Dispoziții tehnice referitoare
la instalațiile de ardere
În general 35 Gaz lichefiat 5 Gaze cu putere calorică redusă provenite din cuptoarele de cocs 400 Gaze de furnal cu putere calorică redusă 200 NOx CO Instalații de ardere care utilizează gaz natural, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz 100 100 Instalații de ardere care utilizează gaz de furnal, gaz de cocserie sau gaze cu putere calorică redusă de la gazeificarea reziduurilor de rafinărie, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz 200(4) - Instalații de ardere care utilizează alte gaze, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz 200(4) - Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil gaz natural(1) 50(2)(3) 100 Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil alte gaze 120 - Motoare pe gaz 100 100 (1) Gazul natural este metanul prezent în mod natural cu un conținut maxim de 20% (în volume) de materie inertă și alți compuși. (2) 75 mg/Nm^3 în cazurile următoare, unde eficiența turbinei cu gaz este determinată la condiții ISO de încărcare de bază: (i) turbine cu gaz, utilizate în sisteme combinate de producere a energiei termice și electrice, cu o eficiență totală mai mare de 75%; (îi) turbine cu gaz, utilizate în instalații cu ciclu combinat cu o eficiență electrică totală medie anuală mai mare de 55%; (iii) turbine cu gaz pentru acționare mecanică. (3) Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic, care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menționate la nota (2), dar care au o eficiență mai mare de 35% - determinată în condiții ISO de încărcare de bază - valoarea-limită de emisie pentru NOx este de 50xeta/35, unde eta este eficiența turbinei cu gaz în condiții ISO de încărcare de bază, exprimată ca procent. (4) 300 mg/Nm^3 în cazul instalațiilor de ardere cu o putere termică nominală totală care nu depășește 500 MW pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003. În general 5 Gaz de furnal 10 Gaze produse în siderurgie și care pot fi folosite în alte sectoare 30
1. Toate valorile-limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale, și la un conținut standard de O(2) de 6% pentru combustibilii solizi, 3% pentru instalațiile de ardere, altele decât turbinele cu gaz și motoarele cu gaz care utilizează combustibili lichizi și gazoși, și 15% în cazul turbinelor cu gaz și motoarelor pe gaz.
2. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru SO(2) în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
Putere termică
nominală totală
(MW)
Huilă și lignit și
alți combustibili
solizi
Biomasă
Turbă
Combustibili
lichizi
50-100
400
200
300
350
100-300
250
200
300
250
> 300
200
200
200
200
Instalațiile de ardere care utilizează combustibili solizi și pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, și care nu funcționează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfășurată) pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie de 800 mg/Nm^3 pentru SO(2).
Instalațiile de ardere care utilizează combustibili lichizi, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, și care nu funcționează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfășurată) pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru SO(2) de 850 mg/Nm^3, în cazul instalațiilor cu o putere termică nominală totală de maximum 300 MW, și de 400 mg/Nm^3, în cazul instalațiilor cu o putere termică nominală totală mai mare de 300 MW.
O parte a unei instalații de ardere care evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate aflate în interiorul unui coș comun și care nu funcționează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfășurată) pe o perioadă de 5 ani poate intra sub incidența valorilor-limită de emisie prevăzute la cele două paragrafe precedente în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat.
3. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru SO(2) în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili gazoși, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
Instalațiile de ardere care utilizează gaze cu putere calorică redusă provenind de la gazeificarea reziduurilor de rafinărie, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, trebuie să respecte o valoare-limită de emisie de 800 mg/Nm^3 pentru SO(2).
4. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru NOx în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
Putere termică
nominală totală
(MW)
Huilă și lignit și alți combustibili
solizi
Biomasă
și turbă
Combustibili
lichizi
50-100
300
450 în cazul pulverizării lignitului
drept combustibil
300
450
100-300
200
250
200(1)
> 300
200
200
150(1)
(1) Valoarea-limită de emisie este de 450 mg/Nm^3 pentru utilizarea
reziduurilor de distilare și de conversie de la rafinarea țițeiului brut
pentru propriul consum în instalații de ardere cu o putere termică
nominală totală care nu depășește 500 MW, pentru care s-a acordat o
autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au
prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu
condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de
27 noiembrie 2003.
Instalațiile de ardere din cadrul instalațiilor chimice care utilizează reziduuri lichide din producție drept combustibil necomercial pentru consumul propriu, cu o putere termică nominală totală care nu depășește 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, trebuie să respecte o valoare-limită de emisie de 450 mg/Nm^3 pentru NOx.
Instalațiile de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi cu o putere termică nominală totală de maximum 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, și care nu funcționează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie (desfășurată) pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm^3.
Instalațiile de ardere care utilizează combustibili solizi cu o putere termică nominală totală mai mare de 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 1 iulie 1987 și care nu funcționează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfășurată) pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm^3.
