Capitolul IV — Sprijinul logistic în operațiile întrunite

Sprijinul logistic în operația ofensivă reprezintă ansamblul acțiunilor desfășurate de forțele de logistică în scopul asigurării trupelor cu tot ceea ce le este necesar pentru neutralizarea, nimicirea sau capturarea forței vii, neutralizarea sau distrugerea armamentului și instalațiilor adversarului, ocuparea obiectivelor și privarea acestuia de resurse, dezorganizarea dispozitivului și acțiunilor adversarului, crearea condițiilor pentru succesul operațiilor ulterioare, pentru încetarea ostilităților și trecerea la operații postconflict.

În situațiile în care nu se pot asigura stocurile conform eșalonării, forțele luptătoare pot trece la îndeplinirea unei noi misiuni, cu obligația luării tuturor măsurilor pentru asigurarea completă a stocurilor de materiale pentru cele constituite ca forțe de angajare imediată, urmând ca pe timpul ducerii operației să se realizeze stocurile și la celelalte mari unități/unități și depozitele proprii.

Pe timpul ducerii operației, completarea stocurilor se face zilnic la eșaloanele tactice și, în funcție de posibilități, la celelalte eșaloane.

Marile unități/unitățile constituite ca forțe de angajare ulterioară, la introducerea în luptă, vor avea stocul trupelor complet la toate felurile de materiale.

La sfârșitul operației ofensive, marile unități operative vor avea stocurile complete, pentru a fi în măsură să treacă la îndeplinirea altor misiuni de luptă, fără pauză operativă.

Pe timpul ducerii operației ofensive, executarea transporturilor devine mai complexă, ca urmare a măririi circuitelor de transport, distrugerilor și contaminărilor provocate de inamic pe căile de comunicație, precum și a pierderilor în materiale și mijloace de transport.

Marile unități din forțele de angajare imediată sunt întărite cu personal medico-sanitar calificat și mijloace sanitare de evacuare, prin grija eșalonului superior, înainte de începerea acțiunilor militare.

La introducerea în operație, forțelor de angajare ulterioară li se asigură evacuarea răniților și bolnavilor existenți, completarea personalului medico-sanitar și a mijloacelor sanitare de evacuare.

Axele de aprovizionare-evacuare se stabilesc din rețeaua de drumuri existentă în zona de desfășurare a operației ofensive, pe direcțiile cele mai scurte, orientate convenabil și care nu necesită lucrări de reparare și întreținere; pe timpul ducerii operației ofensive, acestea se prelungesc spre înainte, pe măsură ce se pătrunde în dispozitivul de apărare al adversarului.

Întreținerea și repararea căilor de comunicație, precum și organizarea serviciului de comenduire și îndrumare a circulației se execută prin grija organelor de logistică, cu participarea unităților specializate, stabilite de organele administrației publice locale, după ce activitățile economico-sociale își reiau cursul normal.

Numărul deplasărilor pe care le pot executa forțele de logistică în cursul unei operații ofensive este diferit de la eșalon la eșalon, de la o direcție la alta, în funcție de misiunile stabilite, atât ziua, cât și noaptea, respectându-se cerințele de mascare și proprietățile de protecție ale terenului.

Sprijinul logistic în operația de apărare reprezintă ansamblul acțiunilor desfășurate de forțele de logistică în scopul asigurării trupelor cu tot ceea ce le este necesar pentru slăbirea capacității ofensive a adversarului, prin producerea de pierderi cât mai mari, respingerea atacului acestuia, menținerea unor obiective dinainte stabilite și împiedicarea pătrunderii adversarului în acestea, temporizarea ofensivei adversarului în vederea realizării tuturor condițiilor pentru trecerea la ofensivă și preluarea inițiativei.

Particularitățile sprijinului logistic, în apărare, sunt:

Aprovizionarea trupelor în operația de apărare se realizează cu prioritate din sursele de aprovizionare de teritoriu, începând cu cele existente în apropierea limitei dinainte a dispozitivului.

Materialele rămase în sursele de teritoriu după completarea stocurilor stabilite se evacuează în adâncimea apărării, în depozitele existente sau constituite la nevoie.

Stocurile de materiale stabilite se asigură, în primă urgență, marilor unități, unităților/subunităților constituite ca forțe de reacție în situații de criză, iar pe timpul ducerii operației de apărare, celor constituite ca forțe de angajare imediată.

Materialele consumate sau distruse ca urmare a acțiunilor adversarului se completează în cel mai scurt timp, în funcție de eșalon și misiunile de îndeplinit, de regulă zilnic, la eșaloane tactice, și când este posibil, la celelalte eșaloane.

Pentru anumite misiuni se vor crea stocuri suplimentare, în special la muniții, alimente și materiale de geniu, ce se vor păstra la marile unități, unitățile/subunitățile pentru care s-au creat.

