Capitolul III — Dispoziții speciale pentru instalațiile de ardere

(1) Prevederile prezentului capitol se aplică instalațiilor de ardere a căror putere termică nominală totală este mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat, respectiv solid, lichid sau gazos.

(2) Prevederile prezentului capitol nu se aplică următoarelor instalații de ardere:

(1) În cazul în care gazele reziduale de la două sau mai multe instalații de ardere sunt evacuate printr-un coș comun, ansamblul format de aceste instalații se consideră o singură instalație de ardere, iar, pentru calcularea puterii termice nominale totale, capacitățile acestora se însumează.

(2) În situația în care două sau mai multe instalații de ardere, care au fost autorizate pentru prima dată la 1 iulie 1987 sau după această dată ori ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare la data respectivă sau ulterior, sunt amplasate astfel încât, având în vedere factorii de ordin tehnic și economic, gazele reziduale produse de acestea pot fi, în accepțiunea autorității competente pentru protecția mediului responsabile cu emiterea autorizației integrate de mediu, evacuate printr-un coș comun, ansamblul format de aceste instalații se consideră o singură instalație de ardere, iar capacitățile acestora se însumează pentru calcularea puterii termice nominale totale.

(3) Pentru calcularea puterii termice nominale totale a unei combinații de instalații de ardere menționate la alin. (1) și (2), instalațiile de ardere individuale cu o putere termică nominală mai mică de 15 MW nu sunt luate în considerare.

(1) Gazele reziduale de la instalațiile de ardere sunt evacuate în mod controlat, prin intermediul unui coș care conține unul sau mai multe canale.

(2) Înălțimea coșului este calculată luând în considerare condițiile de evacuare a gazelor reziduale, astfel încât să se protejeze sănătatea umană și mediul.

(3) Autorizațiile integrate de mediu emise pentru instalațiile care au în componența lor instalații de ardere autorizate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sau ai căror operatori au depus o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca astfel de instalații să fie puse în funcțiune cel târziu la data de 7 ianuarie 2014, includ condiții care să asigure că emisiile în aer provenite de la aceste instalații nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1.

(4) Autorizațiile integrate de mediu emise pentru instalațiile care conțin instalații de ardere care au beneficiat de derogarea prevăzută la art. 5 alin. (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 440/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanți proveniți de la instalațiile mari de ardere și care se află în funcțiune după 1 ianuarie 2016 includ condiții care să asigure că emisiile în aer provenind de la aceste instalații nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a.

(5) Autorizațiile integrate de mediu emise instalațiilor care conțin instalații de ardere ce nu intră sub incidența prevederilor alin. (3) și (4) prevăd condiții prin care să se asigure că emisiile în aer provenind de la aceste instalații nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a.

(6) Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 și a 2-a, precum și ratele minime de desulfurare prevăzute în partea a 5-a se aplică emisiilor evacuate prin fiecare coș comun, în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.

(7) Pentru situațiile în care anexa nr. 5 prevede că valorile-limită de emisie se aplică pentru părți ale instalației de ardere care au un număr limitat de ore de funcționare, aceste valori-limită de emisie se aplică emisiilor părții respective a instalației, dar se stabilesc considerând puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.

(8) La propunerea autorității publice centrale din domeniul economiei și/sau a autorității publice centrale pentru administrație publică, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului suspendă, în condiții justificate, pe o durată de maximum 6 luni, obligația respectării valorilor-limită de emisie pentru dioxid de sulf, prevăzute la alin. (3)-(5), atunci când aceste valori-limită de emisie nu pot fi respectate la instalațiile mari de ardere care folosesc în mod normal combustibil cu conținut redus de sulf, în situația întreruperii aprovizionării cu un astfel de combustibil ca urmare a unei crize considerabile.

(9) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează imediat Comisia Europeană cu privire la o astfel de derogare acordată potrivit prevederilor alin. (8).

(10) La propunerea autorității competente pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizațiilor integrate de mediu, ca urmare a solicitării justificate a operatorului, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului acordă o derogare de la obligația respectării valorilor-limită la emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, prevăzute la alin. (3)-(5), în situația în care o instalație de ardere care folosește numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepțional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi neașteptate a aprovizionării cu gaz și, prin urmare, ar trebui să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale.

(11) Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu depășește 10 zile, cu excepția cazului în care există o necesitate imperioasă de a menține alimentarea cu energie.

(12) Operatorul informează imediat autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu cu privire la fiecare caz specific prevăzut la alin. (10) și (11).

(13) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează imediat Comisia Europeană cu privire la orice excepție acordată potrivit prevederilor alin. (10) și (11).

