Dispoziții tehnice referitoare la instalațiile și
la activitățile care utilizează solvenți organici
1. La fiecare dintre următoarele puncte, activitatea cuprinde și curățarea echipamentului, însă nu și curățarea produsului finit, decât în cazul în care se specifică altfel:
2. Acoperire cu adeziv - orice activitate în care un adeziv este aplicat pe o suprafață, cu excepția aplicării adezivilor și laminării asociate activităților de tipărire;
3. Acoperire de protecție - orice activitate în care se aplică unul sau mai multe straturi de protecție pe:
a) vehiculele definite conform Reglementărilor privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare, enumerate mai jos:
(i) autovehicule noi din categoria M1 și din categoria N1, în situația în care sunt acoperite în aceleași instalații ca și autovehiculele din categoria M1;
(îi) cabinele camioanelor, definite ca habitaclul conducătorului auto, precum și orice habitaclu integrat destinat echipamentului tehnic al autovehiculelor din categoriile N2 și N3;
(iii) autovehicule din categoriile N1, N2 și N3, cu excepția cabinelor de camioane;
(iv) autovehicule din categoriile M2 și mc;
(v) remorcile și semiremorcile din categoriile O1, O(2), O3 și O4;
b) suprafețele din metal și din plastic, inclusiv suprafețele aeronavelor, vapoarelor, trenurilor și ale altor asemenea mijloace de transport;
c) suprafețele din lemn;
d) textile, țesături, filme și hârtie;
e) piele.
În această categorie nu intră acoperirea suprafețelor cu materiale metalice, prin tehnici de pulverizare chimică și electroforetică. În situația în care activitatea de acoperire cuprinde o operație în care același articol este imprimat, oricare ar fi tehnica utilizată, această imprimare este considerată ca făcând parte din activitatea de acoperire. Cu toate acestea, imprimarea efectuată ca activitate distinctă față de cea de acoperire nu este inclusă, dar poate fi reglementată de cap. V, în cazul în care această activitate de imprimare se află în domeniul de aplicare a prezentei legi;
4. Acoperirea bobinelor - orice activitate în care sârma de oțel bobinată, oțelul inoxidabil, oțelul învelit/acoperit, banda de aluminiu și de aliaje din cupru sunt acoperite cu una sau mai multe pelicule într-un proces continuu;
5. Curățarea chimică "uscată" - orice activitate industrială sau comercială în care se utilizează compuși organici volatili într-o instalație, pentru a curăța îmbrăcăminte, mobilă sau alte bunuri de consum similare, cu excepția îndepărtării manuale a petelor în industria textilă și de confecții;
6. Fabricarea încălțămintei - orice activitate de confecționare a încălțămintei sau a unor părți ale acesteia;
7. Fabricarea materialelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor și adezivilor - fabricarea acestor produse finite, precum și a produselor intermediare, în situația în care sunt fabricate pe același amplasament, prin amestecarea pigmenților, rășinilor și materialelor adezive cu ajutorul solvenților organici sau prin alte mijloace, incluzând în proces și dispersia și predispersia, corectarea vâscozității și a nuanței și îmbutelierea produsului final în recipient;
8. Fabricarea produselor farmaceutice - sinteza chimică, fermentația, extracția, formularea și condiționarea produselor farmaceutice, precum și fabricarea produselor intermediare, în situația în care se desfășoară pe același amplasament;
9. Tipărirea - orice activitate de reproducere a unor texte și/sau imagini, în care cerneala este transferată pe orice tip de suport cu ajutorul unei forme purtătoare de imagine. Această operație cuprinde tehnici asociate de lăcuire, vopsire și laminare. Cu toate acestea, numai următoarele procedee specifice sunt reglementate de cap. V:
a) flexografie - un procedeu de tipărire în care este utilizată o formă purtătoare de imagine din cauciuc sau fotopolimeri elastici, ale cărei suprafețe tipăritoare sunt deasupra suprafețelor neutre și în care sunt aplicate cerneluri lichide care se usucă prin evaporare;
b) tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire - activitate de tipărire pe hârtie în sul, care utilizează o formă purtătoare de imagine ale cărei suprafețe tipăritoare și neutre se află în același plan. Prin tipărire pe rotativă, materialul supus tipăririi este alimentat la mașină de la un sul, și nu cu foi individuale. Suprafața neutră a formei purtătoare de imagine este tratată în așa fel încât să atragă apa și, astfel, să respingă cerneala. Suprafața tipăritoare este tratată în așa fel încât să primească și să transmită cerneala spre suprafața ce trebuie tipărită. Evaporarea se face într-un cuptor unde suportul tipărit este încălzit cu aer cald;
