Aprovizionarea este parte componentă/domeniu a/al logisticii trupelor și cuprinde totalitatea activităților ce se desfășoară pentru stabilirea necesarului, lansarea cererii, desfășurarea procedurilor de achiziții, recepția, gestionarea, depozitarea, distribuția și scoaterea din funcțiune a bunurilor materiale necesare pentru dotarea și susținerea forțelor, pe timpul generării, ducerii operațiilor și regenerării acestora. Aceasta se execută pe clase și subclase de aprovizionare.
Comandanții de la toate eșaloanele sunt obligați să cunoască în orice moment situația aprovizionării trupelor.
Responsabilitatea organizării aprovizionării cu tehnică, produse și materiale pentru realizarea gradului de suport logistic ordonat revine șefului structurii logistice.
(1) Aprovizionarea se execută pe bază de repartiție, prin achiziții pe plan local, din sursele stabilite de eșaloanele superioare, potrivit legilor în vigoare.
(2) De regulă, aprovizionarea se face cu prioritate din economie și din depozitele militare de teritoriu și numai după epuizarea acestora se folosesc materialele din depozitele de campanie.
(3) Fluxul materialelor într-o zonă a operațiilor trebuie să fie instituit mai înainte de sau concomitent cu afluirea unităților și personalului și să fie sincronizat pe deplin.
După constituirea stocurilor necesare în zonă, se stabilește un flux de reaprovizionare, în scopul optimizării transporturilor de materiale și minimizării riscului pierderilor.
(1) Reaprovizionarea constituie responsabilitatea structurilor de logistică din zona de operații, iar stabilirea priorităților revine comandantului forței.
(2) Procedeele de realizare a reaprovizionării sunt următoarele:
a) trimiterea - când recompletarea se face prin distribuția planificată a resurselor la dispoziție pe baza normelor de consum aprobate; în general, într-un asemenea sistem, materialele sunt expediate/"împinse", prin sistemul de împingere/"push", cât mai aproape de consumator; în scopul evitării creării de stocuri mari de materiale, este nevoie de o perfectă coordonare între planificatori, inclusiv de utilizarea efectivă a tehnologiei informatice;
b) cererea - când reaprovizionarea se face pe bază de cereri ale beneficiarilor, prin sistemul "tragere/pull".
Sprijinul logistic al operațiilor întrunite va fi asigurat din:
a) sursele militare, fie din organica forțelor, fie puse la dispoziția comandantului de către Elementul de sprijin național/Național Support Element - NSE;
b) sursele civile din zona de operații, dispuse convenabil, în scopul derulării eficiente și în condiții de siguranță a contractelor;
c) sursele contractate sau rechiziționate în zona de operații;
d) sursele contractate de pe piața internațională;
e) materialele rămase pe câmpul de luptă;
f) capturi de război.
Operațiile întrunite ce se desfășoară în afara teritoriului național sunt sprijinite logistic astfel:
a) cu tehnică, produse și materiale de producție românească, din surse dispuse în țară;
b) prin achiziții din teatrele de operații;
c) cu produse și materiale comune, din surse puse la dispoziție de forța multinațională, pe baza acordurilor încheiate pentru fiecare operație;
d) cu produse, materiale comune și servicii, de către națiunea-gazdă, pe baza înțelegerilor și a acordurilor privind Sprijinul națiunii-gazdă.
Sursele economiei naționale se repartizează marilor unități - MU și unităților - U în a căror zonă de responsabilitate se găsesc, în funcție de produsul/materialul și cantitatea solicitată de structura respectivă pentru completarea stocurilor.
Produsele și materialele puse la dispoziție în surse se repartizează marilor unități, unităților și subunităților de către organele de conducere logistică.
Eșaloanele superioare transmit marilor unități, unităților și subunităților subordonate informații referitoare la: denumirea surselor de aprovizionare, felul materialelor, cantitatea, data și ora când se pun la dispoziție, cu mijloacele cărui eșalon se execută transportul.
(1) Stocul reprezintă cantitatea de produse și materiale, din toate clasele de materiale, care se realizează din timp de pace, necesară pentru susținerea acțiunilor militare, în situații de criză sau la război, în scopul asigurării unităților luptătoare cu materialele necesare, până la mobilizarea economiei naționale, trecerea la producția de război și stabilizarea fluxului de aprovizionare din surse economice sau import.
(2) Acesta se păstrează la nivelul diferitelor eșaloane și se clasifică în:
a) stocul trupelor;
b) stocul operativ;
c) stocul strategic.
(3) Stocul trupelor reprezintă cantitatea de produse și materiale prevăzută în normative să existe asupra luptătorului, piesei, autovehiculului, utilajului etc., necesare ducerii acțiunilor de luptă pentru 7 zile.
(4) Stocul operativ reprezintă cantitatea de produse și materiale prevăzută să existe în depozitele Comandamentului logistic întrunit, pentru susținerea acțiunilor de luptă pentru 23 de zile.
(5) Stocul strategic reprezintă cantitatea de produse și materiale prevăzută să existe în:
a) depozitele Comandamentului logistic întrunit, în cuantum de 10% din valoarea integrală a stocului operativ, la principalele produse prevăzute de norme;
b) depozitele Comandamentului comunicațiilor și informaticii, în cuantum de 15% din principalele echipamente/sisteme de comunicații și informatică, utilizate la nivel strategic pe timp de pace.
În funcție de natura produselor și materialelor, cantitățile constituite în stocurile menționate sunt dimensionate pentru perioade prestabilite de timp, care, însumate, trebuie să asigure susținerea pentru o perioadă de 30/7+23 de zile de luptă.
Produsele și materialele constituite în stocuri se stabilesc pe clase, similare celor folosite în documentele Organizației Tratatului Atlanticului de Nord/North Atlantic Treaty Organisation - NATO, după cum urmează:
a) clasa I: elemente de subzistență: hrană, apă etc.;
b) clasa a II-a: elemente de echipament, armamente, utilaje, piese de schimb, vehicule etc.;
c) clasa a III-a și a III-a A: carburanți, inclusiv de aviație, uleiuri și lubrifianți/Petroleum, Oil and Lubricants - POL;
d) clasa a IV-a: elemente de construcții, materiale din această categorie;
e) clasa a V-a: muniții, rachete, explozivi și agenți chimici de toate tipurile.
(1) Materialele prevăzute să existe la om, piesă, autovehicul, utilaj etc. se împart în parte consumabilă și parte intangibilă.
(2) Partea intangibilă se consumă, de regulă, cu aprobarea eșaloanelor superioare; în situația în care continuitatea misiunii o impune, aceasta se face și cu aprobarea comandanților de unități/subunități.
