CODUL MUNCII din 23 noiembrie 1972

(1) În România, desființarea pentru totdeauna a exploatării și asupririi omului de către om, dezvoltarea impetuoasă a forțelor de producție și generalizarea relațiilor de producție socialiste, aflate într-un proces continuu de perfecționare, aseaza munca - principalul factor de progres și civilizatie - pe cea mai înaltă treapta a valorilor sociale*).

(2) Libertatea muncii constituie un drept fundamental al tuturor cetățenilor României.

(1) Munca, în condițiile societății socialiste, formează și dezvolta între oameni relații noi, de colaborare, de întrajutorare și respect reciproc - potrivit principiului "toți pentru unul și unul pentru toți" -, contribuie activ la formarea și dezvoltarea multilaterala a personalității umane.

(2) Prin activitatea desfășurată în comun în industrie, construcții, agricultura și silvicultura, transporturi și telecomunicații, cercetarea științifică, instituțiile de învățământ, de arta, cultura și în celelalte domenii, pentru inflorirea patriei socialiste, se dezvolta relații de înfrățire între oamenii muncii români, maghiari, germani, sirbi și de alte naționalitati, se intareste continuu coeziunea moral-politica a întregului popor în jurul Partidului Comunist Roman.

(1) Prin încadrarea într-o unitate, fiecare persoana dobîndește calitatea de membru al colectivului de muncă din acea unitate, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din aceasta calitate.

(2) Fiecare membru al colectivului de muncă participa la conducerea unității și poarta răspunderea față de societate, atât individual, cît și împreună cu ceilalți membri ai colectivului, pentru buna gospodărire și dezvoltare a părții din avutia naționala încredințată, fiind dator să-și consacre întreaga capacitate, pricepere și putere de muncă scopului ca unitatea în care lucrează să-și desfășoare activitatea cu maximum de eficienta.

(1) Oamenilor muncii din România le este garantat dreptul de a participa efectiv la conducerea vieții politice, economice și sociale.

(2) Ca expresie a adincirii democrației socialiste, activitatea tuturor unităților se bazează pe principiul muncii și conducerii colective.

(3) Participarea la conducerea unităților a persoanelor încadrate în munca se asigura direct sau prin reprezentanții lor în adunările generale, în comitetele și consiliile oamenilor muncii, precum și în alte organe de conducere colectivă și forme organizate de participare colectivă la soluționarea problemelor din unități.

(4) Adunarea generală a oamenilor muncii constituie forma superioară a conducerii colective, prin care oamenii muncii participa în mod organizat la conducerea activității economico-sociale, la dezbaterea și soluționarea problemelor legate de îndeplinirea planurilor de producție, la exercitarea controlului asupra activității organelor de conducere.

(5) Fiecare membru al colectivului de muncă are dreptul de a participa în mod direct la dezbaterea și rezolvarea problemelor privind organizarea și conducerea unității în care își desfășoară activitatea.

(6) La selecționarea și promovarea cadrelor, colectivul de muncă are dreptul să-și spună părerea, astfel încât să fie repartizat omul potrivit.

(1) Pentru munca prestată cei ce muncesc primesc ca remunerare o parte din venitul național destinat consumului, potrivit principiului socialist de repartiție după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în spiritul eticii și echității socialiste.

(2) Pe lângă veniturile directe, obținute pe calea remunerării, salariații beneficiază de avantajele și înlesnirile asigurate prin fondurile sociale destinate dezvoltării învățământului și culturii, ocrotirii sănătății, prin acordarea de ajutoare pentru copii, precum și prin alte acțiuni cu caracter social-cultural.

(3) Ridicarea bunastarii materiale și spirituale a celor ce muncesc se realizează pe măsura dezvoltării bazei tehnico-materiale a socialismului, a introducerii în producție a tehnicii noi, a creșterii productivitatii muncii sociale și a venitului național.

(4) În semn de prețuire din partea societății, colectivele sau persoanele încadrate în munca primesc pentru rezultatele pe care le obțin recompense materiale și morale.

(1) Perfecționarea pregătirii profesionale și de cultura generală constituie un drept și o îndatorire generală a salariaților, în raport cu care aceștia urmează a fi încadrați ori promovati în funcții corespunzătoare*).

(2) Abrogat.*)

(3) În acest scop, prin sistemul național de perfecționare a pregătirii profesionale sunt create cai și forme adecvate pentru toți cei ce muncesc, în vederea improspatarii și imbogatirii sistematice a cunoștințelor, în pas cu noile cuceriri ale științei și tehnicii.

(1) Fiecare salariat participant la procesul de desfășurare a vieții sociale, este dator să respecte cu strictețe prevederile legale, sa promoveze neabatut principiul legalității socialiste, sa manifeste spirit de intransigenta față de cei ce încalcă legile tarii.

(2) Forta orinduirii socialiste sta în constiinta inaltelor raspunderi și îndatoriri pe care fiecare om la muncii le are față de patrie, față de apărarea cuceririlor socialiste ale poporului.

a) sa i se asigure un loc de muncă potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale, aspiratiilor, precum și nevoilor unității;

b) să fie salarizata potrivit principiului socialist de repartiție, în raport cu cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii pe care o desfășoară;

c) sa i se asigure stabilitatea în munca, contractul de muncă neputind sa înceteze sau să fie modificat decît în cazurile prevăzute de lege;*)

d) sa participe la conducerea, organizarea și controlul activității unităților, sa aleagă și să poată fi aleasă în organele de conducere colectivă;

e) sa beneficieze de condițiile create prin reglementările legale, inclusiv de concedii de studii, pentru ridicarea pregătirii profesionale și a nivelului general de cunoaștere, în raport cu dezvoltarea științei și tehnicii și cu cerințele progresului social, pentru formarea și dezvoltarea conștiinței socialiste;

f) să fie promovata în categorii de încadrare sau în funcții superioare, în raport cu pregătirea, experienta, rezultatele muncii, nevoile unității, beneficiind astfel de condițiile create pentru afirmarea și valorificarea aptitudinilor și capacităților personale;

g) sa i se asigure repaus săptămînal și concediu de odihnă anual plătit, sa folosească condițiile create de societate pentru recreere, refacerea capacității de muncă, ridicarea nivelului de cultura, sa beneficieze de înlesniri pentru trimiterea la odihna și tratament în stațiuni balneoclimaterice;

h) sa beneficieze de condiții corespunzătoare de muncă, de protecție a muncii, de asistența medicală gratuita, de indemnizații de asigurări sociale în caz de pierdere temporala a capacității de muncă, de măsuri pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea și întărirea sănătății, precum și de măsuri pentru protecția socială a femeilor și tinerilor; în acest scop se aloca importante fonduri pentru înlăturarea cauzelor care determina accidente de muncă și îmbolnăviri profesionale, pentru protecția muncii și ușurarea efortului fizic;

i) sa beneficieze de pensie pentru limita de vârsta sau în caz de invaliditate;

j) sa folosească baza materială a unităților destinată activității culturale și sportive;

k) să se asocieze în organizații sindicale și în alte organizații obștești, potrivit prevederilor Constituției României;

l) să se adreseze organelor superioare, celor de jurisdicție sau oricărui for competent, ori de cîte ori considera ca a fost prejudiciata în drepturile sale.

(1) Colectivul de muncă din fiecare unitate socialistă poarta răspunderea față de societate pentru valorificarea maxima a fondurilor încredințate și a celor noi create, precum și pentru îndeplinirea prevederilor de plan, fiind dator sa mobilizeze toate resursele materiale, financiare și umane pentru a-și aduce din plin contribuția la creșterea fondului național de dezvoltare economico-socială a tarii.