c) laminarea asociată unui procedeu de tipărire - lipire a două sau mai multe materiale flexibile, cu scopul de a produce laminate;
d) rotogravura de editare - activitate de tipărire prin rotogravură, folosită pentru tipărirea hârtiei destinate revistelor, broșurilor, cataloagelor sau altor produse similare, cu ajutorul cernelei pe bază de toluen;
e) rotogravura - activitate de tipărire în care se folosește o formă cilindrică purtătoare de imagine, a cărei suprafață tipăritoare se află sub suprafața neutră, și care utilizează cerneluri lichide ce se usucă prin evaporare. Alveolele sunt umplute cu cerneală și suprafața neutră este curățată de surplusul de cerneală înainte ca suprafața care urmează să fie tipărită să între în contact cu forma purtătoare de imagine, iar cerneala să iasă din alveole;
f) tipărire serigrafică în rotativă - activitate de tipărire cu hârtie în sul, în care cerneala este transferată spre suprafața ce urmează să fie tipărită, prin introducerea ei într-o formă purtătoare de imagine poroasă, care are suprafața tipăritoare deschisă și porțiunea neutră etanșată. Acest procedeu folosește cerneluri care se usucă doar prin evaporare. Prin tipărire pe rotativă, materialul supus tipăririi este alimentat la mașină de la un sul, și nu cu foi individuale;
g) glazurare - activitate prin care un lac sau un strat adeziv este aplicat pe un material flexibil, în scopul de a sigila ulterior materialul de ambalare;
10. Conversia cauciucului - orice activitate de mixare, frezare, malaxare, calandrare, extrudare și vulcanizare a cauciucului natural sau sintetic, precum și orice operațiune conexă destinată să transforme cauciucul natural ori sintetic în produs finit;
11. Curățarea suprafețelor - orice activitate, cu excepția curățării chimice "uscate", în care se folosesc solvenți organici pentru îndepărtarea murdăriei de pe suprafața unui material, inclusiv degresarea. O activitate de curățare care constă în mai multe etape, înainte sau după orice altă activitate, este considerată o singură activitate de curățare a suprafeței. Această activitate se referă la curățarea suprafețelor produselor, dar nu include curățarea echipamentului utilizat;
12. Extracția uleiurilor vegetale și a grăsimilor animale și rafinarea uleiurilor vegetale - orice activitate de extragere a uleiului vegetal din semințe sau alte materii vegetale, procesarea subproduselor și a altor componente uscate pentru producerea hranei destinate animalelor, purificarea prin rafinare a grăsimilor și uleiurilor vegetale provenite din semințe, materie vegetală și/sau materie animală;
13. Acoperirea de protecție și refinisarea suprafețelor vehiculelor - orice activitate industrială sau comercială de acoperire a unei suprafețe, precum și activități conexe de degresare, care implică oricare dintre activitățile următoare:
a) acoperirea inițială a unui vehicul rutier, definit conform Reglementărilor privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau a unei părți a acestuia, cu ajutorul unor materiale de același tip ca cele de refinisare, când această activitate nu se realizează în linia de fabricație originală;
(la 19-12-2017, Litera a) din Punctul 13. , Partea 1 , Anexa nr. 7 a fost modificată de Punctul 24, ARTICOL UNIC din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 101 din 14 decembrie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1007 din 19 decembrie 2017 )
b) acoperirea remorcilor sau semiremorcilor, din categoria O, definite conform Reglementărilor privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea - RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare;
14. Acoperirea sârmei bobinate - orice activitate de acoperire a conductorilor metalici utilizați pentru bobinarea transformatoarelor, motoarelor și altor asemenea utilaje;
15. Impregnarea lemnului - orice activitate de aplicare a unui conservant pe o suprafață din lemn de construcție;
16. Laminarea lemnului și materialului plastic - orice activitate de lipire a lemnului și/sau a materialului plastic pentru a produce laminate.
Valorile-limită de emisie pentru gazele reziduale se calculează la o temperatură de 273,15 K și la o presiune de 101,3 kPa.
Nr.
crt.
Activitate (valori
de prag de consum al
solvenților organici
în tone/an)
Valori de
prag (prag
de consum al
solvenților
organici în
tone/an)
Valori-
limită de
emisie în
gazele
reziduale
(mg C/Nmc)
Valorile-limită pentru
emisiile fugitive
(procentaj din canti-
tatea de solvent
utilizată)
Valori-limită pentru
emisii totale
Dispoziții speciale
Instalații
noi
Instalații
existente
Instalații
noi
Instalații
existente
1
Tipărire pe rotativă
ofset cu uscare prin
încălzire (> 15)
15-25 > 25
100
20
30*1)
30*1)
*1) Solventul rezidual
din produsul finit nu
este considerat ca
parte a emisiilor
fugitive.
2
Rotogravura de editare
(> 25)
75
10
15
3
Alt tip de rotogravură,
flexografie, tipărire
serigrafică în rotati-
vă, unități de laminare
sau glazurare (> 15)
tipărire serigrafică în
rotativă pe textile sau
carton (> 30)
15-25
> 25
> 30*1)
100
100
100
25
20
20
*1) Valori de prag
aferente activității
de tipărire serigra-
fică în rotativă pe
textile și carton.
4
Curățarea suprafețelor
utilizând compuși men-
ționați la art. 59
alin. (8) (> 1)
1-5
> 5
20*1)
20*1)
15
10
(1) Valoarea-limită se
referă la masa compu-
șilor în mg/Nmc, și nu
la cantitatea totală
de carbon.
5
Alte tipuri de curățare
a suprafețelor (> 2)
2-10
> 10
75*1)
75*1)
20*1)
15*1)
*1) Aceste valori nu
se aplică instalații-
lor pentru care se
demonstrează autorită-
ții competente pentru
protecția mediului
responsabilă cu emi-
terea autorizației de
mediu că media conți-
nutului de solvent
organic nu depășește
30% din cantitatea
totală de material de
curățare folosit.
6
Acoperirea de protecție
(< 15) și refinisarea
suprafețelor
vehiculelor
> 0,5
50*1)
25
*1) Demonstrarea con-
formării cu prevede-
rile părții a 8-a
pct. 2 se face pe baza
mediei măsurărilor la
15 minute.
7
Acoperirea bobinelor
(> 25)
50*1)
5
10
*1) Pentru instala-
țiile care utilizează
tehnici ce permit
reutilizarea solven-
ților recuperați,
valoarea-limită de
emisie este de 150
mg C/Nmc.
8
Alte tipuri de acope-
rire, inclusiv acope-
rirea metalelor, mate-
rialelor plastice,
textilelor*5), țesătu-
rilor, filmului și
hârtiei (> 5)
5-15
> 15
100*1) *4)
50/75 *2)
*3) *4)
25*4)
20*4)
*1) Valoarea-limită de
emisie se aplică pro-
ceselor de acoperire
și de uscare desfășu-
rate în condiții
controlate.
*2) Prima valoare-
limită de emisie se
aplică proceselor de
uscare, iar a doua se
aplică proceselor de
acoperire.
*3) Pentru instalați-
ile de acoperire a
textilelor care utili-
zează tehnici ce
permit reutilizarea
solvenților recuperați
valoarea-limită de
emisie aplicată proce-
selor integrate de
acoperire și uscare
este de 150 mg C/Nmc.
