (4), după analiza raportului de securitate se iau următoarele măsuri:

a) SRAPM, după consultarea ISU, solicită operatorului, dacă este necesar, informații suplimentare și îi comunică concluziile asupra acestui raport, sau.

b) dacă se impune, CJGNM și, respectiv, ISU interzic punerea în funcțiune sau continuarea funcționării amplasa mentului ori instalației, în conformitate cu prevederile art. 17.

(6) Raportul de securitate se revizuiește periodic și dacă este necesar se actualizează astfel:

a) o dată la 5 ani;

b) la inițiativa operatorului sau la cererea autorităților competente, dacă se justifică prin apariția unor noi circumstanțe în funcționarea amplasamentului sau ținând seama de noile tehnologii din domeniul securității rezultate, de exemplu, din analiza accidentelor, a disfuncționalităților apărute în activitatea de operare, precum și de progresele științifice în domeniu.

(7) Dacă operatorul demonstrează SRAPM și ISU că anumite substanțe prezente pe amplasament sau în diferite locații ale acestuia nu prezintă pericol pentru producerea unui accident major, în condițiile îndeplinirii criteriilor prevăzute în anexa nr. 7, raportul de securitate conține doar informațiile necesare referitoare la riscurile reziduale în vederea prevenirii accidentelor majore și limitării consecințelor acestora asupra sănătății populației și mediului.

(8) IGSU, după consultarea SRMMDD, transmite anual Comisiei Europene un document ce conține lista fundamentată a amplasamentelor care intră sub incidența prevederilor alin. (7).

a) politica de prevenire a accidentelor majore, sistemul de management al securității și procedurile la care se face referire în art. 8 și 10;

b) raportul de securitate și să informeze SRAPM asupra detaliilor revizuirii înainte de a se efectua orice modificare și/sau completare.

(1) Pentru toate amplasamentele care intră sub incidența prevederilor art. 10 operatorul trebuie să elaboreze un plan de urgență internă care să cuprindă măsurile ce trebuie aplicate în interiorul amplasamentului, în următoarele condiții:

a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii construcției acestora, cu respectarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, potrivit prevederilor legislației specifice;

b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidența domeniului de reglementare a prezentei hotărâri în condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 180 de zile de la data încadrării.

(2) Pentru a da posibilitatea întocmirii planurilor de urgență externă, operatorul are obligația de a pune la dispoziția ISU informațiile necesare, după cum urmează:

a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii construcției acestora;

b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidența domeniului de reglementare a prezentei hotărâri în condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 180 de zile de la data încadrării.

(3) În baza informațiilor puse la dispoziție de către operator, ISU elaborează un plan de urgență externă care cuprinde măsurile ce trebuie luate în exteriorul amplasamentului, după cum urmează:

a) pentru amplasamentele noi, anterior începerii funcționării acestora;

b) pentru amplasamentele care intră ulterior sub incidența domeniului de reglementare a prezentei hotărâri în condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în cel mult 270 de zile de la data încadrării.

(4) La elaborarea planurilor de urgență se ține cont de următoarele obiective:

a) controlul și limitarea efectelor incidentelor astfel încât să se minimizeze efectele și să se limiteze daunele asupra sănătății populației, mediului și proprietății;

b) implementarea măsurilor necesare pentru protejarea populației și mediului împotriva efectelor accidentelor majore;

c) informarea publicului și a serviciilor sau autorităților implicate din zona respectivă;

d) asigurarea refacerii ecologice și curățarea zonei afectate în urma unui accident major.

(5) Planurile de urgență se întocmesc potrivit normelor metodologice elaborate de IGSU și trebuie să cuprindă cel puțin informațiile prevăzute în anexa nr. 4.

(6) La elaborarea și actualizarea planului de urgență internă operatorul este obligat să consulte personalul care lucrează în cadrul amplasamentului, inclusiv personalul subcontractat pentru diferite servicii pe termen lung.