(2) Ca membru al colectivului de muncă, persoana încadrată într-o unitate are următoarele îndatoriri principale:

a) sa apere proprietatea și să contribuie la dezvoltarea ei;

b) sa realizeze norma de muncă și celelalte sarcini ce decurg din funcția sau postul deținut și sa răspundă de îndeplinirea lor față de colectivul de muncă și față de conducerea unității;

c) să efectueze orice activitate potrivit pregătirii sale și nevoilor unității. În situații deosebite, determinate de necesitatea asigurării bunei funcționari a unității, fiecare are obligația de a participa - indiferent de funcția sau de postul pe care îl ocupa - la executarea oricăror lucrări și la luarea tuturor măsurilor cerute de nevoile unității;

d) să respecte programul de lucru, sa folosească integral și cu eficienta timpul de muncă;

e) să asigure utilizarea integrală a capacităților de producție, ridicarea productivitatii muncii, reducerea cheltuielilor de producție, realizarea lucrărilor încredințate, în condițiile de calitate stabilite, creșterea eficientei activității unității în care lucrează;

f) să respecte ordinea și disciplina la locul de muncă;

g) să-și ridice necontenit calificarea profesională, nivelul de cunoștințe tehnico-științifice și de cultura generală, să urmeze și absolve cursurile de perfecționare organizate sau recomandate de unitate;

h) să respecte normele socialiste de conduita în relațiile cu ceilalți membri ai colectivului de muncă, sa vegheze la aplicarea lor în viața, sa dea dovadă de cinste și corectitudine, să contribuie la întărirea spiritului de disciplina, de întrajutorare, sa combata orice fel de manifestări înapoiate;

i) să asigure păstrarea secretului de stat și secretului de serviciu;

j) să respecte normele de protecție a muncii și să contribuie la preintimpinarea și înlăturarea oricăror situații care ar putea pune în primejdie viața, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor ori bunurile materiale.

(3) Persoanelor încadrate în munca le este interzis sa primească de la cetățeni bani sau alte foloase pentru activitățile prestate în cadrul atribuțiilor de serviciu.

(1) Conducerile unităților au datoria sa ia toate măsurile necesare pentru asigurarea condițiilor corespunzătoare desfășurării normale a procesului de producție, la un înalt nivel tehnic și cu randament economic maxim, să asigure un control eficient al îndeplinirii sarcinilor de plan în toate compartimentele, să se preocupe de îmbunătățirea continua a condițiilor de muncă și de viața, sa organizeze și sa sprijine perfecționarea pregătirii profesionale a persoanelor încadrate în munca.

(2) În întreaga activitate, ele trebuie să aplice consecvent principiul muncii și conducerii colective și sa informeze periodic personalul unității asupra modului de realizare a sarcinilor.

(3) Conducerile unităților sunt obligate sa examineze cu atenție și sa ia în considerare sugestiile și propunerile făcute de salariați în vederea îmbunătățirii activității în toate compartimentele și să-i informeze asupra modului de rezolvare.

(1) Drepturile și îndatoririle salariaților prevăzute în prezentul cod se realizează tinindu-se seama de rolul și condițiile specifice pe care industria, construcțiile, transporturile, agricultura, precum și activitățile social-culturale, le au în procesul de creare a valorilor materiale și spirituale, în dezvoltarea economică și socială a tarii.

(2) În sectoarele în care natura activității o impune se vor elabora, pe baza principiilor prezentului cod, statute ce vor fi aprobate prin lege. În aceste statute se vor prevedea regulile specifice privind raporturile de muncă, drepturile și îndatoririle personalului, criteriile privind încadrarea și promovarea, disciplina în munca și răspunderile, programul de lucru și alte reguli specifice domeniului de activitate respectiv.

(1) Oamenii muncii din industrie au raspunderi deosebite față de întregul popor, decurgind din rolul pe care aceasta ramura conducatoare a economiei naționale îl are în asigurarea progresului general al societății.

(2) Lucrătorii din industrie, ramura hotaritoare pentru întreaga economie, au îndatorirea să asigure dezvoltarea în ritm înalt a acestei ramuri, în vederea unei contribuții sporite la crearea venitului național - baza sigura a creșterii bunastarii întregului popor.

(1) Colectivele de salariați din industrie, conducerile unităților industriale, au îndatorirea să asigure organizarea rațională a fiecărui loc de muncă, a fluxului de fabricație în ansamblu, aplicarea procedeelor moderne în conducerea producției, sa stimuleze și sa valorifice inițiativa creatoare a muncitorilor, inginerilor și tehnicienilor.

(2) În fiecare unitate trebuie să se asigure folosirea integrală a forței de muncă, organizarea calificării și policalificării continue a muncitorilor, justa organizare a schimburilor, utilizarea deplina a timpului de lucru, respectarea riguroasă a disciplinei în munca.

(1) Oamenii muncii din construcții, trebuie să asigure folosirea rațională a fondului național de dezvoltare destinat vastului program de investiții, ridicării noilor construcții industriale, agricole, de locuințe, ori a altor construcții social-culturale, să asigure executarea în bune condiții a noilor obiective.

(2) În acest scop, colectivele de oameni ai muncii au îndatorirea să asigure ridicarea gradului de mecanizare și industrializare a lucrărilor, reducerea termenelor de execuție, îmbunătățirea calității lucrărilor, creșterea productivitatii și eficientei muncii.

(3) Salariații de pe santiere au obligația sa gospodareasca cu înalt simt de răspundere fondurile încredințate, sa lichideze risipa de materiale, să asigure întărirea disciplinei și folosirea integrală a timpului de lucru.

(1) Persoanele încadrate în unitățile de construcții au dreptul la o remunerare a muncii stabilită pe baza principiilor generale de remunerare, în funcție de importanța și complexitatea lucrărilor executate.

(2) Persoanele care au adus o contribuție deosebită la predarea și punerea în funcțiune a obiectivelor înainte de termenul planificat, cu realizarea indicatorilor tehnico-funcționali stabiliți, beneficiază de recompense materiale și morale, potrivit legii.

(3) Personalul nelocalnic de pe santiere, cei care se deplaseaza pentru lucrări de montaj, revizie și reparații, cei care lucrează la obiective situate în zone cu condiții deosebite, beneficiază de sporuri la salarii, înlesniri la cazare și transport, potrivit prevederilor legale.

(1) În România, pământul - principal mijloc de producție în agricultura -, animalele și plantațiile reprezintă, indiferent de forma de proprietate, o avutie naționala, în a carei judicioasă utilizare de către lucrătorii din agricultura și silvicultura este interesat vital întregul popor.

(2) Lucrătorii din agricultura și silvicultura au îndatorirea sa pună în valoare întregul potențial productiv al fondului funciar și silvic, să se preocupe de înlăturarea oricăror forme de risipa și degradare a terenurilor agricole, a fondului forestier, să asigure dezvoltarea zootehniei și producției animaliere, în vederea sporirii continue a producției agricole, a productivitatii muncii și eficientei muncii, a belsugului de produse alimentare.

(3) Fiecare lucrator din agricultura trebuie să se preocupe de valorificarea la maximum a posibilităților create prin eforturile întregii societăți, pentru aplicarea pe scara larga a cuceririlor științei și tehnicii avansate în producția agricolă, extinderea mecanizarii complexe, a chimizarii și irigatiilor.

(1) Lucrătorii din unitățile agricole de stat trebuie să asigure folosirea rațională a fondurilor investite și a tehnicii noi, sa realizeze o înaltă productivitate a muncii și o rentabilitate sporită, astfel încât unitățile de stat sa constituie un model de organizare științifică a producției agricole.

(2) Timpul de lucru și modul de organizare a producției și a muncii, sistemul de salarizare în aceste unități, se stabilesc în funcție de necesitățile specifice agriculturii, în temeiul prevederilor legale.

(1) Persoanele încadrate în munca pe bază de contract de muncă, în unitățile agricole de stat, în silvicultura, în cooperativele agricole de producție, asociațiile intercooperatiste și celelalte forme de asociere și cooperare beneficiază de drepturile, avantajele și înlesnirile prevăzute de lege pentru toate categoriile de persoane încadrate în munca în unitățile socialiste de stat.

(2) Pentru rezultatele obținute în îndeplinirea și depășirea planului de producție agricolă, oamenii muncii din agricultura beneficiază, potrivit legii, de salariu suplimentar.

(1) Cooperativele agricole de producție asigura unirea eforturilor taranilor și impletirea strinsa a intereselor lor cu cele ale tuturor oamenilor muncii, ale întregii societăți.