*4) Conform art. 59
alin. (6), activită-
țile de acoperire care
nu se pot efectua în
condiții controlate
(de exemplu, construc-
ții navale, vopsirea
aeronavelor) se excep-
tează, după caz, de la
aplicarea acestor
valori.
*5) Tipărirea seri-
grafică în rotativă la
textile este inclusă
la activitatea nr. 3.
9
Acoperirea sârmei
bobinate (> 5)
10 g/kg*1)
5 g/kg*2)
*1) Se aplică instala-
țiilor la care
diametrul mediu al
sârmei = 0,1 mm.
*2) Se aplică celor-
lalte instalații.
10
Acoperirea suprafețelor
din lemn (> 15)
15-25
> 25
100*1)
50/75*2)
25
20
*1) Valoarea-limită
de emisie se aplică
proceselor de acope-
rire și de uscare
desfășurate în condi-
ții controlate.
*2) Prima valoare se
aplică proceselor de
uscare, iar a doua,
proceselor de
acoperire.
11
Curățarea chimică
"uscată"
20 g/kg*1) *2)
*1) Se exprimă în masa
solventului emis pe
kilogram de produs
curățat și uscat.
*2) Valoarea-limită de
emisie prevăzută în
partea a 4-a pct. 2 nu
se aplică pentru
această activitate.
12
Impregnarea lemnului
(> 25)
100*1)
45
11 kg/mc
*1) Valoarea-limită de
emisie nu se aplică la
impregnarea cu creozot
13
Acoperirea pieilor
(> 10)
10-25
> 25
> 10*1)
85 g/mp
75 g/mp
150 g/mp
Valorile-limită de
emisie sunt exprimate
în grame de solvent
emis pe mp de produs
realizat.
*1) Pentru activită-
țile de acoperire a
pieilor, în industria
mobilei, și pentru
mici bunuri de consum
din piele, precum
genți, curele,
portmonee și alte
asemenea.
14
Fabricarea încălță-
mintei (> 5)
25 g pe pereche
Valoarea-limită a
emisiei totale este
exprimată în grame de
compus organic volatil
emis pe perechea de
încălțăminte finită
produsă.
15
Laminarea lemnului și a
materialului plastic
(> 5)
30 g/mp
16
Acoperirea cu adeziv
(> 5)
5-15
> 15
50*1)
50*1)
25
20
*1) În cazul în care
se folosesc tehnici
care permit reutili-
zarea solvenților
recuperați, valoarea-
limită de emisie în
gazele reziduale este
de 150 mg C/Nmc.
17
Fabricarea preparatelor
de acoperire, a lacu-
rilor, cernelurilor și
adezivilor (> 100)
100-1 000
> 1 000
150
150
5
3
5% din cantitatea de
solvent utilizată
3% din cantitatea de
solvent utilizată
Valoarea-limită pentru
include solventul
conținut de produsul
sau materialul de
acoperire vândut
într-un recipient
închis.
18
Conversia cauciucului
(> 15)
20*1)
25*2)
25% din cantitatea de
solvent utilizată
*1) În cazul în care
se folosesc tehnici
care permit reutili-
zarea solvenților
recuperați, valoarea-
limită de emisie în
gazele reziduale este
de 150 mg C/Nmc.
*2) Valoarea-limită
pentru emisiile
fugitive nu include
solventul conținut de
produsul sau amestecul
vândut într-un reci-
pient închis.
19
Extracția uleiurilor
vegetale și a grăsimi-
lor animale și rafina-
rea uleiurilor vegetale
(> 10)
Grăsime animală:
1,5 kg/tonă;
Ricin: 3 kg/tonă;
Semințe de rapiță:
1 kg/tonă;
Semințe de floarea-
soarelui:
1 kg/tonă;
Boabe de soia
(concasare normală):
0,8 kg/tonă;
Boabe de soia (fulgi
albi):
1,2 kg/tonă;
Alte semințe și
materii vegetale:
3 kg/tonă*1)
1,5 kg/tonă*2)
4 kg/tonă*3)
*1) Valorile-limită de
emisie pentru instala-
țiile de tratare a
loturilor de semințe
și a altor materii
vegetale se stabilesc
de autoritatea compe-
tentă pentru protecția
mediului cu responsa-
bilități în emiterea
autorizației de mediu,
în funcție de caz,
aplicându-se cele mai
bune tehnici
disponibile.