(14) În cazul extinderii unei instalații de ardere, valorile-limită de emisie, prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a, se aplică părții extinse a instalației afectate de modificare și este stabilită în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.

(15) În cazul în care modificarea unei instalații de ardere poate avea consecințe asupra mediului și afectează o parte a instalației cu o putere termică nominală de cel puțin 50 MW, valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea a 2-a se aplică acelei părți a instalației care a fost modificată, în funcție de puterea termică nominală totală a întregii instalații de ardere.

(16) Valorile-limită de emisie prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 și a 2-a nu se aplică următoarelor instalații de ardere:

(1) La solicitarea justificată a operatorului și la propunerea autorității publice centrale din domeniul economiei și/sau a autorității publice centrale pentru administrație publică, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului aprobă aplicarea ratelor minime de desulfurare prevăzute în anexa nr. 5 partea a 5-a, în conformitate cu prevederile părții a 6-a a aceleiași anexe, astfel:

(2) Pentru aprobarea aplicării ratei minime de desulfurare, prevăzută la alin. (1) lit. a), este necesar ca operatorul să elaboreze un raport tehnic justificativ așa cum este prevăzut la art. 72 alin. (5) lit. a), care să fie avizat de autoritatea publică centrală din domeniul energiei și/sau de autoritatea publică centrală pentru administrație publică, după caz, înainte de a fi înaintat autorității publice centrale pentru protecția mediului.

(1) Pentru perioada 1 ianuarie 2016-30 iunie 2020, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului elaborează și implementează un plan național de tranziție pentru instalațiile care au fost autorizate înainte de 27 noiembrie 2002 sau ai căror operatori au prezentat o solicitare completă de autorizare înainte de această dată, cu condiția ca instalația să fi intrat în funcțiune cel târziu la data de 27 noiembrie 2003. Planul național de tranziție este elaborat potrivit prevederilor prezentului capitol, în baza solicitării justificate a operatorilor, și este aprobat prin ordin comun al conducătorului autorității publice centrale din domeniul economiei, al autorității publice centrale pentru administrație publică și al autorității publice centrale pentru protecția mediului.

(2) Pentru fiecare instalație de ardere inclusă în planul național de tranziție, acesta precizează emisiile pentru cel puțin unul dintre următorii poluanți: oxizi de azot, dioxid de sulf și pulberi.

(3) Pentru turbinele cu gaz, planul național de tranziție precizează numai emisiile de oxizi de azot.

(4) Planul național de tranziție nu include niciuna dintre următoarele instalații de ardere:

(5) Instalațiile de ardere incluse în planul național de tranziție sunt exceptate de la respectarea valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) pentru poluanții care fac obiectul acestui plan sau, după caz, a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31.

(6) Pe perioada derulării planului național de tranziție se mențin valorile-limită de emisie pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi, aplicabile la data de 31 decembrie 2015, prevăzute în autorizațiile integrate de mediu emise pentru instalațiile de ardere, stabilite în temeiul reglementărilor incidente în vigoare la data emiterii acestora.

(7) Instalațiile de ardere cu o putere termică nominală totală mai mare de 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li s-a acordat prima autorizație după 1 iulie 1987, respectă valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa nr. 5 partea 1.

(8) Pentru fiecare poluant, planul național de tranziție stabilește un plafon reprezentat de totalul maxim anual al emisiilor provenite de la toate instalațiile de ardere incluse în acest plan, luând în considerare, pentru fiecare dintre acestea, următoarele:

(9) Pentru toate instalațiile de ardere incluse în planul național de tranziție se calculează o medie a emisiilor pentru perioada 1 ianuarie 2001-31 decembrie 2010.

(10) Plafonul național pentru anul 2016 este calculat pe baza valorilor-limită de emisie relevante prevăzute în anexele nr. 3-7 la Hotărârea Guvernului nr. 440/2010 sau, după caz, pe baza ratelor de desulfurare prevăzute în anexa nr. 3 la hotărârea menționată.

(11) În cazul turbinelor cu gaz, pentru calculul plafoanelor se utilizează valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în SECȚIUNEA B din anexa nr. 6 la Hotărârea Guvernului nr. 440/2010.

(12) Plafoanele pentru anii 2019 și 2020 se calculează pe baza valorilor-limită de emisie relevante prevăzute în anexa nr. 5 partea 1 sau, după caz, pe baza ratelor de desulfurare relevante prevăzute în anexa nr. 5 partea a 5-a.