(3) Când consumul din stocul de materiale prevăzute să existe la om, piesă, autovehicul, utilaj etc. se apropie de jumătate, militarul este obligat să raporteze ierarhic pentru a se lua măsuri de completare.
(1) Stocurile trebuie să fie, de regulă, completate la nivelul cuantumurilor ordonate.
(2) Completarea stocurilor consumate se face până la începerea îndeplinirii unei misiuni, iar, în situații deosebite, și pe timpul îndeplinirii acesteia.
(3) Manevra stocurilor între unități, de pe o direcție pe alta, se execută în funcție de situația operativă/tactică, atât din adâncime spre înainte, cât și paralel cu limita dinainte a dispozitivului.
La începutul misiunii, în cadrul fiecărei structuri trebuie să se găsească, de regulă, stocuri complete, conform eșalonării stabilite.
(1) În situații deosebite, unele mari unități, unități și subunități pot începe desfășurarea acțiunilor fără să aibă stocurile complete la unele feluri de materiale; acestea vor fi completate, în cel mai scurt timp, când condițiile devin favorabile.
(2) Lipsa temporară a unei părți din stocul trupelor nu întrerupe îndeplinirea misiunilor.
Marile unități, unitățile și subunitățile independente au ca sursă de aprovizionare depozitele eșalonului căruia i se subordonează, iar când sunt date în sprijin, se aprovizionează cu produse și materiale prin eșalonul la care sunt date în sprijin.
(1) La începerea misiunii, marile unități, unitățile și subunitățile date în sprijin vor avea stocurile de produse și materiale complete, iar la încheierea misiunii acestea vor fi refăcute prin grija eșalonului la care au fost date în sprijin.
(2) Marile unități, unitățile și subunitățile date în sprijin se aprovizionează prin eșaloanele din care fac parte.
În scopul executării aprovizionării marilor unități, unităților și subunităților cu tehnică, produse și materiale, organul de aprovizionare desfășoară următoarele activități:
a) calculează necesarul;
b) stabilește deficitul și excedentul pe care îl înaintează la eșalonul superior;
c) organizează recepția, transportul, primirea și distribuția materialelor;
d) solicită mijloacele de transport necesare;
e) organizează, urmărește și controlează modul cum se execută aprovizionarea marilor unități, unităților și subunităților subordonate.
La stabilirea necesarului de tehnică, produse și materiale se au în vedere următoarele elemente:
a) datele comunicate de statul major privind încadrarea cu personal, precum și dotarea cu tehnică și armament a marilor unități și unităților primite în sprijin și alte sarcini stabilite prin ordinul de acțiune;
b) mărimea stocurilor ordonate a se realiza;
c) drepturile din norme prevăzute pentru consum;
d) existentul în produse, materiale și tehnică;
e) cantitățile de produse și materiale puse la dispoziție în sursele militare și în sursele civile din zona de operații;
f) posibilitățile pentru fabricații și reparații de produse, tehnică și materiale, existente în zona de operații;
g) deficitele și excedentele raportate de marile unități, unitățile și subunitățile subordonate.
(1) Responsabilitățile privind transportul stocurilor, de la locurile de depozitare la forțele participante la operațiile întrunite, revin următoarelor structuri:
a) Comandamentului 2 operațional întrunit - planificare transporturi stoc strategic și stoc operativ;
b) Comandamentului logistic întrunit - execuție transporturi stoc strategic și stoc operativ;
c) comandamentului MU/U - planificare transporturi stoc trupe;
d) structurilor logistice ale MU/U - execuție transporturi stoc trupe.
(2) Pe timpul procesului de planificare vor fi incluși reprezentanți ai structurilor care asigură mijloacele militare de transport strategic.
(3) Comandamentul logistic întrunit folosește mijloacele militare de transport din organică, mijloacele militare de transport ale Alianței, UE, statelor membre și partenere, puse la dispoziție pe baza memorandumurilor sau acordurilor tehnice din cadrul inițiativelor de cooperare sau mijloacele de transport civile, puse la dispoziție pe baza acordurilor, contractelor directe sau "în așteptare".
(1) Potrivit politicii NATO de planificare a stocurilor, constituirea stocurilor se realizează cu respectarea următoarelor cerințe specifice:
a) stocurile sunt exprimate, în principal, sub forma zilelor standard de aprovizionare/Standard Days of Supply - SDOS, cu excepția anumitor categorii de materiale ale căror stocuri se exprimă în funcție de necesități și independent de perioade;
b) în cadrul procesului de planificare a stocurilor, unitățile au stocuri pentru 30 de zile;
c) în situația în care o națiune nu este în măsură să asigure stocuri pentru 30 de zile, comandamentele strategice/Strategic Commands - SCs stabilesc variantele optime de completare a acestora;
d) națiunile care se bazează pe producția industrială proprie, în vederea constituirii stocurilor, trebuie să se convingă că aceasta are capacitatea de a asigura stocurile necesare obținerii capacității de operaționalizare.
(2) Calculul stocurilor, pe clase de materiale, de regulă, are la bază un scenariu sau un plan operațional și se face folosindu-se aplicațiile informatice Allied Commands Resource Optimisation Software System - ACROSS și Sustainment Planning Module - SPM.
Pentru aplicarea metodologiei de calcul se folosesc următoarele unități de măsură standard:
a) bucată, complet/buc., cpl pentru armament și tehnică de luptă, muniții și rachete, muniții de aviație și marină, echipamente/sisteme de comunicații și informatică, muniții de geniu, tehnică și materiale de aviație, alimente;
b) litru - pentru apă potabilă, carburanți;
c) centimetru cub - pentru apă nepotabilă;
d) lot/cpl pentru materiale pentru armament de infanterie și artilerie;
e) lot pentru intervenții de mentenanță pe niveluri - lot - pentru materiale de tancuri, transportoare amfibii blindate și automobile;
f) rând de echipament - re - pentru echipament.
(1) Pentru forțele dislocabile, nivelul stocurilor se constituie pentru 30 de zile de luptă.
(2) Stocurile de muniții cu caracter decisiv în luptă - cu calibru mai mare de 20 mm - se calculează cu ajutorul aplicației informatice ACROSS, al cărei principiu de bază este nimicirea în proporție de 95% a țintei alese din Lista de ținte stabilite de NATO.
(3) Pentru clasele de materiale nr. I, III, III A și V - muniții cu calibru până în 20 mm se calculează stocurile folosind aplicația informatică SPM, care are la bază consumurile zilnice pentru misiuni, în situația în care numărul țintelor este necunoscut sau nu se poate aplica.