Transporturile se execută cu mijloace de transport feroviar, auto, navale, aeriene și prin conducte în funcție de orientarea, distanța și eșalonul care le organizează.

În operația de apărare, sistemul logistic se va realiza ținându-se seama de următorii factori:

Forțele de logistică se dispun, de regulă, pe direcția pe care se apără forțele principale, iar pe cealaltă direcție se poate constitui un eșalon de materiale care să funcționeze împreună cu structurile de logistică ale forțelor care se apără pe direcția respectivă.

Manevra structurilor de logistică are loc în următoarele situații:

Manevra structurilor de logistică începe după efectuarea distribuțiilor de materiale, organizarea transporturilor, pe măsura terminării lucrărilor de reparații și predării către eșaloanele superioare sau unităților de reparații teritoriale a tehnicii deteriorate care depășește posibilitățile proprii, după triajul răniților și bolnavilor și evacuarea acestora la spitalele de campanie și spitalele de zonă interioară, gruparea celor netransportabili, completarea stocurilor de medicamente și materiale sanitare.

Problemele specifice operațiilor multinaționale pe linie de sprijin logistic sunt determinate de:

Elementele logistice organice ale unităților combatante vor fi dispuse, în general, sub același statut al comenzii ca și unitățile pe care le deservesc.

De asemenea, în zona de operații va fi dispus un număr important de forțe logistice care, din cauza specificului sprijinului logistic al fiecărei națiuni, nu vor fi plasate sub controlul operațional al comandantului operației multinaționale; acestea pot include grupuri de sprijin logistic specifice categoriilor de forțe angajate în operație, care formează NSE.

Controlul deplasărilor, utilizarea porturilor și aerodromurilor, căile de comunicație din zona de responsabilitate și funcțiile specifice de aprovizionare sunt probleme decisive care trebuie coordonate la nivel superior celui al forțelor naționale.

Transportul, construcțiile, sprijinul medical și unele categorii de aprovizionare pot fi asigurate de HN.

Comandantul grupării multinaționale trebuie să coordoneze utilizarea unor elemente de infrastructură/ autostrăzi, căi ferate, porturi și aerodromuri.

Ofițerii responsabili cu relațiile militari-civili trebuie să-i sprijine pe comandanți în identificarea și coordonarea nevoilor de resurse, instalații și sprijin local.

Când partenerii din alianță/coaliție utilizează echipament și tehnică similare, reaprovizionarea, întreținerea sau alte operații de sprijin se pot planifica și executa fără a ține cont de apartenența națională, în toate situațiile urgente și ori de câte ori este posibil.

Comandantul grupării multinaționale asigură obținerea și distribuirea articolelor comune printr-o singură agenție multinațională de aprovizionare, în scopul simplificării operațiilor și realizării economiei de efort.

În operațiile multinaționale la care iau parte, forțele românești se pot afla în următoarele situații:

Etapele operațiilor multinaționale desfășurate de către unitățile din compunerea forțelor Armatei României, care acționează în afara teritoriului național, sunt asemănătoare cu cele specifice proiecției forțelor și cuprind:

În cadrul operațiilor multinaționale desfășurate sub egida ONU și UE, la planificarea sprijinului logistic se vor avea în vedere capabilitățile oferite de aceste organisme.

Sprijinul logistic se poate acorda și în cazul operațiilor multinaționale în care România nu participă cu forțe combatante în baza prevederilor acordurilor convenite.

În operațiile de stabilitate, sprijinul logistic diferă foarte mult de la misiune la misiune și în funcție de condițiile concrete.

Comandanții forțelor de sprijin logistic și statele lor majore trebuie să prezinte comandantului concepții de sprijin logistic originale, care să răspundă nevoilor specifice și să asigure flexibilitatea necesară pentru a face față situațiilor des schimbătoare.

Sprijinul logistic pentru unele operații de stabilitate ca impunerea păcii este similar celui efectuat pentru lupta armată.

Sprijinul contractat este utilizat mai frecvent decât în lupta armată.

Integrarea sprijinului logistic al forțelor Armatei României trebuie realizată cu forțele țărilor partenere participante la operație și cu unele organizații neguvernamentale.

În operațiile de sprijin, unde accentul se pune pe asigurarea apei potabile, a alimentelor, a bunurilor de folosință îndelungată, electricității, adăpostului și pe sprijinul medical, forțele de sprijin logistic pot fi cele care execută partea principală a operației.

Unitățile și formațiunile de sprijin logistic trebuie să fie în măsură să acționeze și ca unități luptătoare pentru paza și apărarea proprie, iar la nevoie să participe la lupta împotriva forțelor aeropurtate, a forțelor aeromobile, grupurilor de cercetare-diversiune, precum și a elementelor teroriste.