Articolul 107
În sistemul public de pensii se acordă ajutor de deces, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau al unui membru de familie care nu era asigurat ori pensionar la data decesului.
În sistemul public de pensii se acordă ajutor de deces, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau al unui membru de familie care nu era asigurat ori pensionar la data decesului.
În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, ajutorul de deces se achită unei singure persoane, care dovedește cu documente că a suportat cheltuielile ocazionate de deces și care poate fi, după caz:
a) soțul supraviețuitor;
b) copilul;
c) părintele;
d) tutorele;
e) curatorul;
f) oricare altă persoană.
(1) Dovada că au fost suportate cheltuielile ocazionate de deces se face cu înscrisuri doveditoare în acest sens, inclusiv cu declarație pe propria răspundere a solicitantului ajutorului de deces.
(2) Prin excepție de la alin. (1), în cazul persoanelor prevăzute la art. 108 lit. f), dovada că au fost suportate cheltuielile ocazionate de deces se face prin înscrisuri doveditoare în acest sens sau prin declarație pe propria răspundere autentificată.
În înțelesul legii, cu privire la acordarea ajutorului de deces, membrii de familie pot fi:
a) soțul/soția;
b) copiii proprii, copiii adoptați, copiii aflați în plasament familial ori cei încredințați spre creștere și educare familiei, în vârstă de până la 18 ani sau, dacă își continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani, precum și copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă și-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menționate;
c) părinții și bunicii oricăruia dintre soți.
Dovada că membrul de familie nu era asigurat sau pensionar se face prin declarație pe propria răspundere a celui care solicită ajutorul de deces.
În situația în care membrul de familie decedat era un copil inapt pentru muncă, în vârstă de peste 18 ani, ajutorul de deces se acordă cu condiția prezentării unui act medical emis sau vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă cauza care l-a făcut inapt pentru muncă și data ivirii acesteia.
Ajutorul de deces se acordă, după caz, pe baza următoarelor documente:
a) cerere pentru acordarea ajutorului de deces, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 11;
b) certificat de deces (original și copie);
c) act de identitate al solicitantului (original și copie);
d) acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul, sau, după caz, actul care atestă calitatea de tutore, curator, mandatar (original și copie);
e) dovada că solicitantul a suportat cheltuielile ocazionate de deces (original și copie);
f) act medical emis sau vizat de medicul expert al asigurărilor sociale, prin care se atestă boala care l-a făcut inapt și data ivirii acesteia, în cazul copilului inapt în vârstă de peste 18 ani (original);
g) adeverință care să certifice că, la data decesului, membrul de familie cu vârsta cuprinsă între 18 și 26 de ani urma o formă de învățământ organizată potrivit legii (original).
(1) Cererea pentru acordarea ajutorului de deces se depune la plătitorii acestui drept de asigurări sociale, prevăzuți la art. 129 din lege.
(2) Ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de un singur plătitor și nu se decontează din bugetul asigurărilor sociale de stat decât la nivelul ajutorului de deces prevăzut la art. 125 alin. (3), respectiv art. 126 alin. (3) din lege.
În cazul decesului persoanei în timpul concediului pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 1 an, 2 ani, respectiv în cazul copilului cu handicap până la 3 ani, ajutorul de deces se plătește de către angajator dacă, anterior intrării în concediu, persoana în cauză era asigurată obligatoriu potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) pct. I, II sau V din lege și raportul de muncă a fost suspendat.
În aplicarea prevederilor art. 128 din lege, persoana interesată depune la casa teritorială/sectorială de pensii acte doveditoare care atestă încetarea sau, după caz, suspendarea activității angajatorului, eliberate de organele abilitate, potrivit legii.
(1) În cazul în care sumele cu titlu de contribuție de asigurări sociale datorate lunar bugetului de asigurări sociale de stat sunt mai mici decât sumele cu titlu de ajutor de deces, pe care, potrivit legii, angajatorii le achită direct asiguraților, plătitorii depun la casele teritoriale de pensii sau la casele de pensii sectoriale, după caz, cerere pentru recuperarea din bugetul asigurărilor sociale de stat a diferenței respective, împreună cu documentația justificativă.
(2) Casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, după caz, pe raza cărora se află sediul plătitorului, verifică documentația și dispun plata sumelor datorate din bugetul asigurărilor sociale de stat.
După efectuarea plății ajutorului de deces, plătitorul are obligația de a înscrie pe versoul certificatului de deces original, în baza căruia se solicită ajutorul de deces, mențiunea "ACHITAT", data, semnătura și ștampila.
În cazul în care plătitorul este casa teritorială de pensii, sumele încasate necuvenit cu titlu de ajutor de deces se recuperează, potrivit legii, pe baza deciziei emise de către aceasta, ce constituie titlu executoriu.
În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. IV și alin. (2) din lege, ajutorul de deces se acordă numai în situația în care contribuția de asigurări sociale datorată și eventualele accesorii sunt achitate până la data decesului.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.