(4) Pentru forțele de generare și regenerare, nivelul stocurilor pentru structurile luptătoare din cadrul forțelor de generare și regenerare se constituie eșalonat pentru 30 de zile.
(5) Constituirea acestor stocuri se face gradual, potrivit graficului de operaționalizare a structurilor respective, prevederilor strategiei de înzestrare și pe măsura asigurării fondurilor destinate pentru acest scop.
(6) În cazul particular al materialelor de clasa a III-a și clasa a III-a A - carburanți și lubrifianți - POL, aplicația informatică SPM calculează nivelul stocurilor având la bază media consumurilor pentru o zi de luptă la toate categoriile de tehnică și SDOS, ca unitate de măsură.
(7) Cantitatea minimă de POL, în vrac, se calculează, pentru toate tipurile de tehnică consumatoare de POL, astfel:
a) vehicule pe roți și cu șenile: 100 km deplasare pe teren uscat cu viteza de 50 km/oră;
b) aeronave de luptă: o ieșire sau două, la viteza de deplasare specifică operației;
c) aeronave de transport: o ieșire cu 4 ore de zbor la înălțime medie operațională și viteză de croazieră;
d) alte avioane: o ieșire cu 2 ore de zbor la viteza de deplasare specifică operației;
e) elicoptere: 5 ore de zbor, la viteza de deplasare specifică operației;
f) avioane fără pilot: 2 ore de zbor, în configurație standard;
g) nave maritime diverse: 12 ore de activitate în mediu operațional, cu viteza și încărcarea stabilite la nivel național;
h) nave de luptă și sprijin: 24 de ore de croazieră, la viteza de 15 noduri sau viteza normală, dacă aceasta este mai mică;
i) motoare staționare și echipamente consumatoare de POL: 12 ore de activitate în mediu operațional;
j) echipamente de gătit, încălzire și echipamente ușoare: 24 de ore de activitate în mediu operațional.
(8) În cazul uleiurilor și lubrifianților, se iau în calcul stabilirea unor stocuri de minim 30 de zile care să asigure funcționarea tuturor echipamentelor consumatoare de acest tip de materiale.
Mișcarea și transportul cuprind totalitatea activităților desfășurate pentru dislocarea, susținerea și redislocarea forțelor, precum și pentru executarea deplasării acestora în cadrul operațiilor întrunite.
În funcție de perioada de desfășurare, locul și felul operației se execută următoarele tipuri de transporturi:
a) pentru ridicarea capacității operaționale a unităților și marilor unități;
b) pentru mobilizare;
c) pentru dislocarea/redislocarea forțelor la nivel strategic și operativ;
d) pentru aprovizionare și completare cu tehnică, materiale și echipamente;
e) de evacuare;
f) de dispersare sau regrupare;
g) false.
(1) Principiul de bază în executarea transporturilor constă în utilizarea de către eșalonul superior a mijloacelor de transport din organică în folosul eșaloanelor subordonate.
(2) La ordinul comandantului/șefului eșalonului superior, eșaloanele subordonate execută transportul tehnicii, materialelor și echipamentelor cu mijloace proprii.
(3) În situațiile în care mijloacele de transport avute la dispoziție nu asigură transportul în timp oportun, cu aprobarea comandantului, se utilizează pentru transporturile urgente de armament, muniție sau carburanți-lubrifianți, fără a influența îndeplinirea misiunilor de luptă, și autovehicule destinate transportului de trupe.
Pentru executarea transporturilor se utilizează mijloacele de transport auto, aeriene, navale și de cale ferată:
a) din organica unităților și marilor unități;
b) aparținând operatorilor de transport civili contractați;
c) rechiziționate.
Responsabilitatea planificării, organizării, monitorizării și controlului mișcării și transportului, în cadrul operațiilor întrunite, revine structurilor de mișcare și transport din organica unităților și marilor unități din compunerea forței.
Coordonarea activităților desfășurate pentru planificarea, organizarea, monitorizarea și controlul executării mișcării și transportului în cadrul operațiilor întrunite se face de către structura de mișcare și transport din cadrul comandamentului forței.
Planificarea, organizarea, monitorizarea și controlul executării mișcării și transportului în operațiile întrunite au la bază:
a) actele normative specifice care reglementează planificarea, organizarea, monitorizarea și controlul executării mișcării și transportului în Armata României;
b) ordinul de sprijin logistic al eșalonului superior;
c) decizia comandantului;
d) cererile de transport;
e) mijloacele de transport avute la dispoziție și cele primite în sprijin.
În vederea executării mișcării și transportului, structurile de mișcare și transport ale unităților și marilor unități întocmesc, după elaborarea estimărilor logistice, planuri de mișcare pe misiuni, care sunt anexe la Planul de operație/Operation Plan - OPLAN.
Cererile de transport se întocmesc/centralizează la nivelul unității de structura de mișcare și transport, pe baza nevoilor de transport ale unității identificate, în colaborare cu structura de logistică și cu cea de operații, se aprobă de comandantul/șeful unității și se înaintează eșalonului superior.
Transporturile se execută pe timp de noapte și în condiții de vizibilitate redusă, iar atunci când misiunea o impune sau tipul operației o permite, se execută pe timp de zi, cu luarea tuturor măsurilor de siguranță și protecție corespunzătoare.
Urgența executării transportului se stabilește de comandantul eșalonului care organizează transportul.
Mijloacele de transport de toate categoriile, indiferent de eșalon, care se întorc dinspre limita dinainte a dispozitivului, se folosesc în primul rând pentru evacuarea răniților și bolnavilor, iar cele care rămân disponibile se utilizează pentru evacuarea prizonierilor, capturilor, tehnicii deteriorate, materialelor excedentare și ambalajelor.
Căile de comunicație rutiere, feroviare, aeriene și maritime necesare executării operațiunilor de mișcare și transport se stabilesc de către structura de mișcare și se aprobă de către comandantul unității, marii unități sau comandantul forței, în funcție de nivelul eșalonului la care se organizează transportul.
(1) Sistemul de mentenanță reprezintă totalitatea principiilor, regulilor, resurselor umane, materiale și financiare, interdependente între ele și care formează un tot unitar, destinat desfășurării tuturor acțiunilor întreprinse pentru a menține și restabili echipamentele tehnice la caracteristicile tehnice specifice de funcționare.
(2) Totalitatea pieselor de schimb și materialelor care asigură nevoile acțiunilor de mentenanță, pentru o anumită perioadă de timp sau misiune și pentru un anumit număr de produse, constituie stocul normat, exprimat în loturi de piese de schimb.