(7) La elaborarea sau, după caz, la revizuirea planurilor de urgență externă de către ISU trebuie să se asigure consultarea publicului.

(8) Planurile de urgență internă și externă sunt evaluate, testate și, unde este necesar, revizuite și actualizate de către operator, respectiv ISU, periodic, la un interval de cel mult 3 ani. În cadrul procedurii de evaluare se iau în considerare schimbările care au loc pe amplasamente sau în serviciile de urgență implicate, noile cunoștințe tehnice, precum și noile cunoștințe privind răspunsul la accidentele majore.

(9) La elaborarea planurilor de urgență externă trebuie să se aibă în vedere necesitatea promovării cooperării, în ceea ce privește asistența de protecție civilă, cu statele vecine în cazuri de urgențe majore.

(10) Măsurile prevăzute în planurile de urgență se pun în aplicare imediat de către operator și, dacă este necesar, de către ISU, în următoarele situații:

a) când survine un accident major; sau

b) când survine un eveniment necontrolat, care poate, prin natura sa, să conducă la un accident major.

(11) În baza informațiilor conținute în raportul de securitate, ISU poate decide, motivat, că pentru anumite amplasamente nu este necesar să se elaboreze planul de urgență externă prevăzut la alin. (3).

(1) Autoritățile publice locale responsabile cu planificarea amenajării teritoriului, în colaborare cu autoritățile publice competente la nivel regional și județean, trebuie să ia măsurile necesare ca în politica de dezvoltare a teritoriului sau în alte politici relevante să fie luate în considerare obiectivele de prevenire a accidentelor majore și de limitare a consecințelor acestora.

(2) În acest scop, autoritățile publice competente la nivel regional și județean efectuează verificări cu privire la:

a) poziționarea noilor amplasamente;

b) modificările aduse amplasamentelor existente cărora le sunt aplicabile prevederile art. 11;

c) noile dezvoltări privind rețeaua de transport, clădiri și zone de utilitate publică și zone rezidențiale aflate în vecinătatea amplasamentelor, care măresc riscul sau consecințele unui accident major.

(3) Autoritățile publice competente la nivel regional și județean, în colaborare cu autoritățile publice responsabile cu planificarea amenajării teritoriului, iau măsurile necesare pentru ca politicile de dezvoltare și amenajare a teritoriului sau alte politici relevante și procedurile de punere în aplicare a acestora să țină cont, pe de o parte, de necesitatea menținerii unor distanțe adecvate, stabilite în funcție de nivelul de pericol, între amplasamentele cărora le sunt aplicabile prevederile prezentei hotărâri și zone rezidențiale, clădiri și zone de utilitate publică, căi principale rutiere, zone de recreere și zone protejate de interes și sensibilitate deosebite și, pe de altă parte, în cazul amplasamentelor existente, de necesitatea unor măsuri tehnice suplimentare conform prevederilor art. 6, astfel încât să se reducă riscurile pentru populație.

(4) Autoritățile publice competente la nivel regional și județean și autoritățile publice responsabile cu planificarea amenajării teritoriului stabilesc proceduri adecvate pentru consultări în scopul implementării politicilor prevăzute la alin. (1) și (3).

(5) Procedurile prevăzute la alin. (4) trebuie stabilite astfel încât să se asigure că recomandările tehnice privind riscurile pe care le implică amplasamentul sunt disponibile, fie pentru fiecare caz în parte, fie la modul general, în momentul luării deciziei.

(1) Operatorul amplasamentului care intră sub incidența prevederilor art. 10 furnizează, din oficiu, periodic și în forma cea mai adecvată, informații privind măsurile de securitate în exploatare și comportamentul în caz de accident tuturor persoanelor, precum și factorilor de decizie din cadrul unităților care deservesc publicul, care ar putea fi afectate de un accident major produs pe amplasament.

(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) trebuie revizuite la intervale de 3 ani. Unde este necesar, se reiau și se actualizează, cel puțin în cazul modificărilor apărute în sensul obligațiilor prevăzute la art. 11, și sunt repetate pentru public într-un interval de timp care nu poate fi mai mare de 5 ani.

(3) Operatorul are obligația să pună permanent la dispoziția publicului aceste informații care trebuie să cuprindă cel puțin elementele prevăzute în anexa nr. 5.

(4) În cazul în care pe un amplasament care intră sub incidența prevederilor art. 10 există posibilitatea producerii unui accident major cu efect transfrontier, IGSU furnizează informații suficiente autorităților similare din statele vecine care ar putea fi afectate, astfel încât acestea să poată lua toate măsurile necesare potrivit prevederilor art. 12-14.

(5) În cazurile în care IGSU decide că un amplasament aflat în apropierea teritoriului altui stat nu prezintă pericol de accident major în afara perimetrului său, în contextul art. 12 alin. (11), și din acest motiv nu este necesară elaborarea unui plan de urgență externă potrivit art. 12 alin. (3), informează în acest sens autoritățile similare din statul vecin.

(6) Operatorul are obligația de a pune la dispoziția publicului raportul de securitate.

(7) Din motive de confidențialitate industrială, comercială, personală, de securitate publică sau de apărare națională, operatorul poate solicita autorităților publice competente la nivel regional și județean ca anumite date din raport să nu fie făcute publice.

(8) În cazul prevăzut la alin. (7), cu aprobarea autorităților publice competente la nivel regional și județean, operatorul are obligația de a furniza SRAPM și de a pune la dispoziția publicului un raport modificat din care sunt excluse informațiile confidențiale.

(9) Autoritățile publice competente la nivel regional și județean iau toate măsurile necesare pentru ca publicul să își poată exprima opinia cu privire la:

a) planificarea de amplasamente noi care intră sub incidența art. 10;

b) modificarea amplasamentelor existente aflate sub incidența art. 11, în legătură cu obligațiile privind planificarea amenajării teritoriului, ce rezultă din prezenta hotărâre;

c) dezvoltările din jurul amplasamentelor existente.

(10) În cazul amplasamentelor care fac obiectul art. 10, operatorii iau măsuri ca inventarul substanțelor periculoase existente pe amplasament, întocmit potrivit art. 10 alin (2), să fie pus la dispoziția publicului în condițiile alin. (7) și (8) și art. 20.

(1) În cazul producerii unui accident major, operatorul are obligația să informeze în termen de maximum două ore autoritățile publice competente la nivel județean cu privire la:

a) circumstanțele accidentului, substanțele periculoase implicate, datele disponibile pentru evaluarea efectelor accidentului asupra sănătății populației și mediului și măsurile de urgență luate;

b) acțiuni pe care intenționează să le întreprindă pentru atenuarea efectelor pe termen mediu și lung ale accidentului și pentru a preveni repetarea unui astfel de accident;

c) actualizări ale informațiilor furnizate, dacă investigațiile ulterioare dezvăluie elemente suplimentare, care modifică informațiile inițiale sau concluziile formulate anterior.

(2) În urma unui accident major, autoritățile publice competente la nivel județean au următoarele obligații:

a) să se asigure că s-au luat toate măsurile necesare, urgente, pe termen mediu sau lung;

b) să verifice și să colecteze prin inspecție, investigare sau alte mijloace adecvate informațiile necesare pentru analizarea completă a aspectelor tehnice, organizatorice și manageriale ale accidentului major;

c) să se asigure că operatorul a întreprins toate acțiunile de remediere necesare;

d) să facă recomandări privind măsurile viitoare de prevenire.

(1) În scopul prevenirii și limitării consecințelor accidentelor majore, IGSU informează Comisia Europeană, în cel mai scurt timp posibil, asupra accidentelor produse pe teritoriul național, conform criteriilor din anexa nr. 6. Informarea cuprinde următoarele detalii:

a) statul membru, numele și adresa autorității responsabile pentru elaborarea raportului;

b) data, locul și momentul producerii accidentului major, incluzând numele complet al operatorului și adresa amplasamentului implicat;

c) o scurtă descriere a circumstanțelor în care s-a produs accidentul, incluzând substanțele periculoase implicate și efectele imediate asupra sănătății populației și mediului;

d) o scurtă descriere a măsurilor de urgență întreprinse și a măsurilor de precauție imediate necesare pentru a preveni repetarea acestuia.

(2) De îndată ce informațiile prevăzute la art. 15 alin. (1) sunt disponibile, IGSU transmite Comisiei Europene rezultatele analizelor și recomandările, folosind formatul de raportare stabilit de Comisia Europeană.

(3) IGSU furnizează Comisiei Europene numele și adresa oricărui organism ce ar putea deține informații relevante asupra accidentelor majore și care este în măsură să asigure consultanță autorităților competente din alte state care trebuie să intervină în eventualitatea unui astfel de accident.

(1) CJGNM și ISU interzic utilizarea sau punerea în funcțiune a oricărui amplasament, a oricărei instalații sau unități de stocare sau a oricărei părți din acestea, dacă măsurile luate de către operator pentru prevenirea, respectiv limitarea efectelor accidentelor majore prezintă deficiențe majore.

(2) CJGNM și ISU pot interzice utilizarea sau punerea în funcțiune a oricărui amplasament, a oricărei instalații sau unități de stocare sau a oricărei părți din acestea, dacă operatorul nu a înaintat, în termenele prevăzute, notificarea, rapoartele de securitate sau alte informații solicitate potrivit prevederilor prezentei hotărâri.

(3) Litigiile în legătură cu deciziile luate potrivit alin. (1) și (2) se soluționează potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(1) ISU și CJGNM organizează sistemul de inspecție și control adaptat tipului de amplasament în cauză, indiferent de primirea raportului de securitate sau a oricărei alte documentații elaborate de operator.

(2) Prin sistemul de inspecție și control se urmărește o examinare planificată și sistematică a sistemelor utilizate în amplasament, fie ele de natură tehnică, organizatorică sau managerială, astfel încât să se asigure că:

a) operatorul poate demonstra că a luat măsuri adecvate în legătură cu diferitele activități care se desfășoară în cadrul amplasamentului, în vederea prevenirii accidentelor majore;

b) operatorul poate demonstra că a folosit mijloacele adecvate în vederea limitării efectelor accidentelor majore, în cadrul și/sau în afara amplasamentului;

c) datele și informațiile conținute în raportul de securitate sau în orice alt document depus reflectă în mod adecvat condițiile din amplasament;

d) au fost furnizate publicului informații potrivit art. 14 alin. (1).

(3) Sistemul de inspecție și control prevăzut la alin. (1) trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să existe un program de inspecții pentru toate amplasamentele; dacă ISU și CJGNM nu au stabilit un program de inspecții pe baza unei evaluări sistematice de accidente majore la obiectivul în cauză, programul trebuie să prevadă cel puțin o inspecție pe amplasament, la un interval de 12 luni pentru fiecare amplasament care intră sub incidența prevederilor art. 10;

b) după fiecare inspecție ISU și CJGNM elaborează un raport;

c) unde este necesar, fiecare inspecție efectuată de ISU și CJGNM este monitorizată împreună cu operatorul în vederea implementării măsurilor pentru conformare.

(4) ISU și CJGNM pot solicita operatorului să furnizeze informații suplimentare care să le permită acestora evaluarea completă a posibilității de producere a unui accident major, determinarea creșterii probabilității și/sau agravării accidentelor majore, elaborarea planului de urgență externă, inclusiv luarea în considerare a substanțelor care, datorită formei lor fizice, condițiilor specifice sau locației, necesită evaluări suplimentare.

(1) Autoritățile publice învestite la nivel central, prevăzute la art. 5, colaborează cu Comisia Europeană în vederea transferului de informații cu privire la experiența dobândită în domeniul prevenirii accidentelor majore și al limitării efectelor acestora în condițiile prezentei hotărâri.

(2) Pentru amplasamentele care intră sub incidența prevederilor prezentei hotărâri, IGSU transmite Comisiei Europene următoarele informații obținute prin colaborare cu SRANPM:

a) denumirea operatorului și adresa amplasamentului implicat;

b) activitatea sau activitățile care se desfășoară în cadrul amplasamentului.

(3) IGSU transmite Comisiei Europene o dată la 3 ani un raport întocmit în colaborare cu SRANPM și în conformitate cu procedura Comisiei Europene pentru amplasamentele care intră sub incidența art. 7 și 10.

(4) IGSU va ține un registru și un sistem de informare conținând detalii referitoare la accidentele majore întâmplate pe teritoriul național, în scopul:

a) diseminării rapide a informațiilor către Comisia Europeană și autoritățile competente;

b) distribuirii către celelalte autorități competente la nivel central a unor analize privind cauzele accidentelor majore și învățămintele desprinse din acestea;

c) distribuirii către celelalte autorități competente la nivel central a măsurilor de prevenire rezultate din analiza unor astfel de accidente.

(5) Cu respectarea celor prevăzute la art. 20, accesul la registru trebuie să fie permis tuturor autorităților competente, asociațiilor industriale sau profesionale, operatorilor economici care intră sub incidența prezentei hotărâri și organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniul prevenirii și intervenției în caz de accidente industriale.

(1) Pentru a asigura transparența, autoritățile competente prevăzute la art. 5 au obligația de pune la dispoziția persoanelor fizice și/sau juridice, la cerere, informațiile primite ca urmare a aplicării prevederilor prezentei hotărâri, care nu au caracter confidențial.

(2) Informațiile prevăzute la alin. (1) sunt confidențiale dacă fac parte din categoria celor prevăzute la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Prezenta hotărâre nu împiedică încheierea între România și terțe țări a unor acorduri privind schimbul de informații care sunt considerate secrete potrivit legislației naționale.

(1) Documentele elaborate în baza prevederilor art. 7-11 și 14 sunt transmise de către operator, în 3 exemplare și în format electronic, la SRAPM.

(2) În vederea elaborării punctelor de vedere, SRAPM va pune la dispoziția ISU și CJGNM documentele prevăzute la alin. (1).

(1) Operatorii au obligația să numească la nivelul amplasamentului un responsabil în domeniul managementului securității în vederea ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri.

(2) Abrogat.

(3) În cazul în care autoritățile competente prevăzute la art. 5 consideră necesară efectuarea unei expertize suplimentare, pentru lămurirea unor aspecte cuprinse în rapoartele de securitate și planurile de urgență internă, operatorul este obligat să suporte cheltuielile acesteia.

(1) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de operator și se sancționează după cum urmează:

a) nerespectarea dispozițiilor art. 7, cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;

b) nerespectarea dispozițiilor art. 6 alin. (2), ale art. 8 alin. (1), (2) și (3), ale art. 10 alin. (1), (2), (4) și (6), ale art. 11 și ale art. 14 alin. (1), (2), (3), (6) și (10), cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei;

c) nerespectarea dispozițiilor art. 12 alin. (1), (2), (5), (8) și (10), ale art. 15 alin. (1) și ale art. 22, cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei.

(2) Constatarea și aplicarea contravențiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către personalul împuternicit din cadrul CJGNM și ISU.

(3) Dispozițiile referitoare la contravenții, prevăzute la alin. (1) și (2), se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(1) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 95/2003 privind controlul activităților care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 25 februarie 2003.

(2) Actele normative emise în baza Hotărârii Guvernului nr. 95/2003 privind controlul activităților care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase, în măsura în care nu contravin prezentei hotărâri, rămân în vigoare până la data abrogării lor.