*2) Se aplică tuturor
proceselor de fracțio-
nare, cu excepția
rafinării (eliminarea
rășinilor din uleiuri)
*3) Se aplică rafi-
nării.
20
Fabricarea produselor
farmaceutice (> 50)
20*1)
5*2)
15*2)
5% din
canti-
tatea de
solvent
utili-
zată
15% din
cantitatea
de sol-
vent
utilizată
*1) În cazul în care
se folosesc tehnici
care permit reutili-
zarea solvenților
recuperați, valoarea-
limită de emisie în
gazele reziduale este
de 150 mg C/Nmc.
*2) Valoarea-limită
pentru emisiile
fugitive nu include
solventul conținut de
produsul sau amestecul
vândut într-un reci-
pient închis.
Activitate (valori de prag de consum al solvenților organici în tone/an)Valoarea de prag de producție (se referă la producția anuală de produse acoperite)Valoarea-limită pentru emisiile totale Instalații noiInstalații existente Acoperirea de protecție a autovehiculelor noi din categoria M1 și din categoria N1, în situația în care sunt acoperite în aceleași instalații ca și autovehiculele din categoria M1 (> 15)> 500045 g/m2 sau 1,3 kg/caroserie + 33 g/m260 g/m2 sau 1,9 kg/caroserie + 41 g/m2 <= 5000 (caroserie autoportantă) sau > 3500 (șasiu)90 g/m2 sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m290 g/m2 sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2 Activitate (valori de prag de consum al solvenților organici în tone/an)Valoarea de prag de producție (se referă la producția anuală de produse acoperite)Valoarea-limită pentru emisiile totale Instalații noiInstalații existente Valoarea-limită pentru emisiile totale (g/m2) Acoperirea de protecție a cabinelor noi de camioane din categoriile N2 și N3 (> 15)<= 50006585 > 50005575 Acoperirea de protecție a autovehiculelor noi din categoriile: N1, N2 și N3 (> 15)<= 250090120 > 25007090 Acoperirea de protecție a autovehiculelor noi din categoriile M2 și M3 (> 15)<= 2000210290 > 2000150225
1. Valorile-limită pentru emisiile totale se exprimă în grame de solvenți organici emiși pe metru pătrat de suprafață a produsului tratat sau în kilograme de solvenți organici emiși pe caroserie.
2. Suprafața produselor prevăzute în tabelul de la pct. 3 este definită ca aria calculată pe baza suprafeței de acoperire electroforetică totală și aria tuturor părților care sunt eventual adăugate în faze succesive ale procesului de acoperire și care primesc același material de acoperire ca și cel utilizat pentru produsul în cauză sau aria totală a produsului tratat în instalație.
Aria suprafeței de acoperire electroforetică este calculată cu ajutorul formulei următoare:
2 x greutatea totală a caroseriei -------------------------------------------- . grosimea medie a tablei x densitatea tablei
Această metodă se aplică și pentru alte elemente acoperite, fabricate din tablă.
Pentru calcularea ariei altor părți adăugate sau a ariei totale tratate în instalație se utilizează proiectarea asistată de calculator sau alte metode echivalente.
3. Valorile-limită pentru emisiile totale prevăzute în tabelul de mai jos se referă la:
– toate fazele procesului de acoperire de protecție care se desfășoară în aceeași instalație, de la aplicarea materialului de acoperire prin procedeul electroforetic sau prin orice alt procedeu, până la lustruirea stratului de acoperire;
– solventul utilizat pentru curățarea materialului de acoperire de pe echipament, inclusiv a zonei de pulverizare și a altor echipamente fixe, atât pe durata procesului de producție, cât și în afara acestuia.
4. Instalațiile de acoperire de protecție a suprafețelor vehiculelor, care au valori de consum inferioare valorilor de prag de consum de solvenți prevăzute în tabelul de la pct. 3, trebuie să respecte cerințele aplicabile pentru activitatea de acoperire de protecție și refinisare a suprafețelor vehiculelor specificate în partea a 2-a.
1. Pentru emisiile de compuși organici volatili menționate la art. 58, în cazul în care suma debitelor masice a compușilor care justifică etichetarea indicată la articolul respectiv este mai mare sau cel puțin egală cu 10 g/h, se respectă o valoare-limită de emisie de 2 mg/Nmc. Valoarea-limită de emisie se raportează la suma concentrațiilor masice a tuturor compușilor organici volatili din emisie.
2. Pentru emisiile de compuși organici volatili halogenați cărora le sunt atribuite sau care se încadrează în frazele de pericol H341 sau H351, pentru care debitul masic al sumei compușilor care justifică frazele de pericol H341 sau H351 este mai mare sau cel puțin egal cu 100 g/h, se respectă o valoare-limită de emisie de 20 mg/Nmc. Valoarea-limită de emisie se raportează la suma concentrațiilor masice ale diferiților compuși organici volatili din emisie.
Activitate Factor de înmulțire pentru lit. a) pct. (îi) Tipărirea prin rotogravură; tipărirea prin flexografie; laminarea, ca parte a activității de tipărire; glazurarea, ca parte a acti- vității de tipărire; acoperirea lemnului; acoperirea textilelor, țesăturilor, filmelor sau hârtiei; acoperirea cu adeziv 4 Acoperirea bobinelor, refinisarea vehiculelor 3 Înveliș în contact cu alimentele, vopsirea aeronavelor 2,33 Alte operații de acoperire și tipărirea serigrafică în rotativă 1,5
1. Operatorul poate utiliza orice schemă de reducere care a fost concepută în mod special pentru instalația sa.
2. Pentru activitățile de aplicare a materialelor de acoperire, a lacurilor, adezivilor sau cernelurilor, se poate utiliza următoarea schemă de reducere. În cazurile unde această schemă de reducere nu este corespunzătoare, autoritatea competentă pentru protecția mediului responsabilă pentru emiterea autorizației de mediu, după caz, permite operatorului să aplice orice altă schemă ce duce la obținerea unei reduceri de emisii care să fie echivalentă cu cea obținută în cazul în care s-ar aplica valorile-limită de emisie din părțile a 2-a și a 3-a ale prezentei anexe.
La proiectarea schemei de reducere se iau în considerare următoarele aspecte:
a) în cazul în care substituenții fără solvenți sau cu un conținut redus de solvenți sunt încă în curs de sintetizare, se acordă operatorului o prelungire a termenului de punere în aplicare a schemei sale de reducere a emisiilor;
b) valoarea de referință pentru reducerea emisiilor trebuie să corespundă emisiilor care ar rezultă în situația în care nu ar fi luată nicio măsură de reducere.
3. Schema de reducere prezentată în continuare se aplică instalațiilor pentru care se poate presupune un conținut constant de substanță în stare solidă al produsului:
a) valoarea emisiilor anuale de referință se calculează după cum urmează:
(i) Se determină masa totală a substanțelor solide din cantitatea de material de acoperire și/sau cerneală, lac sau adeziv, consumată în cursul unui an. Substanțele solide sunt toate substanțele prezente în materialele de acoperire, cerneală, lacuri sau adezivi, care devin solide în urma evaporării apei sau a compușilor organici volatili.
(îi) Valoarea emisiilor anuale de referință se calculează înmulțind masa determinată la pct. (i) cu factorul corespunzător din tabelul următor.
Autoritățile competente pentru protecția mediului responsabile cu emiterea autorizației de mediu corectează acești factori, acolo unde este necesar, pentru instalațiile pentru care se dovedește că substanțele solide sunt utilizate mai eficient.
b) Valoarea-țintă de emisie este egală cu valoarea emisiilor anuale de referință înmulțită cu un procent egal cu:
(i) valoarea-limită pentru emisiile fugitive + 15, pentru instalațiile specifice activităților prevăzute la nr. crt. 6 din tabelul din partea a 2-a, precum și celor care se încadrează în valorile de prag minime, prevăzute la nr. crt. 8 și 10 din tabelul din partea a 2-a a prezentei anexe;
(îi) valoarea-limită pentru emisiile fugitive + 5, pentru toate celelalte instalații;
c) Conformarea este îndeplinită în situația în care emisia efectivă de compuși organici volatili, determinată cu ajutorul planului de gestionare a solvenților, este mai mică sau egală cu valoarea țintă de emisie.
1. Operatorul are obligația de a efectua monitorizarea continuă a emisiilor în cazul canalelor de evacuare la care sunt racordate echipamente de reducere și care la punctul final de evacuare eliberează în medie o cantitate totală de carbon organic mai mare de 10 kg/h.
2. În celelalte cazuri, operatorul are obligația să efectueze măsurători continue sau periodice. Pentru măsurătorile periodice, sunt necesare minimum 3 valori în timpul fiecărui exercițiu de măsurare.
3. Măsurătorile nu se impun în cazul în care, pentru conformarea cu prevederile prezentei legi, nu este necesar un echipament de reducere a emisiilor înainte de evacuare.
1. Principii
Planul de gestionare a solvenților organici are următoarele obiective:
a) verificarea conformării pe baza prevederilor art. 62;
b) identificarea posibilităților viitoare de reducere a emisiilor de compuși organici;
c) informarea publicului cu privire la consumul de solvenți organici și emisiile de compuși organici și conformarea cu prevederile cap. V.
2. Definiții
Definițiile următoare furnizează cadrul pentru elaborarea bilanțului masic al solvenților organici.
Cantitatea de solvenți organici utilizați la intrările în procesul tehnologic (I):
I1 - Cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau amestecuri cumpărate, care este utilizată în instalație, în cursul perioadei pentru care se calculează bilanțul masic;
I2 - Cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau amestecuri, recuperați și reutilizați ca solvenți intrați în procesul tehnologic. Solventul organic reciclat este luat în considerare la fiecare utilizare în cadrul activității.
Cantitatea de solvenți organici ieșiți în cursul procesului tehnologic (O):
O1 - Emisiile în gaze reziduale;
O2 - Cantitatea de solvenți organici pierduți în apă, luându-se în considerare procesul de tratare a apelor uzate atunci când se efectuează calculul pentru O5;
O3 - Cantitatea de solvenți organici care rămân sub formă de impurități sau reziduuri în produsele rezultate din proces;
O4 - Emisii necaptate de solvenți organici în aer. Aceste emisii provin din ventilația generală a încăperilor, prin evacuarea aerului în mediul exterior, prin ferestre, uși, guri de aerisire sau alte deschizături similare;
O5 - Cantitatea de solvenți organici și/sau de compuși organici pierduți în urma unor reacții chimice sau fizice (inclusiv cei distruși, prin incinerare ori prin alte metode de tratare a gazelor reziduale sau a apelor uzate, ori cei absorbiți, cu condiția să nu fie luați în considerare în calculul pentru O6, O7 sau O8);
O6 - Cantitatea de solvenți organici conținuți în deșeurile colectate;
O7 - Cantitatea de solvenți organici, ca atare sau conținuți în amestecuri, care sunt vânduți sau destinați vânzării ca produse cu valoare comercială;
O8 - Cantitatea de solvenți organici conținuți în amestecuri, recuperați în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizați ca element de intrare în procesul tehnologic respectiv, cu condiția să nu fie luați în considerare în calculul pentru O7;
O9 - Cantitatea de solvenți organici eliberați în alte moduri.
3. Utilizarea planului de gestionare a solvenților organici, în vederea verificării conformării
Planul de gestionare a solvenților organici este utilizat, în funcție de cerința specială a cărei respectare se verifică, după cum urmează:
a) Verificarea conformării cu schema de reducere prevăzută în partea a 5-a, cu o valoare-limită pentru emisiile totale, exprimată în emisii de solvent pe unitatea de produs sau într-un alt mod indicat în părțile a 2-a și a 3-a:
(i) pentru toate activitățile care utilizează schema de reducere prevăzută în partea a 5-a, planul de gestionare a solvenților organici se elaborează anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează cu ajutorul ecuației următoare:
C = I1 - O8.
În același timp, se determină cantitatea de substanțe solide utilizate în materialele de acoperire, pentru a se stabili în fiecare an valoarea emisiilor anuale de referință și valoarea țintă de emisie;
(îi) planul de gestionare a solvenților organici se elaborează anual pentru a se determina valoarea emisiilor de compuși organici volatili (E) și a se evalua conformarea cu valorile-limită pentru emisiile totale de compuși organici volatili, exprimate în cantitate de solvent organic pe unitatea de produs sau într-un alt mod indicat în părțile a 2-a și a 3-a. Valoarea emisiilor se calculează cu ajutorul ecuației următoare:
E = F + O1,
unde F reprezintă valoarea emisiei fugitive determinate conform prevederilor lit. b) pct. (i). Valoarea astfel obținută se împarte la parametrul aplicabil produsului în cauză;
(iii) planul de gestionare a solvenților organici se elaborează anual pentru a determina valoarea totală a emisiilor rezultate din toate activitățile în cauză și pentru a se evalua conformarea cu prevederile art. 59 alin. (9) lit. b) pct. b2) din prezenta lege, iar valoarea obținută se compară apoi cu valoarea totală a emisiilor care ar fi fost obținută în situația în care cerințele din părțile a 2-a, a 3-a și a 5-a ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat;
b) Determinarea emisiilor fugitive în vederea comparării lor cu valorile-limită pentru emisiile fugitive prevăzute în partea a 2-a:
(i) Emisiile fugitive se calculează cu ajutorul uneia dintre ecuațiile următoare:
F = I1 - O1 - O5 - O6 - O7 - O8
sau
F = O2 + O3 + O4 + O9.
F se determină prin măsurarea directă a cantităților sau printr-o metodă sau un calcul echivalent, de exemplu, pe baza eficienței în captarea emisiilor din cadrul procesului.
Valoarea-limită pentru emisiile fugitive se exprimă procentual din cantitatea de solvenți organici utilizată ca mărime de intrare, care se calculează cu ajutorul ecuației următoare:
I = I1 + I2;
(îi) Emisiile fugitive se determină cu ajutorul unui set de măsurători limitat, dar cuprinzător, și nu mai este necesară o altă determinare până la modificarea echipamentului.
1. În cazul măsurătorilor continue, se consideră că valorile-limită de emisie sunt respectate în situația în care:
a) niciuna dintre mediile aritmetice ale tuturor citirilor validate efectuate în decursul oricărei perioade de 24 de ore de funcționare a unei instalații sau activități, cu excepția operațiunilor de pornire, de oprire și de întreținere a echipamentelor, nu depășește valoarea-limită de emisie;
b) niciuna dintre valorile medii orare nu depășește valoarea-limită de emisie multiplicată cu un factor egal cu 1,5.
2. În cazul măsurătorilor periodice, se consideră că valorile-limită de emisie sunt respectate în situația în care, în cursul unui exercițiu de monitorizare:
a) valoarea medie a tuturor valorilor măsurate nu depășește valoarea-limită de emisie;
b) niciuna dintre valorile medii orare nu depășește valoarea-limită de emisie, multiplicată cu un factor egal cu 1,5.
3. Conformarea cu partea a 4-a se verifică pe baza sumei concentrațiilor masice ale fiecăruia dintre compușii organici volatili în cauză. În orice altă situație, în cazul în care nu există dispoziții contrare în partea a 2-a, conformarea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis.
4. La determinarea concentrațiilor masice ale poluanților din gazele reziduale nu se iau în considerare volumele de gaze adăugate la gazele reziduale în scopul răcirii sau diluării, acolo unde este tehnic posibil.
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.