(3) În funcție de starea tehnicii și momentul efectuării lucrărilor, conceptul de mentenanță se redefinește prin două componente:
a) mentenanță preventivă;
b) mentenanță corectivă.
Mentenanța preventivă cuprinde un ansamblu de activități întreprinse pentru menținerea sistemelor tehnicii în condiții normale de funcționare, prin înlocuirea sistematică a elementelor și executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare și control, planificate la intervale stabilite în funcție de durata de utilizare.
Mentenanța corectivă cuprinde activități desfășurate pentru restabilirea capacității normale de funcționare a sistemelor defecte, cum ar fi reparațiile de mică, medie sau mare amploare, care au ca scop repunerea în stare de funcționare a tehnicii defecte și/sau deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la operații întrunite; astfel de activități de mentenanță cuprind operații, cum sunt testarea/diagnoza, localizarea și remedierea defecțiunilor prin înlocuirea sau repararea elementelor defecte, verificarea și executarea reglajelor.
Complexitatea lucrărilor, durata de imobilizare a tehnicii, dotarea cu echipamente, aparatură și utilaje, calificarea personalului și condițiile de lucru determină structurarea sistemului de mentenanță pe următoarele niveluri:
a) nivelul de bază - cuprinde intervențiile de mentenanță preventive și corective, cu imobilizări ale tehnicii, de scurtă durată: control tehnic înaintea misiunii, control tehnic pe parcurs, întrețineri tehnice curente, întrețineri tehnice și inspecții periodice, revizii, reparații;
b) nivelul intermediar - cuprinde intervențiile de mentenanță preventive și corective, cu imobilizări ale tehnicii, pe durată medie de timp: testare, clasificare operațională, revizii, reparare;
c) nivelul general - cuprinde intervențiile de mentenanță preventive și corective, cu imobilizări ale tehnicii, pe durată de timp relativ mare.
Reparațiile se execută în funcție de tipul tehnicii, gradul de uzură și volumul de manoperă, astfel:
a) reparații curente și de complexitate redusă -RC;
b) reparații de complexitate medie - RM;
c) reparații de complexitate ridicată - RR.
În urma diagnosticării efectuate și în funcție de importanța și specificul tehnicii, comandanții unităților, la propunerea șefilor structurilor logistice subordonate, decid reparația în unitate, solicită sprijin de mentenanță de la eșaloanele superioare sau apelează la serviciile operatorilor economici specializați.
Pentru tehnica interoperabilă, desfășurarea activităților de mentenanță, în sistem externalizat, se execută prin:
a) acorduri tehnice cu națiunea-lider, încheiate în perioada de organizare și pregătire a misiunii, pentru firmele desemnate a desfășura activități de mentenanță în teatre;
b) forțe proprii sau contracte cu operatori economici interni, la tehnica de comunicații și informatică;
c) contracte cu operatori economici externi, pentru asigurarea de produse și servicii necesare susținerii forțelor, identificați cu ajutorul Agenției NATO pentru Sprijin/NATO Support and Procurement Agency - NSPA.
(la 25-09-2014, sintagma: Agenției NATO de mentenanță și aprovizionare/NATO Maintenance and Supply Agency - NAMSA a fost înlocuită de Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 806 din 17 septembrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 702 din 25 septembrie 2014 )
Comandamentul logistic întrunit și Comandamentul comunicațiilor și informaticii încheie contracte cu operatorii economici naționali, pentru tehnica neinteroperabilă, în scopul desfășurării activităților de mentenanță, în sistem externalizat.
(1) Sprijinul medical al personalului participant la operația întrunită constă în asigurarea de servicii de medicină preventivă și curativă, servicii stomatologice, reaprovizionarea cu medicamente, sânge, materiale medicale, protecția medicală împotriva armelor nucleare, biologice și chimice - NBC, precum și evacuarea medicală a răniților și bolnavilor, pentru a reduce la minimum, pe cât posibil, pierderile de forțe umane din cauza rănirilor și îmbolnăvirilor și întoarcerea la datorie a acestora.
(2) Realizarea sprijinului medical în cadrul zonei de operații se desfășoară sub coordonarea medicului-șef al comandamentului forței întrunite și se asigură prin utilizarea dotărilor medicale proprii, celor puse la dispoziție și celor existente în zonă.
Sprijinul medical se acordă de către formațiunile medicale ROL 1, 2 și 3, pe niveluri de competență, în funcție de eșalon, atât pentru forțele proprii, cât și pentru populația civilă din zona de operații, în limitele posibilităților.
La realizarea sprijinului medical participă formațiunile medicale din compunerea marilor unități/unităților și din rețeaua sanitară teritorială.
Pentru îndeplinirea misiunilor, formațiunile medicale se dispun în teren, constituind etape medicale de evacuare și tratament.
Asistența medicală se acordă răniților și bolnavilor la formațiunile de ROL 1 sau ROL 2, în vederea limitării complicațiilor și creării condițiilor necesare pentru evacuarea acestora la spitalele de ROL 3 sau la formațiunile medicale de teritoriu.
(1) Organizarea evacuării medicale constituie responsabilitatea medicului-șef de la fiecare etapă de evacuare și se execută cu mijloacele sanitare de evacuare proprii și cu cele primite în sprijin.
(2) Principiul de bază în executarea evacuării răniților și bolnavilor constă în faptul că eșalonul superior pune la dispoziție mijloacele sanitare de evacuare din înzestrare și cele primite în sprijin.
(3) Evacuarea răniților și bolnavilor se face și cu mijloace nespecializate, amenajate în acest scop, atât cu mijloace de transport care se întorc de la forțele de angajare imediată, cât și cu mijloace aeriene.
(4) Evacuarea răniților și bolnavilor este o activitate permanentă, care se execută în orice situație, indiferent de condițiile de anotimp și stare a vremii.
(5) În operațiile întrunite desfășurate în afara teritoriului, în situația în care posibilitățile imediate de asistență medicală sunt depășite, tratamentul și evacuarea răniților/bolnavilor se execută în urma triajului medical, după următoarele priorități:
a) URGENT/cod ROȘU - pacienți cu instabilitate critică a funcțiilor vitale, a căror viață, simțuri sau membre pot fi salvate prin proceduri chirurgicale în interval de 1-4 ore și care sunt candidații recomandați pentru evacuarea aero-medicală;
b) PRIORITAR/cod GALBEN - pacienți cu leziuni severe, care nu pun viața sau membrele în pericol, dar a căror rezolvare depinde de acordarea asistenței medicale chirurgicale; au parametrii vitali stabili după resuscitare și sunt recomandați pentru evacuarea medicală aeriană sau terestră;
c) RUTINĂ/cod VERDE - pacienți cu leziuni medii/minore care nu necesită resuscitare, tratament medico-chirurgical de specialitate în primele 1-2 zile și nici evacuare aero-medicală;
d) DEPĂȘIT/AMÂNAT/cod NEGRU - pacienți cu leziuni dramatice, în special cerebrale, neresuscitabili sau cu instabilitate critică a funcțiilor vitale după resuscitare, al căror exitus este apreciat a se produce înaintea acordării ajutorului medical calificat/specializat; tratamentul de urgență este paliativ și nu sunt recomandați pentru evacuarea medicală decât dacă există resursele necesare.
(1) În responsabilitatea formațiunilor medicale ale Forței intră și acordarea asistenței medicale civililor, atunci când viața le este pusă în pericol.
(2) Formațiunile medicale ale Forței, cu aprobarea medicului-șef, acordă ajutorul medical de urgență populației civile din zonă în cazul în care aceasta nu se poate asigura pe plan local.
(3) Pentru cazurile de evacuare a populației din zonă se înființează puncte de colectare și de transbordare și se asigură paza locului de evacuare și a ambulanțelor necesare transportului; acordarea tratamentului medical de urgență populației civile se consemnează în raportul medical zilnic.
Protecția medicală împotriva armelor nucleare, biologice și chimice cuprinde măsurile ce se iau, pe baza deciziei comandantului, pentru prevenirea și combaterea efectelor acestora asupra efectivelor și se realizează prin coordonarea și desfășurarea într-o concepție unitară a activității formațiunilor medicale ale marii unități/unității, a Inspectoratului pentru Situații de Urgență și a rețelei sanitare teritoriale.
Infrastructura cuprinde obiectivele și facilitățile necesare conducerii, cartiruirii/cazării, adăpostirii, depozitării, deplasării, protecției forțelor și populației civile, bunurilor materiale și valorilor patrimoniului cultural național, asistenței medicale, asigurării cu apă potabilă etc.
La nivel strategic funcția de infrastructură este legată de asigurarea pe termen lung a dotărilor necesare antrenamentului forțelor sau pentru implementarea planurilor operaționale.
(1) La nivel operativ funcția de infrastructură este mai mult legată de asigurarea, exploatarea și întreținerea infrastructurii necesare pentru operații viitoare și/sau în derulare.
(2) În funcție de operație, infrastructura necesară constă în porturi, aeroporturi, căi ferate și gări, instalații de depozitare, axe de aprovizionare-evacuare, mijloace de adăpostire și utilități; identificarea din timp a cerințelor de infrastructură și pregătirea acesteia au o influență majoră asupra operațiilor ulterioare.
(1) Recunoașterea trebuie să aibă în vedere infrastructura existentă și resursele locale disponibile privind construcția, întreținerea și exploatarea clădirilor.
(2) Prioritate trebuie acordată acelor construcții destinate instalării punctelor de comandă și de debarcare, zonelor de staționare și de adunare, precum și căilor de comunicație care le leagă; în plus, la recunoaștere se urmăresc toate celelalte elemente de infrastructură solicitate de comandant sau de statul major.
(3) După recunoaștere se întocmește o situație a capacităților și o listă cu noile proiecte, precum și măsurile recomandate a fi luate pentru pregătirea teatrului de operații; în listă se include finanțarea necesară și adaptarea structurii echipamentului trupelor de geniu pentru a fi în măsură să rezolve situațiile concrete depistate pe timpul recunoașterilor.
Managementul și coordonarea problematicilor bunurilor imobiliare și proprietății acestora sunt de primă importanță în cadrul activităților logistice.
(1) Cartiruirea trupelor se organizează de către șeful structurii logistice, având la bază ordinul de sprijin logistic al eșalonului superior și decizia comandantului.
(2) În vederea cartiruirii trupelor se folosesc, în primul rând, adăposturile amenajate și corturile din înzestrare.
(3) Se pot folosi și imobilele aflate în interiorul zonei de responsabilitate logistică, oricare ar fi proprietarul acestora.
(4) Proprietarilor de imobile, persoane fizice, trebuie să li se lase spațiul strict necesar pentru locuit, preparat hrană și grupuri sanitare separate.
Proprietarii sau deținătorii, cu orice titlu, ai imobilelor sunt obligați prin lege să le pună la dispoziția forțelor, la solicitarea acestora sau a autorităților administrației publice locale, cu utilitățile și echipamentele aferente.
Pentru imobilele folosite la cartiruire sau cazare nu se plătește chirie pe timpul mobilizării generale ori parțiale, pe timpul stării de asediu, stării de urgență sau la război, oricare ar fi durata de utilizare a acestora.
În caz de concentrări, exerciții și antrenamente de mobilizare, cartiruirea sau cazarea dă dreptul la încasarea unei chirii potrivit dispozițiilor legale.
Infrastructura de transport este, de asemenea, obiectiv de interes național, atât civil cât și militar, prin care se îndeplinesc, pe de o parte, cererile de servicii publice de transport personal și mărfuri, precum și necesitățile strategice; aceasta contribuie direct la asigurarea legăturii între localitățile țării și chiar depășirea frontierelor administrative, atunci când situația o impune.
(1) România are o infrastructură publică de transport ce cuprinde drumuri, căi ferate, căi navigabile, canale navigabile, porturi maritime și fluviale, aeroporturi, care asigură realizarea conectării tuturor zonelor la rețeaua națională și la sistemele internaționale de transport.
(2) Dintre acestea, organele de conducere logistică, în colaborare cu celelalte compartimente ale comandamentului, aleg pe cele din fâșia de acțiune, orientate convenabil, pe direcțiile cele mai scurte, ferite de observarea inamicului și în afara razei de acțiune a sistemului de foc al acestuia, urmărind să aibă cât mai puține puncte obligate de trecere și să nu necesite lucrări de amploare pentru reparare și întreținere.
Folosirea infrastructurii de transport se aprobă de comandant la propunerea șefului logisticii.
(1) În cazul în care elementele de infrastructură nu sunt suficiente pentru a satisface nevoile operaționale, neajunsurile pot fi rezolvate în cadrul unui proiect din Programul NATO de Investiții în Securitate/NATO Security Investment Programme - NSIP.
(la 29-05-2008, sintagma: Programul NATO de investiții în securitate/NATO Security Investment Programme - NSIP a fost înlocuită de RECTIFICAREA nr. M. 36 din 17 aprilie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 403 din 29 mai 2008 )
(2) NSIP este principalul mecanism al Alianței pentru identificarea și dotarea cu infrastructură finanțată în comun de către NATO.
(1) Geniu de infrastructură pentru logistică cuprinde totalitatea măsurilor și lucrărilor ce se execută în scopul creării condițiilor favorabile pentru desfășurarea activităților specifice sprijinului logistic al operațiilor, pentru protecția și mascarea personalului, tehnicii și materialelor de logistică.
(2) Volumul, urgențele și termenele de execuție ale lucrărilor se stabilesc de către șeful structurii logistice.
(1) Protecția structurilor de logistică se referă la totalitatea măsurilor și activităților ce se iau într-o concepție unitară, în scopul de a le feri de cercetarea și atacurile prin surprindere ale agresorului terestru și aerian, precum și pentru a le preveni despre pericolul agresiunii chimice, biologice, radiologice și nucleare și a le proteja împotriva efectelor acestora, în vederea îndeplinirii misiunilor ce le revin.
(2) Protecția structurilor de logistică este atributul șefului structurii de comandă logistică al MU/U și al comandanților acestora.
(3) Modalitățile de realizare a protecției structurilor de logistică sunt prezentate în "L-2, Manualul conducerii sprijinului logistic în operațiile întrunite".
(1) Răspunderea pentru contractarea și urmărirea modului de executare a serviciilor de campanie revine structurilor logistice din cadrul forțelor participante la operația întrunită.
(2) Serviciile de campanie se execută prin structurile proprii, cele puse la dispoziție în sistem externalizat, prin operatori economici, pe plan local sau contractori tradiționali.
(3) Din rațiuni umanitare, responsabilitatea asigurării serviciilor de campanie se poate extinde și asupra populației civile.
Hrănirea efectivelor se execută în funcție de:
a) rezerva/stocurile de alimente existente;
b) rolul, locul și misiunile forțelor;
c) posibilitățile de reaprovizionare cu alimente;
d) posibilitățile de preparare a hranei;
e) posibilitățile de asigurare a apei;
f) posibilitățile de transport.
În funcție de situație, se stabilește unul dintre următoarele regimuri de hrănire:
a) regim de hrănire normal - hrană caldă;
b) regim de hrănire de luptă - rații de luptă;
c) regim de hrănire cu hrană rece - hrană rece.
(1) Îmbăierea efectivelor se execută la băile operatorilor economici și ale organelor administrației publice din zona de responsabilitate logistică sau la baia de campanie, dacă timpul la dispoziție permite instalarea acesteia.
(2) În situații deosebite se pot utiliza și instalațiile de duș și dezinfecție montate pe autospecialele pentru decontaminarea echipamentului din dotarea subunităților de protecție NBC.
(1) Spălatul lenjeriei și curățatul echipamentului se realizează prin intermediul spălătoriilor și curățătoriilor civile din zona de responsabilitate logistică sau prin cele de campanie.
(2) În situații deosebite pot fi amenajate spălătorii improvizate în apropierea cursurilor de apă.
Spălarea lenjeriei și curățatul echipamentului militarilor bolnavi sau răniți se execută prin grija structurilor medicale în care sunt spitalizați.
În situații deosebite se pot utiliza autospecialele pentru decontaminarea echipamentului din dotarea subunităților de protecție NBC.
(1) Serviciile poștale și de curierat se organizează în conformitate cu prevederile dispoziției pentru comunicații și informatică.
(2) Responsabilitatea primirii și distribuirii de la/la militari a coletelor, scrisorilor, telegramelor, mandatelor etc. revine administratorilor de subunități.
(1) Deratizarea și dezinsecția se execută prin intermediul operatorilor economici de profil, la instalarea într-un nou raion.
(2) Responsabilitatea organizării acestor activități revine structurii logistice, prin intermediul organelor medicale, ori de câte ori este nevoie.
Contractarea este un instrument semnificativ utilizat pentru obținerea accesului la resursele de pe plan local și la alte materiale și servicii necesare și are un rol din ce în ce mai important în conducerea operațiilor întrunite.
(1) În scopul creșterii eficienței utilizării fondurilor, achizițiile de produse, servicii și lucrări în Armata României se efectuează centralizat, la nivelul Ministerului Apărării, și descentralizat, la nivelul categoriilor de forțe ale armatei/similar.
(2) La nivelul Ministerului Apărării, achizițiile de produse, servicii și lucrări se execută centralizat de către:
a) Departamentul pentru armamente - sisteme majore de tehnică, sprijinul logistic inițial și activitatea de mentenanță aferentă acestora, pentru Forțele Terestre și Forțele Navale, echipamente complexe din economia națională, armament, muniții, tehnică medicală de înaltă performanță etc.;
b) Comandamentul logistic întrunit - tehnică și materiale comune categoriilor de forțe ale armatei, altele decât cele din competența Departamentului pentru armamente, produsele și serviciile necesare pregătirii/susținerii forțelor;
c) Comandamentul comunicațiilor și informaticii - echipamente/bunuri și servicii specifice domeniului de activitate, altele decât cele din competența Departamentului pentru armamente etc.;
d) Direcția medicală -- medicamente, echipamente și tehnică medicală, altele decât cele din competența Departamentului pentru armamente etc.
(3) Pentru celelalte produse, servicii și lucrări care nu sunt cuprinse în sistemul centralizat - hrănire, spălarea lenjeriei și curățatul echipamentului, materiale de întreținere, instrumentar medical, rechizite și furnituri de birou, produse de curățenie și igienă personală, reparații și piese de schimb aferente mentenanței tehnicii, reparații curente la clădiri etc. achizițiile de produse, servicii și lucrări se execută descentralizat, la nivelul categoriilor de forțe ale armatei/similar.
Sprijinul națiunii gazdă/Host Nation Support - HNS reprezintă totalitatea acțiunilor de sprijin logistic, financiar, legislativ și procedural, care definesc asistența civilă sau militară acordată de către națiunea-gazdă/Host Nation - HN forțelor armate străine care staționează, intră/ies, operează sau se află în tranzit pe teritoriul național al HN.
(1) Acordarea HNS se fundamentează prin memorandumuri de înțelegere/Memorandum of Understanding - MOU, acorduri tehnice/Technical Agreements - TAs și aranjamente de implementare întrunită/Joint Implementation Agreements - JIAs, încheiate între România și alte state.
(2) Pilonul central al acordării de către România a HNS este memorandumul de înțelegere permanent/Standing Memorandum of Understanding - SMOU între România și Comandamentul Aliat pentru Operații.
(3) Pentru acordarea de către România a HNS în cadrul unei anumite operații, se va elabora un MOU specific.
(4) Națiunile trimițătoare/Sending Nations - SNs, membre NATO, pot adera la acest memorandum prin notă de aderare/Note of Adherence - NOA.
În calitate de HN, România are următoarele responsabilități:
a) asigurarea cadrului legislativ care să permită desfășurarea optimă a activităților specifice HNS - toate acțiunile forțelor armate străine pe timpul staționării, intrării/ieșirii, operării și tranzitului pe teritoriul național al României se vor planifica și desfășura potrivit legilor României, care corespund prevederilor Acordului dintre statele părți ale Tratatului Atlanticului de Nord privind Statutul forțelor/Status of Forces Agreement - SOFA, Londra, 19 iunie 1951, și Protocolului privind Statutul comandamentelor militare internaționale - Paris, 28 august 1952;
b) asigurarea asistenței de specialitate HNS privind domeniile potențiale de sprijin - potrivit principiului transparenței, România pune la dispoziția comandamentelor NATO autorizate și autorităților militare naționale ale SNs Catalogul de planificare a capabilităților/Capabilities Catalogue - RO- HNS CAPCAT și Baza de date HNS a României/Data Base - RO-HNS DB, în părțile care le privesc;
c) asigurarea coordonării și cooperării dintre sectoarele militar și civil - potrivit principiului responsabilității, în România autoritatea de reglementare, planificare și coordonare în sfera HNS este reprezentată de Ministerul Apărării, ca integrator al activităților specifice în acest domeniu;
d) asigurarea accesului la resurse - potrivit principiului asigurării resurselor, România asigură resursele necesare sprijinului logistic al forțelor armate aliate și partenere, într-un spectru cât mai extins, potrivit legislației și priorităților naționale, precum și posibilităților și capabilităților sale curente;
e) potrivit principiului coordonării, România acordă o atenție deosebită stabilirii unei relații funcționale de coordonare comună a resurselor între structurile logistice ale Forței combinate de arme întrunite/Combined Joint Task Force - CJTF, care operează la nivelul teatrului de operații - structuri de tip Centru logistic multinațional întrunit/Multinational Joint Logistic Centre - MJLC - și structurile logistice abilitate ale Armatei României;
f) asigurarea asistenței de specialitate în domeniile financiar și al achizițiilor - structurile Ministerului Apărării abilitate în domeniul achizițiilor oferă asistența de specialitate necesară în domeniul încheierii contractelor; totodată, Ministerul Apărării pune la dispoziția SNs, la cerere, prin intermediul RO-HNS DB, toate informațiile necesare privind operatorii economici autorizați pentru comercializarea produselor și serviciilor necesare forțelor armate străine, în cantitățile solicitate, necesare îndeplinirii misiunilor, și la standardele de calitate impuse de beneficiari;
g) asigurarea personalului de legătură HNS - România asigură existența și funcționarea echipelor de legătură HNS în toate locațiile operaționale identificate prin RO-HNS CAPCAT;
h) colaborarea cu comandamentele NATO și SN pe timpul procesului de planificare HNS - România asigură expertiza juridică, financiară și logistică necesară deplinei colaborări cu comandamentele NATO și SNs pe timpul procesului de planificare HNS.
1. Cooperarea civili - militari - CIMIC
(1) Activitățile desfășurate în domeniul cooperării civili-militari/Civilian Military Coperation - CIMIC au scopul de a stabili și menține o cooperare strânsă cu populația și instituțiile civile pentru a crea condițiile necesare obținerii unor avantaje de ordin moral, material și tactic pentru trupele proprii și de a interzice adversarului obținerea acestor avantaje.
(2) De regulă, forța întrunită cooperează pe timpul desfășurării operațiilor militare cu agenții guvernamentale și neguvernamentale; o parte din condițiile necesare obținerii succesului poate fi obținută fără utilizarea forței, prin armonizarea scopurilor și metodelor militare utilizate cu cele ale instituțiilor și populației civile aflate în zona de operații întrunite.
(3) De cele mai multe ori este necesar să se coordoneze activitățile militare cu cele ale organizațiilor civile care sunt prezente în zona de operații întrunite.
(4) Într-un mediu ostil ori într-un conflict major activitățile CIMIC sunt de mare importanță, întrucât acestea trebuie să asigure accesul la resurse și să faciliteze tranziția la starea de normalitate.
2. Asigurarea urgențelor civile
(1) Sprijinul logistic necesar în situații de urgențe civile se va dimensiona pe baza planurilor de acțiune proprii și a celor de cooperare cu instituțiile abilitate prin lege.
(2) Structurile logistice ale forțelor angajate trebuie să mențină legătura neîntreruptă cu aceste instituții pentru a se informa și a rezolva toate problemele privind logistica.
3. Dislocarea strategică, recepția, staționarea, continuarea deplasării și integrarea forțelor
(1) Procesul de dislocare strategică a forțelor proprii participante la acțiuni militare întrunite și logistica asociată acestuia presupun conducerea și corelarea corespunzătoare a activităților specifice între structurile de mișcare și transport naționale și cele ale NATO, UE sau cele stabilite în cadrul coalițiilor multinaționale pentru planificarea, organizarea și coordonarea executării acestuia.
(2) Dislocarea strategică presupune deplasarea forțelor din punctele de îmbarcare/Points of Embarkation - POE, în punctele de debarcare/Points of Debarkation - POD, bazele înaintate de grupare/Forward Mounting Bases - FMB.
(3) Coordonarea procesului de dislocare strategică a forțelor proprii în teatrele/zonele de operații se asigură de către Centrul de coordonare a mișcării din Comandamentul logistic întrunit.
(4) Structura de coordonare a mișcării din Comandamentul operațional întrunit definește condițiile și cerințele de mișcare și transport ce trebuie îndeplinite în cadrul procesului de dislocare strategică, corespunzător celor stabilite de către NATO, UE sau în cadrul coalițiilor multinaționale.
(5) Centrul de coordonare a mișcării stabilește structurile de transport și control al mișcării, necesare asigurării coordonării procesului de dislocare strategică a forțelor.
(6) Sarcinile și responsabilitățile structurilor de mișcare și transport pentru dislocarea strategică a forțelor sunt definite în SMG/L-2, Doctrina întrunită de mișcare și transport.
(7) Recepția, staționarea, continuarea deplasării și integrarea forțelor/Reception, Staging and Onward Movement - RSOM I constituie procesul de tranziție a forțelor dislocate în teatrul/zona de operații pentru realizarea capacității de luptă necesare îndeplinirii cerințelor operaționale stabilite.