(13) Plafoanele pentru anii 2017 și 2018 se stabilesc astfel încât să se asigure o scădere liniară a acestor plafoane între anii 2016 și 2019.

(14) În situația în care o instalație inclusă în planul național de tranziție își încetează activitatea sau nu se mai încadrează în domeniul de aplicare a prevederilor prezentului capitol, este interzisă o creștere a emisiilor anuale totale, prin redistribuire la celelalte instalații care fac, în continuare, obiectul planului național de tranziție.

(15) Planul național de tranziție conține măsuri privind monitorizarea și raportarea, respectând normele prevăzute la art. 41 alin. (2), precum și măsurile prevăzute pentru fiecare instalație, în ceea ce privește asigurarea respectării la termenele stabilite a valorilor-limită de emisie aplicabile după data de 1 iulie 2020.

(16) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene planul național de tranziție la data solicitată de aceasta.

(17) Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Comisia Europeană cu privire la orice modificare a planului național de tranziție.

(1) În perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2023, instalațiile de ardere sunt exceptate de la respectarea valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) și a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31, după caz, precum și de la includerea acestora în planul național de tranziție prevăzut la art. 32, în situația în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2) Până cel târziu la data de 1 ianuarie 2016, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene lista tuturor instalațiilor de ardere cărora li se aplică prevederile alin. (1), inclusiv puterea lor nominală totală, tipurile de combustibil utilizat și valorile-limită de emisie aplicabile pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi.

(3) Pentru fiecare din instalațiile de ardere cărora li se aplică prevederile alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite, anual, Comisiei Europene evidența numărului de ore de funcționare înregistrate începând cu 1 ianuarie 2016.

(4) În cazul unei instalații de ardere care, la data de 6 ianuarie 2011, a fost inventariată ca făcând parte dintr-un sistem izolat mic și a produs, la data respectivă, cel puțin 35% din energia electrică furnizată în cadrul rețelei în cauză și care, din cauza caracteristicilor sale tehnice, nu este în măsură să respecte valorile-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4), numărul de ore de funcționare prevăzut la alin. (1) lit. a) este de 18.000 începând cu 1 ianuarie 2020 și până la 31 decembrie 2023, iar data prevăzută la alin. (1) lit. b) și la alin. (2) și (3) este 1 ianuarie 2020.

(5) În situația în care o instalație de ardere cu o putere termică nominală totală de peste 1.500 MW, care a fost pusă în funcțiune înainte de 31 decembrie 1986, utilizează combustibili solizi indigeni cu o putere calorică netă de cel mult 5.800 kJ/kg, cu o umiditate mai mare de 45% în greutate, cu un conținut combinat de umiditate și cenușă mai mare de 60% în greutate și cu un conținut de oxid de calciu în cenușă mai mare de 10%, numărul de ore de funcționare prevăzut la alin. (1) lit. a) este de 32.000 de ore.

(1) Până la data de 31 decembrie 2019, instalațiile de ardere care la 6 ianuarie 2011 făceau parte din sisteme izolate mici pot fi exceptate de la respectarea valorilor-limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) și a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31, după caz.

(2) Până la data de 31 decembrie 2019 se aplică valorile-limită de emisie prevăzute în autorizațiile acestor instalații de ardere, stabilite în temeiul prevederilor reglementărilor incidente în vigoare la data emiterii respectivelor autorizații.

(3) Instalațiile de ardere cu o putere termică nominală totală de peste 500 MW care utilizează combustibili solizi, cărora li sa acordat prima autorizație după 1 iulie 1987, respectă valorile-limită de emisie pentru oxizi de azot prevăzute în anexa nr. 5 partea 1.

(4) Pentru instalațiile de ardere care intră sub incidența prezentului capitol și care fac parte dintr-un sistem izolat mic, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, cu acordul autorității publice centrale din domeniul economiei și/sau al autorității publice centrale pentru administrație publică, comunică Comisiei Europene, la data impusă de aceasta, o listă a instalațiilor de ardere respective, consumul total anual de energie a sistemului izolat mic și cantitatea de energie obținută prin interconectarea cu alte sisteme.

(1) Până la data de 31 decembrie 2022, o instalație de ardere este exceptată de la respectarea valorilor limită de emisie prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) și a ratelor de desulfurare prevăzute la art. 31, în situația în care sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:

(2) Până la data de 1 ianuarie 2016, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului transmite Comisiei Europene o listă a tuturor instalațiilor de ardere cărora li se aplică prevederile alin. (1), incluzând puterea termică nominală totală, tipurile de combustibili utilizați și valorile-limită de emisie aplicabile pentru dioxid de sulf, oxizi de azot și pulberi.