(2) Membrii cooperatori au îndatorirea să contribuie la întărirea și apărarea proprietății obștești, la prevenirea și înlăturarea risipei și proastei gospodariri a mijloacelor materiale și financiare, la întărirea spiritului colectiv de muncă, a ordinii și legalității, în vederea gospodăririi cu randament maxim a fondurilor proprii, precum și a ajutorului acordat de statul socialist, pentru a-și aduce o contribuție sporită la realizarea progresului general al tarii.

(1) Raporturile de muncă din cooperativele agricole de producție se stabilesc pentru membrii cooperatori prin statute proprii.

(2) Membrii cooperativelor agricole de producție au dreptul la retribuire corespunzătoare cu cantitatea și calitatea muncii efectuate, cu rezultatele obținute, la ajutoare materiale pentru batrinete, incapacitate temporară de muncă, naștere, deces, precum și la pensia pentru limita de vârsta, de invaliditate sau urmaș, la condiții corespunzătoare de protecția muncii și la sprijin în vederea perfecționării pregătirii profesionale, în condițiile stabilite prin lege și statute.

(3) Membrii cooperativelor agricole de producție, pensionării din cooperativele agricole de producție, precum și membrii de familie ai acestora, beneficiază de asistența medicală gratuita, întreținere în spitale, medicamente și materiale, în condițiile legii.

(1) În funcție de condițiile și cerințele de muncă din aceste ramuri, timpul de lucru se stabilește ținând seama de profilul și specificul unității, pe schimburi, tura, turnus și program de exploatare.

(2) În completarea dispozițiilor prevăzute în prezentul cod se stabilesc reguli specifice privitoare la încadrarea, promovarea și disciplina în munca a personalului.

(1) Personalului încadrat în unitățile comerciale și de prestări de servicii îi revine obligația sa pună la dispoziția populației mărfuri și servicii de buna calitate, să asigure satisfacerea prompta și ireprosabila a cererilor acesteia.

(2) Lucrătorii din comerț și prestări de servicii trebuie să se preocupe permanent de lărgirea bazei tehnico-materiale și amplasarea rețelei de desfacere în funcție de nevoile populației, de modernizarea continua a procesului de desfacere, sa păstreze o permanenta legătură cu producția în vederea asigurării sortimentelor solicitate de consumatori.

(3) Personalul care lucrează în activitatea de comerț exterior are obligația de a depune toate eforturile pentru lărgirea și diversificarea schimburilor economice cu strainatatea, precum și a formelor de cooperare economică, creșterea eficientei întregii activități de comerț exterior.

(1) În vederea desfășurării la un nivel cît mai înalt a activității instructiv-educative și științifice, personalul didactic are dreptul sa folosească toate condițiile create pentru perfecționarea continua a pregătirii sale profesionale și ideologice; sa utilizeze în procesul didactic-educativ și de cercetare științifică întreaga dotare a instituțiilor și bazelor de învățământ; sa valorifice rezultatele activității sale științifice prin aplicarea lor în practica; sa publice manuale și cursuri ca rezultat al activității didactice și științifice; sa participe la activități de cercetare în institute și centre de cercetare, laboratoare uzinale și în cadrul unor programe complexe de cercetare.

(2) Cadrele didactice au dreptul să facă parte - în condițiile legii - din asociații profesionale și societăți științifice și sa desfășoare activități în conformitate cu statutele acestor organizații.*).

(1) Oamenii de știința au îndatorirea de a valorifica întreaga lor capacitate de creație și întregul potențial material pus la dispoziție de societatea socialistă pentru a-și spori aportul la elaborarea soluțiilor cerute de mersul înainte al societății și în primul rind la soluționarea problemelor legate nemijlocit de dezvoltarea producției materiale.

(2) Cercetatorii trebuie să-și aducă o contribuție sporită la dezvoltarea și valorificarea superioară a bazei energetice și de materii prime, la perfecționarea tehnologiilor și la modernizarea produselor din toate ramurile, la crearea de noi materiale și a unor aparaturi de înalt nivel tehnic.

(1) În România oamenii de știința se bucura în activitatea lor creatoare de sprijin material din partea societății; au dreptul de a-și exprima în mod liber opiniile științifice, de a-și pune în valoare întregul lor spirit creator, desfasurindu-și cercetările potrivit propriilor ipoteze sau metode de lucru; cercetatorilor științifici li se asigura posibilitatea de a valorifica multilateral rezultatele cercetărilor efectuate, în scopul unei contribuții sporite la progresul general al tarii; ei beneficiază de sprijin pentru perfecționarea permanenta a pregătirii de specialitate și ideologice, de drepturile ce decurg din activitatea de creație științifică, în condițiile legii.

(2) Oamenii de știința pot face parte, în condițiile legii, din asociații profesionale și societăți științifice și sa desfășoare activități în conformitate cu statutele acestor organizații.

(1) Oamenii de cultura și arta se bucura de libertatea de creație, de manifestarea deplina a personalității și talentului lor, puse în slujba idealurilor democrației și progresului social.

(2) Ei au dreptul să-și valorifice, potrivit specificului, operele de creație, protecția drepturilor de autor personale nepatrimoniale și a celor patrimoniale fiind garantată conform legii.

(1) Personalul din domeniul ocrotirii sănătății are îndatorirea să-și pună întreaga putere de muncă și cunoștințele de specialitate în serviciul îmbunătățirii stării de sănătate a populației de la orașe și sate, pentru asigurarea capacității de muncă și de creație a oamenilor, pentru a asigura dezvoltarea lor armonioasă, astfel încât să se bucure din plin de binefacerile civilizatiei.

(2) Lucrătorii din domeniul ocrotirii sănătății sunt datori să asigure judicioasă utilizare a bazei materiale și a celorlalte condiții create de societate în vederea ridicării continue a calității asistenței medicale.

(1) Lucrătorilor din domeniul ocrotirii sănătății li se asigura condiții pentru specializare și perfecționare în vederea introducerii permanente în practica medicală a celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii moderne.

(2) Personalul sanitar care lucrează în condiții deosebite are dreptul la program de lucru redus, la concedii suplimentare de odihnă, precum și, după caz, la indemnizații și sporuri la salariu; cei trimiși în acțiuni de combatere a epidemiilor sau în alte acțiuni speciale beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege.

(1) Personalul încadrat în ministere și alte organe centrale, în organele locale ale administrației de stat, în justiție, procuratura*) și în alte instituții are ca principala îndatorire sa servească interesele poporului, sa militeze cu fermitate pentru înfăptuirea legalității, să contribuie efectiv la buna desfășurare a tuturor activităților economico-sociale ale tarii, fiind răspunzător în fața clasei muncitoare și a întregului popor de modul în care își îndeplinește sarcinile ce-i revin.

(2) Personalul din aparatul de stat are obligația de a milita, pentru creșterea eficientei și operativitatii în munca, de a combate orice manifestare de birocratism și de a contribui la perfecționarea continua a activității sale.

(1) Personalul din aparatul de stat trebuie să aibă o permanenta și directa legătură cu oamenii muncii în al căror serviciu se afla și ale căror interese legale trebuie să le slujeasca cu devotament.

(2) El are îndatorirea de a soluționa cu competența și în termenele legale cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile cetățenilor.

(1) La încadrarea în funcție, personalul din aparatul de stat depune un jurămînt de loialitate față de statul nostru socialist, față de clasa muncitoare și întregul popor, prin care se angajează sa infaptuiasca în cele mai bune condiții politica partidului și statului în domeniul sau de activitate, să respecte cu strictețe și sa îndeplinească cu simt de răspundere toate atribuțiile de serviciu ce îi sunt încredințate.

(2) Funcțiile pentru care se depune jurămîntul de loialitate se stabilesc prin statutul personalului din aparatul de stat, în conformitate cu dispozițiile prezentului cod.*)

(1) Selecționarea și pregătirea cadrelor, repartizarea lor pe ramuri de activitate, se fac în concordanta cu prevederile planului național unic de dezvoltare economico-socială.