(8) Operațiile de RSOM I a forțelor trebuie să se desfășoare în condiții de deplină siguranță, fiind astfel necesară asigurarea măsurilor corespunzătoare de protecție a forțelor și activităților.
(9) Planificarea și executarea operațiilor RSOM I se realizează avându-se în vedere următoarele principii:
a) responsabilitatea colectivă;
b) unitatea de efort prin unitate de comandă;
c) sincronizarea.
(10) Responsabilitatea colectivă presupune ca pentru elaborarea planurilor RSOM I și executarea acestora să fie implicate toate structurile de mișcare și transport/movement and transportation - M T și logistice participante la proces, respectiv cele ale unităților ce se dislocă, cele care asigură funcționarea zonelor stabilite și cele de coordonare ale Comandamentului logistic întrunit și ale Comandamentului operațional întrunit. Centrul de coordonare a mișcării trebuie să asigure cooperarea permanentă cu Centrul aliat de coordonare a mișcării sau Centrul de coordonare a mișcării al UE ori cu structura de mișcare și transport stabilită ca fiind coordonator principal al activităților RSOM I în cadrul coalițiilor multinaționale.
(11) Unitatea de efort constituie principiul esențial al utilizării optime a resurselor pentru realizarea obiectivului dorit; unitatea de comandă facilitează realizarea unității de efort prin asigurarea unei conducerii unice a tuturor participanților la aceste operații.
(12) Sincronizarea dintre dislocarea strategică și operațiile RSOM I asigură deplasarea forțelor în locurile și cu capacitatea de luptă dorite.
4. Prevenirea și stingerea incendiilor
Pentru protecția personalului și a bunurilor materiale în perioada desfășurării operațiilor întrunite, comandanții MU/U trebuie să ia următoarele măsuri:
a) eliminarea posibilelor surse de producere a incendiilor: vegetație uscată, deșeuri, substanțe inflamabile;
b) stabilirea personalului cu responsabilități pe linia prevenirii și stingerii incendiilor - PSI;
c) instruirea întregului personal privind manipularea mijloacelor PSI;
d) încheierea unor acorduri de cooperare pe linie PSI cu structuri abilitate în domeniu, aparținând altor ministere sau organizații civile care dispun de detașamente de intervenție PSI.
5. Protecția mediului, securitatea și sănătatea în muncă, supravegherea tehnică și metrologia legală
Protecția mediului, securitatea și sănătatea în muncă, supravegherea tehnică și metrologia legală cuprind:
a) asigurarea condițiilor optime în desfășurarea activităților, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății personalului militar și civil;
b) respectarea legislației de mediu și a reglementărilor naționale și internaționale cu specific militar pentru prevenirea și reducerea poluării în zonele de responsabilitate sau acțiune;
c) exploatarea în condiții de siguranță a instalațiilor mecanice sub presiune, instalațiilor de ridicat și aparatelor consumatoare de combustibil de uz neindustrial.
(1) Protecția mediului se realizează pentru păstrarea/conservarea echilibrului ecologic, prevenirea, limitarea și combaterea riscurilor și amenințărilor la adresa mediului înconjurător și reconstrucția factorilor de mediu afectați, din zona de responsabilitate logistică a marii unități.
(2) Protecția mediului este organizată și se desfășoară de către întregul personal, sub conducerea comandanților și a persoanei învestite cu atribuții în domeniu.
(3) Protecția mediului cuprinde:
a) protejarea vegetației sălbatice - flori, puieți, vegetație lemnoasă - de acțiunea distructivă a personalului și tehnicii;
b) protejarea apelor;
c) protejarea atmosferei;
d) protejarea solului.
(4) Măsurile de protecție a mediului sunt respectate de către întregul personal participant la operația întrunită și constau în respectarea legislației și a reglementărilor naționale de mediu.
Protecția apelor constă în:
a) interzicerea în toate situațiile a deversării ori împrăștierii substanțelor chimice periculoase și a produselor petroliere sau toxice în apele de suprafață;
b) evitarea spălării tehnicii, recipientelor sau vaselor contaminate cu produse chimice, petroliere sau toxice în apele de suprafață și desfășurarea acestei activități în locuri special amenajate;
c) stoparea oricăror scăpări sau scurgeri de substanțe poluante și curățarea zonei afectate prin decontaminare mecanică.
Protejarea solului se realizează prin:
a) deplasarea forțelor pe drumuri, poteci existente, evitându-se efectuarea de noi trasee;
b) evitarea efectuării de lucrări genistice în zonele cu influențe istorice sau rezervații naturale.
6. Serviciile funerare
(1) Înhumarea militarilor decedați în zona de desfășurare a operațiilor, după evacuarea acestora de pe câmpul de luptă de către echipe aparținând formațiunilor necombatante, se execută cu asigurarea asistenței religioase corespunzătoare confesiunii de care aparțin, după ce au fost adunați, identificați și înregistrați.
(2) De regulă, atunci când există posibilitatea, trupurile neînsuflețite se repatriază prin grija Ministerului Apărării.
Înhumarea militarilor din forțele proprii sau a celor ai inamicului, decedați în zona de desfășurare a operației, se execută potrivit reglementărilor în vigoare, cu asigurarea, atunci când este posibil, a asistenței religioase corespunzătoare confesiunii de care aparțin, după ce au fost adunați de către personalul destinat de comandantul unității, identificați și înregistrați.
Militarii decedați care fac parte din armatele aliate, în funcție de situație, se predau cu aprobarea eșalonului superior reprezentanților acestora sau sunt înhumați prin grija comandantului unității, ținându-se evidența lor.
Militarii decedați care fac parte din forțele armate ale inamicului se identifică, se înscriu într-o evidență separată, întocmită de marea unitate în fâșia căreia au fost găsiți, și sunt înhumați în locuri separate, individual, cu excepția cazurilor de forță majoră care impun un loc de înhumare colectiv.
Lucrurile personale ale militarilor decedați și care au fost identificați sunt expediate prin canalele normale de sprijin logistic familiilor acestora/autorităților naționale abilitate, în cazul militarilor decedați care au aparținut inamicului.
(1) Locurile în care se înhumează militarii decedați sunt trecute pe hărți sau planuri și se marchează cu semne vizibile.
(2) Hărțile sau planurile respective intră în arhiva marii unități care a efectuat înhumarea.
Pe mormintele militarilor înhumați se fixează semnul de căpătâi corespunzător confesiunii căreia îi aparțin, pe care se va scrie gradul, funcția, numele și prenumele decedatului, unitatea din care a făcut parte, data nașterii, precum și alte date utile pentru identificarea ulterioară a persoanei respective.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.