Instalațiile de ardere care utilizează combustibili lichizi, cu o putere termică nominală totală mai mare de 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, și care nu funcționează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfășurată) pe o perioadă de 5 ani trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru NOx de 400 mg/Nm^3.
O parte a unei instalații de ardere care evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate de gaze de ardere aflate în interiorul unui coș comun și care nu funcționează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfășurată) pe o perioadă de 5 ani poate intra sub incidența valorilor-limită de emisie prevăzute la cele 3 paragrafe precedente în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat.
5. Turbinele cu gaz (inclusiv turbinele cu gaz cu ciclu combinat CCGT) care utilizează fracții ușoare sau medii de distilare drept combustibili lichizi trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru NOx de 90 mg/Nm^3, iar pentru CO, de 100 mg/Nm^3.
Turbinele cu gaz utilizate în situații de urgență care funcționează mai puțin de 500 de ore pe an nu intră sub incidența valorilor-limită de emisie prevăzute la acest punct. Operatorul unor astfel de instalații ține evidența orelor de funcționare consumate.
6. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru NOx și pentru CO în cazul instalațiilor de ardere care utilizează gaze sunt următoarele:
În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile-limită de emisie pentru NOx și CO stabilite în tabelul de la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70%.
În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT) pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, și care nu funcționează mai mult de 1.500 de ore pe an ca medie mobilă (desfășurată) pe o perioadă de 5 ani, valoarea-limită de emisie pentru NOx este de 150 mg/Nm^3 în cazul arderii gazului natural și de 200 mg/Nm^3 în cazul arderii altor tipuri de gaz sau de combustibili lichizi.
O parte a unei instalații de ardere care evacuează gazele reziduale prin unul sau mai multe canale separate aflate în interiorul unui coș comun și care nu funcționează mai mult de 1.500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă (desfășurată) pe o perioadă de 5 ani poate intra sub incidența valorilor-limită de emisie prevăzute la paragraful precedent în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere. În astfel de cazuri emisiile evacuate de fiecare dintre canalele respective sunt monitorizate separat.
Valorile-limită stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz și motoarelor cu gaz care sunt utilizate în situații de urgență și care funcționează mai puțin de 500 de ore pe an. Operatorul unor astfel de instalații ține evidența orelor de funcționare consumate.
7. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru pulberi în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
Putere termică
nominală totală
(MW)
Huilă și lignit
și alți
combustibili solizi
Biomasă și turbă
Combustibili
lichizi(1)
50-100
30
30
30
100-300
25
20
25
> 300
20
20
20
(1) Valoarea-limită de emisie este de 50 mg/Nm^3 pentru utilizarea
reziduurilor de distilare și de conversie de la rafinarea țițeiului
brut pentru propriul consum în instalații de ardere pentru care s-a
acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau al căror
operator a prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de
această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în
funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003.
8. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru pulberi în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili gazoși, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
În general 35 Gaz lichefiat 5 Gaze de cocs cu putere calorică redusă 400 Gaze de furnal cu putere calorică redusă 200 NOx CO Instalații de ardere, altele decât turbinele cu gaz și motoarele cu gaz 100 100 Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) 50(1) 100 Motoare pe gaz 75 100 (1) Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic care au o eficiență mai mare de 35% - determinată în condiții ISO de încărcare de bază - valoarea-limită de emisie pentru NOx este de 50xeta/35, unde eta este eficiența turbinei cu gaz în condiții ISO de încărcare de bază, exprimată în procente. În general 5 Gaz de furnal 10 Gaze produse în siderurgie și care pot fi folosite în alte sectoare 30
1. Toate valorile-limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale, și la un conținut standard de O(2) de 6% pentru combustibilii solizi, 3% pentru instalațiile de ardere, altele decât turbinele cu gaz și motoarele cu gaz, care utilizează combustibili lichizi și gazoși, și 15%, în cazul turbinelor cu gaz și motoarelor cu gaz.
În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat și ardere suplimentară, conținutul standard de O(2) poate fi definit de autoritatea competentă cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu, ținându-se seama de caracteristicile specifice instalației în cauză.
2. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru SO(2) în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
Putere termică
nominală totală
(MW)
Huilă și lignit și
alți combustibili
solizi
Biomasă
Turbă
Combustibili
lichizi
50-100
400
200
300
350
100-300
200
200
300
250 în cazul arderii
în pat fluidizat
200
> 300
150
200 în cazul arde-
rii în pat
fluidizat circulant
sau presurizat
150
150
200 în cazul arderii
în pat fluidizat
150
3. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru SO(2) în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili gazoși, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
4. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru NOx în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
Putere termică
nominală totală
(MW)
Huilă și lignit și alți combustibili
solizi
Biomasă
și turbă
Combustibili
lichizi
50-100
300
400 în cazul arderii de lignit
pulverizat
250
300
100-300
200
200
150
> 300
150
200 în cazul arderii de lignit
pulverizat
150
100
5. Turbinele cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează fracții ușoare sau medii de distilare drept combustibili lichizi trebuie să respecte o valoare-limită de emisie pentru NOx de 50 mg/Nm^3, iar pentru CO de 100 mg/Nm^3.
Turbinele cu gaz utilizate în situații de urgență care funcționează mai puțin de 500 de ore pe an nu intră sub incidența valorilor-limită de emisie prevăzute la prezentul punct. Operatorul unor astfel de instalații ține evidența orelor de funcționare consumate.
6. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru NOx și CO în cazul instalațiilor de ardere care utilizează gaze sunt următoarele:
În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile-limită de emisie pentru NOx și CO stabilite la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70%.
Valorile-limită de emisie stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz și motoarelor cu gaz care sunt utilizate în situații de urgență și care funcționează mai puțin de 500 de ore pe an. Operatorul acestor instalații ține evidența orelor de funcționare consumate.
7. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru pulberi în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
Putere termică nominală totală (MW)
50-300
20
> 300
10
20 pentru biomasă și turbă
8. Valorile-limită de emisie (mg/Nm^3) pentru pulberi în cazul instalațiilor de ardere care utilizează combustibili gazoși, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, sunt următoarele:
Monoxid de carbon 10% Dioxid de sulf 20% Oxizi de azot 20% Pulberi 30%
1. Concentrațiile de SO(2), NOx și pulberi din gazele reziduale de la fiecare instalație de ardere cu putere termică nominală totală de cel puțin 100 MW sunt supuse unor măsurători continue.
Concentrația de CO din gazele reziduale de la fiecare instalație de ardere cu o putere termică nominală totală de cel puțin 100 MW care utilizează combustibili gazoși este supusă unor măsurători continue.
2. Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizațiilor integrate de mediu cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu poate hotărî să nu solicite efectuarea măsurătorilor continue menționate la pct. 1, în următoarele cazuri:
a) pentru instalațiile de ardere cu o durată de viață mai mică de 10.000 de ore de funcționare;
b) pentru SO(2) și pulberi de la instalațiile de ardere care ard gaz natural;
c) pentru SO(2) de la instalațiile de ardere care ard petrol cu un conținut cunoscut de sulf, în cazurile în care nu există echipament de desulfurare a gazelor reziduale;
d) pentru SO(2) de la instalațiile de ardere care ard biomasă în situația în care operatorul poate dovedi că emisiile de SO(2) nu pot fi, în nicio împrejurare, mai mari decât valorile-limită de emisie impuse.
3. În cazurile în care nu se solicită măsurători continue, trebuie efectuate măsurători cel puțin o dată la 6 luni pentru SO(2), NOx, pulberi și, în cazul instalațiilor care utilizează gaze, și pentru CO.
4. În cazul instalațiilor de ardere care utilizează huilă sau lignit, se măsoară cel puțin o dată pe an emisiile de mercur total.
5. Ca alternativă la măsurătorile de SO(2) și NOx menționate la pct. 3, pot fi folosite și alte proceduri, verificate și aprobate de către autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizațiilor integrate de mediu, pentru a determina emisiile de SO(2) și de NOx. Astfel de proceduri trebuie să se bazeze pe standardele CEN relevante sau, în cazul în care nu există standarde CEN, pe standarde ISO, standarde naționale sau alte standarde internaționale care garantează furnizarea de date de o calitate științifică echivalentă.
6. Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizațiilor integrate de mediu trebuie informată cu privire la modificările semnificative ale tipului de combustibil utilizat sau ale modului de operare a instalației. Autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizațiilor integrate de mediu decide dacă aceste condiții de monitorizare stabilite la pct. 1-4 sunt corespunzătoare sau dacă trebuie adaptate.
7. Măsurătorile continue efectuate potrivit prevederilor de la pct. 1 cuprind măsurători privind conținutul de oxigen, temperatura, presiunea și conținutul de vapori de apă din gazele reziduale. Măsurătorile continue ale conținutului de vapori de apă din gazele reziduale nu sunt necesare, cu condiția ca proba de gaz rezidual să fie uscată înainte de a se analiza emisiile.
8. Prelevarea de probe și analiza substanțelor poluante relevante și măsurarea parametrilor procesului, precum și asigurarea calității sistemelor automatizate de măsurare și metodele de măsurare de referință pentru calibrarea sistemelor respective se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standarde ISO, standarde naționale sau alte standarde internaționale care garantează furnizarea de date de o calitate științifică echivalentă.
Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referință, cel puțin o dată pe an.
Operatorul informează autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizațiilor integrate de mediu cu privire la rezultatele verificării sistemelor automatizate de măsurare.
9. La nivelul valorii-limită de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95% pentru un singur rezultat al măsurătorilor nu depășesc următoarele procente din valorile-limită de emisie:
10. Valorile medii validate pe oră și pe zi sunt determinate din valorile medii măsurate validate pe oră, din care se scade valoarea intervalului de încredere precizat la pct. 9.
Se invalidează orice zi în care mai mult de 3 valori medii pe oră nu sunt valide din cauza problemelor de funcționare sau a procedurilor de întreținere efectuate asupra sistemului automatizat de măsurare. În cazul în care, din astfel de motive, se invalidează mai mult de 10 zile dintr-un an, autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsurile adecvate pentru a ameliora fiabilitatea sistemului automatizat de măsurare.
11. În cazul instalațiilor de ardere care trebuie să respecte ratele de desulfurare prevăzute la art. 31, se monitorizează periodic, de asemenea, conținutul de sulf al combustibilului utilizat în instalația de ardere. Autoritățile competente pentru protecția mediului responsabile cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizațiilor integrate de mediu trebuie informate cu privire la modificările substanțiale aduse tipului de combustibil utilizat.
1. În cazul în care se efectuează măsurători continue, se consideră că valorile-limită de emisie stabilite în partea 1 și a 2-a sunt respectate în situația în care în urma evaluării rezultatelor se arată că, pentru orele de exploatare de pe parcursul unui an calendaristic, au fost îndeplinite toate condițiile următoare:
a) niciuna dintre valorile medii lunare validate nu depășește valorile-limită de emisie relevante stabilite în partea 1 și a 2-a;
b) niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depășește 110% din valorile-limită de emisie relevante stabilite în partea 1 și a 2-a;
c) în cazul instalațiilor de ardere compuse doar din cazane care utilizează cărbune cu o putere termică nominală totală mai mică de 50 MW, niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depășește 150% din valorile-limită de emisie relevante stabilite în partea 1 și a 2-a;
d) 95% din toate valorile medii orare validate pe parcursul anului nu depășesc 200% din valorile-limită de emisie relevante stabilite în partea 1 și a 2-a.
Valorile medii validate se determină după cum se arată în partea a 3-a pct. 10.
În scopul calculării valorilor medii de emisie nu se iau în considerare valorile măsurate în decursul perioadelor prevăzute la art. 30 alin. (8)-(10) și la art. 37, precum și pe parcursul perioadelor de pornire și de oprire.
2. În cazurile în care nu sunt necesare măsurători continue, se consideră că valorile-limită de emisie stabilite în partea 1 și a 2-a sunt respectate în situația în care rezultatele fiecărei serii de măsurători sau de alte proceduri definite și determinate potrivit prevederilor normelor stabilite de autoritățile competente pentru protecția mediului responsabile cu emiterea, reexaminarea, actualizarea autorizațiilor integrate de mediu nu depășesc valorile-limită de emisie.
1. Rata minimă de desulfurare în cazul instalațiilor de ardere prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4):
Putere termică nominală totală (MW)
Rata minimă de desulfurare
Instalații cărora li s-a acordat autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalațiile să fi fost puse în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003
Alte instalații
50-100
80%
92%
100-300
90%
92%
> 300
96%(^1)
96%
N O T Ă:
^(1) Pentru instalațiile de ardere care utilizează șisturi bituminoase, rata minimă de desulfurare este de 95%.
(la 19-12-2017, Punctul 1. din Partea a 5-a , Anexa nr. 5 a fost modificat de Punctul 22, ARTICOL UNIC din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 101 din 14 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1007 din 19 decembrie 2017 )
2. Rata minimă de desulfurare în cazul instalațiilor de ardere menționate la art. 30 alin. (5):
Puterea termică nominală totală (MW)
Rata minimă de desulfurare
50-100
93%
100-300
93%
>300
97%
Ratele minime de desulfurare prevăzute în partea a 5-a se aplică ca valoare-limită medie lunară.
Valorile-limită de emisie medii (mg/Nm^3) pentru SO(2) în cazul instalațiilor de ardere cu combustibil multiplu din cadrul unei rafinării, cu excepția turbinelor cu gaz și a motoarelor cu gaz, care utilizează reziduurile de distilare și de conversie de la rafinarea țițeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alți combustibili, sunt următoarele:
a) în cazul instalațiilor de ardere cărora li s-a acordat autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi fost pusă în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003, 1.000 mg/Nm^3;
b) în cazul altor instalații de ardere, 600 mg/Nm^3.
Aceste valori-limită de emisie se calculează la temperatura de 273,15 K, la presiunea de 101,3 kPa, după corectarea conținutului de vapori de apă al gazelor reziduale și la un conținut standard de O(2) de 6%, în cazul combustibililor solizi, respectiv de 3%, în cazul combustibililor gazoși.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.