(2) Încadrarea în munca a unei persoane într-o unitate de stat se face în raport cu nevoile unității, tinindu-se seama de aptitudinile, pregătirea profesională și preferintele sale, precum și de îndeplinirea altor cerințe specifice muncii pe care urmează sa o presteze în condițiile legii.

(1) Încadrarea în munca se face pe baza verificării aptitudinilor și a pregătirii profesionale, prin proba practica, examen, concurs ori termen de încercare, în condițiile prevăzute de lege. Termenul de încercare este de cel mult 15 zile, iar pentru funcțiile de conducere, de cel mult 90 zile.*)

(2) Celor care urmează a fi încadrați în munca trebuie să li se facă un examen medical pentru a se stabili dacă starea sănătății le permite sa îndeplinească munca ce li se încredințează. De asemenea, examenul medical este obligatoriu și în cazul celor transferati pe locuri de muncă ce pot fi ocupate numai dacă sunt îndeplinite cerințele legale de ordin sanitar.*)

(1) Încadrarea în munca se realizează prin încheierea unui contract individual de muncă*). Contractul individual de muncă se încheie în scris și va cuprinde clauze privind obligația persoanei încadrate în munca de a-și îndeplini sarcinile ce-i revin, cu respectarea ordinii și disciplinei, a legilor, îndatorirea unității de a asigura condiții corespunzătoare pentru buna desfășurare a activității, de a remunera în raport cu munca prestată și de a-i acorda celelalte drepturi ce i se cuvin, precum și alte clauze stabilite de părți.

a) pentru desfășurarea, cu regularitate, a unor activități care nu depășesc, în medie, 3 ore pe zi în raport cu programul lunar de lucru;

b) activitatea este prestată în folosul asociațiilor de proprietari sau, după caz, de locatari, cu excepția cazurilor pentru care se încheie contracte de muncă".

(2) În contract se va preciza dacă persoana încadrată în munca urmează sa desfășoare activitate într-o anumită raza determinata sau în localități unde interesul serviciului cere să fie trimisa.*)

(1) Persoana încadrată în munca poate fi delegată sau detasata de conducerea unității sa îndeplinească anumite lucrări în afară locului sau de muncă, în condițiile prevăzute de lege.

(2) Delegarea se poate face pe o perioadă de cel mult 60 zile, iar detasarea pe cel mult 6 luni. Pentru asigurarea bunei funcționari a unității la care a fost delegat sau detașat, conducerea unității de care aparține poate prelungi delegarea sau detasarea cu cel mult aceeași durata de 60 de zile și respectiv 6 luni.

(3) În cazurile și condițiile prevăzute de lege, detasarea se poate face până la 2 ani. În asemenea situații se vor acorda celor în cauza și unele drepturi suplimentare potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

(1) Pe durata delegării, detașării sau trecerii temporale într-o alta munca decît cea prevăzută în contractul de muncă, cel în cauza își păstrează funcția și salariul avute anterior.

(2) Când detasarea sau trecerea temporară într-o alta munca se face la o munca pentru care e stabilit un salariu mai mare, persoana detasata sau trecută temporar în alta munca are dreptul la acest salariu în condițiile prevăzute de lege.

(1) Contractul de muncă se încheie pe durata nedeterminată.

(2) În anumite situații, contractul de muncă se poate încheia și pe durata determinata, în cazul înlocuirii titularului unui post care lipsește temporar de la serviciu și căruia unitatea este obligată să-i păstreze postul, pentru păstrarea unei munci cu caracter sezonier, precum și a altor activități cu caracter temporar. Persoanelor cu contract de muncă pe durata determinata li se aplică, în mod corespunzător, prevederile prezentului cod, tinindu-se seama de specificul activității și de vechimea lor în munca.

(1) Pentru persoanele care, fiind încadrate în munca, sunt chemate să-și satisfacă serviciul militar, contractul de muncă se menține, iar această perioadă de satisfacere a serviciului militar intră în calculul vechimii neîntrerupte în aceeași unitate; cel în cauza are obligația sa revină la locul de muncă în termen de 30 de zile de la satisfacerea serviciului militar.

(2) În cazul satisfacerii serviciului militar de către o persoană cu care s-a încheiat actul adițional prevăzut la art. 71, care se afla în perioada de lucru stabilită prin acel act, durata serviciului militar nu intră în calculul timpului prevăzut în actul adițional. De asemenea, aceasta durata nu intră în calculul perioadei de stagiu în munca, prevăzută pentru absolvenții repartizați în producție, care au obligația efectuării unui astfel de stagiu.*)

(1) Promovarea persoanei încadrate în munca, în funcții sau categorii superioare se face în raport cu nevoile unității, tinindu-se seama de condițiile prevăzute pentru ocuparea postului, de calitățile personale, precum și de rezultatele obținute în realizarea sarcinilor. Promovarea se face pe bază de proba practica, examen sau concurs, conform prevederilor legale.

(2) La promovarea în funcții de conducere se tine seama, totodată, de aptitudinile organizatorice și de conducere ale celor ce urmează a fi încadrați în asemenea funcții, precum și de aprecierile și recomandările colectivului de muncă în care și-au desfășurat activitatea.

(1) În România, pe măsura dezvoltării bazei tehnico-materiale, a creșterii venitului național, se asigura ridicarea continua a nivelului de trai al celor ce muncesc, al întregului popor.

(2) Prin sistemul de remunerare, stabilit prin lege, se realizează imbinarea armonioasă a intereselor personale ale fiecăruia cu interesele întregii societăți, obținerea unor venituri în raport cu contribuția concretă pe care fiecare om al muncii o aduce la activitatea economică și social-culturală.

(1) La stabilirea remunerării persoanelor încadrate în munca se are în vedere rațională repartiție a venitului național, realizarea unui raport optim între fondul național de dezvoltare economico-socială și fondul de consum, în vederea progresului neintrerupt al economiei naționale, ca o condiție esențială a ridicării continue a nivelului de viața al poporului.

(2) Remunerarea se face după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, asigurindu-se la munca egala remunerare egala. În vederea asigurării rolului stimulativ al salariului, la stabilirea remunerării se tine seama de complexitatea muncii, răspunderea și gradul de solicitare pe care acestea le implica, nivelul de pregătire profesională și vechimea cerută pentru îndeplinirea acelei munci; de asemenea, se urmărește asigurarea unor proporții corespunzătoare între salariile mari și cele mici ale persoanelor încadrate în munca, potrivit stadiului de dezvoltare a economiei naționale și principiului echității socialiste.

(1) Salariul tarifar de încadrare se acordă în raport cu gradul de îndeplinire a sarcinilor de muncă, astfel încât sa constituie un stimulent pentru cei care își îndeplinesc în bune condiții sarcinile. Cei care obțin realizari deosebite în munca au posibilitatea sa realizeze venituri mai mari, iar cei care nu-și îndeplinesc obligațiile de muncă urmează sa suporte în mod direct consecințele unei neindepliniri.

(2) Neîndeplinirea integrală a sarcinilor atrage diminuarea corespunzătoare a salariului în limitele stabilite de lege. În cazul realizării ulterioare a sarcinilor de muncă, suma reținută din salariu se restituie total sau parțial, după caz, potrivit legii.

(1) În cazul în care persoanele încadrate în munca provoacă rebuturi din vina lor, răspund potrivit legii.

(2) Dacă provocarea rebuturilor este repetată, cel în cauza va fi trecut la un loc de muncă de o categorie inferioară; dacă și la noul loc de muncă va continua sa provoace rebuturi, i se va putea desface contractul de muncă, ca fiind necorespunzător în munca.

(1) Plata salariului se face periodic, la interval de cel mult o luna.

(2) Drepturile bănești cuvenite personalului se plătesc înaintea oricăror alte obligații ale unității.

(3) Salariul cuvenit pentru munca prestată nu poate face obiectul unor rețineri decît în cazurile și condițiile prevăzute de lege.

(1) În vederea organizării științifice a producției și a muncii, utilizării rationale a timpului de muncă și a personalului, se vor preciza atribuțiile și obligațiile la fiecare loc de muncă; conducerile unităților socialiste au obligația sa stabilească norme de muncă fundamentate științific, sa determine sarcinile concrete ce revin fiecărei persoane încadrate în munca.

(2) Realizarea remunerării după cantitatea și calitatea muncii este strins legată de normarea muncii, care contribuie la punerea cît mai deplina în valoare a inzestrarii tehnice a unităților, la descoperirea rezervelor de creștere a productivitatii muncii și de reducere a prețului de cost.

(1) Normarea muncii se aplică, potrivit cu specificul activității desfășurate în unitățile economice, social-culturale și ale administrației de stat, la toate categoriile de personal - muncitori, tehnicieni, ingineri, economiști cadre de alta specialitate din activitatea administrativă - atât pentru cei remunerați în acord, cît și pentru cei remunerați în regie.

(2) Normele de muncă se exprima - în funcție de caracteristicile procesului de producție sau ale activității ce se normeaza - sub forma de norme de timp norme de producție, norme de personal, sfere de atribuții sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci.

(1) Normele de muncă unificate se elaborează de către ministere și celelalte organe centrale, comitetele executive al consiliilor populare județene și al municipiului București, iar normele de muncă locale, de către fiecare unitate de stat pentru nevoile proprii, în toate cazurile cu acordul organelor sindicale corespunzătoare.

(2) Ca urmare a introducerii progresului tehnic, a perfecționării pregătirii profesionale a cadrelor și a aplicării de măsuri tehnice și organizatorice care duc la modificarea cantității de muncă necesare pentru efectuarea lucrărilor, concomitent cu creșterea productivitatii muncii, normele de muncă se vor modifica în mod corespunzător, în vederea asigurării unei concordante depline cu noile condiții create.

(1) Organele de conducere ale unităților au datoria de a lua măsurile necesare pentru organizarea la un nivel corespunzător a producției și a muncii, sa prevină abaterile de la ordinea și disciplina muncii, sa acționeze împotriva oricărei lipse de răspundere, a neglijentei și risipei, a oricăror fapte care aduc pagube proprietății.*)

(2) Organele de conducere colectivă ale unităților împreună cu comitetele sindicatelor, vor elabora regulamente de ordine interioară, în care vor stabili îndatoririle care trebuie respectate de către persoanele încadrate în munca și măsurile ce se impun în vederea asigurării disciplinei muncii.

a) acordarea de trepte sau gradatii la salariul de baza*) cu reducerea vechimii minime prevăzută de lege;

b) gratificatii, premii și alte recompense materiale;

c) ordine, medalii, titluri de onoare, diplome de onoare, insigne, titluri distinctive;

d) înscrierea în cartea de onoare, pe tabloul de onoare, evidentierea în munca, multumire verbală sau în scris.

(1) Încălcarea cu vinovăție de către cel încadrat în munca - indiferent de funcția sau postul pe care îl ocupa - a obligațiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinară, care se sancționează, după caz, potrivit legii, cu:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) retragerea uneia sau mai multor gradatii sau trepte de salarizare pe o perioadă de 1-3 luni sau, în cazul celor încadrați cu salariul la nivelul de baza, diminuarea acestuia cu 5-10% pe aceeași perioadă;

d) reducerea salariului și reducerea indemnizației de conducere pe durata de 1-3 luni, cu 5-10%;*)

e) retrogradarea în funcție sau în categorie - în cadrul aceleiași profesii - pe durata de 1-3 luni;**)

f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

(2) În cazul încălcării normelor privind ordinea și disciplina la locul de muncă, colectivul compartimentului din care face parte persoana vinovata poate să ia în dezbatere abaterea săvârșită și sa ceara conducerii unității aplicarea de sancțiuni disciplinare, inclusiv desfacerea contractului de muncă.

(1) Sancțiunea disciplinară se stabilește și se aplică de organul de conducere colectivă sau, după caz, de conducătorul unității sau compartimentului de muncă, în condițiile legii.

(2) Împotriva sancțiunii disciplinare se poate face plîngere în termen de 30 zile de la comunicarea deciziei de sancționare.

(1) Apărarea valorilor materiale și spirituale ale societății reprezintă o îndatorire fundamentală a tuturor salariaților. Persoanele încadrate în munca răspund pentru pagubele aduse unității*) din vina și în legătură cu munca lor.

(2) Ele nu răspund de pierderile inerente procesului de producție care se încadrează în limitele prevăzute de lege, de pagubele provocate datorită unor cauze neprevăzute și care nu puteau fi inlaturate, ori în alte asemenea cazuri în care pagubele au fost provocate din riscul minimal normal al serviciului sau forta majoră.

(1) În stabilirea răspunderii materiale, paguba ce trebuie reparată nu cuprinde foloasele nerealizate de unitate ca urmare a faptei săvârșite de cel încadrat în munca.

(2) Când pagubele au fost cauzate unității printr-o faptă ce constituie infracțiune, răspunderea se stabilește potrivit legii penale. În acest caz, în cuantumul pagubelor se cuprind și foloasele nerealizate.

(1) Când paguba a fost cauzată de mai multe persoane, răspunderea fiecăreia se stabilește tinindu-se seama de măsura în care a contribuit la provocarea ei.

(2) Dacă măsura în care fiecare a contribuit la provocarea pagubei nu poate fi determinata, răspunderea fiecăreia dintre persoane se stabilește proporțional cu salariul ei net*) de la data constatării pagubei și, dacă este cazul, și în funcție de timpul lucrat de la ultima inventariere a bunurilor.

(1) Obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum și la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul unității; când plata sau restituirea urmează a se face de conducătorul unității sau de alte persoane încadrate în munca de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte persoane, decizia de imputare se emite de către acest organ.

(2) Pentru acoperirea pagubelor aduse unității, precum și pentru restituirea sumelor sau plata contravalorii bunurilor ce nu mai pot fi restituite în natura ori a serviciilor nedatorate, cel în cauza poate să-și ia un angajament de plată în scris, care constituie titlu executoriu.

(1) Răspunderea materială pentru paguba cauzată unității poate fi stabilită numai în cazurile în care aceasta a fost constatată în cel mult 3 ani de la data producerii ei, iar în cazul restituirii sumelor sau a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când a beneficiat de servicii nedatorate.

(2) Termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept sa emita decizia a luat cunoștința de producerea pagubei.

(3) Decizia de imputare va fi motivată și va menționa termenul în care poate fi contestată și organul competent sa o soluționeze. Ea se comunică, în termen de 15 zile de la emitere, celui obligat la plata sau restituire și constituie titlu executoriu din momentul comunicării.

(4) După expirarea acestui termen, prejudiciul se imputa celui vinovat de neluarea măsurii de imputare.

(1) Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se retine în rate lunare din salariu, precum și din orice alte sume ce se cuvin persoanei în cauza din partea unității la care aceasta lucrează, în condițiile legii.

(2) Ratele nu pot fi mai mari de 1/3 din salariul net lunar, fără a putea depăși împreună cu celelalte rețineri pe care le-ar avea cel în cauza, jumătate din acest salariu.

(3) Dacă contractul de muncă se desface înainte ca persoana în cauza sa fi despăgubit unitatea, iar aceasta se încadrează la alta unitate, executarea se va face de către noua unitate, potrivit alineatului precedent, pe baza trimiterii titlului executoriu de către unitatea care a fost pagubita.

(4) În situația în care cel în cauza nu s-a încadrat în munca într-o alta unitate, urmărirea se va face asupra oricăror bunuri ale sale, în afară de bunurile exceptate prin lege de la urmărire.

(5) Urmărirea pentru acoperirea pagubelor se poate indrepta și împotriva altei persoane decît cea care a provocat direct paguba, în cazurile prevăzute de lege.

(1) Unitatea este obligată, în condițiile legii, sa despăgubească persoana încadrată în munca, în situația în care aceasta a suferit, din culpa unității, un prejudiciu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de muncă sau în legătură cu serviciul.

(2) Unitatea care a plătit despăgubirile este obligată sa recupereze sumele plătite de la persoana vinovata de producerea pagubei, în condițiile art. 102 și următoarele.

(1) Durata timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe saptamina și 8 ore pe zi*).

(2) În cazul stabilirii pentru o anumită zi lucrătoare din saptamina a unei durate mai mici de 8 ore, timpul de muncă în celelalte zile poate fi mai mare, fără a depăși 9 ore pe zi.

(1) Până la înlăturarea cauzelor care determina condiții de muncă vătămătoare, grele sau periculoase, la unele locuri de muncă durata timpului de muncă pentru persoanele care lucrează în astfel de condiții se reduce sub 8 ore pe zi, fără ca aceasta sa ducă la o scădere a remunerării.

(2) Locurile de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase și durata redusă a timpului de muncă stabilit pentru fiecare dintre ele se determina prin hotărâre a Consiliului de Miniștri. În acest scop, ministerele, celelalte organe centrale și comitetele executive ale consiliilor județene și al municipiului București vor face propuneri corespunzătoare, cu avizul Ministerului Muncii, Ministerului Sănătății și al Uniunii Generale a Sindicatelor.*)

(1) Pentru persoanele al căror program de lucru se desfășoară în timpul nopții, durata timpului de muncă este mai mica cu o ora decît durata muncii prestate în timpul zilei, fără ca aceasta sa ducă la o scădere a remunerării. Prevederile acestui alineat nu se aplică și celor care au un program normal de muncă mai mic de 8 ore.

(2) În unitățile în care procesul de muncă este neintrerupt sau unde condițiile specifice ale muncii o impun, programul de lucru din timpul nopții poate fi egal cu cel din timpul zilei. Munca prestată în timpul nopții, în cadrul unui asemenea program se plătește cu un spor de 15% din salariu*) pentru orele lucrate în timpul nopții, dacă aceste ore reprezintă cel puțin jumătate din programul normal de lucru. În mod excepțional Consiliul de Miniștri poate aproba la unele unități până la 25% din salariul tarifar a sporului pentru munca în timpul nopții.

(3) De sporul pentru munca de noapte beneficiază și persoanele al căror timp de lucru se stabilește în condițiile art. 113.

(1) În cursul programului de lucru se poate acorda o pauza pentru masa de cel mult 1/2 de ora, care nu se include în durata timpului de muncă. În unitățile în care nu se poate întrerupe lucrul se va da posibilitatea ca masa să fie luată în timpul serviciului.*)

(2) Intervalul dintre doua zile de muncă este de cel puțin 12 ore consecutive, cuprinse între sfârșitul programului de lucru dintr-o zi și începutul programului de lucru din ziua următoare. Acest interval poate fi mai mic - dar nu sub 8 ore - la schimbarea turelor.

(3) Modul de organizare a timpului de lucru, a pauzelor, evidenta prezentei persoanelor încadrate în munca, se stabilesc prin regulamentul de ordine interioară.*)

(1) Prestarea muncii peste durata normală stabilită conform articolelor precedente poate fi cerută în următoarele cazuri:

a) pentru preintimpinarea sau înlăturarea efectelor calamităților sau altor cauze de forta majoră, precum și în situații care periclitează sănătatea sau viața unor persoane;

b) pentru înlăturarea efectelor unor situații neprevăzute, care ar dăuna bunei funcționari a serviciilor de aprovizionare cu apa și energie electrica, de canalizare, a serviciilor poștale și de telecomunicații, a căilor și mijloacelor de transport în comun, a instalațiilor de distribuire a combustibilului;

c) pentru repararea dispozitivelor sau instalațiilor, în cazul în care defectiunea acestora provoacă încetarea lucrului pentru mai multe persoane;

d) pentru prevenirea sau înlăturarea unor situații care ar putea provoca degradarea sau distrugerea materiilor prime, materialelor ori produselor.

(2) Munca peste durata normală în situațiile prevăzute în alineatul precedent se prestează pe baza dispoziției conducerii unității, data cu acordul sindicatului.*)

a) 50% din salariul tarifar de încadrare pentru primele 2 ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul tarifar de încadrare pentru orele care depășesc primele 2 ore și pentru munca prestată în zilele de repaus săptămînal, zilele de sărbătoare legală și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale nu se lucrează.

(1) Persoana încadrată în munca are dreptul, în fiecare saptamina, la un repaus de cel puțin 24 de ore consecutive.

(2) Repausul săptămînal se acordă, de regula, duminica. În cazurile în care procesul de producție nu permite întreruperea activității sau specificul serviciului impune desfășurarea muncii și în ziua de duminica, conducerea unității, cu acordul sindicatului, stabilește o alta zi din saptamina, ca zi de repaus, cu condiția ca cel puțin o dată în 2 luni fiecărei persoane sa i se asigure ziua de repaus săptămînal duminica. În cazuri excepționale, impuse de condițiile în care se desfășoară activitatea pe santiere izolate, repausul săptămînal poate fi acordat, prin cumulare, într-o perioadă mai lungă, cu consimțământul persoanelor încadrate în munca.*)

(3) Zilele de sărbătoare legală și celelalte zile în care nu se lucrează se stabilesc prin lege.**)

(1) Unitățile cu activitate sezoniera, precum și, în situații deosebite, alte unități, pot acorda concedii fără plata, pe o perioadă determinata, cu păstrarea calității de persoane încadrate în munca a celor în cauza și menținerea unor drepturi ce decurg din aceasta calitate.

(2) Condițiile în care se pot asigura concedii fără plata de unitățile prevăzute în alineatul precedent se stabilesc prin hotărâre a Consiliului de Miniștri.*)

(1) Contractul de muncă poate fi desfăcut, din inițiativa unității, în cazul când:

a) unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza ca urmare a reorganizării;

b) unitatea își încetează activitatea prin dizolvare;*)

c) unitatea se muta în alta localitate, iar persoana încadrată nu accepta sa o urmeze;

d) unitatea se muta în alta localitate și are posibilitatea să-și asigure pe plan local cadrele necesare;

e) persoana nu corespunde, sub raport profesional, postului în care a fost încadrată;

f) în postul ocupat de persoana încadrată în munca este reintegrat, pe baza hotărârii organelor competente, cel care a deținut anterior acel post;

g) persoana încadrată în munca se pensionează pentru limita de vârsta ori pentru invaliditate de gradul I sau II;

h) cel menținut sau reincadrat în munca după pensionarea sa pentru limita de vârsta nu mai este necesar;

i) persoana încadrată în munca săvârșește o abatere grava sau încalcă în mod repetat obligațiile sale de muncă, inclusiv normele de comportare în unitate;

j) cel în cauza este arestat mai mult de 60 de zile;**)

k) persoana încadrată în munca este condamnata definitiv pentru o infracțiune în legătură cu munca sa, dacă condamnarea o face necorespunzătoare postului pe care îl deține;

l) instanța penală a pronunțat interdicția de exercitare a profesiei, temporal sau definitiv.***)

(2) Contractul de muncă poate fi desfăcut în temeiul lit. e, i sau k, în termen de cel mult o luna de la constatarea, de către conducătorul unității, a împrejurării care constituie temeiul desfacerii.

a) prin acordul părților;

b) desfacerea din inițiativa uneia din părți" (art. 74 alin. 1).

(1) În cazurile de desfacere a contractului de muncă pentru motivele prevăzute în art. 130 alin. 1 lit. a -f, unitatea va acorda persoanei al carei contract de muncă a fost desfăcut un preaviz de 15 zile lucrătoare. În perioada preavizului este obligată sa continue activitatea potrivit programului de lucru.**)

(2) În cazul în care unei persoane i se desface contractul de muncă fără ca unitatea sa o încunoștiințeze din timp despre această măsură - neacordându-i preavizul de 15 zile lucrătoare - aceasta persoana are dreptul sa primească la desfacerea contractului de muncă o indemnizație egala cu salariul de baza pentru o jumătate de luna.***)

(1) La desfacerea, din inițiativa unității, a contractului de muncă va fi consultat comitetul sindicatului. În cazul persoanelor încadrate în munca, care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale, va fi consultat și organul sindical superior; în cazul celor aleși în organul de conducere colectivă al unității sau în comisia de judecată*), se va lua și aprobarea organului care i-a ales.**)

(3) În cazul persoanelor încadrate în munca de organul ierarhic superior, desfacerea contractului de muncă se face de acel organ.

(1) În cazul în care contractul de muncă urmează să fie desfăcut din inițiativa unității pentru motivele prevăzute în art. 130 alin. 1 lit. a-c, e și f, aceasta este obligată să ofere persoanelor în cauza trecerea în alta munca corespunzătoare, solicitând în acest scop sprijinul organului ierarhic superior și al organelor de repartizare în munca sau, după caz, sa ia măsuri pentru recalificarea acestor persoane.*)

(2) Unitățile au obligația de a asigura trecerea pe locuri de muncă corespunzătoare a celor pensionați pentru invaliditate de gradul III, în cazul imposibilității menținerii lor în continuare în munca avută la pensionare. De asemenea, unitățile au obligația sa repuna în munca deținută anterior sau într-o munca corespunzătoare pregătirii lor pe cei care au întrerupt activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și au devenit capabili de muncă.

(1) Desfacerea contractului de muncă, în toate situațiile, se stabilește prin dispoziția scrisă a conducerii unității, cu arătarea motivelor, a prevederilor legale pe care se întemeiază, a termenelor, precum și a organelor la care măsura luată se poate ataca.

(2) Dispoziția de desfacere a contractului de muncă se comunică în scris în termen de 5 zile de către unitate. Ea își produce efectele de la data comunicării.*)

(1) În caz de anulare a desfacerii contractului de muncă, unitatea este obligată sa reincadreze în funcția avută pe cel căruia i s-a desfăcut contractul în mod nejustificat și să-i plătească pe timpul cît a fost lipsit de salariu din aceasta cauza o despăgubire calculată pe baza salariului sau mediu realizat în ultimele 3 luni anterioare desfacerii contractului de muncă.*)

(2) Dacă persoana în cauza s-a încadrat între timp într-o funcție cu un salariu inferior sau a realizat alte cistiguri mai mici, despăgubirea prevăzută în alineatul precedent va consta, pentru perioada respectiva, în diferența dintre salariul mediu realizat anterior desfacerii contractului de muncă și câștigul realizat între timp.**)

(3) Persoana care cu rea-credința a determinat aplicarea măsurii desfacerii contractului de muncă, răspunde material, disciplinar și, după caz, penal.

(1) Timpul cît o persoană a desfășurat activitate pe baza unui contract de muncă constituie vechime în munca. De asemenea, constituie vechime în munca și alte perioade de timp prevăzute de lege.*)

(2) Condițiile în care o persoană încadrată are vechime în munca**), vechime neîntreruptă în munca, vechime neîntreruptă în aceeași unitate***), vechime în funcție, meserie sau profesie****), precum și modul de calcul al acestora, sunt stabilite de lege, iar dovada se face cu carnetul de muncă și cu alte acte sau mijloace de dovada, în condițiile legii.

(3) Unitatea este obligată sa elibereze persoanelor încadrate în munca, la încetarea contractului de muncă, carnetul de muncă, completat cu toate datele la zi.

(1) Îmbunătățirea continua a condițiilor de muncă, grija pentru apărarea vieții și sănătății oamenilor muncii în procesul de producție, pentru prevenirea accidentelor de muncă și imbolnavirilor profesionale, constituie o preocupare permanenta a statului, o obligație de prim ordin a tuturor ministerelor și celorlalte organe centrale, a unităților economice și instituțiilor.

(2) Prin inzestrarea întreprinderilor cu mașini și utilaje de înaltă tehnicitate, mecanizarea și automatizarea proceselor de producție, se asigura ușurarea efortului fizic al muncitorilor, securitatea muncii acestora, în care scop statul aloca fonduri importante pentru protecția muncii.

(1) Măsurile de protecție a muncii se stabilesc prin norme de tehnica securității și de igiena muncii - pe locuri de muncă, mașini, utilaje, aparate, instalații, echipamente și procese tehnologice.

(2) Normele republicane de protecție a muncii sunt obligatorii pentru toate ramurile de producție; pentru locuri de muncă cu un specific deosebit se stabilesc, pe baza normelor republicane, de către ministere și celelalte organe centrale, norme de protecție departamentale.

(1) Parte integrantă a procesului de producție, protecția muncii se va asigura încă din faza de proiectare a obiectivelor și de realizare a investițiilor - clădiri, instalații, utilaje, echipamente, mașini, aparate, dispozitive - la amplasarea și exploatarea acestora, precum și la introducerea de noi procese tehnologice, corespunzător nivelului științei și tehnicii moderne.

(2) Unitățile noi sau reutilate nu-și pot începe activitatea, total sau parțial, decît cu autorizarea prealabilă a organelor de protecție a muncii și a organelor sanitare.

(1) Persoanele încadrate în munca au dreptul, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, la echipament de protecție gratuit. De asemenea, au dreptul, în condițiile legii, la echipament de lucru.

(2) Persoanelor care lucrează în anumite condiții vătămătoare sau periculoase li se acordă în timpul lucrului, potrivit dispozițiilor legale, alimentație specială în scopul creșterii rezistentei organismului.

(1) Conducerile unităților au obligația sa stabilească, o dată cu măsurile de realizare a planului de producție sau a sarcinilor de serviciu, măsuri de protecție corespunzătoare fiecărui loc de muncă, inclusiv măsuri pentru prevenirea și combaterea poluarii mediului înconjurător. De asemenea, vor lua măsuri ca persoanele încadrate în munca sa cunoască temeinic normele de securitate și igiena a muncii, pe care trebuie să le respecte în desfășurarea activității lor.

(2) Conducerile unităților au obligația sa analizeze periodic, împreună cu organele sindicale și sanitare, cauzele accidentelor de muncă și imbolnavirilor și sa ia măsuri pentru înlăturarea factorilor nocivi care periclitează viața și sănătatea oamenilor muncii.

(1) Răspunderea pentru realizarea deplina a măsurilor de protecție a muncii o au, potrivit atribuțiilor ce le revin, cei care organizează, conduc, coordonează și controlează procesele de muncă în unități.

(2) Persoanele încadrate în munca sunt obligate sa cunoască și să respecte integral normele de securitate și de igiena a muncii la locurile unde își desfășoară activitatea, sa folosească și sa întrețină în bune condiții mijloacele de protecție individuale ce le-au fost încredințate.

(3) Încălcarea dispozițiilor legale privitoare la tehnica securității și igiena muncii se constata de organele ierarhic superioare, organele Inspecției de stat pentru protecția muncii, de organele sanitare și de organele sindicale și atrage răspunderea disciplinară, administrativă, materială sau penală, după caz, potrivit legii.

(1) Asigurările sociale pentru persoanele încadrate în munca în unitățile de stat sunt organizate de stat.*) Asistența medicală în caz de boala și accidente de muncă, plata de ajutoare bănești în caz de pierdere temporară a capacității de muncă, sprijin pentru întărirea și refacerea sănătății, plata concediilor de maternitate, acordarea pensiilor, precum și alte măsuri cu caracter special, constituie expresia unei înalte griji ce se acordă în societatea noastră producătorilor tuturor bunurilor materiale și spirituale.

(2) Beneficiază de dreptul la asigurări sociale în condițiile legii, și membrii de familie ai persoanei încadrate în munca.

(1) Asigurările sociale se realizează prin:

a) Indemnizații acordate în caz de incapacitate temporară de muncă determinata de boala sau accident; pentru refacerea și întărirea sănătății, în caz de interzicere de către organele medicale, ca măsura preventivă, a accesului la locul de muncă, deces în familie, precum și în alte cazuri prevăzute de lege;

b) Înlesniri în caz de trimitere la odihna și tratament în stațiuni balneoclimatice;

c) Pensii pentru limita de vârsta;

d) Pensii în caz de invaliditate;

e) Pensii pentru urmași.*)

(2) De asemenea, persoanele încadrate în munca mai beneficiază de:

a) asistența medicală gratuita cu caracter profilactic și curativ pe timpul tratamentului ambulatoriu și pe timpul internării în spitale sau alte unități sanitare cu paturi;

b) medicamente și materiale sanitare gratuite necesare pe timpul acțiunilor cu caracter profilactic și al internării în spital sau în alte unități sanitare cu paturi; medicamente și materiale sanitare necesare pentru tratamentul ambulatoriu, în condițiile legii;

c) întreținere gratuita pe timpul internării în spitale, alte unități sanitare cu paturi sau ambulatorii.

(1) În vederea recuperării sociale și profesionale a acelor persoane care, fiind încadrate în munca, nu mai pot lucra în meseria sau profesia lor ca urmare a unor accidente, boli profesionale sau altor boli care provoacă invaliditate, se vor organiza cursuri de recalificare de către angajatori*), ministere și celelalte organe centrale, consilii județene și al municipiului București**), sub îndrumarea metodologică a Ministerului Muncii***) și Ministerului Sănătății.

(2) Statul sprijină calificarea și plasarea în munca a persoanelor handicapate. Unitățile vor lua măsuri pentru încadrarea în munca a acestor persoane, ținând seama de criteriile și prioritățile stabilite prin dispozițiile legale.****)

(1) În România, se da o înaltă prețuire muncii femeii, asigurindu-i-se dreptul de a ocupa orice funcție sau loc de muncă, în raport cu pregătirea și capacitatea ei, creându-i-se totodată condițiile pentru dezvoltarea multilaterala a personalității sale. În remunerarea muncii pe care o prestează se aplică principiul "la munca egala cu bărbatul salariu egal".

(2) Femeile încadrate în munca se bucura de măsuri speciale, de ocrotire a sănătății și de condițiile necesare îngrijirii și educării copiilor.

(1) Femeile gravide și cele care alapteaza nu vor putea fi folosite la locuri de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase, ori contraindicate medical și nu vor putea fi chemate la ore suplimentare.

(2) Femeile gravide și cele care alapteaza, care se găsesc în situațiile prevăzute în alineatul precedent, vor fi trecute la alte locuri de muncă, fără ca prin aceasta sa li se scada salariul.

a) pentru femeile care dețin funcții de conducere sau funcții cu caracter tehnic care implica o răspundere deosebită;

b) pentru femeile care lucrează în serviciile sanitare și de asistența socială;

c) în cazuri de forta majoră, dacă se produce o întrerupere în funcționarea dispozitivelor și instalațiilor, când defectiunea acestora provoacă încetarea lucrului, precum și în cazul când munca este necesară pentru salvarea de la o pierdere inevitabila a materiilor prime, a materialelor sau produselor;

d) în alte situații deosebite, în unele ramuri de producție stabilite prin hotărâre a Guvernului*) cu acordul sindicatelor.**).

(1) Femeile au dreptul la concediu de maternitate plătit, care se compune dintr-un concediu prenatal de 52 zile și un concediu postnatal de 60 de zile.*)

(2) Dacă nașterea se produce înainte de expirarea concediului prenatal, concediul postnatal se prelungește cu numărul zilelor de concediu prenatal neefectuat.

(1) Unitățile sunt obligate sa acorde femeilor în cursul programului de lucru pauze pentru alimentarea și îngrijirea copilului, de o jumătate de ora, la intervale de cel mult 3 ore. La aceste pauze se adauga și timpul necesar deplasarii dus și întors la locul unde se găsește copilul. Timpul acordat pentru alaptare, inclusiv deplasarile, nu poate depăși 2 ore zilnic. Pauzele se acordă până la împlinirea de către copil a virstei de 9 luni, putindu-se prelungi până la 12 luni în cazul copiilor prematuri, distrofici și celor care necesita măsuri deosebite de îngrijire, pe baza recomandărilor medicale.*)

(2) La cererea mamei, pauzele pentru alimentarea și îngrijirea copilului vor fi înlocuite cu reducerea programului normal de lucru cu 2 ore zilnic.

(3) Pauzele și reducerea programului de lucru acordate în scopul alimentarii și îngrijirii copilului se includ în timpul de muncă și nu au consecințe asupra remunerării sau altor drepturi materiale.

(1) Tineretul se bucura de grija deosebită a societății noastre socialiste.

(2) Ministerul Educației și Cercetării, celelalte ministere și organe centrale ale consiliilor locale*), unitățile subordonate acestora și școlile de toate gradele au îndatorirea de a asigura o strinsa imbinare între pregătirea teoretică și pregătirea practica a elevilor și studenților, creind condițiile necesare pentru realizarea acestei sarcini.

(3) În țara noastră elevii, studenții, cei care frecventează diverse forme de pregătire beneficiază de sprijin, sub forma de burse, manuale școlare și alte materiale de studii, indemnizații corespunzătoare aportului lor în producție pe timpul pregătirii practice.

(4) Tuturor tinerilor li se asigura locuri de muncă potrivit pregătirii, aptitudinilor, aspiratiilor lor și nevoilor unității.**)

(5) Ținerii au îndatorirea sa manifeste o preocupare permanenta pentru dezvoltarea spiritului de responsabilitate în rezolvarea sarcinilor, în munca și învățătura, sa pună talentul și întreaga lor energie în slujba infloririi patriei.

(1) Calificarea profesională prin ucenicie la locul de muncă se face pe baza contractului de ucenicie și se realizează prin pregătire practica desfășurată în unități de producție sau de servire a populației și prin pregătire teoretică.*)

(2) Ucenicii primesc pe timpul pregătirii bursa sau o indemnizație corespunzătoare aportului lor în producție și gratuit manuale școlare, materiale de studiu, precum și alte drepturi stabilite de lege. Ei beneficiază, de asemenea, în toată perioada uceniciei de echipament de protecție, de ajutoare materiale în cadrul asigurărilor sociale, de asistența medicală și medicamente gratuit, precum și de vacante școlare.

(1) Pentru protecția sănătății lor, ținerii sub vârsta de 18 ani, încadrați în munca, nu pot fi repartizați la locuri de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase și nu pot fi folosiți la munca în timpul nopții.

(2) De asemenea, ținerii încadrați în munca de până la 18 ani, nu pot fi folosiți în munca peste durata legală a zilei de lucru, decît în cazurile prevăzute la art. 112 alin. 2 și art. 118.

(1) Stricta respectare a legilor constituie obligație constituțională pentru toate unitățile socialiste și persoanele încadrate în munca.

(2) Colectivele de salariați trebuie să aducă o importanța contribuție la întărirea legalității, păstrarea și apărarea patrimoniului, combaterea oricăror manifestări de încălcare a disciplinei, a normelor de etica și a regulilor de conviețuire socială.

(3) Analizarea în adunările generale ale oamenilor muncii din unități a abaterilor care aduc atingere avutului obștesc ori care contravin regulilor referitoare la păstrarea ordinii și disciplinei în munca, stabilirea raspunderilor și luarea cu fermitate a măsurilor ce se impun în fiecare caz, precum și dezbaterea de către colectivele largi ale oamenilor muncii și exprimarea părerii acestora în legătură cu fapte de încălcare a legii ce formează obiectul unor procese, trebuie să constituie forme eficiente de participare a maselor la asigurarea respectării legii și educarea socialistă a celor ce muncesc.*)

(1) Realizarea drepturilor ce li se cuvin pe baza activității desfășurate este asigurata persoanelor încadrate în munca prin garanții juridice corespunzătoare.

(2) Ele pot contesta sancțiunile disciplinare pe care le socotesc aplicate fără temei sau cu încălcarea legii și orice măsuri pe care le considera nelegale, cerind restabilirea drepturilor incalcate. Orice nerespectare a drepturilor persoanelor încadrate în munca atrage răspunderea persoanelor vinovate.

(3) Litigiile dintre persoanele încadrate în munca și unități, în legătură cu încheierea, executarea și încetarea contractului de muncă, sunt litigii de muncă și se soluționează de către instanțele judecătorești sau alte organe prevăzute de lege.*)