(3) Pentru fiecare instalație de ardere căreia i se aplică alin. (1), anual, pe întreaga perioadă menționată la alineatul respectiv, inclusiv pentru anul 2022, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului informează Comisia Europeană cu privire la proporția energiei termice utile produse de fiecare instalație, distribuită sub formă de aburi sau apă caldă unei rețele publice de încălzire urbană, exprimată ca medie mobilă aferentă ultimilor 5 ani.

(1) Operatorii tuturor instalațiilor de ardere cu o putere electrică nominală de cel puțin 300 MW pentru care autorizația inițială de construire sau, în absența unei astfel de proceduri, autorizația inițială de funcționare a fost acordată după intrarea în vigoare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2011 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 114/2013, au obligația să evalueze îndeplinirea următoarelor condiții:

(2) În situația în care condițiile prevăzute la alin. (1) sunt îndeplinite, autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în reglementare impune operatorului să asigure un spațiu adecvat pe amplasamentul instalației, suficient pentru echipamentul necesar captării și comprimării dioxidului de carbon.

(3) Autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în reglementare stabilește dacă sunt îndeplinite condițiile, pe baza evaluării menționate la alin. (1) și pe baza altor informații disponibile, îndeosebi în ceea ce privește protecția mediului și sănătatea umană.

(1) Autorizațiile integrate de mediu prevăd condiții cu privire la funcționarea necorespunzătoare sau defecțiuni în funcționarea echipamentelor de reducere a emisiilor.

(2) În cazul unei funcționări necorespunzătoare sau defecțiuni în funcționarea echipamentelor de depoluare, care nu permite reluarea funcționării în condiții normale în termen de 24 de ore, autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu solicită operatorului fie să reducă sau să oprească funcționarea instalației de ardere, fie să exploateze instalația folosind combustibili puțin poluanți.

(3) În termen de 48 de ore de la momentul funcționării necorespunzătoare sau al defectării echipamentelor de depoluare, operatorul informează, în scris, autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu.

(4) Durata cumulată a perioadelor în care instalația funcționează fără echipament corespunzător de reducere a emisiilor nu poate depăși 120 de ore pe parcursul oricărei perioade de 12 luni.

(5) Fără a aduce atingere standardelor de calitate a mediului, autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu acordă derogări de la termenele-limită prevăzute la alin. (2) și (4), numai în următoarele cazuri:

(1) Autorizația integrată de mediu conține prevederi privind monitorizarea substanțelor poluante emise în aer, în concordanță cu prevederile din anexa nr. 5 partea a 3-a.

(2) Instalarea și funcționarea echipamentelor automatizate de monitorizare sunt supuse controlului și testelor anuale de supraveghere, potrivit prevederilor anexei nr. 5 partea a 3-a.

(3) Autoritatea competentă pentru protecția mediului cu responsabilități în emiterea autorizației integrate de mediu stabilește localizarea punctelor de prelevare sau măsurare care trebuie utilizate pentru monitorizarea emisiilor.

(4) Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate și prezentate astfel încât să permită autorităților competente pentru protecția mediului cu responsabilități pentru inspecție și control să verifice respectarea condițiilor de funcționare și a valorilor-limită de emisie prevăzute de autorizația integrată de mediu.

(1) Pentru instalațiile de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă cu emiterea autorizației integrate de mediu stabilește, în autorizația integrată de mediu, valorile-limită de emisie, respectând etapele următoare:

(2) Pentru instalațiile de ardere cu combustibil multiplu prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) care utilizează reziduurile de distilare și conversie de la rafinarea țițeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alți combustibili, după caz, în locul valorilor-limită de emisie stabilite potrivit prevederilor alin. (1) se aplică valori-limită de emisie stabilite astfel:

(3) Pentru instalațiile de ardere cu combustibil multiplu prevăzute la art. 30 alin. (3) și (4) care utilizează reziduurile de distilare și conversie de la rafinarea țițeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alți combustibili, valorile-limită de emisie medii pentru dioxidul de sulf prevăzute în anexa nr. 5 partea a 7-a se aplică, după caz, în locul valorilor-limită de emisie stabilite potrivit prevederilor alin. (1) sau (2).

(1) Determinarea perioadelor de pornire și oprire a instalațiilor de ardere se realizează conform prevederilor Deciziei 2012/249/UE .

(2) Planul național de tranziție se elaborează conform Deciziei 2012/115/UE de punere în aplicare a Comisiei din 10 februarie 2012 de stabilire a normelor referitoare la planurile naționale de tranziție menționate în Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale.